Arta portretului si a naratiunii in

opera cronicarilor moldoveni

Bote Maria Cristina

 11U2

Cuprins
Grigore Ureche........................................................................................................3
Arta portretistica ..................................................................................................3
Arta narativa: ........................................................................................................3
Ion Neculce ..............................................................................................................5
Arta portretistica ..................................................................................................6
Arta narativa .........................................................................................................6
Miron Costin ...........................................................................................................7
Arta narativa .........................................................................................................7

~2~
Grigore Ureche
Este primul cronicar moldovean care isi scrie opera in limba romana, intituland-o
"Letopisetul Tarii Moldovei de cand s-au descalecat tara si de cursul anilor si de viiata
domnilor carea scrie de la Dragos voda pana la Aron voda".

Arta portretistica

 "Deciia Stefan voda strans-au boierii tarii si mari si mici si alta curte marunta
dimpreuna cu mitropolitul Theoctistu si cu multi calugari, la locul ce sa chiama
Direptatea si i-au intrebatu pre toti: este-le cu voie tuturor sa le fie domnu ? Ei cu
totii au strigat intr-un glas: "In multi ani de la Dumnezeu sa domnesti". Si décii cu
totii l-au radicatu domnu si l-au pomazuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. Si
de acolea luo Stefan voda steagul tarai Moldovei si sa duse la scaunul Sucévii.Décii
Stefan voda gatindu-sa de mai mari lucruri sa faca, nu cerca sa asaze tara, ci de
razboiu sa gatiia, ca au impartitu ostii sale steaguri si au pus hotnogi si capitani,
carile toate cu noroc i-au venit."
 "Fiindu Stefan voda om razboinic si de-a pururea tragandu-l inima spre varsare de
sange, nu peste vréme multa, ce in al cincilea an, sa scula den domniia sa, in anii
6969 (1461) radicandu-sa cu toata putérea sa si s-au dus la Ardeal, de au pradatu
Tara Sacuiasca. Nici au avut cine sa-i iasa impotriva, ce dupa multa prada ce au
facut, cu pace s-au intorsu napoi, fara de nici o zminteala"
 "Patru voda Rares in al doilea an al domniei sale, radicat-au oaste mare asupra
sacuilor, la Tara Ungureasca si au impartitu oastea in doao polcuri, si pre doao
poteci si-au trecut oastea. Si deaca au intrat la dansii, in toate partile i-au spartu si i-
au rasipitu si orasile le-au jafuit si pe toti i-au supus si i-au plecat lui si cu pace s-au
vartejit inapoi, la scaunul sau, la Suceava."
 "Vazandu Patru voda ca bistricénii nu-l poftescu pre el, nici vor sa priimasca judete
de la dansul, inca si de craiul loru lepadandu-sa, insusi capul sau s-au pornit cu
toata oastea sa, cu mare urgie asupra lor. Si strangandu-i cu nevoi din toate partile si
cu foc ingrozindu-i, iara ei vazandu nevoia lor ce le-au venitu asupra lor, s-au
inchinat si de la dansul mai mare au priimitu."

~3~
Letopisetul a fost scris spre sfarsitul vietii, se presupune ca s-a lucrat la el intre anii 1642-
1647. Cronicarul motiveaza scrierea acestei opere literare si istorice din simplul pretext „ca
si nu se inece ... anii cei trecuti“ si sa lase o mostenire culturala generatiilor viitoare, bogatia
acestui text constand in informatiile cu privire la ceea ce s-a petrecut cu poporul roman. De
remarcat este importanta pe care o acorda cronicarul istoriei in trezirea constiintei nationale
a poporului, opera aceasta constituind inceputul istoriografiei in limba romana.

Cea mai expresiva figura a cronicii sale ramane aceea a lui Stefan cel Mare, imbinare unica
intre mitologie si viziune impartiala, osciland intre dragoste si repros. Cu fiecare cuvant,
Grigore Ureche aduce mai aproape de inimile cititorilor pe vestitul domnitor, urmarind
totodata cronologia stapanirii lui, cu toate faptele majore intamplate de-a lungul acesteia.

