Nuvela este structurata pe 4 parti, fiecare fiind precedata de un moto, care concentreaza

printr-o replica sugestiva continutul fiecarei parti.

Expozitiunea : Primul capitol sub motoul “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…” relateaza
episodul venirii lui Alexandru Lapusneanul in Moldova, hotarat sa ocupe tronul pentru a doua
domnie. Acum la conducerea tarii de afla Stefan Tomsa care-l inlaturase de la domnie pe Iacob
Eraclid, poreclir Despot-Voda. La randul sau Lapusneanul fusese izgonit de la scaunul tarii de
catre Despot-Voda. El izbutise sa aune osti turcesti si venise acum in Moldova cu gandul de a
izgoni “pre rapitorul Tomsa”.Aceiasi boieri care-l tradase in prima domnie venisera acum sa-l
intampine aproape de granita: vornicil Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici.
Acestia se inchina in fata lui Lapusneanul, dorind sa-l convinga sa renunte la tron deoarece “tare
este linistita iar iar norodul nu te vrea nici te iubeste”.
Intriga: Manios cu ochii scanteind ca un fulger, Alexandru Lapusneanul este hotarat sa se
instaleze pe tronul Moldovei, raspunzand boierilor cu fermitate:”Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu”(…) si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi (…).
Desfasurarea actiunii: Al doilea capitol are ca moto “Ai sa dai sama, doamna!…” si incepe cu
inscaunarea lui Lapusneanul care nu intampina nici o piedica, deoarece Tomsa fugise in Valahia.
Lapusneanul este primit de norod cu speranta. Prima masura pe care o ia Lapusneanul este aceea
de a arede toate cetatile Moldovei in afara de Hotin cu scopul de a starpi “cuiburile feudalitatii”si
sa se razbune pe boierii tradatori dar, la cea mai mca banuiala sau impotrivire, ii ucide fara mila.
Doamna Ruxandra incearca sa-l induplece sa crute vietile boierilor, gandindu-se la credinta in
Dumnezeu si lacrimile jupaneselor vaduve. Cu riscul de a fi pedepsita cu moartea, doamna
Ruxandra ii relateaza vorbele unei jupanese vaduve cu 5 copii, care a amnintat-o ca va da seama
pentru faptele voievodului, in timp ce-I arata capul insangerat al boierului ucis infipt intr-o
teapa.Afland de frica sotiei sale si auzindu-i rugamintea, Lapusneanul ii promite ca a doua zi ii
va da un leac pentru frica , iar peste doua zile nu va mai vedea asemenea privelisti sangeroase.
Punctul culminat: incepe odata cu al treilea capitol “Capul lui Motoc vrem…”. Alexandru
Lapusneanul facuse de stire tuturor boierilor sa participe impreuna la slujba de la Mitropolie,
dupa care erau cu totii invitati sa pranzeasca la curte cu scopul de a impaca pe domnitor cu
boierii. La ospatul de impacare de la curtea domneasca, Lapusneanul porunceste sa fie ucisi 47
de boieri ale caror capete sunt asezate dupa ranguri, intr-o urisa piramida. Vazand acesta dovada
de cruzime, doamna Ruxandra lesina neacceptand aces “leac de frica”.In acest timp, putinii
slujitori aflati in curte venise la portile curtii domnesti. Acestia au inceput sa strige “Capul lui
Motoc vrem”. Lapusneanul il dadu pe Motoc multimii si intr-o clipa il facu bucati, pedepsind
astfel un alt boier tradator.
Deznodamantul: coincide cu ultimul capitol care are ca moto “De ma voi scula pre voi am sa
popesc si eu…”. Timpde 4 ani Alexandru Lapusneanul nu a mai taiat capetele boierilor, dar
nascocise alte moduri de a-I schingiui pe banuiti: scotea ochi, taia maini.Aflat in cetatea
Hotinului, domnitorul se imbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca. Mitropolitul ii
indeplineste dorinta dandu-I numele de Paisie. Auzindu-si numele de calugar ii alunga cu jigniri
si amenintari pe fratii sai intru credinta : “M-atapopit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa
popesc si eu! Iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei!”Ingrozita de
amenintarile lui Lapusneanul, Doamna Ruxandra accepta sfatul lui Spancioc de a-I pune sotului
ei otrava in bautura.
