EU NU STRIVESC COROLA

DE MINUNI A LUMII
L. Blaga
 Aparteneța la modernism
 Propriul sistem filosofic: în centrul universului
plasează noțiunea de mister, asupra căruia se
exercită două tipuri de cunoaștere: paradisiacă
și luciferică
 Procedee moderniste:
 Ambiguitatea limbajului
 Adâncirea lirismului în subiectiv
 Folosirea ingambamentului
 Noutatea prozodiei: folosirea versului liber
 Tematica
 Poezia e publicată în volumul de debut 1919,
Poemele luminii, sintetizând conceptele
filozofice ale poetului. Volumul axându-se pe
metafora luminii, a cunoașterii.
 Încadrarea în specie
 Artă poetică
 Viziunea despre lume și viață a poetului
 Menirea artei sale în univers
 Meditație confesivă modernistă
 Surprinde destinul privilegiat al creatorului
 Lirismul poeziei
 De tip subiectiv
 Titlul
 = METAFORĂ REVELATORIE
 Sintetizează noținuea filozofică de cunoaștere
luciferică
 Prezența mărcilor eului liric
 pronumele personal ”eu”
 Verbul ”nu strivesc”
 Corola = misterul: echilibrul perfect al
elementelor care compun lumea
 Structura poeziei
 Trei secvențe lirice ce compun un discurs
subiectiv interiorizat
 Secvența 1
 Incipitul
 Reluare a titlului
 vb ”nu strivesc” se amplifică cu vb ”nu ucid”,
conturând dimensiunea protectoare a creatorului în
raport cu taina
 Calea eului liric – metaforă pt drumul viețuu e
presarată cu miracole precum
 „FLORI”
 ”OCHI”
 „BUZE”
 „MORMINTE”
 SECVENȚA 2
 Explică sursa dublei antiteze dintre noțiunile ”eu”
și ”alții”
 Relația de opoziție surprinde cele două tipuri de
cunoaștere
 Modalitatea de cunoaștere a oamenilor de știință:
”lumina altora”, distruge misterul, rațiunea este
dăunătoare, nefiind capabilă de a produce revelația,
suprimând farmecul universului înconjurător
 Cunoașterea poetică ”lumia mea” marchează o
schimbarea totală a planului, definește individualitatea
poetică, specifică celui care potențează progresiv ”taina
lumii”
 Comparația amplă – secvența 2
 Așezată între linii de pauză
 Oferă o explicație asupra modalității poetice de a
contempla universul
 Demersul poetic este asemănat cu efectul de
semiobscuritate produs de lună, o sursă a
misterului
 Astrul nocturn aplifică taina nopții așa cum
creatorul sporește misterele universului
 Verbele au rolul de a amplifica la superlativ taina,
pe care o trasformă prin creație în ”neînțelesuri și
mai mari”
 Ultima secvență
 Are rolul unei concluzii explicative introduse
prin conjuncția conector ”căci”
 Reia parțial versuri cheie ale poeziei
 A potența misterul e echivalent cu a iubi la
modul ideal, profund, întreaga ”crolă de
minuni a lumii” , singura capabilă de a
deschide căi nebănuite cunoașterii.
 Elemente de prozodie
 20 de versuri scurte și lungi
 Versul liber = măsură variabilă și ritm interior
 Utilizarea ingambamentului
 Concluzie
Prin aceasă artă poetică, poetul crează un
microcosmos, rezultatul unui act demiurgic, o
plăsmuire revelatorie a spiritului uman.
Misterul sau taina constituie esența spre care se
îndreaptă poetul, așa cum el însuși afirmă:
”Datoria noastră în fața unui adevărat mister
nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult
încât să-l prefacem într-un mister și mai mare”