FENOMENELE DE DEGRADARE A TERENURILOR

\
Degradarea terenurilor agricole este definită ca un declin cantitativ şi calitativ al acestora
cauzată de utilizarea necorespunzătoare de către om.
Degradarea este un proces străvechi, ea a apărut o dată cu apariţia agriculturii, dar
extinderea ei şi impactul ei asupra mediului ambiant sunt în prezent mai alarmante ca
niciodată.
Creşterea populaţiei globului şi, în consecinţă, extinderea agriculturii, adesea prin folosirea
unor soluri puţin pretabile, agricultura intensivă, folosirea uneori incorectă a tehnologiilor de
cultură, deversarea de materiale reziduale Degradarea terenurilor agricole este definită ca un
declin cantitativ şi calitativ al acestora cauzată de utilizarea necorespunzătoare de către om.
Degradarea solurilor din industrie şi alte activităţi sunt principalele cauze care conduc la
degradarea calităţii terenurilor şi solurilor.
Clasificarea proceselor de degradare a solurilor induse de om

Se disting două mari categorii de procese de degradare în funcţie de acţiunea lor asupra
învelişului de sol:
-procesele care duc la deteriorarea unor însuşiri ale solului fără a afecta însă succesiunea
orizonturilor.
-procesele de degradare care afectează cuvertura de sol, ducând la distrugerea parţială sau
totală a solului sau la acoperirea lui ori scoaterea solului din funcţia sa normală.
În ţara noastră cele mai importante cauze ale degradării terenurilor sunt: despădurirea şi
folosirea inadecvată a tehnologiilor agricole, iar in ultimii ani si pasunatul excesiv.

Cea mai gravă formă de degradare a solului este eroziunea. Eroziunea solului este provocată
de întrebuinţarea incorectă a terenurilor.
Din punct de vedere al practicii agricole - fenomenul de eroziune, trebuie
c onc e put ca un fenomen distructiv, care conduce la deprecierea calităţilor
produc t i ve ale solurilor şi în final, la degradarea completă a
teritoriilor respective, ca urmare a proceselor de eroziune, a spălării
orizonturilor de sol
Eroziunea solului se produce pe terenurile care au fost cultivate sau păşunate prea
intens.Suprasolicitarea solului, apare, în condiţiile în care
anumite plante sunt cultivate an de an, dar nu se face fertilizarea şi
substanţele nutritive nu sunt reintroduse în sol. Cultivarea intensă reduce
fertilitatea pământului şi provoacă scăderea producţiei la hectar. Este redusă,de asemenea,
coeziunea solului, scăzând astfel rezistenţă lui la eroziune. Deteriorarea păşunilor se
produce dacă omul creşte prea multe animale pe o suprafaţă dată. Numărul prea mare de
animale consumă vegetaţia într-un ritm mai rapid, decât ritmul de regenerare naturală a
acesteia, lăsând în urmă pământul gol.
Eroziunea solului se produce în două faze. În prima fază se sfărâmă bulgării de
pământ (masa coezivă a solului) în particule separate si in faza adoua, acestea sunt
îndepărtate de şuvoiul apelor curgătoare şi de vânt.

Forme ale eroziunii solului

Eroziunea este o formă de degradare a solului sau a rocilor şi sedatorează acţiunii vântului,
ploilor şi omului, care prin lucrări agricole adistrus textura solulu

În funcţie de agentul provocator, fenomenele de eroziune se clasifică în:

- eroziunea prin apă;
- eroziunea prin vânt;
- eroziunea chimică;
- eroziunea mecanică;
- eroziunea biologică;
- eroziunea prin sărăturare;- eroziunea provocată sub acţiunea gheţarilor;
-eroziunea provocată sub acţiunea valurilor,
Eroziunea produsă de om
Omul contribuie la degradareaecosistemelor prin eroziune prin exploatarea exagerată a
pământului( lucrări agricole ) şi prin despădurire. Astfel, arăturile
necorespunzătoare,distrugerea tufărişurilor ( care, printre alte efecte bene ce, acţionează
canişte paravane care diminuează forţa vântului ), lipsa lucrărilor de întreţinere a teraselor,
compactarea solului prin folosirea unor utilajeagricole foarte grele duc la erodarea solului.
Eroziunea produsă de vânt-
Acţiunea eoliană se manifestă sub douăforme distincte: deflaţie şi coraziune.

Deflaţia este procesul de spulberare a particulelor de la suprafaţa scoarţei solide a
Pământului.

 Coraziunea este procesul de erodare a rocilor de către masele eoliene încărcate cu particule
solide

Eroziunea produsă de apă

- Există două tipuri de eroziune produsă de apă:
- eroziune de suprafaţă;
- eroziune de adâncime.