Alexandru Lapusneanul, lasand o pata de sange in istoria Moldovei, a fost inmormantat la
manastirea Slatina unde se vede si astazi portretul lui si al familiei sale.
 Portretul Literar a lui Constantin Negruzzi
Costache Negruzzi s-a născut la 24 august 1868, în satul Trifeștii, astăzi Hermeziu,
județul Iași, din apropierea Prutului și a fost fiul lui Dinu Negruzzi și al Sofiei
Hermeziu. Și-a început învățătura în limba greacă cu unul dintre dascălii greci cu
renume din Iași, iar limba română a învățat-o singur dintr-o carte a lui Petru Maior.
Costache Negruzzi a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români din
perioada pașoptistă. Autorul primei nuvele istorice din cadrul literaturii române,
Costache Negruzzi a fost poet, prozator, dramaturg, traducător, prozator și om
politic. Negruzzi s-a ocupat și de teatru, ba chiar a fost unul dintre personajele care
a pornit mișcarea în anul 1840. El a tradus din franceză și a scris lucrări originale
în care și-a propus să-i ridiculizeze pe puriști și neologiști.
Opere scrise de Costache Negruzzi:
Fragmente istorice:
 “Alexandru Lăpușneanu” (1840);
 “Aprodul Purice” (1837);
 “Sobieski și românii” (1845);
 “Regele Poloniei și Domnul Moldaviei” (1839);
 “Cântec vechi” (1843).
Poezii:
-“Reverii” (1837); - “La Maria” (1839);
-“Domnul P. Prunco” (1837); - “Fabulă” (1839);
-“Melancolie” (1838); - “Ursu și oaspeții săi”;
-“Gelozie” (1840); -“Lupu și mielu”,etc:
Teatru:
-“Cârlanii, vodevil într-un act” (1849);
-“Muza de la Burdujăni” (1851);
-“Crispin, rival stăpână-său”;
-“Proză”;
-“Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua
Hotinu”;
- “Moartea lui Lumânărică”,etc:
 Fişă de lectură:
Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi
Titlul:„Alexandru Lăpuşneanul”
Autor:Costache Negruzzi
Editura:1001+1 GRAMAR
Locul şi anul apariţiei:Bucureşti, 1997
Specia literară: Nuvelă istorică
Gen literar: Genul epic
Personaje: Alexandru Lăpuşneanu, Vornicul Moţoc, Postelnicul Veveriţă, Spătarul
Stroici, Spătarul Spancioc, Doamna Ruxanda, mulţimea (personaj colectiv)
Semnificația titlului: Titlul poartă numele personajului principal, domnitor al Moldovei.
Imaginea protagonistului este, de fapt, o proiecţie romantică a unei figuri istorice reale.
Lăpușneanul este reprezentat drept un lider sângeros, crud, pasionat de uciderea în masă.
Tema principală: „Alexandru Lăpușneanul” abordează tema trecutului istoric al
Moldovei.
Date despre autor: Costache Negruzzi s-a născut la 24 august 1868, în satul Trifeștii,
astăzi Hermeziu, județul Iași, din apropierea Prutului și a fost fiul lui Dinu Negruzzi și al
Sofiei Hermeziu. Și-a început învățătura în limba greacă cu unul dintre dascălii greci cu
renume din Iași, iar limba română a învățat-o singur dintr-o carte a lui Petru
Maior.Costache Negruzzi a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români din
perioada pașoptistă. Autorul primei nuvele istorice din cadrul literaturii române, Costache
Negruzzi a fost poet, prozator, dramaturg, traducător, prozator și om politic. Negruzzi s-a
ocupat și de teatru, ba chiar a fost unul dintre personajele care a pornit mișcarea în anul
1840. El a tradus din franceză și a scris lucrări originale în care și-a propus să-i
ridiculizeze pe puriști și neologiști.
Structura operei:Nuvela este structurată pe 4 capitole, fiecare capitol are câte un motto.
Structura operei:
Capitolul :
1),, Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...."
2). Ai să dai samă, doamna....!"
3) Capul lui Motoc vrem....!"
4). De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...."