Desi cronicarul este fascinat de multitudinea de calitati ale protagonistului, pe care le si

evidentiaza: forta, gloria, mandria, totusi nu aduce in prim-plan numai figura eroului, ci
are grija sa ii creioneze si slabiciunile. Eroul este prezentat printr-un joc de lumini si umbre,
figura lui, puternic reliefata, apare ca simbol antiturcesc, dar autorul il judeca subtil
sugerand atitudinea lui ca razboinic de dragul razboiului in locul patriotismului.

Eugen Negrici considera ca “Ureche are darul caracterizarii ce este dublat de elemente de
tehnica portretistica intuite ori imitate.” De altfel, accentueaza si ideea ca laudele aduse la
adresa lui Stefan cel Mare sunt mai curand involuntare decat intentionate. De remarcat
este iscusinta cu care utilizeaza arta gradarii in constructia portretului si atentia acordata
detaliilor, fie ele psihice sau fizice. Portretul fizic este realizat printr-un eufemism („om nu
mare de stat”), iar cel moral este alcatuit dintr-o enumerare de insusiri: impulsiv („minois
si degraba a varsa singene vinovat”), uneori nedrept cu boierii („deseori la ospete omoriia
fara giudet”), dar bun gospodar („si lucrul sau il stia à-l acoperi”), neintrecut strateg („la
lucruri de razboaie mester”), stiind sa-si transforme chiar infrangerea in victorie („…ca
stiindu-se cazut gios se radica deasupra invingatorilor”).

Cu toate ca Ureche nu a fost contemporan cu voievodul, informatiile acestuia fiind culese

din putinele izvoare scrise din acea perioada si din traditiile si legendele existente, el este in
masura sa realizeze imaginea domnitorului ca intr-o gravura, remarcandu-se sobritatea
trasaturilor, fara a fi evitate cele negative. Ureche evidentiaza cat de mult l-au iubit
locuitorii Moldovei pe domnitorul lor, “l-au ingropat-tara cu multa jale simulta plangere in
manastire in Putna, care era de dansul zidita”. Arta portretului la Ureche are urmatorul
principiu: omul este privit sub o calitate sau un viciu esential, care-i subordoneaza faptele

Cronicarul utilizeaza proverbele pentru a reliefa contrastul dintre aspectul fizic si cel psihic
al domnitorului Iliasi Voda: „ca din afara se vedea pom inflorit, iar dinauntru lac imputit”.
~4~
Arta narativa a acestui letopiset consta in: rafinamentul descrierilor ("episodul invaziei
lacustelor") si acuratetea naratiuni. Cronicarul nu se limiteaza doar la trecerea in revista a
faptelor, ci prezinta, in paralel cu desfasurarea faptelor, sentimentele poporului asupra
evenimentelor (aprobare, tristete -in cazul mortii domnitorului- etc.).

Desi este o opera cu caracter istoric, cronicarul nu ezita sa foloseasca metaforele, de

exemplu: intr-o lupta, moldovenii au pierit „cit au inalbit poiana”. Multitudinea imaginilor
poetice de care sunt intesate nenumarate pagini de naratiune literara, au facut din cronica
lui Grigore Ureche un pretios izvor de inspiratie pentru unele opere literare ale posteritatii.
Astfel, putem aminti operele lui Vasile Alecsandri -„Dumbrava Rosie”, Costache Negruzzi
–„Alexandru Lapusnenu”, Mihai Sadoveanu- „Nicoara Potcoava” si Trilogia lui
Delavrancea, toate avand drept inspiratie Letopisetul lui Grigore Ureche. Scrisa intr-o
frumoasa limba romana, cu o necontestata arta narativa, cronica lui Ureche nu este numai
un izvor istoric, ci o opera literara de mare importanta in tezaurul cultural al romanilor.

Ion Neculce

Elocventa pentru maretia operei literare a lui Neculce este afirmatia lui Mihail Sadoveanu,
cel care, referindu-se la cronica lui, spunea : „Letopisetul sau mi-i cartea de capatai-si de
cate ori il deschid mi se umple sufletul de placeri rare”.

Desi are peredecesori valorosi, Ion Neculce ramane creatorul literaturii memorialistice
clasice romanesti, cel in care Eugen Lovinescu, situandu-l in fruntea seriei, vedea „o forma
de paseism, de dragoste de trecut, de lirism esential, de refulare a tuturor faptelor, cat de
recente in timp, pentru a le putea invalui apoi in poezia amintirii si a regretului dupa ce a
fost si nu va mai fi niciodata, dand aceanota specific molddoveneasca de duiosie fata de
ireversibil, prezenta la Ion Neculce, la Negruzzi, Creanga, Nicu Gane, Hogas, Sadoveanu -
intr-un fel la toti memorialistii lirici”.

