lmperiul Bizantin avea o armata bine organizata, instruita și condusa de generali viteji.

Ostașii primeau în
schimbul unui serviciu militar exemplar loturi de pamâTnt. Pentru a întari paza lmperiului, Tmparatii
bizantini Ti a§ezau Tn provinciile de granita pe ostașii-coloni. Toate aceste masuri aveau scopul sa
stavileasca navalirile dușmanilor pe mare și pe uscat. Flota militara a Bizantului dispunea de o arma de foc
unicala, cunoscuta sub numele de Focul grecesc. In anul 673 flota musulmana asedia Constantinopolul.
Cetatea asediata parea ca nu va putea rezista atacurilor repetate. Sirianul Callinicos a adus Tmparatului
Constantin al IV-lea salvarea, faimosul Foc grecesc, care era un amestec de titei, rașinoase, carbune, suit ori
salpetru. Lichidul era introdus in vase de sticla si aruncat cu ajutorul unor dispozitive in calea corabiilor
inamice. Focul grecesc avea proprietatea sa nu se stinga în apa, Incendiind astfel corabiile și tinând la
distanta dușmanul.
Personaj controversat al vremii, este descris laudativ in istoria oficială a lui Procopiu, însă în scrierile lui
secrete (Anecdota, Istoria secretă) este redată adevărata lui personalitate. Lăsând la o parte părțile de text
consacrate soției lui Iustinian, și ele nu tocmai laudative, scrierile lui Procopiu îl înfațișează ca fiind un tiran
însetat de sânge. Dacă în istoria creștină Iustinian este descris ca apărător al creștinismului, inclusiv creștinii
epocii îl vedeau ca pe un tiran care a condamnat la moarte si a ucis pe toți cei care aveau alte opinii sau
credințe religioase. Iustinian introducea ad-hoc precepte religioase pe care le impunea cu forța și sub
amenințarea cu moartea tuturor supușilor. Acesta și multe alte abuzuri au dus la răscoala Nika pe care
Iustinian a reprimat-o în forță. Sursele epocii spun că hipodromul s-a umplut de cei uciși de către forțele lui
Iustinian în acea perioada.
Proiectul lui Iustinian a fost să reconstruiască Imperiul Roman prin aducerea sub controlul
Constantinopolului a fostelor provincii din partea vestică a bazinului mediteranean. A reușit în parte prin
generalul său Belisarie care a cucerit nordul Africii și Peninsula Italică. Încercările grele din punct de vedere
militar și financiar de cucerire a Italiei, începute de Belisarie și încheiate de Narses (un alt general) nu au
avut un efect îndelungat. În 568, venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian. Procopiu, în istoria
secretă îl descrie pe Iustinian ca pe un lider incompetent de o cruzime greu de închipuit.
Una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începută în 529. Iustinian
a încercat să revitalizeze societatea romană, aflată în ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uriașă operă
de sistematizare a dreptului clasic și postclasic, astfel încât să poată fi aplicat la realitățile secolului al VI-lea
din Imperiul Roman.
Iustinian a jucat un rol important în istoria Bisericii. El însuși a întocmit tratate religioase, a condus adunări
bisericești (sinoade) și a întemeiat episcopia Iustiniana Prima. A reconstruit biserica Hagia Sophia (Sfânta
Înțelepciune) în forma ei actuală, un monument remarcabil al arhitecturii universale.
Iustinian a interzis scrierile nestoriene. Edictul prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei la care se vor fi
găsit astfel de scrieri.
Căderea Constantinopolului este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de
forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Evenimentul a avut loc în ziua de
marți, 29 mai 1453. Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit
și moartea ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea, dar și o victorie strategică de o importanță
crucială pentru cucerirea estului mediteranean și al Balcanilor de către otomani.
Mehmed a promis armatei sale că pot prăda orașul în voie timp de trei zile, conform tradiției militare antice.
Un număr mare de localnici au fost masacrați de turci după ce aceștia au intrat în cetate și au capturat
turnurile de la zidurile terestre, deși ordinea a fost restaurată la scurt timp după aceea - adică în 24 de ore.
Din nefericire până atunci o mare parte a locuitorilor fusese fie violată, jefuită sau robită. Din populația
estimată la 50.000 locuitori ai orașului la momentul respectiv, aproximativ jumătate erau încă liberi când
Mehmed a ordonat încetarea ostilităților. Din fericire, o serie de valoroase comori Creștine au fost returnate
Bisericii intacte, printre care și prețioasele daruri ale celor 3 Magi. Mehmed a așteptat până când situația a
fost sub control și a intrat în oraș într-o procesiune ceremonială în care populația locală i-a oferit flori ca
felicitări.
În viziunea lui Mehmed, el era succesorul Împăratului Roman. S-a autointitulat Kayzer-i Rum, adică Cezar
(Împărat) Roman, dar a fost supranumit „Cuceritorul”. Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului
Otoman. Hagia Sophia a fost transformată în moschee, deși Biserica Ortodoxă greacă a fost lăsată intactă și
Patriarhul Ghenadius al II-lea (Ghenadius Scholarius) a fost numit Patriarhul Constantinopolului.