Conţinutul operei:
I,, Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu... "
Naratorul relatează episodul venirii lui Alexandru Lapusneanul în Moldova, hotărât să
ocupe, pentru a doua domnie, tronul ţării. Prima dată fusese izgonit de către Despot-Vodă
printr-un complot pus la cale de marii boieri moldoveni. Acesta, la rândul său, fusese ucis
de către Ştefan Tomşa care, acum cărmuia ţara ". Alexandru Lapusneanul izbutise să
adune oşti turceşti şi venise acum în Moldova cu gândul de a izgoni,, pre răpitorul Tomşa
" şi de a-şi lua înapoi scaunul domnesc,,, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vândut
de boieri". De aici reiese conflictul puternic între fostul domnitor şi boierii
trădători.Acelaşi boieri care-l trădaseră în prima domnie veniseră acum să îl întâmpine
aproape de graniţă: vornicul Motoc, postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc şi Stroici.
Aceştia vor să-l convingă să renunţe la tron, deoarece, ţara este liniştită ", iar, norodul nu
te vrea, nici te iubeşte". Lăpuşneanul fiind hotărât să se instaleze pe tronul Moldovei
răspunde boierilor, cu ochii scânteind,, ca un fulger":,, Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu
[...] şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi [...] Să mă întorc? Mai degrabă-şi
întoarce Dunărea cursul îndărăpt.Bolerii încearcă să-l convingă să renunţe la ocuparea
tronului. Cu o ură imensă şi cu o sete de răzbunare nestăpânită, Lapusneanul le răspunde
cu satisfacţie nedisimulata:,, cu averile voastre, nu cu banii țăranilor pre care-i jupuiţi voi.
Voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să vă mulg şi eu pre voi".Speriat de
ameninţările lui Lăpuşneanul, Motoc cade în genunchi, dar Alexandru nu se lasă păcălit
de tertipurile boierului, pe care-l ştie, învechit în zile rele", deoarece îl trădase,, pre
Despot, m-ai vândut şi pre mine, vei vinde şi pre Tomşa ". Cu toate acestea, Lăpuşneanul
îi promite să-l cruţe, pentru că îi este folositor, ba, mai mult, ii făgăduieşte că,, sabia mea
nu se va manji în sângele tău ".
II,,Ai sa dai samă, doamnă...!"
Începe cu înscăunarea lui Lăpuşneanul, care este primit de norod, cu bucurie şi nădejde ",
însă boieri sunt înspăimântaţi, fiind conştienţi că poporul îl urăşte ", iar noul domn,, nu-i
jubeşte "Prima decizie pe care o ia Lapusneanul este aceea de a arde toate cetăţile
Moldovei, în afară de Hotin, cu scopul de a stârpi,, cuiburile feudalităţii", apoi trece la
pedepsirea aspră a boierilor, le ia averile şi le taie capetele,,, la cea mai mică greşeală
dregătorească, la cea mai mică plângere [...], capul vinovatului se spânzura în poarta
curţii [...] şi el nu apucă să putrezească, când alt cap îl lua locul ".Doamna Ruxanda, soţia
lui Lăpuşneanul şi fiica, bunului Petru Rareş ", înspăimântată de cruzimile şi crimele
înfăptuite de soţul său, îl roagă să nu mai verse sânge şi să înceteze cu omorurile. Ea este
impresionată de cuvintele văduvei unui boler ucis, care o ameninţase:,, Al să dai samă,
doamna..! ", pentru că, bărbatul tău ne taie părinții, bărbații și frații ". Zâmbind,
Alexandru-Vodă îi promite pentru a doua zi.. un leac de frică".
III,,Capul lui Motoc vrem...!"
În acest episod, secvenţa de la Mitropolie scoate în evidenţă perfidia feroce a
personajului. Alexandru Lapusneanul, făcuse de ştire tuturor boierilor" să participe
împreună la slujba de la Mitropolie, după care erau cu toţi invitaţi, să prânzească la curte
", cu scopul de a împăca pe domnitor cu boierii. Ca niciodată, în ziua aceea Lăpuşneanul
venise la biserică îmbrăcat,, cu toată pompa domnească " şi după ce a ascultat cu
smerenie slujba,,, s-a închinat pe la icoane [...], a sărutat moştele sfântului ", a rostit un
discurs emoționant la finalul căruia îşi cere tuturor iertare şi îi pofteşte „pre boieri să vie
ca să ospeteze împreună". Spancioc şi Stroici se sfătuiesc reciproc să nu participe la
ospătul domnesc, dar ceilalţi boieri ,,se bucurau de o schimbare" care le dădea nădejdea
că vor ocupa iar posturi şi vor aduna noi averi, din sudoarea ţăranului ". puţinii slujitori
aflaţi în curte, care scăpaseră cu viaţă sărind peste ziduri, „dasă alarmă pe la curţile
boierilor", aşa că o mulţime,, de norod, tot oraşul " venise la porţile curţii domneşti.
