Valorile culturale ale rom ânilor din Ungaria

A m agyarországi rom ánok kulturális értékei

Elena Csobai

Istoricul românilor
din Ungaria de azi
 Publicaţie a Secţiei pentru naţionalităţi si minorităţi etnice din
Institutul
Maghiar de Cultură
si a
9

Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria

A Magyar Művelődési Intézet

Nemzeti és Etnikai Osztályának
és a
Magyarországi Románok Országos Önkormányzatának kiadványa

Redactor:
ALEXANDRU HOTOPAN 9

Lectör:
MIHAELA BUCIN

Copertă şi tehnoredactare:
SÁNDOR KOVÁCS

Editor responsabil:
JÁNOS SZÁSZ

© Elena Csobai
1996
ISBN: 963 651 399 6
Készült a Rotapress Nyomdában
Ügyvezető: Metz János
Gyula, 1996
 Valorile culturale ale românilor din Ungaria
A magyarországi románok kulturális értékei

Elena Csobai

Istoricul românilor din

Ungaria de azi

GIULA, 1996
t
în loc de prefaţă
In prezent, cînd în societatea noastră - inclusiv în cea a etniei
române - se petrec profunde schimbări, fa p t însoţit şi de
restructurarea învăţămîntului public, Secţia pentru naţionalităţi
şi minorităţi etnice din Institutul Maghiar de Cultură, cu sprijinul
financiar al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria,
a găsit de bine să vină în ajutorul acelor cadre didactice care
au datoria să introducă în arsenalul de cunoştinţe al şcolarului
> > y

şi informaţii despre patrimoniul cultural al stămoşilor noştri,

în acest scop a luat naştere această serie, destinată valorilor
culturale ale românilor din Ungaria, care va putea fi folosită
atît în cursul predării mai multor obiecte de studiu, cît şi în
munca educativă de toate zilele, strădanie la care le dorim
tuturor cointeresaţilor mult succes!
V . - ’ - - - - J

4
 /.

I
sto
ricu
lromân
ilo
rdin Unga
riad
eaz
i
Strămo ş
iirom ânilo rdinUng ariaînm arealo rm ajori
tat es- aust abili
t
pelo cu r
iledea zişiînlo cal
ităţi
l edea zilas f
î rşi
tuls e coluluia l XV II
-
leas iîncu rsuls eco luluial XV II
I-lea,înun elec azu riîns eco lula l
XIX -lea.Do cum entar,p rezenţalo r
înb azinulc e
lo rtreiC rişuripo ate
f
ia testa
tăîn c ădinv ea culalX lII-lea
.D e spreromân iid ep r
inp ărţile
Cr
i şuluiN egru,d ep ef eud aep iscopieidinO rad eas epom ene ştep rim a
datăîn1294 .D arex istenţalo rpo atefiurmă rităşiînzon eled inNy ír
ség.
înv e
acurileu rm ăto areacon tinuatm igr aţ
iaiob agi
lo rc are,mu tîndu -
sem aicus e am ăsp rec împ ie,c ăutauai cicond i
ţiid et ra
im aibun e.în
cur sulc e
lor150d ean iaio cup aţie
itur ceşti
,d ep eu rman e sf
îrşitelor
războ ai
eş ilup tedu s ep eC împ ia Ung ară, mu lteţ inu tu r
iaur ăm as
pustii,op ar
ted inpopu laţi
es -ap răpădi
ts aus - arefugi at
.Un elea şez ăr
i
s-aud epopul at
.P rinu rm are,pel asfîrşi
tu lse coluluia lXV II-leaş iîn
totcu rsuls e coluluia l XV II
I-leaa cester egiun iaufo s td innou
popu late.
înp r
ivinţaco loni zăriipopu laţ
ieiromân e ş
ti,încu rsuls eco lelor
XV II, XV IIIş ialX IX -leapu temd eoseb ist abil
ir ep r
in m ig raţiun e
spon t ană(vo lun tară )ş ist abi
lired irecto rg aniz a
t ăd e mo ş
i ericu
sprijinulcurţiiimp eri a
le.înp r
ivinţastabiliri
iromân i
lo rpu temd eos eb
i
dou ăe t
ape:s tabi
lirep rimo rdialăş ia şaz is ăs ecund ară.S tabilirea
pr
imo rdialăaîn cepu tîns e
co lulalXV II-leaş idu r eazăp înăp rinan i
i
188 0
.
îna ceas
tăp rimae t apăas tabil
iri
ipopu l aţie
iromân e ş
ti,înu rm a
di
r i
j ăr
iidirect eamo şi e
rilor
,s -aufo rma ta şezărilecupopu laţi
em ix tă
,
und eromân iiş ia zit răiescîn tr-un numă r ma i ma r e. Popu laţia
rom ân ea
scănous tabilităîna cestea şezări,făr ăex cepţiee rad er el
ig ie
ortodox ă.
înadou ae tap ă
,- c e aaşanum ităetapăs e cund ară,-d intr-oa ş ezare

5
cu populaţie românească sau mixtă, în apropierea acesteia se formează
o nouă aşezare. Rom ânii au sosit aici cu cea mai im portantă
componentă a culturii lor, limba maternă, prin care se deosebeau de
populaţia găsită aici. Un alt semn al diferenţei a fost religia ortodoxă.
Chiar din acest motiv, la un timp relativ scurt după stabilirea lor pe
aceste meleaguri, înaintaşii noştri şi-au înfiinţat parohiile ortodoxe,
în general începutul stabilirii românilor în părţile Ungariei de azi,
aproape coincide cu anul înfiinţării parohiilor ortodoxe. Prin urmare,
din documentele păstrate în arhivele bisericilor ortodoxe putem urmări
istoricul stabilirii şi al evoluţiei culturii românilor din Ungaria de azi.
în secolul al XVIII-lea, în comitatul Bihor au fost în total 11 aşezări
locuite şi de români, acestea fiind: Bedeu, Darvas, Apateu, Săcal,
Micherechi, Peterd, Leta-Mare, Pocei, Crîstor, Jaca şi Vecherd.
în toate localităţile, românii stabiliţi aici erau de religie ortodoxă, iar
stabilirea lor în aceste aşezări datează din prima jumătate a secolului
al XVIII-lea, cu cîteva excepţii.
Pe baza cercetărilor de pînă acum, numai în privinţa comunelor
Micherechi, Leta-Mare şi Apateu putem să vorbim despre stabilirea
românilor direct organizată de moşierii acestei zone. (Românii din
Leta-Mare, Bedeu şi Pocei după stabilirea lor definitivă, peste cîteva
decenii au trecut de la religia ortodoxă la cea greco-catolică.)
Stabilirea românilor în comitatul Bichiş începe în secolul al XVII-
lea şi durează pînă la sfîrşitul secolului al XIX-lea. înfiinţarea
parohiilor ortodoxe în ordine cronologică este următoarea: Giula,
Chitighaz, Bichiş, Bichişciaba şi Ciorvaş. în toate localităţile
înşirate, populaţia de origine română şi de religie ortodoxă rămîne la
religia strămoşească. Aceste parohii aparţin şi azi Vicariatului Bisericii
Ortodoxe Române din Ungaria, doar la începutul secolului al XX-lea
o parte din ortodocşi a trecut la Biserica Baptistă.
Al treilea comitat al Ungariei unde se stabileşte în secolul al
XVIII-lea populaţie românească, a fost Cenadul. în localitatea
Bătania, respectiv Cenadul Unguresc românii şi-au înfiinţat parohiile
ortodoxe împreună cu sîrbii. Primii locuitori ai acestor aşezări au
fost sîrbii, cărora li s-au ataşat românii. în ambele aşezări, la începutul

6
7
se coluluia lX IX -lea,s es chimb ăr adic a
lcompon enţ apopu la
ţi ei
,d rept
urm areas tab i
liriiungu ri
lo r
.înB ătania,p aralelcuc re ştere apopu la
ţieim aghi a
re,tr eptats cad enum ă
ru lsîrb i
lorş ia lrom ân ilor.înC enadul
Ungu resccompon en ţapopu l aţ
i eiar ăma sp în ăînz ileleno astreîn jur
de50%român iş is îrb i
,r estulîn ma joritatef iindungu ri
.
Pel îng ă Băt aniaş i Cen adu l Ungu r escm aiav emîn c ăop aroh ie
ortodox ăromân ă,l a Bud a,und e,îns eco lula l XV III-le a,g r
e c
iiş i
ma cedov lahiilis -aua lătu rats îrbilora flaţid ejaa colo,e tniic areau
înt eme iatocomun it ateb iseric eas căcomun ă.P el as fîr s
itu ls ecolului
alXV III-
l ea
,c red in cio ş
iig r eciş i ma c edo- român iiaud epu se forturi
pen truas ed esp ărţid es îrbi.înanu l 1788 ,c erer eag re co-m acedo -
român i
lorafo stîn aintat ă
,i arînanu l1 79 3s -at erm in ats iz idirea
biseri c
iicomun ităţii„G rae ca-va lahi cacumun itasP e stien sis”.
Ins ecolulu rmă to rnumă ru lg re c
ilo rs cad e,i ara lromân ilo rc r
e ş
t e
,
dinc arec auz ăaîn c epu toa ltăm işca re
,a cumînin ter esu ld e spărţ
irii
gre cilord eromân i.P înăl au rm ăromân i
iaufo sts co ş id inb iser
i ca
comun ăşiauf ă cutd em e rsurip entrua înfiinţ aob is ericăind ep end entă,
înf in e,d e-abiaînanu l1900s -aîn fi
in ţatb ise r
i cao r todox ărom ână
dinBud ap es
t a
,c areafo stad ăpo sti
t ăînc ap elaex isten tăş ia zi.
Printrea şezărilelo cuitea zişid epopu laţierom ân easc ăs eenum erau
sidou ăcomun ed incom ita
tu lA rad,e stevo rbad eA le tea s iO tla ca
Pu sta.InA leteapopu laţiaromân eascăs - as tab i
litîn c ăp r
inan ii’ 40
ais e coluluia l XV I II-lea,od atăcuco lon iz areag erm an i
lo r
.
Numă rulromân ilo rac res cutt rept a
t,cup r ecăd erel as ăla şeled in
împ rejurim i
,-d ecinue raopopu laţ
i ecomp a c
t ă,- mo tivp rinc a
r ese
exp licăf aptulc ăa let eniiş i-auîn fiinţ a
tp aroh i eo rtodox ăp rop rieab ia
înanu l1934 ,ex ist ent ăş ia ziîn t
r-o mod est ăc ap elă.
Sp red eo s
eb ired eA letea,O t
l aca-Pu stăe steoa ş e zareîn fi
inţ ată
tîrziu ,- l as fî
r si
tu ls ecolulu ia lX IX -l ea
,în cepu tu ls e colulu ino stru
-d eunromâncunum eleRu suŞ tefan , mo şierd er eligi eo rtodox ă
,
băştin aşd incomun aO tla ca( azicomun aG răni cerid inRom ânia).E l
dăru ieşteg ratuituno rf am iliid erom ânis ăra ci40d elo turid ep ăm înt,
caa c e
iromân id er e ligieo rtodox ă,c aredo res cs ăs es tab i
l eas c
ăp e
pu staO tlăci
is ă-şicon strui asc ăc ase.înanu l 1890s eîn fiinţea ză

8
9
parohia ortodoxă din Otlaca-Pustă, iar românilor stabiliţi aici, Ştefan
Rusu le construieşte biserică, parohie şi şcoală românească.
în general, numărul populaţiei româneşti în toate localităţile locuite
şi de români creşte treptat, pînă prin anii 1910. Dintre toate localităţile
unde românii s-au stabilit definitiv şi şi-au înfiinţat parohii ortodoxe
proprii, mai apoi greco-catolice, cinci localităţi erau aproape compact
locuite de naţionalitate română: Bedeul, Micherechiul, Vecherdul,
Chitighazul şi Otlaca-Pustă. Dintre acestea doar trei au rămas cu
populaţie copactă de origine română şi numai una singură a rămas
pur rom ânească pînă în zilele nostre, este vorba de comuna
Micherechi.
în unele localităţi cu populaţie mixtă, românii, în timpul stabilirii
lor definitive, se alăturaseră ungurilor deja stabiliţi acolo. Localităţile
de acest tip sínt: Darvas, Săcal, Apateu, Peterd, Leta-Mare, Pocei,
Jaca, Crîstor, Ciorvaş, Giula. în alte cazuri românii s-au alăturat
sîrbilor, ca de pildă în Buda, Bătania şi Cenadul Unguresc, germanilor
la Giula şi Aletea, ori slovacilor din Bichişciaba. Cu grecii convieţuiau
în Buda, Bichişciaba şi Bichiş. în aşezările cu populaţie mixtă, ca de
exemplu în Bichişciaba, Aletea, Săcal, Apateu, Buda, Ciorvaş, Bichiş,
Giula românii chiar de la începutul stabilirii lor în aceste aşezări
alcătuiau minoritatea.
în localităţile Darvaş, Săcal, Peterd, Leta-Mare, Cenadul Unguresc
din întreaga populaţie circa 40-60% erau români.
Populaţia românească, stabilită în sud-estul Ungariei în secolul al
XVIII-lea, nu îsi formase o conştiinţă naţională, dar si-a adus cu sine
cele mai importante componente ale culturii române, limba maternă
şi ataşamentulfaţă de religia ortodoxă, prin care se deosebea categoric
de populaţia majoritară sau minoritară aşezată aici.
Parohiile ortodoxe, înfiinţate aproape concomitent cu stabilirea
românilor pe aceste meleaguri, pînă în 1792 aparţineau vicariatului
din Oradea, iar mai tîrziu episcopiei din Arad.
De la bun început, Biserica Ortodoxă Română şi şcolile înfiinţate
de aceasta erau instituţiile care susţineau, cîrmuiau şi răspîndeau
cultura română în localităţile în care fiinţau, devenind astfel adevărate
> 9 ’

10
CSAKÁD VÁRMEGYE ^
BATTONYA
focare, făuritoare ale culturii m inorităţii noastre. în şcolile
9 9

confesionale limba de predare, în general, era româna, şi numai în

unele cazuri speciale româna şi alte limbi, ca de pildă limba sîrbă şi
maghiară, totdeauna ţinîndu-se seamă şi de componenţa populaţiei
conlocuitoare.
Cîştigarea autonomiei şi independenţei bisericii ortodoxe - în
limitele ei - a oferit pentru biserică posibilitate de a cuprinde toate
dom eniile vieţii culturale, devenind astfel cîrm uitoarea vieţii
bisericeşti, şi, în acelaşi timp, şi a celei laice. Biserica, mai ales din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi-a extins treptat activitatea în
toate domeniile vieţii spirituale. Este instituţia sub auspiciile căreia
porneşte o activitate de editare a ziarelor, revistelor, cărţilor, pentru
care acorda şi sprijinul material. în cele mai mari centre spirituale
din România au absolvit şcoli mai mulţi preoţi ortodocşi, dascăli,
intelectuali din localităţile din sud-estul Ungariei, care apoi au luat
parte la p o p u la riz area c u ltu rii rom âneşti, au lu p tat pentru
independenţa bisericii ortodoxe române, personalităţi dintre care îl
evidenţiem pe M oise N icoară (1784-1861), născut în Giula.
Cărturarul giulan era înzestrat cu un talent deosebit, a fost un luptător
marcant al epocii în care a trăit, un protagonist al luptei pentru
emanciparea naţional-religioasă a românilor din Banat şi Crişana.
Preoţii şi dascălii români ai timpului, prin activitatea lor literară,
istorică şi publică au încercat să păstreze întreg patrimoniul cultural
moştenit din străbuni. Cei mai talentati dintre ei au editat reviste,
volume bisericeşti, literare si istorice, au înfiinţat asociaţii de lectură
şi de teatru, ori din surse proprii, ori cu sprijinul material al bisericii.
Începînd cu a doua jum ătate a secolului al XIX-lea cele mai
importante reviste şi ziare erau Biserica şi Şcoala, Telegraful Român,
Luminătorul, Luceafărul etc., publicaţii pe care încep să le citească
nu numai romînii de la oraşe, ci tot mai mult si cei din mediul rural.
Ziarele tipărite în tipografiile din Oradea, Timişoara, Budapesta, Sibiu
sínt răspîndite în satele Cîmpiei Ungare. Aproape în fiecare localitate
din sud-estul Cîmpiei Ungare, ca de exemplu la Giula, Micherechi,
Bătania, Bichişciaba sau Chitighaz ajunge cîte-o revistă, un ziar, un

