TRĂSĂTURILE LITERATURII PAȘOPTISTE

Pașoptismul este strâns legat de momentul de la 1848, este o perioadă (1830-1860) marcată de profunde
transformări sociale, politice și culturale, de emancipare socială şi naţionala, de militare pentru realizarea Unirii.
Literatura pașoptistă deschide drumul modernității în literatura noastră; ea reflectă trăsăturile specifice epocii de
avânt revoluţionar: caracter mesianic, spirit critic, deschidere spre Occident, opere autentice cu specific național,
coexistența curentelor literare (iluminism, slasicism, romantis, realisml incipient), combate imitațiile și traducerile
mediocre.

1) Literatură patriotică; lirică a patriotismului – idei revoluționare, aspirație la unitate și independență națională
2) Cultivă teme şi motive romantice, au ales istoria, dar și natura, literatura populară şi mitologiile orientale
3) Poate avea caracter mesianic (credința în Mântuitor; aparția unui salvator care să instaureze o ordine a
dreptății, păcii și fericirii)
4) Accentul se deplasează pe interesul social în detrimentul celui subiectiv, personal
5) Coexistența curentelor literare: iluminism, clasicism, romantism, realism în faza incipientă

Aplicație:

Comentează poezia de mai jos, evidențiind trăsăturile literaturii pașoptiste:

Câmpia îmi arată slăvitele războaie

Și câte biruințe pe dealuri s-au sărbat;
Râul în treacăt spune cât sânge șiroaie
În vremele trecute unda-i a purpurat.

Aci îmi stau de față eroii Rumâniei

Din Câmpulung, din Argeș, din Iaș, din București,
De la Traian și Negru, martiri ai vitejiei,
Până la împilarea trufiei strămoșești.

În capul unei armii Mircea viteaz răcnește,

Însuflă bărbăția rumânilor soldați;
A lui Murat trufie învingător smerește,
Și locul este slobod din Istru la Carpați.
(Ion Heliade- Rădulescu, O noapte pe ruinele Târgoviștii)

Sugestie de răspuns:

Pașoptismul este strâns legat de momentul de la 1848, este o perioadă (1830-1860) marcată de profunde
transformări sociale, politice și culturale, de emancipare socială şi naţionala, de militare pentru realizarea Unirii.
Literatura pașoptistă deschide drumul modernității în literatura noastră; ea reflectă trăsăturile specifice epocii de
avânt revoluţionar: tema istorică a luptei pentru libertate națională, caracter mesianic, amestec de registre stilistice ale
limbii, coexistența curentelor literare (clasicism, romantism, realismul incipient).
Poezia „O noapte pe ruinele Târgoviștii” scrisă de Ion Heliade- Rădulescu, reflectă estetica ideologiei
pașoptiste, atât la nivel tematic, cât și stilistic. În acest sens, sugestiv este titlul poeziei, element paratextual ce invocă
motivul ruinelor, anticipează tema renașterii naționale, care reliefează importanța „ruinelor Târgoviștii” ce poartă
cu mândrie și evlavie urmele marilor conducători ai poporului nostru. Sentimentul profund de patriotism al eulului
liric devine o expresie a lirismului subiectiv marcat de pronumele la persoana I, „îmi (arată)”, „îmi (stau)”, însă
textul poetic este străbătut de lirismul obiectiv, grație mărcilor persoanei a III-a („Câmpia arată”, „Râul spune”,
„Mircea răcnește” etc.), ca particularitate a literaturii pașoptiste în care accentul cade asupra interesului social, poetul
evocând cu mândrie lupta „eroilor Rumâniei” pentru eliberarea țării.
 Expresivitatea textului susține particularitățile pașoptismului prin intermediul figurilor de stil și imaginilor
artistice, care susțin stilistic tema textului liric. Astfel, personificarea din prima strofă a poeziei umanizează câmpia și
râul Târgoviștei, creând o imagine vizuală grăitoare a luptele hotărâtoare pentru destinul poporului român: Câmpia
îmi arată slăvitele războaie; Râul în treacăt spune cât sânge șiroaie. Enumerația orașelor din diverse zone ale țării
evidențiază importanța lor pentru istoria frământată a neamului românesc în care s-au purtat lupte pentru libertate
națională și pentru înfăptuirea marilor acte istorice, iar epitetele pun în valoare vitejia și eroismul distinșilor și
bravilor noștri conducători încă de la formarea poporului român: „Din Câmpulung, din Argeș, din Iaș, din
București/De la Traian și Negru, martiri ai vitejiei; În capul unei armii Mircea viteaz. Ultima strofă încheie triumfal
discursul liric cu eroismul voievodului Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești, cu Cetatea la Târgoviște, care a
învins armata otomană condusă de Murat, redând libertatea românilor: Și locul este slobod din Istru la Carpați.
Epitetul Mircea viteaz și metafora A lui Murat trufie învingător smerește creează o antiteză care dezvăluie vitejia
conducătorului român și trufia celui turc care s-a smerit în fața bărbăției ostașilor români. Astfel, caracterul mesianic
al poeziei, ca trăsătură pașoptistă a literaturii, este susținut de rolul important pe care l-a avut Mircea cel Bătrân
pentru destinul Țării Românești. Evocarea trecutului istoric glorios al ruinelor Târgoviștei, precum și omagiul adus
vitejiei voievodului Mircea cel Bătrân, sugerează puternicul sentiment patriotic care stăpânește ființa eului liric, dar și
dorința sa de continuare a luptei pentru libertate națională.
O altă particularitate a literaturii pașoptiste îl constituie limbajul poetic presărat cu arhaisme (a purpurat,
Rumâniei, împilarea, unei armii) și cuvinte populare (s-au sărbat, rumânilor, slobod), ce potențează expresivitatea
textului.
Așadar, poezia „O noapte pe ruinele Târgoviștii”, scrisă de Ion-Heliade Rădulescu, reflectă trăsăturile
literaturii pașoptiste prin tema renașterii naționale dezvoltate, prin evocarea trecutului istoric, exprimarea
sentimentului de patriotism, caracterul mesianic al textului poetic și datorită diversității stilistice a registrelor limbii.

Fișă de lucru

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textele următoare, evidențiind trăsăturile pașoptismului literar

românesc:

1) „Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!

Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie
Şi de-acum pe vecinicie
Cu toţi mâinile vă daţi!

Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire

Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastră să jertfim!”
(Vasile Alecsandri, Deșteptarea României)

2) „Seara răspândeşte umbrele-i uşoare.

Şi melancolia trece gânditoare.

Dar Ştefan cel Mare, rătăcit prin văi,

Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.

Inima-i zdrobită ca a lui oştire;

Ţara-i întristată ca a lui gândire! [...]

- "Fraţilor de arme, fala românească!

Dacă o să piară ţara părintească,
 Dacă-n cartea soartei este însemnat
A pieri poporul cel mai lăudat,

Cel puţin atuncea piară vitejeşte

Remuşcând toiagul care îl loveşte.”[...]
(Dimitrie Bolintineanu, Visul lui Ștefan cel Mare)

3) „Culcat pe-aste ruine, sub care adâncita

E gloria strabuna si umbra de eroi,
În liniste, tacere, vad lumea adormita
Ce uita-n timpul noptii necazuri si nevoi.
Dar cine se aude si ce este ast sunet?
Ce oameni sau ce armii si ce repede pas?
Pamântul îl clateste razboinicescul tunet,
Zgomot de taberi, soapte, trece, vâjâie-un glas...
.........................
Dar unde sunt acestea? S-au dus! Au fost parere.
Caci armele, vitejii si toate au tacut.
Asa orice marire nemicnicita piere!”
(Grigore Alexandrescu, Adio la Târgoviște)