4.10.

2021

Formarea conștiinței istorice

CRONICARII MOLDOVENI 
  

 
GRIGORE URECHE
(aprox. 1590 -1647)

Se naște într-o familie de boieri cu mare influență, fiind

fiul logofătului Nestor Ureche. Studiază în Polonia latina,
retorica, poetica, gramatica, având ca suport textele
clasicilor.
Reîntors în Moldova, devine mare logofăt al domnitorului
Vasile Lupu, apoi vornic al Țării de Jos.
Începe Letopisețul Țării Moldovei, în 1642 și scrie
până în 1647, anul morții,
lăsându-l neterminat.
 
 
LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI
Letopiseț=scriere veche, având
conținut istoric, în care evenimentele
sunt prezentate în mod cronologic

 Cuprinde evenimente din istoria Moldovei de la 1359 și până la a doua domnie a lui Aron Vodă, 1594.

 Originalul s-a pierdut, dar textul ni s-a transmis în copii cu interpolările a trei copiști: Simion Dascălul, Misail Călugărul, Axinte
Uricariul.
 MOTIVAȚIA SCRIERII SALE

„Mulți scriitori au nevoit de au scris

rândul și povestea țărâilor, de au
lăsat izvod pre urmă și bune și rele, să
rămâie feciorilor și nepoților, să le
fie învățătură, despre cele rele să se ferească și să se
socotească, iară de pre cele bune să urmeze și să
învețe și să se îndirepteze.”
Rolurile pe care le are consemnarea faptelor istorice:
1. Rol educativ;
2. Rol moralizator/etic;
3. Rol patriotic.
 În cronica sa vorbește despre:

1. Originea latină a poporului nostru

Ex. („de la Râm ne tragem”)

2. Originea latină a limbii nostre, găsind

apropieri etimologice între cuvinte românești și
latinești („…de la râmleni, ce le zicem latini: pâne, ei zic panis;
carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier;”)

3. Continuitatea și unitatea românilor în aceste

teritorii
Meritele literare ale cronicii au fost de nenumărate ori
relevate:
1. Arta portretului – omul este privit
sub o calitate sau un viciu existențial
care îi subordonează faptele (lui
Ștefan cel Mare îi sunt dedicate cele
mai multe pagini din Letopiseț).
2. Are calități de prozator realist, care vede obiectiv și
pătrunzător, narațiunile sunt energice și palpitante, un
amestec de observare rece, ironie cultă și inocență
populară.

„Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu

vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéțe omorâea fără
județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l
acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter,
Cronicarul insistă pe latura morală a domnitorului, realizând
portretul eroului providențial, promovat de scrierile Evului
Mediu românesc, uns al Domnului pe pământ, numit după
moarte - Ștefan cel Mare și Sfânt

mic de Înțelept
statură Harnic,
implicat

ȘTEFAN Omniprezent în
Impulsiv, CEL
energic toate punctele
MARE fierbinți ale
țării
Perseverent,
Viteaz, curajos consecvent, optimist
„la lucru de războaie „nu perdea
meșter” nădejdea”
 MIRON COSTIN (1633-1691)

 Cronicar moldovean, face studii în Polonia,

fiind apoi, în Moldova, mare logofăt și vornic.
 Este omorât ca urmare a bănuielii că ar fi
complotat împotriva lui Constantin Cantemir
(domn al Moldovei).
 Este om al timpului său,
cu largi deschideri umaniste.
 Letopisețul Țării Moldovei de la Aron-Vodă încoace
 Letopisețul său prezintă viața Moldovei de la 1595 până la 1661;
 Surse de inspirație:
a) Izvoare istorice;
b) Tradiția internă;
c) Relatările tatălui său, ale boierilor bătrâni.
 Prezintă 66 de ani din viața Moldovei și 22 de domni – o vreme
zbuciumată cu intrigi de curte, războaie, trădări, vărsări de sânge, fiecare
destin evocat creând momente interesante din punctul de vedere al artei
literare:
a) Descrieri și narațiuni cu efecte literare;
b) Dialogul creează scene semnificative de viață, redă atmosfera epocii;
c) Portretele se situează în contexte de viață, nu sunt o înșiruire de calități și
defecte;
d) Folosește ironia, antiteza.
 Alte lucrări ale lui MIRON COSTIN
1. „De neamul moldovenilor din ce țară au ieșit strămoșii lor”, în care:
a) Dezbate originea poporului român și a limbii române;
b) Laudă efortul lui Grigore Ureche;
c) Aduce un elogiu cărții:
„ Nu este alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă
decât cetitul cărților.”
d) Încearcă o monografie a Daciei și prezintă pagini de proză artistică cum
este descrierea Italiei, o „bijuterie” a prozei noastre vechi (N. Manolescu).

2. Poemul filozofic „Viiața lumii”:

- Surse de inspirație : Vechiul Testament, versurile unor poeți latini (Horațiu,
Ovidiu);
- Reflecție filozofică asupra condiției umane (motivele fortuna labilis,
vanitas vanitatum – frecvente în arta și literatura barocă europeană).
 ION NECULCE (1672-1745)
 Al treilea mare cronicar moldovean;
 A deținut funcții boierești înalte,
refugiat în Rusia și Polonia din cauza
cumplitelor vremi politice din Moldova;
 Cronica sa, „Letopisețul Țării Moldovei”,
prezintă fapte din istoria Moldovei
cuprinse între anii 1661 și 1743;
 Lucrarea sa este structurată în 25 de capitole în care prezintă:
a) Lupte pentru domnie;
b) Alianțele pentru apărarea creștinătății;
c) Evenimentele deosebite din viața țării;
d) Personajul cel mai important este Dimitrie Cantemir (personalitate
enciclopedică – domnitor, literat, muzicolog, istoric, filozof).
 Neculce se dovedește a fi un un om cu un temperament vulcanic, devenind un
narator subiectiv, înclinat spre pamflet (se aprinde repede în comentarea unei
nedreptăți sau a unui eveniment istoric potrivnic intereselor țării).
Pentru a prezenta fapte ce nu se cuprindeau în perioada evocată sau care nu
se bazau pe documente certe, ci mai mult pe tradiția populară, Neculce plasează
la începutul cronicii sale „O samă de cuvinte”, o culegere de 42 de legende, prima
de acest fel din istoria literaturii române.
Primele 9 legende sunt legate de personalitatea lui Ștefan cel Mare. Ele fac
trecerea de la proza expozitivă la cea artistică, de la simpla consemnare a
evenimentului istoric, la transfigurarea lui artistică.

Legenda III Legenda V

- Explică un ritual inițiatic, acela al găsirii
locului unei ctitorii, construcția mănăstirii
Putna, în 1466, un locaș de cult devenit
extrem de drag lui Ștefan cel Mare.
- Introduce motivul sacrificiului pentru
creație (Ștefan nu suportă să fie întrecut
de un adversar într-o competiție cu aspect
militar și îndrăznețul este pedepsit cu
tăierea capului).
- Dezvoltă un episod din cronica lui
Grigore Ureche, încercând să explice
întemeierea cunoscutului neam al
Movileștilor.
- În lupta de la Scheia, Ștefan cade de
pe cal și este ajutat de aprodul
Purice, care va fi răsplătit pentru
gestul său.
„ Ceea ce face farmecul legendelor
lui Neculce este conținutul lor
educativ (...) epicul cuminte,
bătrânesc, narațiunea simplă,
populară.” (Al. Piru)

Vă mulțumesc pentru atenție!

Profesor,
Loredana Boțoc