PORTRETUL VOIEVODAL: ȘTEFAN CEL MARE

1. Figura lui Ștefan cel Mare în cultura românească: lucrări istorice, literare, de artă care evocă /
reprezintă personalitatea domnitorului: M. Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Dimitrie Bolintineanu, Vasile
Alecsandri, cronicarii moldoveni, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Epaminonda Anibal Bucevschi etc;
2. Ștefan cel Mare în literatura română: texte cu tematică istorică
- Cronicile, izvor de inspirație pentru scriitorii de mai târziu ( Ureche, Neculce): „Fost-au acestu Ștefan
vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéțe
omorâea fără județu. Amintrilea era om intreg la fire, neléneșu, și lucrul său îl știia a-l acopieri și unde
nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai
săi, să nu să îndărăpteze și pentru acéia raru război de nu biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea
nădéjdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor.” ( Grigore Ureche, Letopisețul Țării
Moldovei)
 Notează trăsături care se desprind din prezentarea citată:
- „Și s-au ispovedit Ștefan-vodă la dânsul. Și-au întrebat Ștefan-vodă pre sihastru ce va mai face, că nu
poate să să mai bată cu turcii: închina-va țara la turci, au ba? Iar sihastrul au dzis să nu o închine, că
războiul este a lui, numai, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghie,
să fie hramul bisericii.” ( Ion Neculce, O samă de cuvinte)
 Ce trăsătură de caracter se desprinde din dorința de confesiune a domnitorului? De ce are nevoie de
sfatul lui Daniil sihastrul?
3. Romantismul – curent favorizant evocării domnitorului român ( Vasile Alecsandri, Dimitrie
Bolintineanu, M. Eminescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea):
„E Ștefan! Ștefan!
Dar! Ștefan e cel Mare!
Iată-l cărunt, dar încă bărbat între bărbați,
Ca muntele Ceahlăul prin munții din Carpați!
El întrunește-n sine o triplă maiestate:
Acea care o dau anii la conștiinți curate,
Acea care răsfrânge a tronului splendoare
Ș-acea întipărită de faima-nvingătoare.
Timpul i-a pus coroană de-argint, țara, de aur,
Și gloria măreață i-a pus cununi de laur.” ( Vasile Alecsandri, Dumbrava Roșie)
 Cum explicați compararea lui Ștefan cu muntele Ceahlău?
 Care este tripla explicație a „ maiestății” sale?

„Ștefan e departe!
Brațul său prin taberi mii de morți împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieții mele și să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu ești Ștefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruință
 Nu poți ca să intri far-a mea voință.
Du-te la oștire! Pentru țara mori!
Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!” ( Dimitrie Bolintineanu, Muma lui Ștefan cel Mare)

 Cum explicați atitudinea mamei față de fiul – domnitor rănit în război?

 Ce trăsături ale lui Ștefan menționează mama acestuia?

„ Carpații arate
Seninele frunți
Și focuri pe-orișice
Culme de munți.
Să arză tulpine
Întrege de brazi,
Căci astăzi ne vine
Eroul viteaz,
Ne vine Ștefan cel Mare.

Cum oare, o, țară,

Tu n-o să-l cunoști,
Când sună fanfară
Chemarea de oști,
Când buciume sună
În văi și pe plai
Și oastea s-adună
Călare pe cai
Pe steaguri cu semne de bouri? ( M. Eminescu, Ștefan cel Mare)

 Ce reprezintă, pentru poet, voievodul Ștefan cel Mare?

„ Ștefan: (…)Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe... că Moldova n-a
fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în
veacul vecilor...”( Barbu Ștefănesu Delavrancea, Apus de soare)

 Citiți întregul act care surprinde dialogul lui Ștefan cu supușii săi și cu familia sa. Observați
contextul în care el menționează cuvintele citate. Ce reprezintă pentru voievod Moldova?
4. Portretul lui Ștefan în literatura interbelică: M. Sadoveanu, Lucian Blaga.

„Ștefan a fost din belșug înzestrat cu toate calitățile pentru plăsmuirea unor asemenea zări împărătești de largă
respirație istorică. Împrejurări excepțional de grave (irezistibila expansiune turcească) l-au silit însă, în cea mai
mare parte, și intermitent, la defensivă, la reacțiune, la consolidarea celor dobândite. Nici o altă epocă sau
moment din trecutul nostru nu ne dăruie un așa de intens prilej de a simți aroma măreției, până la care ar fi putut
crește istoria românească. [...]

Energia și intuiția creatoare, puse în tot ce a făcut pentru pământul său în puținul răgaz, ce i l-a îngăduit
permanenta apărare, încoronată de atâtea triumfuri, ar fi meritat să nu fie tăiată atât de brutal în calea
desfășurării lor fiești. Sub stăpânirea lui Ștefan stilurile arhitectonice, bizantin și gotic, se adaptează uimitor la
necesități organice și la matca locală; sinteza lor nouă e în stare, prin simplitatea soluțiilor ei să comunice oricui
regretul că au fost prematur întrerupte.” ( Lucian Blaga, Trilogia culturii)

 Desprindeți trăsăturile lui Ștefan din fragmentul de mai sus. Prin ce mijloace realizează autorul
figura unică a domnitorului?

„ Se vorbeşte prin sate despre măria sa că-i om nu prea mare de stat, însă groaznic cînd îşi încruntă sprînceana.
Iar cînd vine la o sfîntă mănăstire, n-are de ce se uita groaznic. Cînd vine la o sfîntă mănăstire (dacă vine într-
adevăr şi nu scornesc aceşti monahi vorbe deşarte); cînd vine la o sfîntă mănăstire, măria sa trebuie să se uite
blajin în jurul său. Vede ici un prunc; vede ici o fată; vede dincolo o nevastă. Al cui e pruncul acesta? A cui e
nevasta asta? Ca un stăpîn al ţării ce se află, măria sa trebuie să cunoască al cui e pruncul şi a cui e nevasta.” (
Mihail Sadoveanu, Frații Jderi)

 Ce elemente a păstrat autorul din cronica lui Ureche?

 Care este relația domnitorului cu poporul?
5. Modalități de construcție a portretului voievodal
- Unii autori evidențiază două laturi ale domnitorului: Ștefan – omul și Ștefan- domnul;
- În operele cu caracter științific, în eseuri, Ștefan cel Mare rămâne persoană, îm timp ce în operele
literare figura acestuia este construită expresiv, Ștefan devenind personaj;
- Ștefan este personaj rotund, complex în Dumbrava roșie, în Apus de soare, în Frații Jderi;
- Descrierea de tip portret este cea mai utilizată metodă artistică, însoțită de tehnica detaliului;
- Tehnica palimpsestului - opera este construită pe baza unei alte opere - sursa din care se preia fondul în întregime sau parțial
și se adaptează forma;
- Tehnica nodurilor - diegeza este construită pe baza replicării punctului culminant, mai multe secvențe având această
valoare;
- Tehnica atenuării contrastelor;
- Evocarea, elogiul, crearea monumentalului;
- Modalități directe și indirecte de caracterizare, specific operelor literare.