Degradarea solului.

Măsuri de protecție
Rubanovici Iulian - 12B
Degradarea solului
● Pe același plan cu aerul, apa şi organismele
vii, solul este un component deosebit de
important al mediului natural, asigurînd
menţinerea şi dezvoltarea vieţii.

● Degradarea solului este un proces prin care

solul își pierde proprietățile naturale, ceea ce
duce la o scădere a fertilității și a
productivității acestuia.

● Activităţile antropice capătă un caracter tot

mai intens, comportand și un efect
degradant asupra solurilor. Se disting câteva
categorii de procese de degradare-poluare.
 Degradarea fizică
Degradarea fizică se constată îndeosebi în cazul solurilor cu destinaţie
agricolă, ca urmare a lucrărilor de prelucrare mecanică a stratului superior
şi a acţiunii utilajelor agricole. Principalele forme de degradare fizică a
solului includ:

- deteriorarea structurii solurilor, constând în distrugerea structurii stratului arabil prin:

acţiunea utilajelor agricole, bătătorirea solului de către maşini, efectuarea lucrărilor agricole
la o umiditate nepotrivită, mineralizarea humusului.
– compactarea (îndesarea) solurilor are loc sub acţiunea maşinilor şi utilajelor agricole,
care exercită o forţă de apăsare și provoacă îndesarea şi micşorarea porozităţii solului.
– întărirea solurilor se referă la procesul de trecere, în perioada secetelor, a orizontului
superior al solului în stare densă şi tare, prelucrarea sa devenind dificilă până când nu este
umezit.
– crustificarea solurilor este un fenomen similar întăririi solului, însă aceasta afectează doar
primii milimetri de la suprafaţă. Crusta se formează după ploaie, ca urmare a impactului
picăturilor de apă cu suprafaţa solului. Formarea crustei după însămânțare împiedică
răsărirea plantelor.
 Degradarea fizică

Crustificarea solului Întărirea solului Compactarea solului

 Degradarea chimică
Degradarea chimică a solurilor se referă la modificările unor însuşiri
chimice sau fizico-chimice ale acestora. Cele mai cunoscute procese
de degradare chimică a solurilor sunt:

- acidifierea solurilor – se poate realiza atât pe cale naturală

(prin spălarea sărurilor în zonele umede), cât şi pe cale
antropică, prin următoarele acţiuni: administrarea nechibzuită a
îngrăşămintelor minerale (de exemplu, îngrăşămintele de azot);
căderea ploilor acide

- poluarea chimică – este provocată de substanţele chimice,

ajunse în sol în urma administrării lor nechibzuite. Poluarea cu
pesticide şi îngrăşăminte minerale poate avea loc pe terenurile
agricole prelucrate abuziv cu aceste substanţe chimice.

- poluarea radioactivă poate afecta solul şi mediul în ansamblu

în urma unor accidente nucleare, ale căror efecte se propagă la
distanţe mari.
 Degradarea biologică
Degradarea biologică a solurilor este consecinţa unor modificări de ordin biologic, iar
principalele forme de degradare biologică sunt

– reducerea populaţiei de microorganisme, care este o consecinţă a poluării solului, mai ales
cu pesticide. Astfel, se schimbă spectrul şi numărul microorganismelor, activandu-se ciupercile şi
alte microorganisme producătoare de toxine;

– poluarea cu agenţi patogeni, care apare frecvent în jurul centrelor urbane,complexelor de

creştere a animalelor sau pe solurile tratate cu nămoluri provenite din deşeuri sau irigate cu ape
uzate. Însă, datorită capacității naturale a solului de autoepurare (microorganismele autotrofe
contribuie la descompunerea reziduurilor și deşeurilor), peste un anumit timp agenţii patogeni
sunt eliminaţi.
 Degradarea complexă
Degradarea complexă a solurilor presupune situaţia în care mai multe tipuri de degradare
se asociază şi afectează aceleaşi suprafeţe de sol.

