Despaduriri

 În urmă cu două milenii, suprafaţa împădurită reprezenta 56% din suprafaţa uscatului, iar
astăzi, reprezintă doar 26%
 Despădurirea este acţiunea de înlăturare completă a pădurilor pe o anumită suprafaţă de
teren, în vederea utilizării lui în scopuri agricole, păşunat, urbanizare,construcţii de drumuri,
minerit, etc.
Consecinţele despăduririlor

 Dispariţia speciilor de plante şi animale

 Creşterea cantităţii de CO2 şi reducerea cantităţii de O2
 Aridizarea climei
 Pierderea fertilităţii solului
 Agravarea inundaţiilor
 Colmatarea cu sedimente a râurilor pierderea unor zone piscicole

Deșertificarea
Deşertul este o regiune cu puţine elemente biotice (pe alocuri lipsit de viaţă), fiind adesea
consecinţa tăierii pădurilor. Se consideră deşert teritoriul pe care cantitatea de precipitaţii medii
anuale este sub 250 mm/an.
Procesul complex de degradare a terenurilor în regiunile semiaride şi de extindere a
deşerturilor în detrimentul acestora, din pricina unor cauze naturale şi a activităţii umane, se
numeşte deşertificare.
Cauzele deşertificării
Cauzele naturale Cauzele antropice
- reducerea cantităţii de precipitaţii; - suprapopularea;
- modificarea regimului precipitaţiilor; - extinderea terenurilor
- temperaturi mari; arabile;
- intensificarea vitezei vântului; - suprapăşunatul;
- evaporaţie intensă; - irigaţii excesive (care duc la
- consumarea şi distrugerea vegetaţiei de către salinizarea solurilor)
animalele sălbatice
 Caracteristicile deşertificării:
- distrugerea covorului vegetal;
- modificarea compoziţiei floristice;
- reducerea rezervelor de apă din sol, din pânza freatică şi din reţeaua hidrografică;
- distrugerea solului prin eroziune;
- acoperirea suprafeţelor ierboase cu dune de nisip;
- transformarea dunelor fixe în dune mobile.

Cea mai întinsă regiune afectată de deșertificare

se află în sudul deșertului Sahara și este cunoscută sub
numele de Sahel.

Combaterea deşertificării se poate face prin:

- cultivarea unor plante care acoperă bine
suprafaţa solului pentru a micşora evaporaţia din apei sol;
- evitarea suprapăşunatului;
- utilizarea unor metode biologice de fertilizare a solurilor;
- practicarea irigaţiilor;
- plantarea unor perdele de arbori şi de
garduri verzi protectoare înspre deşert, pentru
a împiedica deplasarea nisipului (numite
baraje verzi).
În imagine – baraj verde în Algeria