12
V vAR oS
 calendar care au menirea de a răspîndi cultura în limba maternă. în
anul 1895 la Bichişciaba, la tipografia lui Lepage apare prima revistă
tipărită în limba română, cu titlul Lumina, editată de preotul, poetul
şi publicistul Dávid Voniga (1867-1933), din Giula. Dávid Voniga
scrie si editează mai m ulte volume bisericeşti, redactează si
colaborează la mai multe reviste şi ziare, pe lîngă care - după cele
aflate în organele de presă ale timpului, - opera sa monumentală,
Lexiconul Biblic Bisericesc şi Teologic, în opt volume, a rămas în
manuscris, needitat. îi apare şi un volum de poezii cu titlul Dor şi
jale.
Acestei generaţii îi aparţine şi preotul comunei Chitighaz, Iosif
loan Ardelean (1849-1920), care era preocupat de cultura, istoria şi
etnografia comunei sale natale. Conform obiceiului din epoca sa, scrie
şi editează mai multe volume bisericeşti, colaborează la mai multe
ziare şi reviste din Arad şi Timişoara (ca Biserica şi Şcoala, Tribuna
poporului). în anul 1893, la Tipografia Diecezană din Arad îi apare
volumul Monografia comunei Chitighaz. Iosif loan Ardelean a fost
primul cărturar din sud-estul Cîmpiei Ungare care a scris în limba
română istoricul unei aşezări. Monografia a devenit un izvor de primă
valoare în privinţa istoriei culturii române din Ungaria de azi.
în anul 1902 i-a apărut şi un volum de poezii cu titlul Buchetul
meu.
Naţionalitatea română din sud-estul Cîmpiei Ungare, chiar de la
începutul stabilirii sale definitive pe aceste meleaguri se autodefineşte
în primul rînd prin limba română, prin ataşamentul ei faţă de biserica
ortodoxă română, prin devotamentul faţă de şcolile confesionale, în
al doilea rînd prin participarea ei la viaţa diferitelor asociaţii culturale,
de lectură, de teatru si corale.
Printre cele mai importante asociaţii culturale din sud-estul Cîmpiei
Ungare, înfiinţate la sfîrşitul secolului al XIX-lea, au fost: trei la Giula,
alte trei la Chitighaz, toate desfăşurînd o activitate remarcabilă. S-au
înfiinţat trei asociaţii corale: „ Corul vocal român din Giula ”, cu statut
î 9

aprobat de autorităţile maghiare în 1890, „ Corul vocal român din

Oraşul Mic Românesc" din Giula, înfiinţat în anul 1912 si „Corul
y ’ 1 9 ”

14
greco-oriental din Chitighaz”, înfiinţat în anul 1891. S-au înfiinţat
trei asociaţii
»
de lectură: Asociaţia de lectură din oraşul Mare
y >

Românesc din Giula în anul 1886, Asociaţia de lectură din Oraşul

Mic Românesc din Giula în anul 1889 si Societatea mixtă de lectură
a românilor din Chitighaz, înfiinţată în anul 1891.
Dintre toate asociaţiile româneşti, organizaţia fruntaşă a românilor
de pe teritoriul Ungariei de azi a fost „ Corul vocal greco-oriental
din Giula”, care a avut o activitate culturală aproape netulburată timp
de o jumătate de veac. în cazul acestei asociaţii fondul financiar era
asigurat de biserica ortodoxă şi de Fudaţia lui Teodor Papp.
în general, în sprijinirea şi răspîndirea culturii, pe lîngă diferitele
asociaţii, societăţi de cultură, respectiv pe lîngă sprijinul primit din
partea statului, a jucat un rol important şi mecenatúra civilă.
Începînd din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, diferitele
asociaţii culturale susţin minoritatea română si activitatea culturală,
î i î

rol jucat şi de cîteva personalităţi ale culturii româneşti. Unul dintre

cei mai mari mecenaţi ai culturii româneşti a fost Emanoil Gojdu
(1802-1870), de origine român macedonean, care, pe lîngă cariera
sa de avocat, poet şi editor, a desfăşurat o activitate de mecenator al
culturii româneşti. în anul 1869 în testamentul său depune bazele
unei fundaţii. Conform testamentului, în anul 1870 se înfiinţează
Fundaţia Gojdu. Mulţumită acesteia, începînd din anul 1870 şi pînă
în 1900, au primit burse 1941 de studenţi români de religie ortodoxă
pentru a-şi continua studiile, ca apoi, aproape tot atîţia să obţină şi
diferite diplome.
Un alt mecenat al românilor a fost Teodor Papp, născut la Giula
(1822-1892). încă în timpul vieţii sale sprijină biserica ortodoxă şi
şcoala confesională, din averea proprie asigură burse pentru cîţiva
tineri, printre care şi unor ziarişti. Pe baza testamentului , o mare
parte din averea sa trebuia să se folosească sub forma unei fundaţii,
cu numele Fundaţia Teodor Papp. Fundaţia lui avea scopul de a asigura
burse pentru copii români săraci, de religie ortodoxă, asigurîndu-le
ppsibilitatea de a învăţa în diferite şcoli.
După cel de-al doilea război mondial, rolul bisericii ortodoxe se

15
reduce la minim în privinţa raspîndirii culturii, ba chiar mai mult,
după scurt timp e eliminată din învăţămînt. în anul 1945 se iveşte
ocazia înfiinţării unei noi asociaţii culturale, care este iniţiată încă tot
de cîţiva însufleţiţi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române din
Giula. Deşi iniţiativa porneşte de la biserică, în viaţa minorităţii
române începe o perioadă cu totul nouă, de-a lungul căreia se observă
un declin calitativ.
între 1945-1948 acest hiat a fost compensat, într-o măsură oarecare,
de către Asociaţia Maghiaro-Română, care totodată a avut menirea
să ajute apropierea şi cunoaşterea reciprocă a celor două popoare.
Noua asociaţie culturală a fost iniţiată de un grup de intelectuali români
din Giula şi din Budapesta. Din necesitate, în interesul şi în favoarea
afirmării drepturilor culturale ale românilor din Ungaria, la 21 martie
1948, la Giula s-a înfiinţat Uniunea Culturală a Românilor din
Ungaria.
Acest for obstesc si-a desfăşurat activitatea în interesul îmbunătăţirii
vieţii culturale a românilor din Ungaria. Trecînd prin mai multe
transform ări, în anul 1957 a devenit Uniunea D em ocratică a
Românilor din Ungaria, iar din anul 1989 şi-a continuat activitatea
sub denumirea de Uniunea Românilor din Ungaria. Ultima dare de
seamă a Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria a avut loc la
Giula, încă în anul 1988, reuniune care totodată a încheiat o lungă
perioadă a existenţei sale, în care a funcţionat conform pretenţiilor şi
cerinţelor impuse de statul „socialist”. în acei 40 de ani de activitate
uniunea s-a străduit să îmbunătăţească, să ridice nivelul învătămîntului
în limba română, a desfăşurat o activitate editorială, s-a străduit să
atingă o oarecare ridicare de nivel în toate domeniile vieţii culturale
a naţionalităţii române, bineînţeles, în limitele ei nu prea „libere” .

16
 Aletea - Elek

în anul 1566 comuna Aletea - deşi în perioada evului mediu fusese

locuită în mai multe etape - se prăbuşise cu totul.
în anul 1715, după izgonirea turcilor din ţară are loc reorganizarea
comitatului Bichiş. Cu cinci ani mai tîrziu, proprietarul comunei
Aletea devine baronul Harruckern János György. La iniţiativa lui
s-au făcut colonizări direct organizate în mai multe aşezări ale
comitatului, printre care şi în Aletea, unde au fost colonizaţi germani
din Bavaria, din părţile Frankfurtului şi ale W urtemburgului, cu
precădere din comuna Gerolzhofen. însă populaţia colonizată aici,
din cauza ciumei, în mare măsură s-a stins din viată în anul 1739.
Pentru întregirea populaţiei, proprietarul Harruckern colonizează şi
a doua oară germani tot din Bavaria, şi tot cam din aceleaşi părţi, aşa
cum procedase şi cu ocazia celei dintîi colonizări. Reconstruirea
comunei, reînceperea vieţii din comună s-a realizat treptat, după care
urmează o dezvoltare lentă. Populaţia localităţii în cursul secolului al
XVIII-lea este mereu atacată de boli molipsitoare, de epidemii, din
acest motiv nu putem constata o creştere însemnată a populaţiei în
tot decursul secolului.
Cît priveşte populaţia românească, pentru prima dată în anul 1851
se scrie că în Aletea - în graiul local A let’e - trăiau şi români. în anul
1890, pe baza recensămîntului din acelaşi an, avem o statistică a
populaţiei româneşti, din care putem afla că în comună trăiau atunci
1305 români.
Istoria comunei Aletea, în ultimile decenii, a fost cercetată destul
de aprofundat, dar aceste investigaţii s-au axat, în primul rînd, pe
studierea felurilor şi modalităţilor de colonizare a populaţiei germane.
Pe baza cercetărilor din ultimii ani, în privinţa stabilirii populaţiei
româneşti, putem constata că a fost o stabilire voluntară, realizîndu-
se, în cursul secolelor, din aşezările cu populaţie românească din
apropiere, cum au fost şi sînt Chitighazul, Otlaca (azi Grăniceri din
România) Simand si Siclău. Strămoşii minorităţii române de azi vin

17
laA l ete am aialesîns ecolula lXV III-lea,con fo rmîn ţeleg eriid intre
„ge rm an i
ig azdă ”.Rom âni
iso ses cai c
ic aslug işi îş
ifo rm eazăo lum e
alo r,lo cu indl as ăl a şeler ă spînd i
t ep ep rop rietăţil eg erm an ilor.
Numă rulpopu laţ
i e
iromân e ş
t iser idi căt rep tat
,od atăp rinc reşt erea
natur alăapopu l a
ţiei,apo işip r
ins tab i
lir eas im i
l arăano ilorv en i
ţi.
Din m ai mu l
te mo tiv e,- con com itentcus t abil
ire alo rd efinitiv ă-
rom âniinuauavu tpo sibi
lit a
t eas ă-şiîn fiin ţeze,con fo rmt radiţiilor
lorsp ecific e
,n icibi ser icăo rtodox ă
,n i ciş co al
ăcon f e
s ioan lă
.îna f a
ră
def am i
li e
,v iaţalo rr elig
io as ăe raîn t ăr
it ădo ard epopu l a
ţi aromâ
nea scăd inv ec
in ăta
t e acomun ei
,sp r
ijinsp irituala co rd atm aial esd e
preoţiiş ibi seric
ileo rtodox ed ina ş ezărileap ropiate.Cop i
l aşi
irom âni
eraubo t ez aţ
i,tin eriicunun aţ
iînb is ericileo rtodox ed inap rop iere
(Ch itigh azş iO tlac a),c e
r emon i
ic area lteo r
iav eaulo cînb is erica
romano - catolicăd inlo cali
t ate. Con fo rma cesto rcond iţ
ii,i storia
rom ânilo rd in A lete as el eag ăs tr
în s,s auch iarînun e
lep rivinţ es e
îmb in ăad în ccui sto ri acomun elo rd inv ecin ătate.
Comun aA let
e ap în ăînanu l1920aap arţinutp aroh ieid in O tlaca
(aziG r ăni ceri
),i ar după 1920s -aa t aşatce leid in Ch i
tighaz .
Comun it atead in A let ea,c ap aroh ieo rg an izată,ex istăab i ad inanu l
193 4.înanu l1939s - auf ăcu tîn semn atee forturip entrucon struir ea
uneic ap eleo rtodox ep roprii
.L ain iţiativap aroh ieio rtodox erom ân e
dinCh itigh a z
,cuap rob areasubp refe ctuluicom itatelo rC enad -A rad -
Toron tal
,s - afăcutco l e ctăp entrusp rijinire aşisu sţiner eaa c es
te ic au ze
.
Rom âniio r
todo cşid incomun aA let eaab i aînanu l1 9 47aur eu şi
t
să-şiin s
t a
l ezeoc ap el ăo rtodox ă,ex isten tăş ia zi. To td ina ce stan ,
pentruînd ep l
inireas a rcinilorr eligio ase,comun itateaa rev r em eln ic
unp r eoto rtodoxlo c alni c
.
Român i
id in A l eteaab ia dup ă 1945ş i-auîn fiin ţatc ele ma i
impo rtan tein st
ituţii- b iseric ă
,ş co ală,b ibliot ecă,fo rm aţi
icu ltu r a
le
etc
.-pu r
tă toarea leid en t
ităţiilor.D inp ăcat e
,a c estein stituţiinupo t
red av italitateam ino rit ăţ
ii
,a sim ilarealu îndp ropo rţi
ii r ever s
ib ile.

1
8
 Apa
teu- Kö
rös
szegapá
ti

Existen ţacomun eiAp ateue steatestată înm aimu ltei zvo arei s
to rice
chi a
rd e -alungu ls e colelorevu luim ed iu.în să înanu l1660lo c a
litatea
afo stco trop ităd etu rc
i. Op ar
teapopu laţiei,l af elc aînc elem a
i
multec a zurid ina c eastăp erioad ăai s
to riei,s -ar efugi a
t,s - aretra sîn
aprop ieres aul am arid istanţe.Dup ăr et
r ag e
r eatu rci
lo r,d inpopu l aţ
ia
băştin a
ş ăd eod in io arăop ar
t es-ar e
înto rsl alo curilen ataleş ia înc eput
recon s
tru ireav ech iiaş ezărip elo culd ea zia lcomun ei
,ş ianum eîn
im ed iataap rop ier eav echiilo cal
ităţi. Comun aar ăma sşip em a
i
dep arteînp rop r
i etateaf amilieiC săky .D inc au zauno rev enim ente
istorice- cumafo s
td ep ildăr ăsco alalu iR ákó czi,s aud inc au z
a
cium ei
,-l aîn cepu tuls ecoluluia l XV III-lea,popu laţiaas căzu tîn
mar em ă sură.Con tel eC săky,îns copu la sigur ăriib ra
ţ elord e mun că
,
resp ectivp en t
ru ma jorar e
ae fect
ivu luipopu l aţ
i e
i,co lon i z
e azăa ic
i
rom ânid inîmp reju rim i
l eB eiuşului
,ang ajîndu -ip e moşi as ac aiob agi
.
Popu laţiaromân e ascăafo stcolon izatăsubînd ruma r ea mo şierului
am intit
. Rom âniis -aua lă
tu ratpopu laţiei magh ia
r ed ea ici. Dup ă
stabilirealo rd ef
in itivă-ap ro apecon com itentcua cesta ct-rom âni
i
der eligieo rtodox ăşi-auîn fiinţa
tocomun ita
t e abiseric eas căp rop ri
e.
Dinp ăcat e
,p înăînp rez entnucuno aştemd atap r
eci săacon struirii
biserici
io rtodox eap aten e
.în să,comun itate ab is e
rice asc ătrebu ies ă
sef iîn fiinţatîn a int eaanu lu i1748 ,d atfiindc ăîna c estand ej as-a
dăruitcomun ităţ
iioC azani e
,c eaa m itropo litulu iN eo fi
t,ap ărut ăîn
anu l 1742 . Ce rc etătorii nuau de s cope r
itîncăc in ee rap reotul
comun ităţiio rtodox edinAp a
teuînp rimap e rioad ăaex istenţ eis ale
.
Ştimîn săc ăînanu l1779comun i
tat aav ead ejado ip reoţi,c ee ac e
îns eamn ăto tod at ăc ăcomun i
t at
e at rebu ias ăfieb in eîn ch eg ată
,
înstărită,cuunnumă rcon siderabild ec reştinio r
todo cşi
,num aia sa
seexp lic ăpo sibilitatead eaang a
jaş iîn treţin edo ip r eoţi.P eb aza
un eino tea te s
t a
t el ab iseric aortodox ălo calăs eşti es ic ă
,înanu l
17 86,a c eşt
ido ip r eoţiaup ăstori
tînto tal52d ec aseo rtodox eromâ
ne.

