SCHEMA PE TABLA

Ţesuturi vegetale
Competente derivate:
C1 – Sa defineasca termenul de tesut.
C2 – Sa clasifice tesuturile.
C3 – Sa clasifice tesuturile vegetale dupa gradul de dieferentiere a celulelor.
C4 – Sa caracterizeze tesuturile embrionare.
C5 – Sa clasifice tesuturile definitive.

1. Ţesutul – definiţie: - reprezinta grupari de celule interdependente care au aceeasi origine,

structura şi îndeplinesc aceeaşi functie.

- la organismele unicelulare, celula indeplineste toate functiile necesare vietii: hranire, respiratie,
reproducere.
- la organismele pluricelulare, celulele se specializeaza, fiecare pentru o anumita functie, fiecare
celula avand forma si structura corespunzatoare acelei functii. Astfel apar tesuturile.
- stiinta care studiaza tesuturile se numeste histologie.
- procesul de formare a ţesuturilor se numeşte histogeneză.

2. Clasificarea tesuturilor:
I. Tesutul vegetal:
1. Tesuturi embrionare (sau tesuturi formative, sau de origine sau meristeme).
2. Tesuturi definitive: a) tesuturi de aparare;
b) tesuturi fundamentale;
c) tesuturi conducatoare;
d) tesuturi mecanice (de sustinere);
e) tesuturi secretoare.
II. Tesutul animal:
1. Tesuturi epiteliale: a) epitelii de acoperire;
b) epitelii secretoare;
c) epitelii senzoriale.

2. Tesuturi conjunctive: a) tesuturi conjunctive moi;

b) tesuturi conjunctive semidur;
c) tesuturi conjunctive dure (osos).

3. Tesuturi musculare: a) tesut muscular striat;

b) tesut muscular neted;
c) tesut muscular cardiac.

4. Tesutul nervos - este format din: - neuroni;

- celulel gliale.

Clasificarea tesuturilor dupa forma celulelor:

Dupa forma celulelor, tesuturile pot fi:
- parenchimatice - sunt alcatuite din celule izodiametrice (izo=element prim de compunere
savantă însemnând „egal”), la care cele trei diametre sunt egale;

1
- prozenchimatice - sunt alcatuite din celule heterodiametrice (hetero= element prim de
compunere savantă cu semnificația „altul”, „diferit”) la care diametrul longitudinal este mai mare
decat cel orizontal.

Parenchimul - definitie:
- numele de parenchim provine din limba greaca parenchyma =umplutură;
a) la animale - tesut animal functional cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific
organelor glandulare (ficat, splina), este intalnit si la plamani.
b) la plante - tesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare
parte a organelor moi ale plantelor;
- tesut vegetal, moale si spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre
părțile fibroase.

Prozenchimul - definitie:
- numele de prozenchim provine din limba greaca care inseamna pros=înainte, enchyma=
amestec;
- tesut vegetal fals format din celule alungite care rezulta din împletirea hifelor miceliene.
● hifă=filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci;
● miceliul=reprezinta aparatul vegetativ al ciupercilor format din hife;

3. Clasificarea tesuturilor vegetale:

Dupa gradul de diferentiere a celulelor se diting doua tipuri de tesuturi vegetale, si anume:
►tesuturi embrionare (sau tesuturi formative sau de origine sau meristeme) – sunt formate
din celule care se divid;
►tesuturi definitive – sunt formate din celule specializate pe anumite funcţii şi care nu se
mai divid.

4. Tesuturile embrionare (sau tesuturi formative sau de origine sau meristeme) se caracterizeaza
prin:
- sunt formate din celule care se divid;
- sunt ţesuturi nespecializate;
- celulele noi care se formeaza se diferentiaza ulterior specializandu-se si formand tesuturi
definitive ale plantei;
- celulele meristematice: - au dimensiuni mici, rotunde cu pereti subtiri, fara spatii libere
intre ele;
- sintetizeaza intens substantele organice;
- meristemele sunt singurile tesuturi unde se pot observa celule in diferite faze ale mitozei;

Meristem – definitie:
- numele de meristem provine din limba greaca merizein=a diviza;
- tesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii si ramurilor, care se inmulteste
continuu în vederea cresterii acestora;
- tesut vegetal tânăr unde au loc diviziuni rapide si numeroase ale celulelor.