Degradarea prin salinizare este cunoscută şi sub denumirea de salinizare secundară,

sărăturare antropogenă. De regulă,fenomenul se produce după efectuarea unor lucrări de
îndiguire sau a unor amenajări pentru irigaţii, în lipsa operațiilor de desecare-drenare, şi constă
în acumularea sărurilor în orizonturile superioare ale solului în cantităţi ce depăşesc necesităţile
plantelor de cultură.

Sodizarea (alcalinizarea) solului determină creşterea pH-ului, reducerea continutului de Ca şi

Mg, afectarea regimului de apă şi aer etc. Deoarece ameliorarea sărăturilor este costisitoare şi
ineficientă din punct de vedere economic, terenurile respective pot fi folosite ca păşuni cu
valoare furajeră redusă.

Deşertificarea este un fenomen complex, care afectează clima, solurile, flora, fauna şi omul,
constituind rezultatul interacţiunii a doi factori principali: seceta puternică și de lungă durată şi
exploatarea excesivă a terenurilor în regiunile cu umezeală redusă.
 Măsuri de protecție
● includerea în asolament a culturilor amelioratoare (leguminoase, cerealiere,
furajere,boboase etc.) pentru a menţine echilibrul elementelor chimice şi fertilitatea
solurilor;

● sporirea conţinutului de humus din sol prin resturi vegetale, aplicarea de îngrăşăminte
organice, composturi (resturi organice care se degradează uşor) pentru a menţine şi spori
fertilitatea solurilor;

● reducerea riscului de eroziune hidrică prin aplicarea măsurilor agrotehnice, a

asolamentului, prin îngrijirea corectă a pantelor etc.;

● identificarea surselor de poluare (industrie, transporturi, agricultură, sectorul

agroalimentar etc.), a poluanţilor cu impact negativ asupra mediului agricol şi luarea unor
decizii corecte;

● reducerea acţiunii de compactare și bătătorire a solului în urma exploatării

tractoarelor şi maşinilor agricole. Astfel, în prezent se folosesc mașini agricole cu roţi mari
şi late;
 Măsuri de protecție

Îngrășăminte organice Asolament

 Solurile în Republica Moldova
● Solurile reprezintă
principala bogăţie
naturală a
Republicii Moldova,
circa 3/4 din
suprafaţa sa fiind
ocupate de
cernoziomuri.
 Situatia în Republica Moldova
● Eroziunea – este factorul principal de degradare a solurilor ţării noastre.
Procesele erozionale s-au intensificat în urma defrişării fîşiilor forestiere, măririi
suprafeţelor ocupate de culturile prăşitoare (porumb, floarea-soarelui, sfeclă
de zahăr etc.), a exploatării intensive a terenurilor. Eroziunea solurilor aduce
daune mari economiei naţionale. Suprafaţa terenurilor erodate constituie circa
26% din teritoriul tării. Această suprafaţă avansează cu aproximativ 6,4 mii ha
pe an. Cu cât solurile sînt mai erodate, cu atît productivitatea lor este mai
redusă. Cel mai înalt nivel de erodare a terenurilor agricole s-a înregistrat în
raioanele Călăraşi, Cahul, Hînceşti, Ungheni şi Nisporeni.

● Pentru combaterea eroziunii, se aplică următoarele măsuri antierozionale:

organizarea terenurilor în dependenţă de riscurile posibile; rotaţia culturilor pe
câmpurile agricole; plantarea perdelelor forestiere; afanarea solurilor fără
întoarcerea brazdei; lucrarea terenurilor după curbele de nivel; alternarea
fîşiilor de culturi prăşitoare cu cele de păioase; reglementarea păşunatului;
 Situația în Republica Moldova
● Alunecările de teren sunt răspândite pe larg pe teritoriul republicii, degradînd pe
această cale peste 24.184 ha de terenuri, cele mai afectate fiind raioanele
Călăraşi, Ungheni, Hînceşti, Străşeni şi Teleneşti. Alunecările de teren prezintă
amenințare permanentă pentru terenurile agricole, localităţi, drumuri, reţele de
electricitate

● Factorii care cauzează declanşarea alunecărilor de teren pot fi naturali (prezenţa

pantelor abrupte, gravitaţia terestră, tipul rocilor pe care se formează solurile
(lutoase), excesul de umiditate (ploi, topirea zăpezilor, ape freatice), lipsa
vegetaţiei cu rădăcini pivotante, cutremurele de pământ) şi antropogeni
(defrişarea arborilor, irigarea abundentă a terenurilor în pantă etc.)

