444LUCRAREA PRACTICĂ № 1.

Tema 1. Noţiuni generale şi clasificarea eroziunii solului

1.1. Schema factorilor care condiţionează eroziunea solurilor. Trasarea
schemei fazelor de eroziune a solului.
1.2 Trasarea schematică a tipurilor de ploi torenţiale după repartiţia nucleului
cu intensitate maximă.
Scopul și obiectivele lucrării: Cunoașterea și aprofundarea cunoștințelor
despre factorii care cauzează eroziunea solului. Fazele de eroziune a solului.
Materiale pentru îndeplinirea lucrării: materiale didactice, informații
electronice, cursul de lecții - moodle uasm.
Metodologia de realizare: observerea și analizarea factorilor care cauzează
eroziunea solului.
Modul de lucru
1.1. Schema factorilor care condiţionează eroziunea solurilor.
Factorii care influențează eroziunea solului pot fi împărțiți în două mari categorii:
factori naturali și factori antropici.
După intensitatea cu care se manifestă, eroziunea este divizată în normală și
accelerată. Prin cea normală înţelegem eroziunea imperceptibilă produsă în condiţii
normale, neinfluenţate de acţiunea omului şi al cărui efect se face resimţit numai
după perioade foarte mari de timp. Prin cea accelerată se înţelege eroziunea a cărei
intensitate este mai mare decât capacitatea de regenerare naturală a solului.
Astfel, după perioada de timp şi intensitatea de manifestare a eroziunii se
disting: eroziunea naturală și antropică. Eroziunea naturală evoluează corespunzător
mediului fizico-geografic natural şi intensitatea ei este considerată normală.
Procesul se desfăşoară, de regulă, lent, fiind perceptibil într-o perioadă îndelungată
de timp, fără a provoca modificări importante în morfometria profilului de sol.
Eroziunea care se produce cu intensitatea mărită faţă de cea a eroziunii naturale
(lente), o intensitate amplificată de ruperea echilibrului natural prin activitatea
omului în peisajul local, a fost numită eroziune antropică.
Tipuri de eroziune
 Eroziunea prin picături (hidrică) se manifestă pe terenurile înclinate în
timpul ploilor şi irigaţiei prin aspersiune sub acţiunea picăturilor de apă, la impactul
cu suprafaţa terenului, provocând sfărâmarea, împrăştierea (transportul prin aer
împreună cu stropii picăturilor) şi amestecarea agregatelor de structură. Distrugerea
solului are loc prin loviturile picăturilor de ploaie. Elementele structurale (bulgării)
ale solului sunt distruse de energia cinetică a picăturilor de ploaie (energie asociată
cu o creștere a vitezei picăturilor pe măsură ce se apropie de sol) și sunt împrăștiate
în părți laterale. Pe pante, mișcarea descendentă are loc la o distanță mai mare. În
cădere, particulele de sol cad pe o peliculă de apă, ceea ce contribuie la mișcarea lor
ulterioară. Acest tip de eroziune hidrică are o importanță deosebită în zonele
tropicale și subtropice umede.
Eroziunea de suprafaţă este provocată de scurgerea apei în straturi subţiri şi
continui pe feţele versantelor, având ca efect desprinderea şi îndepărtarea lentă,
insidioasă, a stratului superficial al solului. Reprezintă procesul de îndepărtare a
particulelor solide de pe suprafaţa terenurilor înclinate prin scurgerea apei din ploi
sau din topirea zăpezii, în pânză continuă şi/sau prin şiroire. Scurgerea apei în
pânză subţire şi continuă pe suprafaţa versantului exercită - prin mişcarea ei - forţe
capabile să desprindă particulele fine de sol sau de rocă şi să le transporte la vale.
Diverse peisaje se pot schimba enorm din cauza acțiunii eroziunii.
Eroziunea de suprafață contribuie la formarea solurilor spălate, iar spălarea în
cantități majore а — depuneri deluviale.
Eroziunea prin şiroire sau prin rigole este exprimată pe versante printr-o
mulţime de şanţuri mici, create de concentrarea scurgerii apei în şiroaie. Rigolele de
şiroire - formate în faza incipientă a scurgerii concentrate a apei - au adâncimea
până la câţiva centimetri, trasee instabile, densitatea relativ uniformă şi sunt
orientate predominant pe linia de cea mai mare pantă.
Eroziunea prin ravinare rezultă datorită scurgerii concentrate a apei în
şuvoaie din ce în ce mai mari, generate prin confluenţele succesive ale curenţilor cu
debitul mic. Şuvoaiele - cu trasee efemere - capătă progresiv capacitatea sporită de
desprindere şi transport, dezvoltând o reţea mai rară şi mai bine individualizată de
albii cvasipermanente care, au dimensiunile şi durata de existenţă diferenţiate, în
funcţie de debitul şuvoiului şi stadiul de evoluţie (rigolă propriu-zisă, ogaş, ravenă).
Criteriul principal de clasificare a eroziunii hidrice constă în efectul eroziunii
asupra configuraţiei terenului. Din acest punct de vedere, se deosebesc eroziunea
de suprafaţă şi eroziunea în adâncime.
Formele eroziunii de suprafaţă au caracter efemer, deoarece - afectând solul pe
o mică adâncime - sunt desfiinţate în scurt timp prin lucrările agrotehnice, acţiunea
vântului, a picăturilor de ploaie etc încât configuraţia generală a suprafeţei
versantului rămâne practic neschimbată însă eroziunea de suprafaţă - deşi puţin
perceptibilă - produce mari pagube mari pentru că îndepărtează succesiv straturile
superioare fertile iar în timp, poate distruge întregul profil al solului.
Eroziunea în adâncime este exprimată pe versante prin forme depresionare
adâncite, create prin energia cinetică a curenţilor de apă concentraţi. Oricât de
neînsemnată ar fi concentrarea scurgerii de suprafaţă la început, tendinţa de a se
dezvolta în continuare se evidenţiază în majoritatea cazurilor, deoarece este destul
să se separe o şuviţă de apă mai mare, pentru ca prin forţa ei sporită de eroziune să
adâncească o rigolă. Dacă ploaia continuă sau se intensifică, şuvoiul de apă se
măreşte iar albia lui se adânceşte şi se lăţeşte. Treptat, se trece la o reţea ramificată
de şuvoaie mari, apoi la una tot mai rară, mai adâncă şi mai stabilă. Concentrare a
scurgerii pe versante marchează trecerea de la eroziunea de suprafaţă la eroziunea
în adâncime. Spre deosebire de formele eroziunii de suprafaţă, elementele eroziunii
în adâncime sunt mai mari şi, mai ales, au durată mai lungă de existenţă.
Eroziune eoliană (deflația). Eroziunea eoliană se manifestă prin efectul
distructiv al vântului asupra rocilor. Este unul dintre principalii agenți geologici în
schimbarea reliefului teritoriilor deșertice și semi-desertice și are o mare influență
asupra terenurilor agricole. Eroziunea eoliană contribuie, de asemenea, la
degradarea solului, deșertificarea, poluarea aerului și deteriorarea terenurilor
agricole. Intensitatea eroziunii eoliene depinde de viteza, direcția și repetarea
vântului, cantitatea de precipitații, schimbările de temperatură, umiditatea aerului și
a solului, stabilitatea solului, condițiile geomorfologice și relief. Eroziunea eoliană
este produsă de curenţii puternici de aer în mişcare turbulentă şi se manifestă, în
special, în regiunile aride, secetoase.
 ❖ Scrieți și caracterizați factorii care afectează eroziunea solului: Factorii
care afectează eroziunea solului pot fi împărțiți în două mari categorii
__________________________________________________________________.
Factorii naturali sunt divizați în:

 Relief
 Clima și vremea
 Hidrografie
 Flora și vegetația
 Faună
 Referințe

Factori naturali Acestea sunt un set de elemente prezente în natură și care cuprind

peisajul natural pe care îl putem observa în diferite locuri. Fiecare dintre acești
factori joacă un rol important în construcția mediului și poate acționa și fi
recunoscut separat.

Factorii naturali sunt toate acele elemente pe care le observăm în mediul nostru,
știind că existența lor datează de mulți ani, iar apariția și monitorizarea lor nu
depind în niciun fel de ființele umane.

Factorii antropici:

Factorii antropici - acesta este rezultatul expunerii umane la mediu în procesul de

activități economice și alte activități.
La amplificarea eroziunii a contribuit în mare măsură cultivarea terenurilor în
mod neraţional (cultura prăşitoarelor pe terenuri cu pante mari) şi de multe ori în
monocultură.Lipsa îngrăşămintelor organice şi minerale, ca şi a celor mai simple
măsuri de diminuare a scurgerilor, a favorizat distrugerea rapidă a solului prin
eroziune.
 ❖ Care este semnificația și modul în care următorii factori influențează
eroziunea solului?
Factorii climatici:

Factorii climatici (temperatura exterioara, vantul, umiditatea aerului, radiatiile

solare) potexercita o influenta asupra temperaturii organismului, dar factorii
metabolici joaca un rol destulde important in termoreglare, rol cel putin
echivalent cu factorii de mediu.

Factorii litologici:

FACTORII LITOLOGICI. Roca de solidificare are un rol important în declanşarea

şi evoluţia procesului de eroziune. În condiţiile în care roca mamă este dură
(conglomerate, gresii etc.) solul care se formează pe aceasta este subţire, reţine o
cantitate mică din apa ploilor şi poate fi uşor spălat şi antrenat spre vale, deoarece
roca fiind tare nu suprafaţa solului, infiltraţia este mică şi eroziunea mare, iar
când orizontul impermeabil se află în profunzime apa se infiltrează uşor şi
eroziunea este slabă.

