Man i f e s t ă ri a l e

u l u i î n sp aț i ul
um a ni sm
româ n e s c.
a r a n M ă d ă l i n a
A elab ora t : B
 Cuprins:
01
Caracterizarea
umanismului
03 Curiozități

02 Cărturarii moldoveni

04 Concluzie
“Umanismul este crezul celor
care cred că, în cercul
misterului învăluitor, destinele
oamenilor sunt în mâinile lor.”

—John Galsworthy
 Um a n i s m u l t
m u lu i a f os a n i s
d e z v o lt a r e a u m
â n e ,
În ţările rom i lo r e u ro p e n e , f i i n d c ă l a
e in f l u e n ţ a id e
determinată d M e d iu c o n d iţ i i p r i e l n i c e
e x i s t a t în E v u l
noi nu au a c e a s t ă e p o c ă ,
u r a l p r o p r iu . În
e n t c u lt
pentru un cur s u n t p r i n c i p ta t e . L ip s i n d o
e i l o r u m a n is t e
pu r tă t o ri i i d u l r o m â n e sc
l a s i c ă , u m a n i s m
u lt u r ă c
tradiţie de c r u m a n i s m u l u i e u r o p e a n
d a p ta r e a id ei lo
rep r e z in t ă o a r a l l o c a l .
- p o li ti c ş i c u l tu
t e x tu l so c ia l
la con
 Umanismul a apărut in Italia (Florenţa) de unde s-a
răspândit în întreaga Europa.
Caracteristici:
-încrederea în libertatea, demnitatea şi perfectabilitatea
omului;
-încrederea în raţiune;
-promovarea omului universal;
-armonia dintre om și natură;
-admiraţia faţă de valorile antichităţii greco-latine;
-în centrul preocupărilor umaniştilor se află omul;
 Personalităţile de marcă ale
curentului umanist se vor afirma
abia în secolul al XVII-lea, prin
cronicarii moldoveni Grigore
Ureche şi Miron Costin.
Umanismul lor nu este însă
umanismul Renaşterii, ci ecoul
târziu al acesteia, mediat prin
şcolile iezuite din Polonia, unde
cei doi boieri au studiat. Idei
umaniste apar, de asemenea, în
scrierile lui Nicolae Milescu şi
Constantin Cantacuzino.
 Cel mai important umanist român
este Dimitrie Cantemir, primul
nostru spirit de talie europeană.
Înzestrat cu o cultură enciclopedică,
cunoscător a numeroase limbi,
Cantemir reprezintă expresia lui
uomo universale (omul universal):
istoric, geograf, orientalist,
etnograf, autor de eseuri şi tratate în
limba latină, română, rusă, turcă. El
este strălucit precursor al corifeilor
Şcolii Ardelene.
 Ion Neculce (1672 – 1745) a fost un
cronicar moldovean, mare boier, care a
ocupat diferite funcții importante în
perioada domniei lui Dimitrie
Cantemir.Lucrarea de căpetenie a lui
Neculce - în afară de compilarea cronicilor
anterioare - este Letopisețul Țării
Moldovei de la Dabija Vodă până la
domnia lui Constantin Mavrocordat.
Lucrarea cuprinde evenimentele din 1662
până la 1743, la care a fost mai totdeauna
părtaș sau le-a cunoscut de aproape.
Nicolae Milescu Spătaru (1636-1708) a fost primul român,
din istoria cunoscută, care a ajuns în China. Anterior,
Milescu l-a întâlnit pe „Regele Soare” și a tradus Vechiul
Testament în română!
Nicolae Milescu „Spătaru” sau „Cârnul” – cum i se mai
spunea – este, în istoria secolului XVII, românul care a
călătorit cel mai mult în Lumea Veche, din Europa
Occidentală și până Siberia, China, Mongolia. Viața sa ar
putea constitui subiectul unui roman de aventuri. Cu
siguranță, este singurul român care a avut posibilitatea de a-i
cunoaște pe Ludovic al XIV-lea („Regele Soare”), Petru I și
pe Împăratul Chinei, Kangxi. Este primul român din istoria
cunoscută care, ajungând în China, a fost primit de către
împăratul celui mai mare popor al lumii.
 Curiozități
-Umanismul s-a manifestat la început în Transilvania, în
mediile maghiare şi germane.
-Legăturile domnilor noştri cu principii umanişti occidentali s-au datorat necesităţilor
istorice care vizau o incipientă comunitate de
spirit european.
-Dimitrie Cantemir a lăsat urme adânci în medicină. În operele
științifice semnate de cărturar se vorbește despre tratamentul cu
ierburi, terapia medicamentoasă, terminologie medicală,
problemele de etică a practicii medicale.
-Milescu vorbea limba română, limba latină , limba greacă și limba rusă , totodată,
bcunoștea limbile turcă, franceză, italiană.
 Concluzie
Afirmându-se între secolele al XV-
XVII,umanismul a avut un rol foarte important în
dezvoltarea istoriei, cronicarii punând bazele
istoriografiei româneşti, bazându-se pe document
şi adevăr. Aceştia au transmis informaţii preţioase
atât cu privire la istoria medievală, cât şi în
legatură cu etnogeneza românilor.