PROIECT

OBIECTIVE
Determinarea cauzelor degradării solului;
Analiza și obținerea unor date concrete din cazuri reale;
Identificarea unor soluții care ar ajuta la rezolvarea problemei;
Realizarea unor statistici privind factorii de cauză a problemei;
Cercetarea și observarea unităților de relief din suburbiile raionului Florești;
Cercetarea literaturii științifice privind metodele de stopare a degradării solului.
CAUZE
Destabilizarea suprafețeleor naturale, care provine de la modificarea vegetației, relocări de
materiale , nivelări, secționări (pentru construcții), activități miniere, militare ș.a.
Dezechilibrarea structurii solului prin pășunat, arături, irigații, tehnici agricole etc.
Destabilizarea solului prin încorporarea în acesta a substanțelor chimice, a apelor reziduale și
prin distrugerea ori încorporarea de materiale organice.
Extinderea terenurilor arabile pe terenurile înclinate;
Crearea de suprafețe, fâșii, răzoare și rupturi de-a lungul versanților prin lucrări diverse ;
Inserția de drumuri și căi ferate pe terenurile agricole;
Fărâmițarea agregatelor de sol pentru germinarea semințelor la unele plante;
Precipitațiile abundente care ,,spală“ suprafețele arabile.

Impactul degradării solului asupra mediului

Degradarea solului afecteaza calitatea aerului si apei, mai ales in tarile in curs de dezvoltare.
Dislocari de populatie. Degradarea solului va conduce la emigrarea unui numar de 50 – 700 de
milioane de persoane pana in 2050.
Impactul economic. Conform prognozelor, pierderile economice cauzate la nivel global de
degradarea solului vor depasi 10% din produsul intern brut mondial anual.

Analiza reliefului pe un anumit teritoriu

Cercetând relieful satului Ştefăneşti, am observat că din cauza cutațiilor din valea Răutului,
sub acțiunea unor ploi torențiale, teritoriul dat s-ar putea prăbuşi degradându-se solul,
totodată această acțiune poate afecta şi locuințele situate la poale.
În continuare, în urma unor anchete efectuate pe teritoriul raionului Florești, vă vom prezenta
un videoclip unde este vizibil procesul de ravenație a solului, cauzat de ploile torențiale.
Cantitatea precipitaţiilor pe decade, Florești.
Soluții găsite:
Împădurirea terenurilor degradate
Speciile forestiere prevăzute pentru împădurirea terenurilor degradate analizate au fost alese
avându-se în vedere realizarea concordanţei între exigenţele staţionale ale acestora şi condiţiile
de teren, urmărindu-se obţinerea efectului protectiv maxim, în timp cât mai scurt şi pentru o
perioada cât mai lungă de timp precum şi a unor efecte de producţie cât mai ridicate.
Subliniem că pentru realizarea acestor obiective, în cazul terenurilor caracterizate prin variaţii
mari ale factorilor staţionali pe spaţii mici (dispunere mozaicată a microstaţiunilor), plantarea
puieţilor diferitelor specii este necesar să se facă în grupe sau buchete, cu respectarea
exigenţelor ecologice ale acestora.
În general, pe terenuri cu fenomene de deplasare, cu deosebire pe cele alunecătoare, se dă
prioritate speciilor rezistente la deranjări în zona rădăcinilor, cum sunt salcâmul, aninii, cătina
albă, sălcioara, amorfa, frasinul, cireșul, mojdreanul etc. Dintre acestea, vor fi preferate cele cu
capacitate de drajonare. Salcâmul este introdus în cultura din stepă până în subzona gorunului
inclusiv, pe soluri uşoare şi mijlocii, afânate sau cu solul bine pregătit prin arătură sau
terasare, fără sau sărace în carbonați de calciu. Acesta se va folosi cu mare prudenţă, numai în
staţiunile care oferă acestuia condițiile necesare pentru o bună dezvoltare.
De regulă, conţinutul carbonaţilor de calciu în primii 30 de cm ai solului, în cazul unei bune
aprovizionări cu azot și a unei texturi luto-nisipoase la lutoase nu trebuie să depăşească 8%.
Dacă textura solului este fie nisipoasă, fie argiloasă, iar deficitul de umiditate din sol şi
atmosferă este ridicat, utilizarea nu este indicată.
Frasinul comun este preferat cel cu provenienţă din ecotipul de soluri calcarose, rezistent la
secetă şi carbonați de calciu. Puieții acestei specii se vor planta în porţiunile de teren din
microdepresiuni, așezături şi poale de versant, cu sol cel puţin moderat profund şi regim
favorabil de umiditate. În microdepresiunile cu regim alternant de umiditate (perioade cu
exces temporar de apă, alternând cu perioade cu deficit de umiditate) se va folosi frasinul de
baltă (de Pensilvania).
Sălcioara este o specie care îşi poate satisface cerinţele de azot prin simbioza cu
microorganisme asimilatoare, poate fi plantată în cele mai dificile condiţii de vegetaţie, în
stațiunile cu erodisoluri sau rocă la suprafaţă şi/sau afectate de salinizare, exceptând
suprafețele cu deficit mare de umiditate.
Alte soluții sunt:
Oprirea incendiilor și a pășunatului, încât să permită vegetației să se reinstaleze;
Măsuri de stopare a eroziunii malurilor albiilor;
Controlul scurgerii de apa pe plante (prin terasări, aplicarea de humus, aratul transversal pe
direcția plantei, prin menținerea unor benzi înguste de vegetație etc.);
Prevenirea eroziunii declanșată de drumuri, loturi agricole etc. (prin amplasarea inteligentă a
lor, canalizarea apelor de suprafață, plantarea de vegetație etc.);
ARIA
Calculând aria suprafeței și raportând-o la distanța de plantare a copacilor, putem afla
numărul de copaci necesari pe acest areal.
A = 90 m * 1000 m = 90.000 m2
Deci numărul de copaci = 90.000/4 = 22.500
Identificarea unor resurse
Plantarea speciilor de copaci alese necesită atât resurse financiare cât și brațe de muncă. De
aceea ne-am adresat către APL pentru a ne informa în privința surselor existente. Am primit
idea că pentru a face rost de brațe de muncă putem organiza activități de voluntariat.
Pentru plantarea copacilor avem nevoie de sponsori care să ne finanțeze procurarea puieților.
În acest domeniu putem fi sprijiniți de către primăria localității, organizațiile de tineret,
organizațiile internaționale de protecție a mediuli, organizațiile de voluntariat, etc. Calculând
suma necesară pentru a planta 100 puieți de salcâm avem nevoie de 300 lei, în cazul în care un
puiet costă 3 lei.
Concluzie
Datorită cauzelor staționale generate de contextul natural general, dar şi a celor de factură
particularizată la nivelul terenurilor degradate din Raionul Florești, stabilizarea şi
reconstrucția ecologică a terenurilor afectate de procese de deplasare în masă, şi cu deosebire
prin alunecări de mare profunzime, este mult mai dificilă și mai costisitoare, prin comparație
cu alte forme de degradare. În consecinţă, cu excepţia microdepresiunilor din suprafeţele
afectate de alunecări, care beneficiază de un regim mai favorabil de umiditate a solului,
asortimentul speciilor forestiere capabile să facă față acestor condiții staționale extrem este
foarte redus, fiind limitat, de regulă, la specii arborescente de mărimea a II-a şi a III-a şi
arbuşti cu caracter xerofit, rezistente la conţinutul ridicat de carbonați de calciu, argilozitatea
solului şi conţinutul redus de substanţă organică.