1
9
 O parte din iconostasul bisericii din Apateu

Prima biserică a românilor din Apateu, construită deci în prima

jumătate a secolului al XVIII-lea, a rezistat pînă la sfîrşitul secolului.
Construirea noii biserici a început în anul 1799, iniţiativă la care au

20
contribuit enoriaşii comunei prin fondul deschis pentru edificarea
noului aşezămînt. Noua biserică din Apateu a fost terminată în anul
1807, şi a fost tîrnosită de protopopul din O radea, M ihail
Manuilovici. De-a rîndul anilor biserica a fost reînnoită si renovată
în repetate rînduri. Bisericii, construite în stil baroc în anul 1932, i s-
a prăbuşit turnul, care a fost refăcut doar în anul 1956.
Comunitatea ortodoxă română din Apateu, pe lîngă biserică, îşi
înfiinţase si scoală confesională. Documentele atestă că în anul 1840
s-a început construirea unei case „diecească”, deci a unei clădiri
care să adăpostească învăţămîntul confesional.
In cele ce urmează încercăm să enumerăm, pe cît s-a putut
reconstitui, numele preoţilor şi al dascăilor români din această
comunitate, precum şi data funcţionării acestora.

Preoţi:
Nicolae Popovici - 1802, Gheorghe Drăgoiu - 1779, Mihai
Popovici 1802-1814, Iacov M arcovici 1814-1831, Teodor
Blajovici 1831-1834, Dimitrie Bodea 1834-1853, Teodor Bodea
1853-1855, Petru Popovici 1855-1857, Ioan Luncan 1857-1858,
Melentie Rocsin 1858-1859, Ioan Luncan 1859-1860, IoanTifor
1860-1862, Dimitrie Albu 1862-1871, Teodor Mărcuş 1871-1872,
Mihail Drimbea 1872-1920
Din anul 1920 pînă în anul 1930 parohia este vacantă.
Grigorie Mureşean 1930-1945, Ioan Flotiş 1945, Dumitru
Sabău 1946, Gheorghe Negru 1946, Teodor Misaroş 1947-1977,
Roman Miscutia
9 9
1977-1978, Alexandru Seres
9 9
1978-1981
Dascăli:
Ioan Drimbea 1846, Flórian Chivari 1850, Petru Panea, Flórian
Chivari 1894-1920, Francisc Varga, Francisc Barabás

Parohia din comunaApateu a devenit de mai multe ori vacantă şi a

fost administrată de preoţii ortodocşi ai altor comune, iar şcoala
confesională a funcţionat cu mai multe întreruperi.

21
 Bă
tan
ia- Ba
tton
ya

Custabil
ire aeidefini
tivă,populaţi
ad eoriginerom ânăd inB ătani
a,
s-aa lă
tur a
ts îrbi
lord ejap rezenţ
iîncomun ă,p rocesc es -aefectuat
treptatşic elpu ţinînd ecursuladou ăsecole.C reş
t e
r eapopu laţ
iei
român eştid in B ătaniapo atefid emon s
trat
ăb inep rincon sc
ripţi
ile
comun a
le,p rindiferit
eler ecesăminte
,c a
redov ed esc
,fără -ndoial
ă,o
spo r
irecon t
inu ăapopu l
aţiei
,înd eosebidup ărepopu lareacomun ei
înp rimeled eceni
ia les e
co lu
luial XV II
I-le
a.
C erc
etîndi sto
riarom ânilordinB ăt
aniaşiîndreptîndprivireaasupra
fluctuaţ
iilornum ăruluipopu la
ţieiminorit
ăţi
ino a
stre
,pu temd eosebi
dou ăfazedistincte
.P eb azad ate
lorsta
tis
ticeputema f
irm ac ăînprima
etap ă(1717 -1920 ) numă rulpopu la
ţieiromân eşt
ia ratăou şo ar
ă
creşter
e.

Anu
l Numă
rulpopul
aţi
ei Magh
iar
i Români Sî
rbi
1880 9195 5035 1288 1857
1890 12018 7248 1637 2458
1900 12872 8144 1774 2062
1910 13011 8349 1798 2578
1920 13737 9462 1569 2461

înadou aetapă(din1920p în ăînz i

lelenoas
tre)num ă
rulpopula
ţi
eim ino
rit
ăţi
iromân earatăos c ădererapid
ă,înv r
em eceefec
tivu
l
popula
ţie
i maghia
rer ămîneap ro apen e
schimbat
,înd eos
ebipînăla
recensămîn
tuldin 1949
,c îndd ea lt
felpopulaţ
iaîntreg
iilo
c a
li
tăţ
i
scadecu mai mu
ltem i
id elocuito r
i.

Anul Numă
rulpopul
aţi
ei Maghiar
i Român
i S
îrbi
1930 12718 9784 1155 1593
1941 13297 10908 785 1375
1949 12666 10792 738 1103
1980 7962 6976 354 595

2
2
 Şcoala confesională din Bătania

Această scădere a populaţiei de naţionalitate română (şi sîrbă) se

poate explica o dată, datorită asimilării treptate a populaţiei, apoi
prin faptul că şi evenimentele istorice ale secolelor anterioare au
influenţat în mare măsură sporirea sau scăderea unor minorităţi etnice.
Românii de religie ortodoxă, stabiliţi definitiv în comuna Bătania,
începînd din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, datorită
convieţurii româno-sîrbe (şi pentru că toţi ortodocşii din statul ungar
se încadrau în ierarhia sîrbească) totodată profitau şi de privilegiile
numite „ilirice”. Cu toate acestea erau ameninţaţi din două părţi. Pe
de o parte erau ameninţaţi de unificare, iar a doua primejdie o
constituia rolul de dominaţie al ierarhiei sîrbeşti, care putea chiar
depăşi sfera cultului religios. Totodată trebuie să accentuăm că totuşi
ierarhia sîrbească înseamnă şi o puternică ocrotire a ortodoxiei de
prin aceste regiuni.
Prima biserică comună a românilor si î
a sîrbilor a fost construită în
anul 1784, dar fiindcă aceasta s-a prăbuşit cu ocazia unui incendiu,
între anii 1793-1797 s-a construit a doua biserică comună.
Pe baza Statutului Organic din anul 1864 care i-a închegat într-o

23
mitropolie pe toţi românii ortodocşi din Transilvania şi Ungaria, şi
românii din Bătania şi-au înfiinţat o parohie ortodoxă română
independentă, iar în anul 1866 au ajuns să aibă preotul lor propriu în
persoana lui Moise Grozescu. în această perioadă s-a construit şi
prima biserică română din Bătania (între anii 1869-1872), pentru că
după despărţirea românilor de sîrbi, fosta biserică comună rămase în
proprietatea sîrbilor. Ca urm are, sîrbii au plătit rom ânilor o
despăgubire. Biserica ortodoxă română, în frunte cu preoţii săi,
cîrmuia totodată şi viaţa culturală din comună: ajuta şi sprijinea şcoala
confesională, susţinea răspîndirea culturii în limba maternă.
în Bătania au slujit următorii preoţi ortodocşi români: Moise
Grozescu, între anii 1866-1889, a urmat nepotul său, tot Moise
Grozescu, între anii 1889-1905, Simion Comea, între anii 1905-
1932. în perioada 1932-1934 parohia a rămas vacantă, iar între anii
1934-1988 a slujit aici Ioan Magdu, după moartea căruia parohia
din nou a rămas vacantă pînă în anul 1991, cînd a devenit preotul
comunei Ilie Ciocan, preot misionar al Episcopiei Aradului.
Şcoala confesională din Bătania a fost înfiinţată în anul 1874,
instituţie care, cu mici întreruperi, a funcţionat pînă în anul 1940. în
general, dascălii şcolilor confesionale, pe lîngă că au predat în şcoala
respectivă, s-au încadrat aproape în toate activităţile culturale ale
localităţii, de multe ori luînd parte în viaţa culturală a unei zone
întregi, luptînd pentru răspîndirea culturii în limba maternă. Luau
parte la înfiinţarea asociaţiilor de diferite tipuri, cum de exemplu şi
dascălul Gheorghe Popovici era nu numai unul dintre fondatori, ci
totodată şi notarul Corului Plugarilor din Bătania.
La şcoala confesională din Bătania au predat următorii dascăli:
Vasile Şimonovici, (1874-1897), Gheorghe Popovici (1897-1910),
Terenţiu Ciorogariu (1910-1911), Mihai Nicoară (1911-1919),
Alexandru Andron (1920-1922), Aurelia Lutai şi Maria Purja
pînă în anul 1926, Zaharia Unc (1938-1940).
Aceşti
*
dascăli români - la rîndul lor - s-au străduit ca moştenirea
î
culturală legată de limba maternă a românilor bătănieni să se menţină
generaţii de-a rîndul.

24
 Bedeu - Bedd

Începînd cu anul 1552, izvoarele istorice atestă existenţa acestui

sătuleţ, care este cotropit de turci în jurul anului 1686.
După retragerea turcilor, localitatea este populată în întregime de
români ortodocşi din zona Bihorului. înfiinţarea, sau mai precis
repopularea Bedeului arată asemănări cu cea a Micherechiului:
ambele aşezări au fost repopulate de români ortodocşi, ajunşi aici
printr-o migraţie spontană, deci stabilirea definitivă a românilor
ortodocşi nu a fost dirijată direct de moşierii din zona respectivă. Să
mai amintim încă şi faptul că ambele sate repopulate au fost locuite
numai de români, devenind comunităţi alcătuite dintr-o singură
naţionalitate.
Românii ortodocşi stabiliţi definitiv în localitatea Bedeu, în curînd
îsi înfiinţează si com unitatea bisericească ortodoxă, totodată
9 9 9

construindu-şi şi biserică ortodoxă, care a existat pînă în anul 1847,

cînd s-a ridicat biserica nouă, existentă şi azi. însă, întreaga populaţie
a comunei, încă în anul 1779, trece la religia greco-catolică. Pînă în
prezent, istoria acelui aproape un întreg secol cînd românii din Bedeu
încă aparţin cultului ortodox, a rămas necercetată. Nu s-a descoperit,
de pildă, cînd a fost construită prima biserică ortodoxă, cine a slujit
ca preot în acea comunitate, sau ce s-a întîmplat cu biserica ortodoxă
atunci cînd s-a efectuat construirea celei noi.
Statisticile atestă că într-o aşezare în care populaţia era compact
românească, deşi a fost ameninţată de catolicism, întreaga populaţie
îsi menţinea într-o anumită măsură identitatea. Astfel si la Bedeu, -
9 9 ’

deşi după 1913, dar mai ales după 1920, cînd limba oficială a devenit
limba maghiară, atît în biserică, cît şi la şcoala confesională, - chiar
dacă limba maternă, limba română treptat începe să se piardă, aproape
întreaga populaţie românească îşi păstrează conştiinţa de apartenenţă
etnică.
în general, pînă prin anii 1920, în comunele locuite de români,
sau şi de români de religie greco-catolică, în biserică şi la şcoală, pe

25
lîngă maghiară, limba oficială era şi limba română, fapt atestat şi de
documentele parohiilor respective.
Pe baza conscripţiei bisericii greco-catolice din Bedeu, în anul
1930, în această localitate bihoreană trăiau 498 de români si numai
32 de maghiari, totuşi la şcoală nu se învaţă româneşte. Acest lucru a
dus la asim ilare treptată, iar reintroducerea lim bii române în
învăţămînt a venit cînd cauza era deja aproape pierdută.

26
 Cenadul Unguresc - Magyarcsanád

Cenadul Unguresc, pînă în anul 1810 se numea Kis-Csanád. Satul

a fost înfiinţat pe la mijlocul secolului al XVIII-lea de sîrbi, stabiliţi
aici încă în secolul anterior, care la început îndeplineau un fel de
serviciu grăniceresc. Au urmat apoi românii, colonizaţi din părţile
Aradului, şi ungurii, colonizaţi de guvernatorul Mihály Lovász, care
aduce familii maghiare la Cenad din localităţile Földeák, Mindszent,
Makó, Orosháza şi Szentes. Cu ajutorul acestor colonizări s-a întregit
populaţia sîrbească şi românească rămasă aici, a căror strămoşi s-au
stabilit în acest loc ca întemeietori.
Noua aşezare, deci, este înfiinţată de cele trei naţionalităţi lîngă
vechea vatră. Paralel cu înfiinţarea noii localităţi a început desfiinţarea
celei vechi. în anul 1762 populaţia maghiară, în nemijlocita apropiere
a comunei vechi, înfiinţează o altă comună numităApătfalva. Datorită
acestei separări a maghiarilor de cele două minorităţi, comuna
înfiinţată nu demult, adică Kis-Csanăd, rămîne o aşezare locuită
numai de sîrbi si de români. Sîrbii si românii rămaşi în sat, fiind de
aceeaşi religie, şi anume ortodoxă, aveau biserică comună, construită
în vechea aşezare încă pe la începutul secolului al XVIII-lea. După
dezvoltarea succesivă a noii aşezări, sîrbii si românii, în anul 1808,
si-au construit o nouă biserică comună. Odată cu construirea noii
9

biserici s-a demolat cea veche.