Meristemele – clasificare:
a) După poziţia pe care o ocupă în organele plantelor:
- apicale (se gasesc in varfurile de crestere) - în vârful rădăcinii, tulpinii, ramurilor, determină
creşterea acestora.
2
- intercalare (sau primare intercalare) - se întâlnesc la graminee deasupra nodurilor tulpinii şi
determină creşterea în lungime a internodurilor.
- laterale - situate în afara axului organelor (asigura ingrosarea secundara a radacinii si tulpuinii);
- sunt dispuse în jurul axului plantei, determină creşterea în grosime.

b) După origine şi gradul de dezvoltare, meristemele se clasifică în:

- primordiale - sunt cele care apar din primele diviziuni ale zigotului şi alcătuiesc embrionul
seminţei.
- primare - iau naştere din cele primordiale.
- secundare - cambiul şi felogenul.
Cambiul: - zona generatoare libero-lemnoasă;
- apare între elementele de lemn şi de liber primar, generând spre exterior liber
secundar şi spre interior elemente de lemn secundar.
Felogenul - zona generatoare subero-felodermică;
- generează suber secundar spre exterior şi feloderm spre interior.

5. Clasificarea ţesuturilor definitive:

a) ţesuturi de apărare (protectoare, sau acoperitoare):
- acoperă diferite părţi ale plantei şi le protejează împotriva dăunătorilor sau factorilor externi;
- în aceste ţesuturi de apărare, celulele sunt aşezate de obicei pe un singur rând;
- sunt formate din unul sau mai multe straturi de celule care acopera organele (organele tinere sunt
acoperite cu epidermă, formata de regula dintr-un singur strat de celule);
- epiderma acopera organele si le protejeaza;
- celulele epidermei au membrana externa mai ingrosata, uneori cutinizata, mineralizata sau
cerificata;
- rol protector mai au si formatiunile epidermice cum sunt: - perii si stomatele;
- suberul – cu membranele celulelor impregnate cu suberina, impermeabile este tesutul protector
al radacinilor si tulpinilor lemnoase. In unele locuri sunt lenticele – deschideri care permit
schimburile de gaze.
- exemple de ţesuturi de apărare: - epiderma;
- piloriza (sau scufia, sau caliptră) - se găseste in vârful rădăcinii;
- suberul secundar.
Suberul:
- este un tesut de aparare care, spre deosebire de toate celelalte, este un tesut mort, cu membranele
celulare impregnate cu suberina impermeabila sau foarte putin permeabila pentru apa si pentru
gaze, rau conducatoare de caldura, dar flexibila si elastica;
- suberul este un ţesut de apărare contra agenţilor patogeni vegetali si al celor animali.

b) ţesuturi fundamentale (parenchimurile, sau trofice, sau de hrănire):

- produc sau depoziteaza substante si pot fi: palisadic si lacunar;
- au cea mai mare raspandire in corpul plantelor indeplinind si unele functii capitale in viata lor;
- sunt alcătuite din celule vii, cu pereţi subţiri, cu spaţii între celule;
- se mai numesc şi parenchimuri;
- clasificare: - ţesuturi de absorbţie.
- ţesuturi de asimilaţie.
- ţesuturi de depozitare.
- exemple de parenchimuri:
►parechimul cortical – este tesutul de baza din scoarta tulpinii si radacinii;
3
►parenchimul din maduva acelorasi organe;
►parenchimul clorofilian (asimilator) – bogat in cloroplaste, are rol in fotosinteza;
►parenchimul de rezerva – depoziteaza substante de rezerva, cum este amidonul din
parenchimul tuberculului de cartof;
►parenchimul acvifer la Aloe vera (planta suculenta, are celule mari, iar in vacuolele dezvoltate
se acumuleaza apa si mucilagii);
►parenchimul aerifer – caracteristic plantelor acvatice, cuprinde lacune pline cu aer;
- tesuturile fundamentale care depoziteaza apa se numesc tesuturi acvifere (sunt intalnite la
plantele din zonele secetoase) iar cele care depoziteaza aerul se numesc tesuturi aerifere (sunt
intalnite la plantele acvatice);