Lăpuşneanul trimite pe armaş să-i întrebe, ce vor şi ce cer" şi-şi exprimă faţă de Motoc
pornirea de,, a da cu tunurile în prostimea aceea ". Motoc este de acord, deoarece dac-au
murit atâţia boieri,,, nu-i vro pagubă c-or muri câteva sute de mojici ". Întrebată ce vrea,
"prostimea rămase cu gura căscată ",deoarece ei veniseră fără un scop anume, se luaseră
unii după alţii, ca şi acuma când încep să-şi strige nemulţumirile :,, Să se micşoreze
dǎjdille! [...] Să nu ne mai jefuiască! [...] Am rămas săraci! N-avem bani! Ne i-au luat toţi
Motoc!". Şi brusc, toţi ca unul, încep să strige:,, Capul lui Motoc vrem!". Motoc,
înspăimântat peste măsură, se lamentează şi se roagă Maicii Domnului, jurându-se să
ridice o biserică,,, să postesc cât voi mai avea zile, să frec cu argint icoana ta cea
făcătoare de minuni de la monăstirea Neamţului!". Imediat însă în contradicţie cu
smerenia anterioară îl roagă pe Vodă să pună,, tunurile într-înşii. Să moară toţi! Eu sunt
boier mare; el sunt nişte proşti !". Vodă îi răspunde cu sânge rece: ,, Proști, dar mulţi, [...]
să omor o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat ?" şi profitând de această
situaţie, Lăpuşneanul îl dă pe Motoc norodului care se repede asupra lui şi I sfâşie, Vodă
pedepsind astfel un alt boier trădător, fără ca sabia lui să se fi mânjit de sânge, aşa cum îi
promisese. Linşarea boierului Motoc este o altă scenă de factură romantică prin imaginea
violentă a mulţimii, care s-a repezit asupra lui ca o idră cu multe capete [...] şi într-o clipă
îl făcu bucăţi".Lăpuşneanul pune apoi să se reteze capetele celor ucişi, după care le aşază
în mijlocul mesei,,, după neam şi după ranguri", făcând o piramidă de,, patruzeci şi şepte
căpăţâne, vârful căreia se încheia prin capul unui logofăt mare". Când termină, o cheamă
pe domniţa Ruxanda să-i dea leacul de frică promis, însă ea leşină la vederea acestei
grozăvil, spre dezamăgirea domnitorului:,, Femela tot femeie [...], în loc să se bucure, ea
se sperie ".
IV,,De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu..."
Timp de patru ani, Lăpuşneanul nu mai porunceşte nici o execuţie însă, totuşi,
îischingiuieşte pe unii boieri consideraţi suspecţi.In timpul şederii sale la Hotin,
Lăpuşneanul se îmbolnăveşte şi cazând la pat, într-un moment de delir cere să fie
călugărit. Dorinţă îi este îndeplinită şi acesta primeşte numele de Paisie. Odată revenit la
realitate, Lăpuşneanul, ii alungă pe cei care l-au călugărit. Acesta o alungă si pe
Ruxandra, care, la sfatul lui Spancioc pune otrava în băutura soţului său care îşi găseşte
astfel sfârşitul.
Citate reprezentative:
„Femeia tot femeie [...], în loc să se bucure, ea se sperie." - prin acest citat Alexandru
Lăpuşneanul vrea să zică / să arate că femeile sunt slabe de fire şi nu suportă orice
barbaritate făcută de un bărbat.Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu[...] şi dacă voi nu mă
iubiţi, eu vă iubesc pre voi [...] Să mă întorc? Mai degrabă-şi întoarce Dunărea cursul
îndărăpt" - acest citat arată hotărârea lui Lăpuşneanul de a nu se întoarce de unde a venit
şi faptul că îşi doreşte să fie din nou domnitor.