Eroziunea de adâncime, denumită şi liniară sau torenţială este produsă prin scurgerea
concentrată a apei pe versanţi în şiroaie din ce în ce mai mari şicuprinde o serie de
formaţiuni:
Rigola sau şanţul ( 25-70 cm)
se formează prin adâncirea micilor rigole sau şănţuleţe deja formate întimpul scurgerilor
dispersate şi apoi concentrate ale eroziunii de suprafaţă. La ploi torenţiale, aceasta se
adânceşte, trecând într-un nou stadiu- ogaşul.
Ogaşul
apare în situaţiile în care sunt neglijate măsurile de combatere a rigolelor formate
anterior,care, în timp, sau după un număr mare de ploi torenţiale, se adâncesc de la 50- 70 cm
la 2,5- 3 m şi aulăţimi de 0,8-7 m.
Ravena
este una din formele cele mai avansate ale eroziunii de adâncime, putând  considerată ca un
ogaş-multilateral- dezvoltat, deoarece este, de fapt,continuarea acestuia.


Torenţii
constituie faza finală a formelor eroziunii solului. Ei servesc la conducerea spre emisar a
viiturilor mari provenite din ploi torenţiale sau din topirea bruscă a zăpezilor, dar
cu încărcătură mare de material solid( turbiditate peste 50 g/l ) Deci în hidrologie, noţiunea de
torent este atribuită unor scurgeri temporare,năvalnice de apă., iar în geomorfologie se
defineşte ca forma de relief creată de acestia. acestescurgeri.
Eroziunea de adâncime, denumită şi liniară saut orenţială este produsă prin scurgerea
concentrată a apei pe versanţi în şiroaie din ce în ce mai mari şicuprinde o serie de
formaţiuni:
Problemele hidroameliorative ridicate de relief variat ,de conditii
hidrografice ,hidrologice ,hidrogeologice si pedologice foarte diferite de la o zona la alta se
pot rezolva prin licrari de desecari-drenaje si combatere a eroziunii solului.Datorita
conditiilor locale apar probleme ca:
-inundatii;
-exces de umiditate{periodic sau permanent};
-secete frecvente;
-saraturarea solurilor;
Fixarea si stabilizarea terenurilor se realizeaza prin diverse metode ,avand ca scop
impiedicarea alunecarilor de teren sau protejarea impotriva efectelor negative ale
inundatiilor,ale torentilor.
Lucrarile de corectie in albia formatiunilor torentiale au ca scop urmatoarele:
 Micsorarea vitezei de scurgere a apei;
 Satvilirea eroziunii fundului si malurilor vailor torentiale;
 Retinerea aluviunilor purtate de ape;
Cu privire la actiunea torentilor se pot efectua lucrari de amenajare in lungul retelei
torentiale,care au rol de consolidare a malurilor si de atenuare a debitului solid sau lucrari
hidrotehnice.
Lucrari de amenajare in lungul retelei torentiale pot fi:
-lucrari de terasare cu ajutorul garduletelor intrerupte sub forma de solzi;In partea de deal a
garduletului se formeaza o mica platforma de terasa ,care se planteaza cu puieti din speciile
silvice coespunzatoare conditiilor locale;
-lucrari biologice(plantatii silvice -împaduriri şi înierebări);
-lucrari mecanice (constructii transvesale-cleionae,baraje ,fascinaje:îmbracaminti de
mal,ziduri de spriin,contrabanchete);
Lucrari hidrotehnice in lungul retelei torentiale folosite sunt:
-canale ;
-caderi in trepte;
-instalatii de curent rapid;
-constuctii transversale in albie (traverse ingropate,praguri ,baraje);
-constructii longitudinale in albier(imbracaminti de mal din zidarie de piatra,dale de beton si
asfaltice,ziduri de sprijin,casoaie de piatra ,mai rar diguri longitudinale de dirijare);
Pragurile au inaltimi de 2 metri si pot fi relizate din :
-material lemnos,
-piatra
-beton
-mai rar din pamant;
-combinatii de materiale m-lemn cu piatra si piatra cu beton.
Casoaiele sunt cutii din pereti din grinzi,busteni sau barne.
Barajele se pot executa din :
-pamant;
Zidarie de piatra cu mortar de ciment;
-beton simplu si beton armat;
Caderile in trepte si instalatiile de curent rapid au rol de disipatori de energie ,mai precis de
atenuare a furiei torentului.
Valorificarea terenurilor alunecatoare se realizeaza prin cultivarea de plante care in
conditii pedologice nefavorabile ,sa asigure productii eficiente,sa protejeze si sa amelioreze
solul si sa contribuie la stabilizarea terenulu
Pajistile si plantatiile silvice constituie cele mai potrivite folosinte pentru valorificarea
terenurilor cu alunecari active sau stabilizate temporar,deoarece favorizeaza ameliorarea
solurilor si chiar stabilizarea acestor terenuri. Prin resgularizarea regimului hidric si termic
si prin consolidarea mecanica pe adancimea de patrundere a radacinilor..
Aceste folosinte pot asigura un drenajj biologic eficient,atenuarea formarii crapaturilor si un
sistem de ancoraj prin radacini.