De la începutul secolului al XIX-lea, numărul credincioşilor români
creşte mereu, în aşa fel că, pe la mijlocul aceluiaşi secol, au ajuns la
o majoritate numerică faţă de sîrbi. De prin anii 1840 a început apoi
şi o rivalitate între cele două minorităţi, o dată pentru că românii
pretindeau un rol mai mare în conducere, în al doilea rînd pentru că
mulţi optau pentru separarea totală de sîrbi. Neînţelegerile, în fine,
au dus la o separare chiar şi în biserica comună. Lupta dintre cele
două naţionalităţi s-a agravat şi datorită uniaţiei, fenomen care a
rezultat o dezbinare religioasă în rîndul ortodocşilor, mulţi dintre ei
trecînd la greco-catolicism. Ortodocşii cenădeni, în frunte cu preotul

27
 Exhipe culturală din Cenadul-Unguresc cu pr. Mladen Luţai

Steva Drăgoî, au fost atraşi cu felurite promisiuni de parohia greco-

catolică din Macău, aceasta fiind înfiinţată încă în anul 1776.
Interesant se pare a fi faptul că, după izbucnirea revoluţiei din anul
1848, multi dintre credincioşii cenădeni au revenit la ortodoxie.
După despărţirea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania de
mitropolia sîrbă din Carloveţ, toate comunităţile bisericeşti române
s-au despărţit definitiv de cele sîrbeşti. Pe baza deplinei autonomii a
Bisericii Ortodoxe Române s-a efectuat separarea şi la Cenadul
Unguresc. In acest context, în 1866 s-a făcut inventarul bunurilor
parohiei comune, pe baza căruia, în 1872, de comun acord s-a acceptat
separarea definitivă. Insă sîrbii au cerut drept despăgubire, o sumă
de 12250 de forinti.
Pînă în anul 1878 comunitatea ortodoxă română a achitat întreaga
sumă de despăgubire, ca urmare, biserica şi şcoala au rămas în posesia

28
ei, iar ortodocşii sîrbi şi-au construit biserica lor proprie în imediata
apropriere a celei române.
In prima biserică comună a sîrbilor şi românilor ortodocşi, deci în
cea construită la începutul secolului al XVIII-îea, în anul 1767 a
slujit preotul român Adam Hidişan.
în biserica nouă a credincioşilor români slujbele au fost oficiate de
următorii preoţi: Ioan Drăgan (1808-1830), Ştefan Drăgan (1827-
1840), Ierosim Luţai (1848-1900), Nestor Luţai (1897-1920).
între 1920 şi 1924 parohia a fost vacantă, dar a fost administrată
de Simion Cornea, preot din Bătania.
Au mai urmat apoi Gheorghe Buha (1924-1935), Ioan Borza
(1935-1937), Mladen Luţai (1937-1972.)
Pînă în anul 1975 parohia din nou a rămas fără preot propriu, însă
a fost administrată de Ioan Magdu din Bătania. în anul 1975 a fost
numit ca preot al cenădenilor Pavel Ardelean, care a păstorit
comunitatea pînă în anul 1988, termen cînd a fost ales vicar episcopal
al Vicariatului Ortodox Român din Ungaria. Actualmente preotul
ortodocşilor români din Cenadul Unguresc este tînărul Aurel Becan.
La fel cum biserica era comună, aşa şi prima şcoală confesională a
fost zidită şi folosită împreună cu sîrbii, instituţie care, pînă la
despărţire, purta denumirea de „Şcoala M ixtă Sîrbo-Rom ănă".
Această scoală s-a construit odată cu biserica, deci încă în anul 1808,
şi în perioada de pînă la despărţire aveau dascăli proprii atît sîrbii, cît
şi românii, după cum fiecare aveau şi preoţii lor.
Şcoala confesională a funcţionat pînă în anul 1948, aici au predat
dascălii: Efrem Brindea, Igantie Raita, Augustin Pop, Ambrozie
Costea, Aurelia Cîmpeanu şi Ioan Rusu.
Viaţa culturală şi obştească a românirpii din Cenadul Unguresc
totdeauna a fost cîrmuită de preoţii şi dascălii săi români, care mereu
erau în fruntea celor două instituţii purtătoare a identităţii lor: biserica
si
* ?
şcoala.

29
 Chitighaz - Kétegyháza

Chitighazul devine o aşezare populată în evul mediu. Pe baza

cercetărilor istoricului Lajos Haán, denumirea comunei, cu toată
probabilitatea, derivă de la cele două biserici pe care le-a avut
localitatea în trecutul îndepărtat.
In cursul celor 150 de ani de ocupaţie turcească, şi datorită
războaielor şi luptelor din Cîmpia Ungară, în secolul al XVII-lea
marea parte a acestor ţinuturi s-a pustiit, s-a depopulat. Prin urmare,
şi populaţia comunei Chitighaz, în prima parte a secolului amintit s-
a prăbuşit aproape cu totul. De aceea, încă în anul 1632, chiar şi
turcii au făcut unele încercări pentru a aduce aici cîteva familii de
români.
Apoi, după izgonirea definitivă a turcilor din ţară, în anul 1698,
János Jakab Lőwenburg, căpitanul cetăţii Giula, printre mai multe
moşii, cumpără şi Chitighazul. Căpitanul giulan, în anul 1699, este
numit de regele Lipót I subprefect, mai tîrziu prefect al Comitatului
Bichiş, calitate în care, în anul 1702, încearcă să colonizeze noi familii
de români pe posesiunea chitighăzeană.
Conform rezultatelor cu privire la cercetările de pînă acum, nu
este cunoscută data precisă a sosirii aici a primelor familii de români,
precum nu se ştie nici cînd şi-au înfiinţat comunitatea bisericească.
Documentele atestă, însă, că în anul 1718 deja exista cómunitatea
bisericească ortodoxă română din Chitighaz, al cărei paroh era un
oarecare Popa Georgie.
Cert e şi faptul că în anul 1720, Lőwenburg colonizează din nou
mai multe familii române, acum din Gyulavári, dintre care unii, după
trei ani, au părăsit com una.A poi, în anul 1724, în urma unor
neînţelegeri dintre români şi unguri, tot din localitatea Gyulavári
prefectul Lőwenburg colonizează toţi românii în Chitighaz, iar cîteva
familii de unguri de aici au fost transferaţi la Gyulavári.
în anul 1741 Chitighazul ajunge din nou în posesia curţii regale,
ca apoi să fie cumpărat de suprefectul comitatului Csongrăd, moşierul

30
cu numele Zsigmond Andrássy.
Acesta aduce pentru Chitighaz o
dezvoltare favorabilă, comuna
devine un centru domenial si
datorită faptului că în anul 1742
construieşte aici un castel, imobil
monumental. Curînd acesta va
deveni un centru pro sp er al
moşiei, în jurul căruia s-a extins
întreaga comună. Presupunem că
în această perioadă de dezvoltare
a comunei se construieşte aici si
o mică biserică ortodoxă din
lemn. Nu este cunoscută data
construirii presupusei clădiri
destinate celebrării slujbelor
ortodoxe, dar se ştie că în anul
1779, lîngă b iserica nouă,
construită din cărămidă, încă stă
şi cea veche, care cu timpul s-a demolat.
Efectivul populaţiei trebuia să arate o creştere rapidă, pentru că, în
anul 1748, în comună slujeau deja patru preoţi. Mai ştim apoi cu
exactitate că în anii 1770 în Chitighaz se aflau 162 de case cu 265 de
gospodării, iar pînă în anul 1794, deci cu două decenii mai tîrziu,
populaţia s-a dublat: Chitighazul atunci avea 363 de case cu 525 de
gospodării.
După 1695 şi după reorganizarea judeţului Bichiş, cele mai
importante aspecte ale dezvoltării comunei sínt:
In urma colonizărilor din 1702, 1720 si 1724 comuna se extinde,
creşterea demografică a populaţiei este considerabilă. In anul 1718
românii din Chitighaz au o comunitate bisericească înfiinţată, au o
bisericuţă de lemn, lîngă care în anul 1779 se termină şi construirea
celei noi, din piatră. Pe lîngă biserică, în anul 1793 se înfiinţează şi
şcoală confesională, al cărei dascăl era Ioan Pop Oltean. Conform

31
recensămîntului din anul 1785, în comună trăiau în total 1938 de
locuitori.
Secolul al XIX-lea aduce o nouă schimbare radicală în viaţa
comunei. Se schimbă componenţa populaţiei, pentru că în anul 1804,
din comunele învecinate cu populaţie majoritară slovacă, ungurii au
fost colonizaţi aici, aceştia, de la bun început, fiind angajaţi la
„domnie”. Din acest motiv şi casele lor erau în apropierea centrului
domenial, în aşa-numitele zecimi inferioare, ca apoi, după anul 1812,
să fie rînduite definitiv loturile de casă din comună. Prin aşezarea
lor, casele şi străzile alcătuiau sectoare în forma tablei de şah; în
general un lot de casă era de 600-800 de stînjeni pătraţi, iar uliţele
încep să se împartă în zecimi.
Totodată se schimbă si structura socială a comunei, nu rămîne atît
de simplă, deşi maghiarii colonizaţi aici alcătuiau o minoritate în
comună. Aşadar, în secolul al XIX-lea populaţia comunei devine
mixtă, rom ânii îm preună cu ungurii au luat parte la diferitele
transformări şi evenimente sociale. Pe baza recensămintelor, se
observă că odată cu dezvoltarea com unei,pînă în anii 1920,
dezvoltarea demografică a populaţiei este semnificativă, creşte atît
numărul românilor, cît şi acel al ungurilor. Iată şi o mică statistică:

Anul Populaţie (în total) Români Maghiari

1785 1938
1850 4843
1880 3324 2101 903
1890 3766 2451 1186
1900 4361 2754 1404
1920 4681 3134 1490

După 1920, în urma evenimentelor istorice nedorite, în comuna

Chitighaz a rămas doar un singur preot, şcolile au rămas fără dascăl
român. Funcţionarea şcolilor româneşti se întrerupe. S-a schimbat
rolul si sfera de influentă a Bisericii Ortodoxe Române, care înainte
era cea mai importantă instituţie menită să slujească, să păstreze şi

32
să menţină sentimentul identităţii româneşti în rîndul naţionalităţii
9 9 9 9 9

noastre.
După înfiinţarea în 1793 a şcolii confesionale, în anul 1820 s-a
construit o şcoală ortodoxă română, insituţie de învăţămînt care pînă
la acea dată funcţiona într-o clădire luată în chirie. In anul 1836 s-a
construit încă o şcoală populară, iar în 1840, în locul celei vechi, s-a
zidit o nouă şcoală tot populară, după care în 1876 s-a înfiinţat şi a
doua scoală română. La sfîrsitul secolului, în anul 1896 biserica
9 9

ortodoxă şi-a construit o şcoală de fete, care a funcţionat pînă în anul

1911. Pe lîngă acestea, în anul 1910 s-a înfiinţat o şcoală de stat care,
după 1920, dar mai ales după 1930, - cînd se desfiinţase şcoala
ortodoxă română, - preluase şi locul şcolilor româneşti, însă aici copiii
români din comună învăţau doar ungureşte.
La şcolile române ortodoxe din Chitighaz au predat: Ioan Pop
Oltean, Mihai Ardelean, Petru Tóth, Ioan Marcovici, Simion
Tulcan, Gavril Sarca, Ion Findila, Flórian Horsa, Vasile Micsia,
Teodor Molnár, Dávid Bercea, Constantin Silaghi, Teodor Morar,
Teodor Bercea, Ioan Bota, Ioan Albu, Demetriu Mihuţ, Ioan Suciu,
Toma Benchişan, Ştefan Dolga, Georghe Barabás, Traian Ţabic,
Ştefan Pută, Valéria Maghiar, Maria Purghea, Aurelia Cîmpeanu.
La şcoala de fete au funcţionat: Octavia Desseanu,Talida Jurcos,
Sofia Sabău, Sofia Dumitrescu, Elena Murgu, Eugenia Tasich.
Şcoala română din Chitighaz a fost reînfiinţată abia în anul 1948,
ca apoi să se dezvolte treptat, să preia instruirea şi educarea copiilor
de naţionalitate română.
9

33
 Giula - Gyula

Oraşul Mare Românesc (Miklósváros)

Giula, ca aşezare umană, a fost întemeiată încă înaintea anului

1313, sub denumirea de Mănăstirea Jula, fapt istoric atestat şi de
săpăturile arheologice. Pe baza acestora şi a altor izvoare istorice,
Giula de odinioară trebuia să fie o localitate de cîmpie însemnată
care, de-a rîndul secolelor, se dezvolta mereu. Vechea aşezare s-a
’ a

dezvoltat mai ales datorită faptului că aici s-a ridicat şi o cetate. In

prima fază s-a construit doar o fortăreaţă cu turn, căreia ,mai tîrziu, i
s-au adăugat alte clădiri tot din cărămidă, şi numai după un timp
oarecare a fost definitivată în forma în care s-a păstrat pînă în zilele
noastre. Datorită rolului strategic al cetăţii şi pentru că a devenit
proprietate regală, în secolul al XV-lea Giula beneficiază de o
dezvoltare importantă. După năvălirea turcilor pe teritoriul Ungariei,
cetatea a avut un rol decisiv, însă,
* în anul 1566 oraşul ’ si
» cetatea au
ajuns în stapînirea turcilor. In timpul ocupaţiei turceşti viaţa
locuitorilor se desfăşura în cadrul unei capitale de sangeac. în această
calitate de subdiviziune administrativă a paşalîcului turcesc, oraşul
supraveghea aproape întregul teritoriu actual al judeţului Bichiş. Giula
era în această perioadă şi un important centru comercial, cu efectivul
de locuitori în continuă creştere.
9

Cu privire la existenţa românilor în Giula, tocmai izvoarele istorice

din această perioadă a ocupaţiei turceşti atestă că aici deja trăiau şi
români, care trebuiau să aibă si o comunitate bisericească ortodoxă
închegată. Sofronie, mitropolitul din Hodoş-Bodrog purta titlul de
mitropolit al cetăţilor Lipova şi Giula. Dacă acest mitropolit purta
acest titlu înseam nă că într-adevăr în Giula trebuia să fiinţeze 9

comunitate bisericească încă în acel timp. O altă dovadă o găsim în

notele de drum ale vestitului călător turc Evlia Celebi, care, vizitînd
cetatea în anul 1666, scrie: „In Giula mulţi ştiu să vorbească ungureşte
şi româneşte, iar iobagii toţi sínt unguri şi români...”

34
 Dup ăalung are atu rcilord inţ ară,înanu l1695 ,G iulas ee l
ib ere ază,
iarînanu l 1715s er eo rg an ize azăjude ţulB ich i
ş.în monog ra
f i
a
ora şuluis esub linia zăc ăînanu li eşiri
itu rcilo rd eai ci
,d eciînanu l
169 5
,i afiin ţăcomun itate ab is e
ri ceasc ăo r
todox ăromân ă.D e
sigur,
ac ea s
t ăcomun itat et rebu i as ăex i
s t
ech iarş iînt impu lo cup aţ
i e
i
tur ceşti,a sacuma testăs iun elei zvo arei storice.înanu l170 3b iser
i c
a
ortodox ăd in G iul aav e as ig i
liu lp ropriu,r ăm asp eoc ereread resată
epi scop ieid inA rad.
înseco l eleu rmă toa re- după 1720 ,c înd o ra şula jungeîn
prop riet a
t eab aronu luiJáno s Gyö rgyHa rruck e rn,ş idup ăc ea ce
sta
sco aterom âniid ep et erito riulc et ă
ţiiş iî iaş e azăînp artead eno rd-
estao raşu lui-p re zenţ aşii sto riapopu l aţ
i eirom ân eşt
is epo a
t eu rmă r
i
cuin con te stabil ăcon tinu it ate.
înanu l1 721înp a
rt eano rd -esticăao r aşulu is- acon struitd inlemn
ob iseric ăo rtodox ărom ân ă,c aapo i,dup ănum aiş as ean i
,d e c
iîn
1727 ,înlo cu la ce s
t e
i as ăf i ez idităun anou ă,d inc ă
r ăm idă.T rebuie
săp resupun emc ănum ărulpopu la ţ
i e
iromân ec re s
cu sed es
tu ld er a
pid,d eo are ceş ib i sericacon st
ruit ăr ecen tad ev eni
tn eîncăp ătoare,
cau rm are,înanu l 1762 ,s - acon struitoa l
t ăb is e
rică,d eoc amd ată
în săf ărătu rn.Z idire ac l ădi r
iis et erm in ăab iaînanu l 1774 ,c înd
bis er
i ci
iis econ struieşt eş itu rnu l.D inp ăcate,n i c
inou led ificiud e
cultn -afo std elung ădu rat ă,p entruc ă,înu rm ain cend iuluid inanu l
1 80 1
,s - ap răbu şitcuap ro ap eîntrego raşu l.Con s
truire ano i
ib iser
i c
i
aîn cepu tînanu l1802ş iafo stt e
rm inatăd e-ab iaînanu l1824 ,d arşi
acum înc ăf ărătum ,a c estaf iindu -iad ăug atdo arînanu l1854 .A ceastă
bis er
i căaromân ilo rd in G iu laafo s
tcon struităcu mu lteg reută
ţi:
rom ân iiav eaud e-aînv ing eod a
t ăimen s eleg reutăţ
im ater
i a
l e
,apo i
şip ec eleimpu sed inp art eai er a
rh ieis î
rb eşti,ap rop ag and eid e
cato licizar esp rijinităd e mon arhiaau stro -ung ar ă
.îni storiab iserici
i
în l943ain terv enitunnouev enim entt r
i st,p entruc ăb is er
ic aac ăzut
victim ăunu inouin cend iuînc areis -ap r ăbu şitturnu lîn t
reg,p recum
şic lopo tel ea cestu i
a.S ăr ema rc ămîn săc ăto tîna c elanb iseric
iii
s- acon stru i
tuntu rnnou ,i arînanu l 1948 întumu lb ise
ri ci
is -au
aş ez a
tdou ăc lopo t em ari-p elîng ăa c e
lm i
c,p ec areî lav eaîn că
.

