PROIECT DESPRE

IMPERIUL BIZANTIN

CASANDROIU DANIEL
OPRESCU ALEXANDRU
BRANZICA ALEXANDRU
TRANSFORMAREA IMPERIULUI ROMAN DE
RĂSĂRIT
• Cronologic, Imperiul Bizantin a acoperit
perioada dintre întemeierea
Constantinopolului și căderea acestuia.
Orașul și partea de est a Imperiului Roman,
după prăbușirea părții occidentale a acestuia,
au preluat natural și dus mai departe tradiția
Imperiului Roman. Acesta s-a creștinat iar
limba latină ca limbă a administrației a fost
înlocuită cu greaca. Imperiul a rămas unul
roman prin vocație, autodenumire și tradiție
dar s-a individualizat și particularizat.
 PUNCTUL DE PUTERE MAXIMA AL IMPERIULUI
BIZANTIN
• După secolele de contracție teritorială și
transformare a Imperiului Roman de Răsărit- într-
un imperiu creștin grecizat, începând din a doua
jumătate a secolului al IX-lea sub dinastia
Macedoneană, Imperiul constantinopolitan a
devenit încet-încet cea mai importantă forță militară
și economică a Europei. Succesele militare ale
împăraților-soldați Nikephoros al II-lea Phokas și
Ioan Tzimiskes împotriva arabilor din Asia Mică a
reîmpins frontiera orientală a monarhiei spre est.
Punctul culminant l-a reprezentat domnia lui Vasile
al II-lea sub care Imperiul Bizantin a dobândit
întinderea teritorială și forța economică care făcea
din imperiu unul fără rival în Europa.
 RESTAURATIA COMNENIANĂ
• Puțin peste 100 de ani, Imperiul Bizantin a reușit,
condus fiind de cei trei împărați, Alexios I, Ioan al II-lea
și Manuel I Komnenos, să ofere ultimul tronson
temporal de reală putere și autoritate a Imperiului
Bizantin în Europa. Reconstrucția monarhiei după
decăderea din a doua jumătate a secolului al XI-lea a
fost începută de Alexios I Komnenos. Excelent militar și
cultivat teolog, Alexios și-a folosit întreaga experiență
în a respinge invazia normanzilor din Balcani și
rebeliunea pecenegilor pe care aproape i-a anihilat fizic
ca popor. Folosindu-se de contextul Primei Cruciade, cu
ajutorul militar al cruciaților, Alexios I a demarat
procesul de recucerire a Asiei Mici bizantine, ocupate
anterior de turcii selgiucizi.
 DRUMUL IREVERSIBIL AL IMPERIULUI
BIZANTIN.
SECOLUL AL XIV-LEA
• Imperiul Bizantin a comis greșeli strategice și militare
care i-au adus prăbușirea lentă dar sigură pe parcursul
secolului al XIV-lea. Încercările de revitalizare a
monarhiei de către Andronikos al III-lea Palaiogos și Ioan
al VI-lea Kantakouzenos au eșuat. Turcii otomani au
ocupat Asia Mică, Imperiul rămânând doar unul european
ca teritoriu. De asemenea, momentul prielnic al
recuperării teritoriilor deținute de principii latini din
Grecia continentală a fost ratat. Marele Război Civil
bizantin, implicarea regelui sârb Ștefan Dușan în dispută
și tendința de independență a Thesalonicului față de
capitala imperială au pus Imperiul Bizantin pe o
traiectorie fără întoarcere.
 CADEREA IMPERIULUI BIZANTIN
• Prima jumătate a secolului al XV-lea a reprezentat agonia lentă, dureroasă, dar cu un sfârșit cert: dispariția
Imperiului Bizantin. Turcii otomani pătrunseseră în Europa și reduseseră teritoriul Imperiului Bizantin în jurul
capitalei Constantinopol, a Thesalonicului, Peloponesului și a câtorva insule și fâșii de pământ pe litoralul Mării
Negre. Câteva momente au reprezentat „licăriri” de speranță pentru salvarea monarhiei bizantine. Unul dintre ele a
fost cruciada occidentală de la Nicopole împotriva turcilor, dar aceasta s-a sfârșit catastrofal. A doua speranță de
salvare a monarhiei a reprezentat-o înfrângerea sultanului Baiazid de către mongolii lui Timur Lenk la Ankara ceea
ce a declanșat ani de lupte interne în sultanatul otoman. Însă „turneul occidental” al basileului Manuel al II-lea
Palaiologos nu i-a adus acestuia ajutorul militar sperat. Luptele interne din sultanatul otoman doar prelungea
agonia Imperiului Bizantin. Ultima speranță de supraviețuire a Imperiului Bizantin a fost Uniunea Bisericii de la
Ferrara-Florența. Împăratul Ioan al VIII-lea spera ca prin recunoașterea autorității papale să primească ajutorul
militar necesar împotriva turcilor. Operațiunea a eșuat, în mare măsură din cauza refuzul Bisericii
constatinopolitane de a accepta Uniunea Bisericii creștine. Astfel, ultimul basileu, Konstantinos al XI-lea
Palaiologos Dragases, nu putea face nimic decât să aștepte confruntarea finală cu turcii otomani. La 29 mai 1453,
la 1123 de ani după ce un alt Constan
 BIBLIOGRAFIE

• https://ro.historylapse.org/imperiul-bizantin
• http://www.istorie-pe-scurt.ro/1450-de-ani-de-la-moartea-lui-iustinian-ultimul-imparat-ro
man/imperiul-bizantin-iustinian/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_R%C4%83s%C4%83rit
• https://ro.orthodoxwiki.org/Imperiul_Bizantin