Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Teoretizat de istoricul și criticul literar Eugen Lovinescu, modernismul românesc

marchează sincronizarea plenară a literaturii române cu literatura europeană,
determinată de ,,spiritul veacului” (Saeculum) și de principiul de progres. Lirica
modernistă se definește cu precădere prin cultivarea unei poezii filozofice, de
meditație estetică (artele poetice) și existențială, prin înnoirea tematicii, a viziunii și a
limbajului poetic, prin inovarea sintaxei poetice, prin diversificarea registrelor
stilistice și a elementelor de versificație (versul liber). Trinitatea lirică modernistă este
reprezentată de Tudor Arghezi (,,poeta faber”), Lucian Blaga, poetul-filozof, ce
reprezintă modernismul cu substrat metafizic, de orientare expresionistă și Ion Barbu,
poetul matematician, încadrat în modernismul extrem, cultivând poezia ermetică.

Opera lirică „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ de Lucian Blaga aparține
modernismului interbelic și este o artă poetică publicată în 1919, în volumul
„Poemele luminii”, ce marchează debutul acestuia.

Autorul a fost atât poet, cât și filosof, dramaturg, traducător și a creat un propriu
sistem filosofic, reprezentativă fiind lucrarea „Trilogia cunoașterii”. Acesta consideră
că lumea este dominată de mistere asupra cărora oamenii acționează prin două tipuri
de cunoaștere: luciferică(poetică/ intuitivă), prin care poeții aprofundează misterul și
paradisiacă (logică/ rațională), prin care oamenii de știință descifrează misterul până
la o limită impusă de Marele Anonim, numită „censură transcendentă”.

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ aparține modernismului, un

prim argument fiind forma acesteia, cu versul liber, cu măsură variabilă, între 2-13
silabe și ingambament, procedeu artistic constând în continuarea ideii pe mai multe
versuri, ce determină scrierea cu minusculă la început de rând: „…dar eu,/eu cu
lumina mea sporesc a lumii taină” . Frazarea și folosirea tehnicii ingambamentului
creează un ritm amplu, cuprinzător.

Un alt element modern este ambiguitatea limbajului, în text predominând

metaforele, dar și ideea de mister preluată din sistemul filosofic propriu. Metaforele
revelatorii aprofundează conținutul ideatic al poeziei și cele plasticizante
înfrumusețează imaginile artistice. In text, se remarcă o multitudine de metafore
privitoare la mister: „corola de minuni a lumii”, „taine”, „întunecata zare”,
„neînțelesuri”, „nepătrunsul ascuns” etc.

Lucian Blaga este un reprezentant al expresionismului în literatura română, în

textul studiat regăsindu-se următoarele particularități ale acestui curent modern:
exacerbarea eului („dar eu/ eu cu lumina mea...”), tonul de revoltă împotriva
cunoașterii paradisiace, metafore duse la extrem („strivesc”, „ucid”, „sugrumă”),
aspirația spre cunoașterea absolută.

Temele ce se îmbină în cadrul acestui text sunt cunoașterea și creația, poezia

cuprinzând idei despre condiția creatorului, artă, în general, dar și propria creație (este
o artă poetică).

Titlul reluat în primul vers este format din pronumele personal de persoana I,
singular „ eu’’ prin care este identificat eul liric în ipostaza creatorului ce se declară
adept al cunoașterii luciferice. Se remarcă metafora expresionistă „ nu strivesc’’ ce
sugerează anularea cunoașterii paradisiace, dar și metafora revelatorie „ corola de
minuni a lumii ”, ce se referă la misterele universului, semnificând frumusețe,
perfecțiune, sacralitate.

Poezia este structurată în trei secvențe marcate prin scrierea cu majusculă sau
prin conjuncție, părând a avea structura unui text argumentativ.

În prima secvență, se dezvoltă ideea din titlu, iar reluarea acesteia in versul inițial
accentuează tonul de confesiune. Metaforelor expresioniste „ strivesc” si „ ucid’’ li se
asociază negația pentru a evidenția revolta împotriva cunoașterii paradisiace. Eul
creator refuză acest act cognitiv deoarece el distruge misterul pe care poezia trebuie să
îl redea. „Calea mea” devine o metaforă a drumului vieții poetului , drumul creației, în
care acesta intâlnește diverse „taine” evidențiate prin enumerația „în flori, în ochi, pe
buze ori morminte”. Acestea reprezintă simboluri bisemice (cu două semnificații)
privitoare la elementele corolei, dar și la temele liricii blagiene: flori- frumusețe,
natură; ochi- spiritualitate, cunoaștere; buze - comunicare, iubire; morminte -
transcendere , moarte.

În a doua secvență lirică, se conturează o relație de opoziție între „lumina altora’’-

metaforă revelatorie pentru conoașterea paradisiacă și „lumina mea”- metaforă a
cunoașterii luciferice. Pe când prima dintre acestea are un efect distructiv asupra
„nepătrunsului ascuns”, idee sugerată prin metafora expresionistă „sugrumă vraja”,
„lumina” poetică îmbogățește „întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister”. Antiteza
dintre acestea este accentuată prin conjuncția adversativă „dar”. Repetiția pronumelui
personal de persoana I, singular marchează exacerbarea eului specifică
expresionismului („dar eu,/ eu cu lumina mea...”)

În această secvență poetică predomină metafore și simboluri ale misterului,

element esențial al liricii lui Blaga : „ vraja’’ , „nepătrunsul ascuns’’, „în adâncimi de
întuneric’’, „întunecata zare”, „sfânt mister” , „neînțelesuri’’. Prin intermediul liniei
de pauză este introdusă o amplă comparație cu „ lumina lunii’’ al cărei efect este de a
estompa contururile, de a aprofunda taina nopții, asemeni cunoașterii luciferice.

Ultima secvență are rol concluziv și cuprinde două versuri în care iubirea este
considerată o modalitate supremă de cunoaștere a misterelor universului: „căci eu
iubesc / și flori și ochi și buze și morminte’’... Aceste patru simboluri sunt reluate,
remarcându-se o relație de simetrie între prima și ultima secvență textuală, iar
polisindetonul (repetarea conjuncției „și”) are rolul de a le conferi valoare egală.

În concluzie, poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga

este o artă poetică modernă cu elemente filosofice și de expresionism, în care este
urmărit raportul poet- cunoaștere, acesta protejând misterul universului.