3
5
 Din cercetările de pînă acum mai ştim că comunitatea ortodoxă
română, în anul 1771, pe lîngă biserică, avea şi o şcoală, al cărei
dascăl a fost Ioan Dehelean.
In cele ce urmează vom încerca să redăm numele învăţătorilor si
respectiv anul - în caz că e cunoscut - în care au funcţionat la şcoala
românească: Ioan Deheleanu (1771-1773), Petru Misaroş (1773—
1778), Mihail Teodor (1779), Gavril Sarea (1778-1787), Mihail
Krechtis (1787).
Din anul 1787 pînă în anul 1859 în funcţionarea şcolii s-a produs
o întrerupere. Trebuie să presupunem că, din cauza situaţiei materiale,
comunitatea nu putea întreţine şcoala, astfel că educarea copiilor a
fost preluată de preoţi, ceea ce reiese clar şi din documentele arhivelor.
Din anul 1859 la şcoala românească au funcţionat următorii dascăli:
Ioan Mărcuşu (Í859-1904), Ioan Ionescu (1884-1909), Teodor
Leucuţa (1904-1905), Mihai Vorţean (1908-1909), Emanuil
Ardelean (1905-1919), Ioan Bărbulescu (1908-1919), Gheorghe
Botteu (1923-1926).
Din anul 1926 la şcoala confesională au mai predat următorii
învăţători: Maria Purgea, Gheorghe Negru, Gheorghe Raţu, Maria
Iuhas şi Teodor Oltean. Şcoala a funcţionat pînă la naţionalizarea
învăţămîntului public, deci pînă în anul 1948.
Românii din sud-estul Cîmpiei Ungare, şi mai ales cei din Giula,
se pot mîndri cu mai multe personalităţi marcante, originare din aceste
locuri, care au jucat un rol deosebit de important în istoria culturii
româneşti de pe aceste meleaguri. Unul dintre cei mai distinşi cărturari
a fostM oise Nicoară, care s-a născut în anul 1785. Şcoala elementară
a terminat-o la Şcoala Confesională Română din Giula, după care
termină studiile secundare la Oradea, iar cele superioare laAcademia
de Drept din Bratislava. Moise Nicoară s-a remarcat prin activitatea
depusă pentru înfiinţarea unui sistem de şcoli româneşti. Astfel, în
anul 1812, a întemeiat Şcoala Normală din Arad. Moise Nicoară,
prin toată activitatea sa, a fost şi ostaş de frunte al luptei pentru
emanciparea naţional-religioasă a românilor din Banat şi Crişana.
întreaga viaţă şi activitate şi-a destinat-o luptei pentru neamul său,

36
toate le-a făcut sub semnul „cum s-ar putea veni bine în ajutorul
neamului românesc” - după cum a mărturisit chiar el însuşi.
O altă personalitate marcantă a românilor din Giula a fost Teodor
Papp (1824-1892). Şcoala elem entară a term inat-o la Şcoala
Confesională Ortodoxă Română din Giula, apoi a absolvit şcoala de
învăţători din Arad, după care începe să înveţe germana, apoi termină
şi liceul luteran. în urma acestor studii, s-a înscris la Academia de
Drept din Oradea. A fost un mecenat al românilor care de-a lungul
vieţii sale susţine biserica ortodoxă şi şcoala confesională, asigură
burse pentru tineret şi pentru ziarişti. Conform testamentului său, o
mare parte din însemnata sa succesiune trebuie folosită sub forma
unei fundaţii care îi va purta numele.
Printre personalităţile marcante originare din Giula îl găsim şi pe
Dávid Voniga, (1867-1933) fondatorul şi proprietarul revistei Lumina,
unica revistă românească din secolul al XIX-lea, care a apărut la
Giula. Studiile liceale le-a făcut la Giula, Beiuş şi Budapesta, iar

37
celeteologi
cel aArad
.D áv
id Vonigasc
rieşiedit
e az
ămai mul
te
volumecucon ţ
inu
trel
igio
s,redacteaz
ăşicol
aboreazălam
ai mul
te
revis
teş izia
re. Afos
tunu ldin
trec e
im a
ip rodu
ctiv
ipub
lic
işt
iai
vremii
,d ecora
tcudist
incţ
ia„Co roanaRomâniei”
.

Ora
şulM
ic Român
esc(K
ris
ztinavá
ros
)

Dup ă1720 ,român iistabiliţiîn G iula„sea şezarăd in colod eC riş ”

,
înp artead insp reB ichişci ab a
,în t emeiîndunnouc art
i e
ra lo raşu lui,
subd enum iread eO raşulM i cRom ânesc.Cut impu l,num ă
ru lpopu
laţ
i eiromân eştişia ic
ic reşte.C au rm areaa ces
tuif apt,înanu l1 833,
917d esu fleted inc ele1 24d ec aseromân eş
9
t
iîn aint ea z
ăoc erereîn
scopu lap rob ăriiîn fi
inţă riiş iapo iacon st
ruiriiun eino ib is erici
or
todox e
. Rom âniio r
todo cş
id ina cea
stăp a
rteao ra şului,num ităîn
limb am agh i a
r ăK riszt
in av áros,înanu l1834,auob ţinu taprob are aşi
auîn ceputcon struireab iseri c
iip eteri
toriu
lc imitirulu iînfi
in ţatîn că
laîn ceputu ls t abil
iri
ilo rîna c eap art
eao raşulu i.B i se
ri cuţas -a
con struitdinp ăm înt,avînduntu rnuleţdinlemn .A c ested i
ficiu,dup ă
ci
r cat r e
id ec enii,ad ev enitn eîncăp ă
tor,astfelc ă,înanu l 1861 ,
român ime ad ea iciaîn cepu ted ificareaun e
ino ib is er
i c
i,tîrno sităîn
anul1834 . Ch eltuieli
led econ struireaufo stasigu ra t
ed indon aţiile
credin cioş
ilo r,din t
rec ares -auev id enţi
atfam i
li
ileMan iu, Mo ldovan ,
Cîmp ean ş iM înd ruţău.A cestef amil
iiaujuca tunro limpo rtantş i
înv i at
9
acu ltural ăaromân i
lo rd ina cestc a
rt
ierrom âne scalo ra şu
’ lui.
Ş9
co alacon fesion alăaa cesteicomun ită
ţ
9
irom ân e9
ş
tialu
^
atf
9
lin t
ă
con com i
ten tcuîn fi
inţare ap aroh ieilor,d e
ciînanu l18 34.Inc elec e
urme azăr ed ămnum elep reoţilo rşia leînvăţătorilo rc areaus lujit
bisericaş iş co alacon fesion al ăaO r a
şuluiM icRom ânescd in G iu la
.
Preoţi:T eodo rIliovici(1834 -1835 ), Gheorgh eP recup(1835—
18 44),S im ion B ica(1844 -1845 ),N icolaeA licu ciu(1845 -1848 )
,
Pet ru Ze lde şan(1848 -1857 ), Pe tru Popov ici(1857 -1859 )
,
Dim it rieN ica(1859 -1875 ), Io sif Bojan(1875 -1876 ),P et ru
Guba şiu(1875 -1876 ), Va sileS elegeanu(1876 -1879 ),D im it rie

3
8
Cornea (1879 -1881 ), Pe t ru
Bibe rea (1881 -1922 ),(v a c
an tă
între l922 ş i 1927 ), Pe t ru
Mîndru ţău (1927 -1959 )ş i AÍjY
Í
'I.s
U
Gheorghe Arde lean (1959 -
GÓR ,. KEL .ÍLMGK -
1990 ).
învă ţători:IoanŞ imondan
(1836 ),T eodo rB e rcea(1836— PALEGYLET
1877 ),Ax ent
i e Chirilan(1877—
Au m m &i& L.
1 8
8 2)
, Io s
ifIoan(1882 -1910 ),
Petru O tlăcan (1910 -1911 )ş i
Teodo r Ma ri
ş (1911 -1920 ).
Şia i ci,dup ă1920 ,fun cţion a
reaş co liis-aîn tre
rup t,c aapo i,
dup ă1945 ,să-iaibăc aînv ă
ţ ă
to ri
pe Gheorghe Bo tteu , Ioan
Rusu ,IoanD ezm erd eanus iT e
-
odo rO lt ean.Ş coalaafun cţion at
pînăînanu l1 948.
Celem aiimpo rtantea spe c
t ealeistor
i e
iromân i
lo rdin Giulapînă
în19 45aufo s
tu rm ăto arele:
-dup ăstabilir
e alord e f
init
iv ăşi-auînfiin ţatdou ăp a
rohiiortodoxe,
dou ăs co l
icon fesional e;
-o r a şultreptatad ev eni
tunimpo rtantc en t
rusp iri
tual
-culturalal
român ilordin Ung ar
i a,m aia lesdup ă19 18;
- cuîn fi
inţ areapa roh i
ilo rbisericeşti,aş coli
lo rconf e
sionale,
biseric aa jucatunro lîn s emn atînv i
aţasp i
r itu a
lă,aa juta
tlasusţinere
a
şir ăspînd i
reacu lturi
iînl imb am aternăa m inor
ităţiiromân e
.
înadou ajumă t
a t
eas e
co luluialX IX -l e aaîn ceputod ezvol
tare
m a
ir ap id ăao raşulu
id into atepun cteled ev edere.înc eeacep riv
eşte
num ăru ld elo cui
tori,’situ a
ţiae
> raurm ătoa re a:

3
9
 Anul Numărul populaţiei Maghiari Români Germani
1785 7773
1880 18046 12103 2608 2124
1890 19991 14582 2769 2015
1900 22446 17640 2608 1658
1910 24284 19808 2540 1581
1920 24908 21723 2200 732
1941 5169 24101 531 303
1949 23567 23303 199 6

După cum reiese şi din datele statistice anterioare, pînă în anul

1900, paralel cu majorarea numerică a populaţiei maghiare, creşte şi
numărul românilor, însă la aceştia observăm o creştere mult mai lentă
decît la populaţia maghiară majoritare. După 1920, atît numărul
românilor, cît şi al germanilor scade în mod radical.

Corul greco-oriental din Giula (Anul 1933)

40
 M
ich
ere
chi- M
éhk
erék

Loc alitat
e aM icher echi
,d eşie rapopu l at
ăş iîn Evu l Med iu,l a
sfîrs
itu ls ecolu luia l XV II-
le a,cuo caz
i ar ecensăm întulu id inanu l
1692s eg ăseştep el istaaş ezărilord emu l
td epopu la
te,subd enum irea
deM ik e r
ek.Ev enim ente
l eisto rice,c an ăvălireatăt ar
ilorînjud eţul
Biho rîn treanii1793 -1797 ,r esp ectivc ead inanu l1707 ,nuap erm i
s
săs ec r eezecond iţi
ipo tr
ivitep entrur epopu lare acomun e
lo rpu s
tiit
e,
cume r as i M i chere chiul
.
Curte ad elaV ien aalu atîns t ăpînir e moşiilepu st
iite,aş aaa junsş i
Mich ere chiulînpo sesiaCu r
ţii.Inanu l1745 ,domen iuld in De recs
ke,c ăru i
aî iap arţin eaş iM ich e rechiul,in trăd efin i
tivînpo sesia
princip elui Pá lE szterhá zy An tal. în s ă,a ceastăpa rtea mo şie
i
realm en t
eafo stlu atăînfo losin ţăd enou lp rop r
ie tarab iaînanu l
1767 ,c îndlo cuito r
iia şez ă
rilord inîmp rejurime aM ich e
re chiuluiau
ceruts ălis ed eaînfo losinţăpu stad in Mi cherechi.C erereanuafo st
ac ceptat ă
,d a
tf iindc ăM ich ere chiulîna ceian i-înp arteşin elegal
-d e
j ae ralo cu itd erom âni
.
Noiico lon i
z atorirom âniailo calită
ţiiînc au zăplăte auot ax ăanu al
ă
de400d ef lorini,sum ăfixat ăîncon trac
tu lîn cheiatp ez e cean i
,în
anu l1 768,cucondu cereadom en iului
.
Mich erechiulafo st
,d ec
i,r epopu latcuromân id er e
lgieo rtodox ă
ven i
ţia i c
id ina şezărilenup r eaînd epărtate,p r
intrec a
r epu tems ăle
enum ăr ămcus igu ranţăp eurm ăto arele:Iano şd a
,C ium eghi, Măd ăraş
s
5
iIn and .
Apro ap econ com i
t entcus tab il
ire alor,român iio rtodo cşia şezaţ
i
în M ich e
r e
chiş i-auîn cheg a
tocomun ita
teb isericeasc ăprop rie
.P rima
lo rbis ericăecon struităf ărăap rob areleg ală,lu a
reae iînfo losinţăa
fo stadm isăd eîmp ăr ă
teas a Ma ri aT erezado aru l
terior.
Num ărulpopu laţ
i eipu rromân eştic rescus etrept at
,a stfelc ă,în
urb ar
iu lr ealizatînanu l1770 ,aufo s
tno t a
ţi30d ec apid ef am il
ie,
iob agicud rep td es trămu tarel ib eră.
Stare am at
e r
i alăalo cui
torilo rs ătuleţuluicuho tarer est
rîn seafo st

4
1
periclitată de mai multe ori de inundaţii, secete, epidemii, foamete
ş.a. Acesta poate fi unul dintre motivele prin care se explică de ce în
primele decenii ale secolului al XIX-lea, temporar, numărul popula-
tiei
* scade.

Anul Numărul populaţiei

1785 862
1828 748
1850 2507
1857 1514
1868 1574
1880 1394

Începînd cu anul 1880, recensămintele dau şi date referitoare la

componenţa etnică a populaţiei aşezărilor. în cele ce urmează redăm
statistica localităţii Micherechi, cifre înregistrate între anii 1880-
1980.

Anul Numărul populaţiei Români Maghiari

1880 1394 1136 145
1890 1521 1408 90
1900 1670 1516 118
1920 1924 1835 86
1941 2287 2003 283

Pe baza acestei statistici putem formula şi concluzia potrivit căreia

creşterea populaţiei este lentă, şi că marea majoritate a populaţiei o
alcătuiesc românii. Numărul maghiarilor nu este considerabil. în
consecinţă, Micherechiul a rămas singura aşezare unde românilor
colonizaţi aici pe parcursul secolelor, nu li s-a ataşat o altă (sau alte)
naţionalităţi, comuna a rămas aproape compact locuită de români.
Această situaţie nu se schimbă nici după 1945.

