Model 5

Poezia lui Lucian Blaga se află sub semnul corolei de minuni a lumii – simbol al
perfecțiunii și se constituie, cu fiecare volum, într-un edificiu fascinant în care lirismul, mitul
și filozofia funcționează perfect.
Poezia Lucruri suntem este o creație lirică ce se înscrie în modernismul blagian prin
ambiguitatea limbajului dată de utilizarea cu precădere a metaforei revelatorii, dar și prin
înnoirile prozodice. Structurată în două secvențe lirice, poezia are ca temă condiția omului în
raport cu Universul. Astfel, efemeritatea umană este susținută de metafora: Pe drumul său
fiecare, / ne-am duce în veci undeva, iar concepția poetului conform căreia omul este o
ființă măcinată de sentimente este sugerată metaforic în versurile: Lucruri suntem, ce
poartă în ele,/gânduri ca pietrele, uneori stele, /și totdeauna un dor.
De asemenea, titlul devine incipit liric, ilustrând prin repetiție ideea că viața este o
minune a lumii, iar în raport cu cunoașterea a trăi înseamnă a cunoaște.
Finalul poeziei surprinde ideea vieții trecătoare, metafora Dar drumul norilor e prea
mare / în lume noastră – pentru noi evidențiind faptul că moartea este văzută ca o Mare
Trecere într-o altă lume, o contopire a ființei cu Marele Univers.
Așadar, textul poetic citat se dezvăluie ca o construcție armonioasă prin
adâncimea semnificaţiilor, iar motivele literare: soartă, stele, pietre, dor accentuează, de fapt,
obsesiile definitorii ale autorului şi nervurile organismului operei sale.