● Măsurile principale de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren sunt:

terasarea pantelor; captarea (drenajul) apelor de pe pante; împădurirea
terenurilor cu risc de alunecare; construirea zidurilor de sprijin; utilizareacorectă a
terenurilor situate pe pante.
 Situația în Republica Moldova

● Salinizarea este caracteristică solurilor cu un conţinut sporit de săruri care

se întîlnesc în luncile rîurilor Răut, Cogîlnic, Ialpug și Botna. Suprafaţa totală
a solurilor salinizate (soloneţuri, solonceacuri) este de 112 mii ha, din care
30% sînt terenuri arabile, iar 70% sînt păşuni. Factorii care generează
salinizarea ţin de caracteristicile reliefului ale rocilor pe care se formează
solurile din luncile rîurilor, de dinamica apelor pe verticală, care dizolvă
sărurile și le aduc la suprafaţă

● Pentru a ameliora terenurile cu astfel de soluri, se aplică câteva măsuri:

coborârea nivelului de teren asupra solului apelor freatice prin drenajul lor;
administrarea ghipsului pentru neutralizarea reacţiei acide a solului;
desalinizarea prin fluxul descendent de apă; împădurirea şi înierbarea
acestor suprafeţe.
Exemple ale degradării solului in R.M

Eroziunea solului Alunecări de pământ Salinizarea solului

 Situația în Republica Moldova

● Deşertificarea solurilor este caracteristică stepelor din sudul Republicii

Moldova, cu cernoziomuri humifiere slabe (obişnuite) şi carbonatice. În
condiţiile deficitului de umiditate, se reduce productivitatea solurilor, iar
procesul se intensifică şi din cauza nerespectării echilibrului dintre
suprafeţele ocupate cu terenuri agricole, păşuni şi plantaţii forestiere.

● Pentru combaterea degradării solurilor prin deşertificare, sînt necesare

următoarele măsuri complexe: restabilirea şi crearea unor noi fîşii de
protecţie a terenurilor agricole; utilizarea sistemelor moderne de irigare (prin
picurare, irigareubterană) cu ape slab mineralizate; utilizarea corectă a
terenurilor, cu respearea unui raport raţional dintre terenurile agricole,
păşuni şi păduri; cultivarea
 Situația în Republica Moldova
● Poluarea chimică este o problemă actuală pentru Republica Moldova, cu
toate că în ultimii ani aceasta s-a diminuat uşor din cauza crizei economice şi
financiare (majoritatea pesticidelor sînt importate la preţuri ridicate). Soluri
poluate cu substanţe chimice se depistează în apropierea depozitelor de
pesticide şi îngrășăminte minerale. Poluarea solurilor continuă din cauza
folosirii exagerate a îngrăşămintelor minerale sau a combaterii dăunătorilor
şi bolilor culturilor agricole cu pesticide interzise.

● Pentru prevenirea poluării chimice a solurilor se impune: stocarea corectă a

îngrăşămintelor şi pesticidelor în depozite controlate, inclusiv respectarea
cerințelor de utilizare; conservarea terenurilor intens poluate prin înierbare
sau împădurire, interzicandu-i-se orice activităţi economice (păşunatul,
cositul, colectarea fructelor şi a plantelor medicinale); recultivarea terenurilor
de lîngă depozite şi staţiile de preparare a soluţiilor prin aportul de sol fertil
(stratul poluat să fie extras şi îngropat în locuri speciale).
 Multumesc
pentru atentie!
CREDITS: This presentation template was
created by Slidesgo, and includes icons by
Flaticon, and infographics & images by Freepik