42
 Anul Numărul populaţiei Români Maghiari
1949 2242 2063 174
1960 2460 2325 132
1970 2498 — —

1980 2446 2216 222

Prima biserică a românilor din Micherechi a fost construită înaintea

anului 1770 şi avea tumul din lemn, iar celelalte părţi erau construite
din paiantă. Această biserică, în timpul incendiului din anul 1836, se
prăbuşise cu totul. Construirea noii biserici, din cărămidă, se termină
în anul 1849. Tumul acesteia nu rezistă decît pînă în anul 1883, cînd
i-a fost ataşat noul turn, care apoi în anul 1901 a fost acoperit cu
ardezie. Pe baza unei decizii luate de conducerea bisericii, în anul
1976 biserica a fost renovată complet. Cu ocazia lucrărilor de renovare
s-a făcut transformarea integrală a turnului, a iconostasului şi a
frescelor din interiorul bisericii. Lucrările au fost terminate în anul
1991, cînd s-a resfintit biserica refăcută.
Dintr-un contract formulat si semnat în anul 1773 alflăm că
micherechenii aveau un preot, cu numele Ioan Bordaşiu, „adus cu
ei cînd s-au aşezat aici”. Nu se ştie pînă cînd a păstorit satul, dar
ştim că în anul 1800 fiul acestuia, Simion Bordás este preot în
Micherechi, şi că el slujeşte pînă în anul 1827. Pe lîngă acesta, în
perioada dintre anii 1823 şi 1834, micherechenii îl au ca preot şi pe
Vasile Rocsin. Tot atunci, bătrînul Simion Bordás, îl aduce de preot
pe nepotul său Teodor Bordás, acesta păstorind aici pînă în anul
1847. în anul 1835, după moartea luiVasile Rocsin, în postul al doilea
este ales de preot Ioan Rocsin din Homorog, care slujeşte comunitatea
pînă la moarte, adică pînă în anul 1858. în locul lui Teodor Rocsin,
în anul 1850 este ales Alexandru Rocsin, care moare de holeră în
anul 1873. în următorii doi ani, parohia rămîne vacantă, după care
este ales ca preot Corneliu Porumb din Tulea, acesta păstorind
comuna pînă în 1878. După el urmează Nicolae Rocsin (1879-1922).
Din 1922 parohia rămîne din nou vacantă pînă în 1927, an în care
este ales ca preot Ioan Olah. După moartea acestuia, în anul 1973,

43
abia în anul 1977 este ales un nou preot, Teodor Misaroş, care în
anul 1976 este înaintat ca vicar episcopal al Vicariatului Ortodox
Român din Ungaria. în anul 1988, după moartea lui Teodor Misaroş
preotul comunei devine Pavel Ardelean.
Pe lîngă biserica română din Micherechi, în anul 1815 se înfiinţează
o scoală confesională. La această scoală a funcţionat ca învăţător
Petru Muraţiu, pe care l-a urmat Iosif Rocsin. In continuare la
această instituţie au mai predat Ioan Popovici (1855-1890), Ioan
Litiu (1893-1897), urmaţi de Atanasie Baie, Maria Ioanovici,
Gheorghe Ghirdan, Teodor Cîmpean, Aurelia Cîmpean, Kissné
Lucreţia Görög.
Şcoala a funcţionat cu mai multe întreruperi pînă în anul 1948.
în prezent, în localitate funcţionează o singură şcoală, în care
materiile de studiu sínt predate atît în româneşte, cît şi în limba
maghiară.

44
 O
tla
ca-Pu
stă- Pu
sztao
tt
laka

înjud eţulB i chiş

,a ldo il eav a
ld eco loni z
a reaîn cepu tînan ii’ 50
ais ecoluluialXV III-leaş iadu r
atp în ăl asfîrşituls e
co lu luia lX IX -
lea.îna c ea
st ăp e
rio ad ăaco lonizării
,d intr
-oa şe za
r ecupopu laţ
ie
mainum e
ro a
s ă,lo cuitoriim a
iîn st
ăriţiaucump ăratp ăm în tur
ia colo
und ea cesteae raud ev în zare,un eorich i arlac îtev az ecid ek ilom etri
delo c a
litat
ea-r eşedinţ ă.P r
intr-unp ro ce sa semăn ătorafo stîn fiinţat
şis a
tu lO t
lac aPu s
tă.P rop rietar
iia cesto rp ăm întu ri,av îndn evo ied e
braţed e mun că,e rauin tere sa
ţic aa ceic e mun ce aup ea c este mo şii
săs es tabileasc ăd efinitivp ea cestelo curi
,con struindu -şis ăla şeîn
jurullo turi
lorag ricole.
Astfel
, unromânîn stă r
it, Ş te fan Ru su (1857 -1941 ), cu
sup ranum e
led ePă rada i ca, acump ăr atm a
i mu ltp ăm întînho tarul
lo ca
lităţi
inum ităa z
iO t
l ac a
-Pu st
ă. Nou lp rop ri e
t arer ao rigin ard in
lo ca
litateaO tla ca Ma re( azi
,G răni c
i eri,
în Român ia). Co lon i ad e
sălaşeîn tem eiat ăd ee lînPu szt
a Medgy e
sac ăp ăta
td enum ire ad e
OtlacaM icăs auPu staO tlăcii
.Ş tefanRu su,fiindunbunn egu sto r,s-
ao cup atcuc r eştereaş iîng răşareaan im a
l e
lor,p ec a
reapo ilev ind ea
la ma ri
let îrgu rid in Budape staş iV iena. Ace stbun go spod a
r,
mulţum ităp r
ic ep er
iicuc aref ă ce
acom erţ,aa jun sl aunv en i
td inc e
înc em a
iconv en abi
l,a stfelagon i
sindoav ereimpo rtantă.A ce
strom ân
der eligieo r
todox ă,ad istribuitdinp rop riet
at eas a 40d elo tu rid e
păm înto am en ilors ăra ci- cup re
t enţiac aa ce ştias ăf ierom ân id e
religieo rtodox ă-în ch eindcud în şiicon tractd edon aţi eg ratu i
tă.
ŞtefanRu su,p rincond iţias tabili
tăp rincon tract,-po triv itc ărei ap e
ac es
t elo tur
id ep ăm întî şipu teaucon s
tru ica s enuma iromân i
ortodo cşi
, - pun eteme li aînfiinţă
riiun e
icomun ecupopu laţi ero
mân ească.D inpun c
td ev ed e
rec rono log ic,O tla caPu s
t ăe steu ltim a
lo cal
it a
teromân esac ăfo rma tăp et eritoriul Ung arieid ea zip rin
migraţiecoo rdon ată
.
Şt
e fanRu su,c aprimp as,az idi
tuned if
i c
iup entrup aroh i eşiş co ală
con fesională
,înc are
,în c epîndcuanu l1898 ,s ep r edaş is eţin eauş i

4
5
 .x*

jf H k

P& v
ftvwt e U
te £&»!!**>*#> ~ f i ‘V *’* » * ' ^ «Xxcteft<i?-ttvWW
i’lilii# * } rfbwnwOi f i i'Jil »» n n f i iiM .'it -wu -vi & mU ifytv iu v ân fin g ^ -K iţ fii,'

*" " **«* ~

*sţ&ssi!*fe<*s> fitm i sff4' gfitutf ^
w w ilVji mwteute.» A t i i S t 't J £ ? » g » x r f « A * t e - V * J-, —:

t iw y » ţrS ■<*i*
• X •*=!*HSH5JÎÎW , ~*f£ .>i r* jAîtV. «
Ow!%lmkw: . .
h h m-'fi&fr f*m >**pk*?. •™OT^
h Km&m ikfit te i>jtesJsito
•>**te~ - . 4 i w $¥* $# « S K » wbk^ w ate Munsfa & xstJí**v fifarfivi
«*»»>“«? á«r M aK« « W atf* <S*«*iW <te' ,¥>«-” t-W
mnmt r*>
’■«**v *«*Hî «ş*®**&«<««*ţ rs^sî^w
teSífö». a J it< s r

»!“•“«V“*~< / VVM^>. r.wmm’■

■**'**— ,
> •/ îlf 1L
V£ \5
*| , . * V .

v J
>£-m?
li*. !?»■*'&,« /
...................................................i
ii.Ipiliiii
*h WÉIMiilil
* w^mmîWM
■m
i^^Hţlwîţfi *
J6* 3*

46
slujbele bisericeşti. în anul 1907, în sătuleţul în curs de formare, s-a
instalat şi o capelă pentru creştinii ortodocşi.
Numărul creştinilor români crescuse treptat, iar în anul 1911 s-a
hotărît să se construiască o biserică în aşezarea nou înfiinţată. Ca
urmare, Ştefan Rusu, din propriile-i surse financiare, a început clădirea
unei biserici, care a fost terminată şi tîmosită în anul 1913, devenind
astfel parohie matră, pînă atunci aceasta fiind doar o filială a parohiei
din Chitighaz. în vara anului 1913, comitetul parohial a publicat un
concurs pentru ocuparea postului de preot al comunităţii bisericeşti
nou înfiinţate.
9

Primul preot al comunităţii a fost Teodor Draia, care a slujit aici

pînă în anul 1920, după care parohia a devenit vacantă pînă în anul
1931. în acest an, postul de preot a fost ocupat de Flórian Duma,
care a îndeplinit această funcţie pînă în 1947. Atunci parohia, timp
de 11 ani, a rămas din nou vacantă. După acest interval de timp, abia
în anul 1958 a fost ales ca preot al comunităţii Otlaca-Pustă Teodor
Rocsin, el păstorind comuna pînă în zilele noastre.
Şcoala confesională din comună, conform dorinţei lui Ştefan Rusu,
a fost înte'meiată odată cu înfiinţarea com unităţii bisericeşti.
9 9 9

Fondatorul „Păradaică” primului preot-învăţător i-a dăruit din propria

sa avere 34 de iugăre de pămînt. Acest prim învăţător a fost Grigorie
Nica. După construirea noii biserici, cînd preotul comunităţii devine
Teodor Draia, dînsul preia şi postul de învăţător român al micii
localităţi, post pe care îl deţine pînă în anul 1920. După 1920, din
lipsa de învăţător român, şcoala confesională românească a încetat
să mai funcţioneze.
^ 9

între cele două războaie mondiale, această lipsă de învăţători şi

preoţi ortodocşi români este aproape generală. Abia au rămas cîteva
comunităţi care aveau preotul şi învăţătorul lor aparte. Acei puţini
preoţi şi dascăli români rămaşi se perindau dintr-o comunitate într-
alta.
Pe baza statisticilor, a recensămintelor din anii respectivi mai putem
constata că, din anul 1936, Otlaca-Pustă îi aparţine judeţului Csa-
năd-Arad-Torontăl, iar din 1952 judeţului Bichiş.

47
 în anul 1912, biserica ortodoxă otlăcană avea în jurul ei o
comunitate din 108 familii române cu un total de 474 de suflete.
Folosindu-ne de statisticile oficiale, în cele ce urmează redăm
cifrele cîtorva recensăminte, începînd doar cu anul 1930:

Anul Numărul populaţiei Români Maghiari Slovaci

1930 1327 459 300 534
1941 1258 331 411 469
1949 1461 135 1307 18
1960 1507 406 1001 99
1980 663 235 423 23

Satul a fost la început alcătuit din sălaşe răspîndite pe suprafeţe

întinse. De exemplu, spre hotarul cu localităţile Újkígyós şi Chitig-
haz, se afla un adevărat „cartier” de sălaşe, care se numea Korozsma.
în prezent, pe acele locuri este teren arabil.
Aceste sălaşe răspîndite în pustă nu erau locuite numai de români,
ci si de slovaci.
Cauze complexe, istorice, sociale şi politice au dus la destrămarea
acestui mod de existenţă. în urma dispariţiei sălaşelor, otlăcanii
români şi-au construit case în jurul bisericii ortodoxe, formînd acea
parte a localităţii Otlaca Pustă, care se numeşte pînă azi Bagó. Slovacii
s-au strîns în jurul bisericii evanghelice din „cartierul” care pînă azi
se numeşte Tökfalu. Interesant este faptul că aceste părţi ale satului
nu au primit nume după naţionalitatea sau după religia locuitorilor,
ci după culturile agricole cu care aceştia se ocupau.
Cînd lumea sălaşelor a început să dispară (în jurul deceniului al
şaselea) mulţi ţărani au părăsit Pusta Otlăcii şi s-au mutat fie în
localităţile rurale limitrofe, fie în oraşe. Astfel se poate explica
scăderea vertiginoasă a populaţiei otlăcane după 1960.

48
 Săcal - Körösszakái

Izvoarele istorice ale Evului Mediu atestă existenţa comunei Săcal.

Isto ria aşezării de la în cep u tu l secolului al X V III-lea este
asemănătoare cu cea a Apateului, care este în imediata apropiere a
Săcalui.
O mare parte a populaţiei băştinaşe încă în secolul al XVII-lea s-a
refugiat ori a dispărut, o dată din cauza năvălirii tătarilor, apoi mai
tîrziu din cauza turcilor. După răscoala lui Rákóczi, la începutul
secolului al XVIII-lea, o parte a populaţiei băştinaşe revine, dar pe
lîngă aceasta se stabilesc definitiv în localitate români din zona
Bihorului.
Românii stabiliţi în Săcal definitiv si-au înfiinţat comunitatea
bisericească, după care şi-au construit biserica lor ortodoxă. Arhiva
parohiei atestă că în anul 1759 satul Săcal avea un preot şi că în anul
1779 preotul slujeşte credincioşilor români din cele 59 de case.
Conscripţia bisericii ortodoxe din anul 1786 arată că Săcalui are o
biserică de lemn cu un preot căreia îi aparţin în total 62 de case de
români.
Românii stabiliţi definitiv în Săcal li s-au alăturat maghiarilor
existenţi deja în localitate, care în anul 1712 îşi construiseră biserica
reformată. Pînă în prezent nu se ştie exact cînd a fost construită prima
biserică ortodoxă a românilor din Săcal, care a rezistat pînă în anul
1788, cînd a fost construită biserica ortodoxă existentă şi azi într-un
stil baroc tîrziu. Turla acestei biserici a fost construită abia în anul
1837, acoperită cu şindrilă, care apoi în anul 1901 a fost acoperită cu
tablă. In ultimele decenii a fost renovată cu mai multe ocazii. Pe
baza registrelor bisericii ortodoxe s-a aflat că Ilie Cîmpan a fost
preotul comunei pînă în anul 1824. Nu s-a găsit cine a păstorit comuna
înaintea acestuia. După acesta a urmat Teodor Popovici, pînă în anul
1836. Din anul 1936 şi pînă în 1848 preotul comunei a fost Constatin
Sandorovici, pe care îl urmează Teodor Popovici şi Petru Micloş.
între anii 1850-1863 preotul comunei a fostloan Luncan, după care

49
întrean i
i1863 -1870as luji
tGh eorgh eD r
imba , în t
r ean ii187 1—
1 8
92T eodor Mă r
cu ş
iu, în trean i
i 1892 -1899Manu i
l Pop , în t
re
anii1900 -1920Va sileBodo r.P a rohiadina c es
tanr ăm înev ac antă
pînăînanu l1937 ,cîndafo s talesc ap reotGh eorgh e Hoto ran (B é
kési
),c ar
ed eţ
inepo stuldep r eotpîn ăînanu l1941 ,cîndd evin ep reot
mil
itar
.întrean i
i1942 -1945afo stp r
eotF ran c
iscLa ţ
ina .
Parohiar ămîn edinnouv acantăp înăîn 1947 ,c îndafo sta lesd e
preotTeodo rM isaroşp ăstorindcomun ap înăînanu l1977 ,cînde s
te
urma tdeRoman M iscutias iA lexand ruS e re
s.înp rezentîncomun ă
slujeş
teunp r
eotm is
ion a
rd inRom ânia
,IoanBun .
BisericaOrtodox ădinS ă
c alsi-aîn f
iinţa
is ios coalăcon fesion ală,
pentruc ăînanu l1823po stuld eînv ă
ţătore steo cupa
td ec an torul
bise
rici
i.Laş coalacon fe
sion a
lăap red a
tÁb rahámS zud riz sán în
anul 1860,dup ăc areau rma tînv ă
ţătorulP etru Dagău ş iF ló rian
Chiva r
i.Ş coalaromân ea
s căcon fesionalăfun cţ
ion eazănum a ip înă
înanu l1911 .