c) ţesuturi conducătoare - asigura circulatia sevei in corpul plantei si contin celule alungite care
formează adevarate tuburi sau vase conducătoare, care sunt de două feluri:
►vasele lemnoase:
- care la angiosperme sunt numite si trahee (circula seva brută spre organele aeriene);
- seva brută este alcătuită din apă şi sărurile minerale;
- contin xilemul (tesut lemnos alcătuit din vase lemnoase)
►vasele liberiene:
- sunt formate din celule vii (circulă seva elaborată);
- servesc la circulatia sevei elaborate de la frunza la celelalte organe;
- seva elaborată se formează la nivelul frunzei, în urma procesului de fotosinteză cand seva
brută (formată din apă şi săruri minerale) este transfomată în sevă elaborată formându-se
substanţele organice (proteine, lipide şi glucide);
- contine floemul (totalitatea vaselor liberiene care conduc seva elaborată în diferite părţi
ale plantelor lemnoase).

- vasele conducătoare se grupeaza, formand fascicule conducătoare numite fascicule libero-

lemnoase, si sunt insotite de celule cu rol de hranire si de sustinere;
- la plantele cu cresteri anuale apare un meristem secundar numit cambiu libero-lemnos ce
produce un tesut liberian spre exterior si unul lemnos spre interior, determinand ingrosarea
radacinii si tulpinii. Cambiul libero-lemnos functioneaza diferit primavara si toamna, rezultand
de aici cunoscutele inele de crestere cu rol in identificarea vârstei arborelui (fiecare inel de
creştere reprezintă un an din ciclul de dezvoltare al plantei respective).

d) tesuturi mecanice (de sustinere):

- dau rezistenta organelor, necesara pentru a sustine greutatea propriului corp, in conditiile actunii
unei forte exterioare;
- sunt formate din celule cu pereti ingrosati;
- tesutul mecanic la care celulele au peretii celulozici ingrosati neuniform se numeste colenchim,
iar cel la care ingrosarea este uniforma se numeste sclerenchim (tesut mecanic format din celule
moarte cu pereti lignificati uniform);
- colenchimul: - tesut de susținere din organele tinere, în curs de creștere, ale plantelor, format
din celule vii, cu membranele celulozice puternic și inegal îngroșate;
- sclerenchimul poate fi: - sclerenchim fibros;
- sclerenchim scleros.
e) ţesuturi secretoare:
- sunt specializate pentru elaborarea unor substante: răşină, nectar, latex, arome, etc.
- termenul de ţesut secretor e prea mult spus, pentru că elementele histologice componente nu
4
fromează ţesuturi adevărate.
- aceste elementele histologice se găsesc fie ca celule izolate, fie în grupări de celule cu formă,
alcătuire şi funcţie foarte variate, având în comun numai specializarea lor în depozitarea unor
substanţe rezultate din procesele lor metebolice. Aceşti produşi sunt dispuşi în interiorul celulei
sau elminate în exteriorul organelor plantelor.
- unele substanţe sunt folosite de plante în nutriţia lor şi se numesc produşi de secreţie, alte
substanţe sunt eliminate in exteriorul organelor plantelor şi se numnesc produşi de excreţie;
- produsele elaborate de ţesuturile secretoare sunt foarte variate şi anume: uleiuri volatile, răşini,
gume, mucilagii, nectar etc.;
- celulele şi ţesuturile secretoare cuprind:
►celule cu secreţie externă;
►celule cu secreţie intercelulară.
- la secreţie externă îşi elimină produşii la exteriorul organelor plantei cu ajutorul papilelor
secretoare, care sunt cel epidermice alungite, cu baza dilatată sub formă de papile. Papilele
secretoare secretă uleiuri volatile care dau mirosul florilor sau urât mirositoare la plantele
carnivore.
- din ţesuturile secretoare fac parte: - celulele secretoare externe;
- celule cu secreţie intracelulară.