~5~
Arta portretistica

 "(...) au facut pre Constantin-voda, careli au fost domnu aice la noi in Moldova in
anii de la zidirea lumii 7242. Careli sa trage de pre stramoasa-sa neam din domnii cei
vechi moldovenesti."
 "Iar Constantin-voda n-au vrut sa sa apuce de acele lucruri ce-i scriè, ce s-au sculat si
au trimis batul acel sfredelit cu carti cu tot inapoi la Stefanita-voda, de le-au dat"
 Despre Petru Alexievici: "Si era la mare cinste si bogatie. Si l-au trimis imparatul
Alexii Mihailovici sol la mareli imparat al chitailor, de au zabavit la Chitai vreo doi,
trii ani. Si au avut acolo multa cinste si dar de la mareli imparat la chitailor, si multe
lucruri de mirat au vadzut la acè imparatie a chitailor."

Neculce are darul portretizarii mai dezvoltat decat cel al inaintasilor sai. De aceea,
personajele sale istorice sunt, de cele maimulte ori, eroi de roman. Chiar daca nu toate
personajele lui Neculce sunt personalitasi de marca ale istoriei, cronicarul reuseste sa le
creioneze fizionomia si sa le sugereze caracterul fie printr-un gest, fie printr-un obicei , tic
sau actiune simpla.

Arta narativa

Cel care a izbutit sa duca istoriografia la cel mai inalt nivel artistic este, fara indoiala, Ion
Neculce. Intreaga cronica se subsumeaza memorialisticii, deci literaturii insesi. Cronicarul
exceleaza prin conciziune epica, simplitatea povestirii, naturaletea si spontaneitatea cu care
alatura amanuntul semnificativ planului general al relatarii. Impresia e de rafinament in
compozitie, artistul detasandu-se de obiectul comunicarii sale si devenind un exponent al
colectivitatii.

Cronicarul se manifesta mai putin ca un istoric interesat de autenticitatea izvoarelor si mai

mult ca un artist, care scrie el insusi povestea, prelucrand si transfigurand fondul legendar
popular.

Povestitor innascut, Ion Neculce a creat o opera durabila, a carei forta artistica se datoreaza
si limbajului, mereu proaspat si surprinzator, avand toata seva vorbirii populare (un
numar mare de epitete, comparatii, pilde, proverbe si zicatori). La aceeasi impresie de
oralitate contribuie si graiul moldovenesc al vremii sale, supus elaborarii dar totusi
verosimil.

~6~
Miron Costin

Inspirat de antecesorul sau, Grigore Ureche, Costin continua cronica Moldovei, de-acolo de
unde a fost intrerupta de predecesorul sau (de la a doua domnie a lui Aron voda) pana la
domnia lui Stefanita voda, inclusiv (1661).

Arta narativa

Scriindu-si cronica, Miron Costin nu urmareste numai realizarea unei informari istorice, ci
si o evocare plastica a epocii, cu faptele si oamenii care i-au apartinut. Cronicarul nu a
cautat niciodata sa se indeparteze de realitatea faptelor si oamenilor despre care a scris.

Scriind o carte in care subiectul, intriga si personajele se suprapun realitatii, Miron Costin
apartine, prin excelenta, memorialisticii. Evocarea istorica prin forma memorialistica nu
apare inexplicabla sau exagerata, ci dimpotriva, apare ca un rezultat firesc, deoarece Miron
Costin, bun cunoscator al influentelor literare externe, spre deosebire de Grigore Ureche, a
participat direct la o parte din evenimentele narate.

In cronica lui Miron Costin se remarca faptul ca acesta nu face abstractie de persoana sa,
relatarea istorica fiind presarata cu elemente din viata sa particulara, lucru ce ii confera
cronicii un aspect de familiaritate. Miron Costin nu este un simplu ilustrator de fapte,
reconstituirea istoriei realizandu-se cu ajutorul imaginatiei, evenimentele fiind in
permanenta raportare la eul propriu.

~7~