50
 Concluzii cu privire la situaţia
demografică a românilor din Ungaria

Conform statisticilor istorice, avem la îndemînă concluzia că în

general numărul populaţiei româneşti arată o creştere treptată începînd
din secolul al XVIII-lea şi pînă prin anii 1910. După colonizarea sau
stabilirea definitivă a populaţiei româneşti pe meleagurile din sud-
estul Cîmpiei Ungare s-au înfiinţat în total cinci aşezări cu populaţie
compact românească, în Bihor: Bedeu, Micherechi şi Vecherd, în
comitatul Bichiş: Chitighaz, în comitatul Arad: Otlaca-Pustă, dintre
care numai primele trei au rămas în majoritate, sau aproape compact
locuite de români si azi. Celelalte aşezări în cursul secolelor au devenit
1 9

localităţi cu populaţie mixtă.

în cazul aşezărilor cu populaţie mixtă, chiar de la bun început
rom ânii alcătuiau m inoritatea, ca de exem plu în localităţile:
Bichişciaba, Aletea, Apeteu, Ciorvaş, Bichiş, Pocei. în unele aşezări
ca: Canadul Unguresc, Darvas, Peterd, Leta-Mare, Săcal din întreaga
populaţie românii atingeau 50 la % sau numai cu ceva erau mai puţin
sau mai mult.
Pe lîngă recensămintele oficiale ale statului, şi bisericile şi-au
întocmit conscripţiile lor pe parcursul secolelor, care la fel arată acea
creştere treptată a populaţiei româneşti despre care pînă în prezent
nu s-a publicat prea mult.
Pe baza recensămîntului din anul 1910, în total 28491 de cetăţeni
s-au declarat români. După 1920, datorită, desigur, şi schimbărilor
istorice care au avut loc prin trecereaArdealului la teritoriul României,
procesul asimilării se accelerează, şi în anul 1941 numărul populaţiei
româneşti scade cu 50%, fiindcă în total s-au declarat români 14 142
de persoane, iar după un interval de 40 de ani, în anul 1990 numărul

51
populaţiei româneşti din nou scade cu 50%, pentru că doar 8730 de
persoane s-au declarat români.
Bineînţeles, acestea sínt doar date oficiale din punctul de vedere
al statisticii, care reprezintă în primul rînd pe aceia care s-au declarat
români şi care şi-au păstrat limba maternă.
Cu ajutorul recensămintelor, care reprezintă totodată şi apartenenţa
populaţiei la diferitele culte, putem ajunge şi mai aproape de numărul
real al populaţiei de naţionalitate română.
Pe baza recensămîntului din anul 1920, s-au înregistrat în total în
Ungaria un număr de 50990 de persoane de religie ortodoxă, dintre
care 19179 s-au declarat români, dar cei care s-au declarat si de limba
maternă română în total au fost 23695 de persoane. Putem constata
că s-au declarat români încă 4516, dar nu de religie ortodoxă.
Explicaţia este că românii colonizaţi, sau stabiliţi definitiv în
comunele comitatului Bihor după cîteva decenii au trecut la religia
greco-catolică. Deci o parte a românilor nu s-au declarat ortodocşi.
Consulul papal (trimisul special al papei) în anul 1919, a ordonat
sub juridicţia episcopului greco-catolic din Oradea,17 parohii greco-
catolice de limbă română, dintre care 14 pînăîn anul 1912 au aparţinut
episcopului greco-catolic din Hajdúdorog. Din darea de seamă a
Ministerului cultelor si învătămîntului aflăm că din anul 1930 în
9 9

Ungaria există 17 parohii greco-catolice de limbă română cum sínt:

Csegöld, Csengerújfalu, Porcsalma, Nyíracsád, Nyíradony, Álmosd,
Bagamér, Hosszúpályi, Kokad, Nagyiéta, Vértes, Makó, Bedő,
Battonya, Kővár-Kölese.
In recensămîntul din anul 1930 există deci 17 parohii greco-catolice
de limbă română în total cu o populaţie de 17689 de persoane, dintre
care în total doar 1150 de persoane s-au declarat de limbă maternă
română. Putem descoperi o contradicţie destul de mare, fiindcă tot
pe baza recensămîntului, dacă numărul românilor în total este 1150
şi se împarte la cele 17 parohii greco-catolice române, atunci ajungem
la un număr de 67 de persoane pentru o singură parohie, ceea ce nu
este credibil. Contradicţia reiese tot din darea de seamă a Ministerului
9

cultelor si învătămîntului din anul 1930 unde se scrie că numai în

9 9

52
Leta Mare trăiesc 454, în Bedeu 498 de români de religie greco-
catolică. Am ajuns deci la concluzia că dacă în cele două parohii în
total au trăit 922 de români (în Leta Mare şi Bedeu), atunci restul,
198 de persoane se împart la restul parohiilor (15, fără cele două
amintite). Ajungem la numărul de 13 persoane pentru o singură
parohie, ceea ce iarăşi nu poate acoperi realitatea.
Cu înfiinţarea episcopiei greco-catolice din Hajdúdorog - care
continuu a luptat pentru ca limba maghiară să se introducă în biserici
ca limbă oficială - treptat s-a accelerat procesul de asimilare a
populaţiei româneşti de religie greco-catolică. Această asimilare se
explică prin faptul că bisericile greco-catolice şi-au pierdut funcţia
de păstrare, de conservare a limbii române de pînă atunci şi pe care
numai biserica ortodoxă a reuşit să şi-o păstreze chiar pînă în zilele
noastre.
Documentele bisericilor atestă că după 1919 preoţii români au
părăsit sau au fost alungaţi din parohiile greco-catolice, în locul lor
au fost numiţi preoţi maghiari care predau religie în şcoli numai în
ungureşte, deşi aceste parohii înainte de război erau parohii româneşti.
Acestă afirmaţie pare a fi întărită şi de faptul că întreaga arhivă a
acestor parohii este în limbă română, toată administrarea s-a făcut în
limba română, ceea ce documentează într-adevăr folosirea limbii
române.
în localităţile Bagamér, Csegöld, Újfalu, Makó, Nyírábrány,
Nyíracsád au funcţionat şcoli confesionale româneşti, care după 1918
au rămas fără dascăli români. Chiar si în darea de seamă din 1910 a
comisarului guvernamental însărcinat cu problemele românilor din
Ungaria, dr. Iosif Sigescu afirmă că în parohiile ortodoxe şi în cele
greco-catolice posturile învăţătorilor sínt ocupate de învăţători care
nu vorbesc limba română. Populaţia românească rămasă fără preot şi
dascăl român este nevoită să înveţe ungureşte, iar în biserică trebuia
să se închine tot în limba maghiară.
Paralel cu acestea, bisericile ortodoxe române din Ungaria vroiau
să-şi unească parohiile într-o organizaţie masivă, într-o episcopie,
dar dorinţa le era împiedicată de stat. Pentru prima dată în anul 1927

53
parohiile ortodoxe române din Ungaria înaintează această doleanţă
printr-o cerere în scris către prim-ministrul ţării.
Acest document conţine mai multe date referitoare la numărul
populaţiei româneşti, din punctul de vedere al statisticii. Pe baza
acestui document întocmit de biserica ortodoxă, în cele 18 parohii
matre şi în cele 35 de filiale ale celor 18, în total în Ungaria trăiau
100 000 de români ortodocşi. Acest număr din punctul de vedere al
statisticii este departe de numărul statisticii oficiale, statale, dar este
important pentru că ne înşiră pe lîngă cele 18 parohii şi cele 35 de
filiale, unde trăiau români, ceea ce înseamnă şi mai mult că acolo
exista comunitate bisericească ortodoxă.
Dacă revenim la recensămîntul din anul 1910, cînd în total 28 491
de persoane s-au declarat de limbă maternă românească, atunci acest
număr trebuie împărţit cu 70 (de parohii în total) dintre care
- 18 parohii ortodoxe matră,
- 35 filiale ale celor 18 parohii ortodoxe,
- 17 parohii greco-catolice româneşti.
Pe baza acestora ajungem la concluzia că o singură parohie are
407 persoane. Această medie este egală cu numărul populaţiei unei
mai mici localităţi cum era de exemplu Bedeul, unde numărul
românilor a şi depăşit această cifră.
Dacă analizăm statisticile de după 1945, atunci avem la îndemînă
concluzia că procesul asimilării a continuat, chiar s-a accelerat, drept
consecinţă a situaţiei create după 1920.
Datele statisticii niciodată nu pot să acopere situaţia reală cu privire
la fixarea numărului de populaţie a unei aşezări, mai ales unde
componenţa populaţiei este mixtă, sau unde este vorba despre o
minoritate.
După părerea noastră, fiecare recensămînt e deformat de factori
obiectivi sau subiectivi, chiar din acest motiv niciodată nu poate să
oglindească situaţia absolut reală, să fie într-adevăr autentic.
Ştiinţa istoriei trebuie să se bazeze nu numai pe statistica istorică,
ci şi pe datele celorlalte ştiinţe auxiliare, cum este etnografia ca să
poată atinge sau să ajungă cît mai aproape de realitatea existentă.

54
 I
II
.
A magya
rors
zágirománo
kt e
lepü
lés
és műve
lődés
tör
tén
etiá
ttek
inté
se

Am agy arorsz ágirománok ról má raX III

.s zázadtólv ann akad ata
ink,a zonb ana m a
i Magy aro rsz ágrománoká ltalisl akottt el epülés e
i
a XV II.s zázad m ásod ikf elétől,d ezöméb ena XV III,s zá zadb an,
egy-kéte setbenaX IX .s záz adb anv á
ltakrománoká lt a
li sl ako tttele
pülésekk é
.
AXV III,s záz adb anB ih arv á
rm egyéb enö sszesent izen egy ,romá
noká lt ali sl ako ttt el epü lé ss zám lá lha tó ö s sze
: Da rva s, Bedő ,
Köröss zak ái, Kö rö sszeg ap áti, Méhk e rék , Me zőp eterd, Nagy iéta,
Pocsaj,Z sáka,S ark adk e resztú ré sV eke rd.V alam enny it e
l epü lésena
bete
lepü lő,v agyb etelep í
tettrománt elep e seke redetileggö rögk eleti
val
lású akvo ltak ,b etelepü lé süka XV II-XV II
I.s z ázade lsőf elére,
il
letveas z á
z adkö zep et á
j árae s
ik.
Af el soro l
tt i zen egyt el epü léskö zü lc sup ánnyo lct elepü l é
s en
maradtm egal ako s ságe red etigö rögk e letiv al
l á
sán á
l: Me zőp eterd,
Zsáka,D arvas, Kö rös szak ái, Kö rössz eg ap áti
, Méhk e réké sS arkad
keresz
tú r.E zekn ekaf alvakn akaromán s ág am aisaRom án O r
todox
Egyházhozt a rtozik . Há romt elepül ésen , Bedőn , Nagy iétáné s
Pocsajonarománokb etelepü l ésüku tánn éhányév tizedd elá t
t ért
eka
görögk el e
tih itre.
Bék ésv árm egy éb enagö rögk elet
iv allású ,románany any elvűl a
kosságm egtelep ed és eaXV II.s zázadkö z ep étőlaX IX.s z áz adv ég é
igterjedő idő szak rae sik.Gö rögk elet
iegyh ázuka lapításiév én ekk ro
nologiku sso rrend jes zerint Gyu la,K étegyh á z
a,B ék és
, Bék éscsab a
ésC so rv ást elepü lés ek etv eh etjüks zámb a.V alam enny it elepü lés en
arom ánany any elvűl ako ss ág m egma r adte red e
tigö rögk eletiv all á
sánál
,egyh á
zkö zség eikm aisa Magy aro r szág iRom ánO rtodoxEgy

5
5
házV ik áriátu sság áho zt arto zn ak,d eaXX .s z á zade lej é
tő lkö zö ttük
isk ezdt érthód ítan itöbbp ro test án sje llegűv allá si s
.
AB ih a
ré sB ék ésv árm egy eirománoká l
t ali sl ako ttt elepü lés ek
mel
lettk é
tC sanádv á rm egy eit e
l epü l é
s,B a
ttony aé s Magy arcsan ád
az
,ame lyn ekt e
lepü l éstörtén eteh a son lók épp ena laku lt.M indk étt e
lepülé sena XV I
I I
,s zá zadfo lyamánb etelepü ltrománoké ss zerb ek
közösenho ztákl étregö rögk eletiegyh ázkö z ségük et
.
Ab attony aié s magy arc san ádis z erb eké srománoká l
t alkö zö s en
lét
reho zo ttegyh ázkö zség ek m ellett Bud áni sl étrejö ttekagö rögök ,
a ma cedo románoké sas z erb eká ltalkö zö s ena l apíto ttgö rögk eleti
egyhá zkö zs ég ek
. A XV III,s zá zadfo ly amánl etel ep ed ettgö rögé s
macedo românk er esk edőkc s a
t lako z taka m árko rább anl ete
l eped ett
budais z erb ekh ez,f el építv eegyü ttkö zös,i llíregyh á zuk at
,a zono s
val
lású akl év én.
KétA radv árm egy eit elepü l és
t,E l ek eté sPu szt aottlak átt ekintv e,
romángö rögk e
letiegyh á zaikh ason ló ank é sőnjö ttekl étre.E lek en
az17 44.év i, má sod ikn éme tb et e
l ep ítéssels zin teegy időb en,gö rög
kele
tiv al
l ásúrománoki sk ezd en ek m egtelep edn i.S z ámukfoko z a
tosannöv ek szik,d eön állóegyh ázuk1934 -b enjö ttl étr e
,n apjaink
bani sfenn tartva gö rögke leti kápo lná juka t.E l ekke ls z emben
Pusztaottlak aegyk ésőbb i
,a za zm ásod l ago st el epíté sifo ly am ater ed
mények én tjö ttlétre.A X IX .s z ázadv ég én,am iko ri segyrom ánv a
gyono sg a zd álkodó ,Ru suI stván s aj á
tfö ldjébő lingy en,m integy40
házhely etb i ztosította zo ttl e
t elep edn is zánd éko zógö rögk el e
tiv al
lásúrománoks z ám ár a
,e zzelm egv et e
tt eam aif alua l apj a
it,é s19 13-
ras a
j átkö lt ségénf elép í
tt e
tt eagö rögk eletit emp lomo t.
Ah a zairománn emz et
ik is ebb ségl é
t szám afo ly am a
to s annöv ek e
det
ta XX .s zá z
ade lejéig. Al etelep edé sko rl étr ejöttö tkomp aktl a
kosságút el epü lésB ih arv á
rm egy éb en B edő ,M éhk er éké sV eker d;
Békésv ármegy éb en K ét
egyh á za,A r adv árm egy éb enPu s z
tao t
tlak a
,
amely ekkö zü lc saka ze lsőh árom m ar adtm egkomp ak tlako s ságú
nak,a zu tóbb ik ettőas zá zadokfo ly am ánv egy esl ako s ságúv áv ált.
Av egy esl akoss ágút elepü lé seke s etéb enarománany any elvűl a
kosságc satl ako zotta zo tté lő m agy a
rokho z:D arv as, Kö rös szak ái,