A. Celulele secretoare externe - care elimina la exteriorul organelor plantelor produsele

elaborate cum ar fi:
- papilele secretoare - din celulele epidermice ale petalelor de trandafir (Rosa centifolia);
- perii secretori - formatiuni epidermice din frunzele de levantica (Lavandula officinalis);
- solzii glandulari - ca aceea de la hamei (Humulus lupulus);
- glandele digestive de la planta carnivoră Nepenthes distillatoria;
- glandele nectarifere de la piersic (Prunus piersica).
- hidatode - formație epidermică a frunzelor, având formă și structură diferite, cu funcția de a
elimina apa sub formă de picături (fenomen de gutaţie);
■ Papilele secretoare. Sunt celule epidermice alungite, cu baza dilatată sub formă de papile.
Secretă uleiri volatile care dau mirosul plăcut al florilor sau urât mirositoare la plantele carnivore.
■ Perii secretori. Sunt celule epidermice alungite întâlnite pe elementele florale şi frunze. Sunt
alcătuite dintr-un picior mono, bi sau pluricelular şi glanda propriu-zisă alcătuită din 1-2 sau mai
multe celule. Au forme diferite, care reprezintă un criteriu de identificare: sferici, măciucaţi,
ascuţiţi, ramă dublă de ochelari, dispuşi circular.
■ Hidatodele. Sunt formaţiuni epidermice prin care apa este eliminată prin gutaţie sub formă de
picături. Fenomenul este evident în zilele reci care urmează după zile călduroase. Hidatodele pot
fi active (reprezentate prin celule aerifere a stomatelor la care ostiolele stau în permanenţă
deschise) sau închise (reprezentate prin peri secretori sau prin celule secretoare vii care absorb apa
în exces din ţesuturile conducătoare al nervurilor frunzelor şi o elimină sub formă de picături). Se
întâlnesc de regulă în vârfulf frunzelor la graminee, pe toată suprafaţa frunzei la fasole, la multe
specii de plante carnivore.
■ Glandele nectarine (sau nectarifere). Sunt formaţiuni epidermice de obicei la baza petalelor
sau staminelor a unor flori. Secretă nectarul. Pot fi: situate la baza periantului, discuri nectarifere,
pe apendicele conectivului sau pe receptacul, sepale, petale.
■ Glandele digestive. Reprezentate de emergenţe sau peri ce secretă substanţe mucilaginoase care
imobilizează insectele sau animalele mici, datorită enzimelor proteolitice pe care le conţin sunt
capabile să descompună substanţele proteice din corpurile insectelor, transformându-le în
complecşi simpli. Aceste emergenţe au R.E. şi aparatul Golgi foarte dezvoltat. Se întâlnesc la
5
plantele carnivore (de la planta carnivora Nepenthes distillatoria).

B. Celule cu secreţie intracelulară: - sunt buzunarele, canalele secretoare, celule

izolate şi vasele laticifere.
■ Buzunarele (pungi) secretoare. Sunt spaţii intercelulare sferice sau ovale în jurul cărora sunt
grupate cel secretoare care-şi depozitează produşii în aceste spaţii. Se întâlnesc în ţesuturile
fundamentale şi se produc fie prin dezlipirea pereţilor datorită distrugerii lamelei mijlocii, fie prin
îndepărtarea pereţilor prin gelificare sau dizolvare.
■ Canalele secretoare. Sunt spaţii intercelulare foarte alungite, căptuşite cu celule secretoare care
au pereţi subţiri, celulozici. Se formează prin distrugerea lamelelor mijlocii dintre celule. Canale
rezinifere: cu răşini. Canale în care se formează parenchim cortical.
■ Celulele izolate. Secretă diferite substanţe de rezervă, care nu mai intră în circuitul metabolic al
plantei. Astfel de celule produc: cristale minerale, uleiuri, taninuri, gume, mucilagii etc.
■ Vasele laticifere. Sunt vase lungi, simple sau ramificate. Secretă o substanţă albă. Se întâlnesc
la specii din fam Euforbitacee.