5
6
Körö ss zeg ap áti,M e zőp ete rd,N agy iéta,Po csaj;Z s ák a,S a
rk adk ere sz
-
túr,B ék és
,C sorv ás, Gyu la;as z erbekh ez
:B at
tony áné s Magy ar csa
-
nádon ;an ém etekh e z:E l ek ené s Gyu l án;as z
lov ákokho z: Bék éscsa
bán;agö rögökhö z:B ék és en,B ék é scsabáné s Bud án. Av egy e s
la
koss ágút e
l epü lés ekkö zü lB ék é sc sab án,E lek en,Kö rö sszeg ap át
ib an,
Bud áné sC so rvásonarománok m áral ete
l ep edé sko rak i
s ebb ség et
alkott ák .N éh ányv egy esl ako sságút e
l epülés enarománany any elvű
ek m egkö z elítet
t éka z50% -ot,v agyc sakv al am iv el ma radtaka l att
a,
mintp é ld áulM agy arcsan ádon ,D arv ason ,Nagy iét án,Kö röss zak álon
és Me zőp et erden.
AB ék és-B ih ar
it érségb ena XV III
,s zázadfo ly amán meg telep e
dettrom án ság,am ely m égarom ánn em zetiön tud atraéb r ed ésidő
szak ae lő t
tá llt
,ku ltúr ájukl egfon tos abba lko tó elem é
t,románany a
nyelv é tho ztam ag áv al
,é segyb enr ag aszkodo ttgö rögk elet
iv allásá
hoz. Al etelep edé sükk els zint eegy időb en m eg alap ítottegyh ázkö z
ség ek1792 -igan agyv árad iv ik áriátu sságho z,m ajda zA rad m egy e
i
püspök s égh ezt a
rto ztak .M ind enegyh ázkö zs égb en ,aho la zany agi
leh ető s ég ek m eg eng edt ék ,a zo r
todoxegyh ázf el ad atán akt ekin tet
te
agö rögk e
l et
it emp lom ,f el ek ez etii skol a meg a
l ap ít á
s át
,m ajda zok
fenn ta rtá sát
, működ teté s é
t.
Agö rögk eletii sko lákl eg fon to sabbf elad atukn akarománany a
nyelv iku l
tú ram egő rzé sét,ápo l ás á
té st er
j eszt é
s étt ek intették .Agö
rögk ele t
if elek ez etii sko l ákb ana zok t
atásrom án,egy ese s e
tekb en
többny elvű :rom áné ss zerb ,románé sm agy ar,m a jdrom án,s ze rbé s
magy ar. Magy arcs an ádon ,B attony áné s Bud án,aho lk ezd etb ena
görögk el e
tis zerb eké srománokegyü tta lapított ák m ega zegyh áz-
kö zség eik et
,o t
ta zi sko láki skö zö sekvo l
tak ,s zerb - románv egy esi
s
kolak én t működ tek ,eg é sz en 1864 -ig,am iko raromángö rögk ele
ti
egyh ázkü lönv á
ltas zerbp átri árk átólé sfügg et
l ené rs ekségl et
t.
Azegyh á ziau tonóm i aé sönko rmány z
at- b izonyo sh atárokkö
zött-a zegyh ázs zám áral eh ető s égett erem tetta műv előd ésié letá t
fogói r ány ítá sára. A Rom án O rtodoxEgyh ázegy s z e
rr ev álta zegy
h á
zié sav ilág i műv elts égho rdo zójáv á.A zegyh ázm indv ég ig meg
őriztet ekint ély é
ta műv e
lőd é sügyb ené sb efoly á sá ta zí rásb eliség

5
7
terjes ztés ében.AX IX .s zá z ad má sod ikf elé
tőlk ezdődő ena műv e lő
désm ind ent e
rü l
eténk isug á rzóe rej evo lt
. Ak isebbs égitud a
tki al a
kulás áv a
lé sann ake rő söd és év ela zegyh áza zany any e
lv m egőrz ése
érdek éb ene rőt el
jess ajtó-é skönyvk i ad ástindítel,am elyh ezbi zto
sí
tjaa zany agit ámog atás
ti s.
An agyobbs zel
lem ikö zpon tokb ant anu l
tgö rögk eletil elkészek ,
tanítók ,é rtelm i s
égiekl egjobb jair észtv álla
ltakat érségrom ánny el
vűok tatás áb an,a műv e
lőd ésb ené sann akt er
jesztéséb en,a zegyh á z
i
függ etlen s égé sönko rmány zatk ivív ás ában.E z
ekso ráb anem l
íth et
jükagyu l ais zületésű,b ék ésié sab án át
irománokegyh ázifügg et
len ség érth arcolón agyműv elts égűny elvészt
,pub l
ic i
st áte skö ltőt,
MoiseN i coa rá -
t (1785 -1861 )
.Tö rt én eti
,irod a
lm ié spub lic
isztik a
i
munk áie lő segítet
téka zany any elvé sku lturálishagyom ányok meg
őrzés ét.J el esebbjeikön á
l lófo lyó ir ato tindítottak,o lva só-,d a
l-é s
színját szóegy l et
ek e
ta lapíto ttakagö rögk e
letiegyh ázv e zetésévelé s
ann akany ag itámog atásáv al,egyh ázi,i rod a
lm i
,n ép rajz
ié störtén et
i
munk ák atí rt ak
,i ll
etv ej elen tettek m eg.
AB éké scs abánnyom tato tt
,Gyu lán meg jelenő„Lum ina”c íműfo
lyóir atotDáv idYon iga (Gyu la,1867 -1933 )gö rögk eletil elkészí ró
,
költőé spub licistaad tak i1895 -b en,ak itöbbkö tetesegyh ázivon at
koz ású munk ái mellettm eg j e
l en tetettegyv erseskö teteti s„Do rş i
jale”c ímm el.
E zek me l
l et
tas záz adfordu lót áján m egje
lentt em esvári„D rep ta
tea” ,„Foa ied e Dum inica” ,„Con tro la” ,„Bana tul”é sa„Lum ina
toru l”c íműl apoks zerk es ztője,i l
l etv es zámo s
,A radon m egjelenő
lapn akvo lt munk a
tár sa.
Ako rab e l
is ajtósz er
in tnyo lckö tetesmonum entálisműv e
,aB ihl ai-
egyh á zi-
t eológ iailex ikon jak ézir a
tb an ,k iad a
tlan m aradt.
K
i eme l ésr em él
tóa K ét egyh áz áns zü lete
tt Io sifIoan A rdelean
(1849 -1920 )gö rögk el e
til elké sz munk á
sság a
,ak ih iv atás am ellett
megj elent etetttöbbegyh ázivon atko zá súkö tetet
.S a
játv erseskötet e
„Bu ch etulm eu”c ím en je
l en tm egé sm egírtaszülőfalujarom ánny e
l
vűtö r
t én eti monog ráfi á
ját,m elye lő szö radö sszefoglaló tat érs ég

5
8
egyt e
l epülé séné lőromán s ágán aktö r
t énetéről.Több ,A r adon meg
jelenőegyh ázil ap munk atársak ént,s zerző jekénti se lisme rés
ts zer
zet
t.
Arom ánl ako ss ágn ak,an em zetik is ebbs éghe zv a
lót artozásae l
sőso rb anagö rögk eletiegyh ázho zé si sko láiho zv alór ag aszkodás á
ban,m ásod sorb anku l
tú regy esületei,o lv asó -
,d al-é ss zínjátszókö
reié letébenv alór é szv éte
léb enny i
lv ánu ltm eg.J e
l entő sebbku l
túr e
gye sületeikö zéso rolh atóaDé l-A lföldönaX IX.s z ázadv ég éremeg
alaku l
th a
tegy esü let,ebbő ln égy Gyu lán,k et
tőp edig K étegyh ázán
jöttl é
tr eés működö t
t.AN agy rom ánv árosi Gö rögk e
l et
iRománDa l
egyl et1890 -b ena l akultm egPopov i ciIu stine lnök letév el,am elya
dél-alföldirom án s ágl egm a
rk áns abbegy esü le
tevo lt
,több m integy
félév s zázadonk er esztülm egh a
t áro zós zerepetj átszo t
tarománk i
sebb ség műv előd é séb en.
An agyobb ré sztrománoká lta
ll ako ttKé t egyh ázánk étj elentősebb
műv előd ésiegy esül et működö tt
. A „K éteg yházigö rög kel e
tiromán
daleg yl e
t”1889 -b ena l akultIo s
i fIo anA rd eleanh elyb elil e
lkésze l
nökl etével.O lv asókö rük„V egyesO l va sókö r”n é ven a laku l
t1892 -
benah e
lyb elip r efektu se lnökl e
t ével.
Ál
t a
l ábanaku l
tú rat er
jes z
té s
éb en ,a műv e
lőd ést ámog atásában
azegy letek,kö röké sa zá llam m ellettj el
en tősebbs zerep etv ál
lal
ta
civilm ecen atúr a.
AX IX .s z áz ad má sod ikf elétőlk ezdődő en,akü lönbö zőt ársasá
gok, műv e
lőd ésiegy esületekö ss zetartottákarománk is ebbség e
ta
műv előd éss eg ítség év el
,é sa működ é sük ets egí
t e
ttékn emegy szera
mag áns zem ély eká lt a
ll é
treho zotta lap ítványoki s.N éhány m agán-
szem élyá ltall étr eho zo t
ta lapítv ányépp ena magy aror szágiromán
kultúr átvolth iv a
to tts egíteni.Arománku ltúraegy ik j e
l entő s mecé
nás aEman iol Go jdu (1802 -1870 )vo lt.E lisme rtjog ászit evékeny
ség em e
lle
ttm intkö ltőé sk iadój e
l entő st ámog a
tó is zer epetv ál
lalt
.
Az1869 -ben m egírtv égrend eletéb en,h alálau tána lapítv ányttetta
tanu lniv ágyó ,t eh etség es,d es zeg énye rd élyié sm agy aro rszágigö
rögk el et
iv allá súd iákoks zám ár
a.Aza lapítvány ,v ég aka ratas ze
rint
,
1870 -b enjö ttl étre,a zá ltalam egs zabo ttfelt é
teleka lapján.A Go jdu-

5
9
alapí
tv ányn akkö szönh e
tően1870 -től1900 -ig1 941di ákk apottö sz
töndíjat
,fo lytath a
ttat anulm ány a
it,s ze
rezh etet
td iplom át.
Am agy arors zágirománokegy ik j
elentősm e cénásaagyu lais zü
letésűTeodo rPapp(1822 -1887 ),akiv agyon ábólö sztöndíjak a
tb iz
tosí
tottú jság í
róks zám á
ra,t ámog att
aagö rögk elet
iegyh ázatésisko
lá
t. Vég rend e
l e
t ében m egh a
t á
rozta,hogyv agyon ánakj e
lentősh á
nyad á
ta lapítv ányk én tk e
llf elhasználni „Teodo rPap pA lap í
tvány”
néven. Aza lapítv ánybó lö s z
töndíjak a
tk ellbi ztos
ítaniagyu la
iro
mángö rögk ele
tiv al
l ásús zegénygy ermek ekt anít
tatására.
A má sod ikv ilágh áborúb ef e
jeztével
,ah ábo rúu tániév ekb en,a z
egyh ázsz erep efoko z a
tosank ezda m in
im á
lisrac sökk enni
,k iszo ru
l
azok tatásbó l
,aku ltúrairány ítás
ábó l
.1 94 5u táne lőször,m á
ra zév
augu s
ztu sáb anf elme rül
tegyrománku lturáli
segy esül e
tm egalaku
lásánakig ény e,ame lyetm égagö rögk e
letiegyh ázfog alma zot
tm eg
.
Enneke llen érea magy a
rors zágirom ánn em ze
tik isebb ségé l
etéb en
egy m erőb enú js zak aszke zdődöttel.

E
lev
iid
elaş
coa
laromân
eşt
idin C
enad
.(1947
)

60
 IV.
Bibliografie selectivă
Magyarország városainak és vármegyéinek monográfiái.
Bihar vármegye. Szerkesztette: Zoltán Nadányi
DR. BOROVSZKI, Samu
Szabolcs-Szatmár monográfiája
Budapest, 1899
DR. MÁRKI, Sándor
Arad vármegye monográfiája
Budapest, 1911
KARÁCSONYI, János
Békés vármegye története (1-3. kötet)
Gyula, 1896
ARDELEAN, Iosif-Ioan
Monografia comunii Chitighaz, 1893
SUCIU, Dumitru
Monografia Mitropoliei Banatului. Editura Mitropoliei Banatului
Timişoara. 1977
SCHERER, Ferenc
Gyula város története
Gyula, 1938
MISAROŞ, Teodor
Din istoria comunităţilor Bisericeşti Ortodoxe Române din R. Ungaria
Budapest, Tankönyvkiadó, 1990
Patkás Sándor hagyatéka, 1990
Békés Megyei Levéltár
Maria BERÉNYI:
Aspecte naţional-culturale din istoricul românilor din Ungaria. (1785-1791)
Bp. Tankönyvkiadó, 1990
DR. ILARIU, Puşcariu
Metropolia Românilor Ortodocşi din Ungaria şi Transilvania
Sibiu, 1900
MALIN, Virgil
Din istoricul parohiei ortodoxe din Pesta, 1788.
Mitropolia Banatului. Anul 1966. XVI. nr. 4-6

61
DR. PIRIGYI, István
A görögkatolikus magyarság története
Görögkatoliku? hittudományi Főiskola, Nyíregyháza, 1982
BATANIA - Pagini istorico-culturale - Redactor: Maria Berényi
Budapesta, 1995.
ERDMÁNN, Gyula
Békéscsaba Története: Első kötet a kezdetektől 1848-ig
Csaba társadalma, gazdasága, önkormányzata.
Békéscsaba, 1991
CSOBAI Lászlóné:
Román nemzetiségű művelődési egyesületek a Dél-Alföldön
Hozzájárulás.Tanulmányok a magyaroszági románokról, Bp. 1988
Görögkeleti Román Egyház leváltára, Iskolai Anyakönyvek:
Statutul Organic
ZSUPOS, Zoltán
Date istorice şi etnografice despre Micherechi
Bp. Tankönyvkiadó, 1989.
Din tradiţiile populare ale românilor din Ungaria
BAKÓCZ, Imre
Zsáka története. 1970, manuscris
Magyarország Történeti Statisztikai Helységnévtára. 3. Békés megye. MTA
és a Központi Statisztikai Hivatal. Bp. 1993.
Hajdú-Bihar Megyei Levéltár.
Bihar-vármegye térképei. Nagyiéta térképe
Nemzetiségi ismeretterjesztés I.
Tudományos Isemeretterjesztő Társulat Országos Nemzetiségi Tanács Bp.
Országos Levéltár. Miniszterelnöki iratok M.E.K.
Munkácsy Mihály Múzeum, Békéscsaba: Román Történeti Gyűjtemény
folyóiratai
Görögkeleti Román Egyházi Gyűjtemények folyóiratai
Országos Széchenyi Könyvtár Hírlaptára. Lumina 1895.
Békés Megyei Levéltár: Békés vármegye alispánja 9/1887. sz.
Békés Megyei Levéltár. Gyula város polgármestere 140/1891. sz.
A Magyarországi Románok Ortodox Vikáriátussága
Vikáriátusi Levéltár. Szervezeti és működési iratok. Másolat. 1898
Az Aradi Román Ortodox Püspökség Levéltára
V. csomó 18/1912. 912-es irat.

62
 Cuprins
I.
Istoricul românilor din Ungaria de a z i ................................................ 5
A l e t e a - E l e k .................................................................................... 17
Apateu - Körösszegapáti....................................................................19
B ătan ia -B a tto n y a ..............................................................................22
Bedeu - B e d ő ................................................................................... 25
Cenadul Unguresc -M agyarcsanád...................................................27
Chitighaz - K é te g y h á z a ....................................................................30
Giula - G y u l a ....................................................................................34
Micherechi - M é h k e ré k ................................................................... 41
Otlaca Pustă - P usztaottlaka..............................................................45
Săcal - K ö rö s s z a k á i.........................................................................49

II.
Concluzii cu privire la situaţi# demografică a românilor
din Ungaria de a z i .............................................................................. 51

III.
A magyarországi románok település- és művelődéstörténeti
á tte k in té s e .........................................................................................55

IV.
Bibliografie s e le c tiv ă .........................................................................61

63