Factorii edafici:
Alături de ceilalţi factori analizaţi, solul cu însuşirile sale prezintă o importanţă
deosebită în procesul de eroziune. Dintre indicatorii cei mai importanţi care
condiţionează rezistenţa la eroziune a solului, menţionăm: textura, structura,
conţinutul de schelet etc.
În funcţie de compoziţia granulometrică a solului, deci de textura acestuia,
permeabilitatea şi, prin urmare, capacitatea de infiltraţie a apei sunt diferite.
Permeabilitatea este însuşirea solului de a permite infiltrarea apei, într-un anumit
timp, pe întregul profil de sol. Se consideră un sol permeabil acela care permite
circulaţia apei cu aceeaşi viteză în toate orizonturile sale. Impermeabil este acel
sol care are unul din orizonturi în care apa se infiltrează foarte încet sau deloc.
Dacă acest orizont este aproape de Capacitatea solului de a rezista sau a ceda la
dislocarea şi transportul particulelor de sol sub acţiunea picăturilor de ploaie,
scurgerii superficiale şi a vântului, poartă denumirea de erodabilitatea solului
sau gradul de erodabilitate a solului.

Relieful:
Relieful este unul din principalii factori care conditioneaza procesul de
solificare, de repartitie si diferentiere a solurilor deoarece, in functie de el, se
etajeaza clima, se degradeaza si se altereaza roca, se distribuie sau se zoneaza
vegetatia.
Pe langa faptul ca impune etajarea celorlalte componente ale mediului natural,
relieful intervine in procesele de pedogeneza sub doua aspecte:

- determina, prin intermediul pantei, intensitatea eroziunii, influentand in acest

fel grosimea morfologica a solurilor;

- redistribuie apa provenita din precipitatii, controland intensitatea de

manifestare a proceselor de eluviere – iluviere.

Vegetația:
Aceasta constituie unul din principalii factori care condiţionează procesul de
eroziune a solului. Vegetaţia se manifestă în general ca un important factor de
protecţie a solului împotriva eroziunii.(fig. 9.)
Principalele mijloace prin care vegetaţia îşi exercită rolul antierozional sunt:
- interceptarea picăturilor de ploaie şi preluarea unei importante părţi din
energia cinetică a acestora;
- reţinerea unui volum de apă din precipitaţii pe aparatul foliar;
- reducerea vitezei de scurgere la suprafaţa solului ca urmare a rugozităţii
determinate de tulpinile plantelor;
- îmbunătăţirea structurii şi porozităţii solului;
- fixarea solului de către sistemul radicular.

Aflorimentul (loc unde rocile din subsol apar la suprafața scoarței pământești
datorită eroziunii) versanților are o mare influență asupra manifestării eroziunii
solului. Pantele cu expunere estică, sudică și vestică ocupă 26-27%, iar pante
nordice - 21% din suprafața totală. De regulă, suprafața solurilor erodate pe
versanții nordici este de 2 ori mai mare decât pe cele sudice. Acest lucru se
datorează naturii distribuției precipitațiilor. Este recomandabil să se distingă
următoarele gradații ale solului în funcție de gradul de spălare (eroziune): ușor
spălat, moderat spălat, puternic spălat, foarte puternic spălat.
Caracterizați următoarele aspecte ale:
❖ Solurilor slab spălate (erodate)
Soluri slab erodate. Acestea includ soluri în care nu s-a spălat mai mult de ½
din orizontul A. În același timp, partea inferioară a orizontului A este arată.
Culoarea solului superior nu diferă de solul neatins.
❖ Solurilor moderat spălate
Soluri moderat erodate. Acestea includ soluri din care orizontul A este
parțial spălat (mai mult de jumătate) sau complet; orizontul AB este arat la
suprafață. Suprafața terenului arabil are o nuanță maronie.
❖ Solurilor puternic spălate

Soluri puternic erodate. Acestea includ soluri în care orizontul AB este

spălat, orizontul BC este la suprafață și-i arat, iar stratul arabil este acoperit de
partea inferioară a orizontului BC tranzitoriu către roca mamă. Terenul arabil este
de culoare brună-gălbuie.

❖ Solurilor foarte puternic spălate

Soluri foarte puternic erodate. Acestea includ soluri în care orizontul BC
este complet spălat (erodat), roca mamă C este la suprafață și-i arată. Stratul arabil
galben-deschisă și este caracterizat de o structură bulgăroasă.

1.2 Trasarea schematică a tipurilor de ploi torenţiale după repartiţia nucleului

cu intensitate maximă.
Ploaia - precipitații atmosferice care cad din nori sub formă de picături lichide cu
un diametru mediu de 0,5 până la ± 6-7 mm. Nu toată ploaia ajunge la pământ.
Unele picături de apă se evaporă la cădere și nu mai ajung la pământ. Acest
fenomen este deosebit de frecvent în zonele deșertice. Precipitațiile depind de mai
mulți factori: temperatura, presiunea atmosferică și umiditatea.
Precipitațiile (din franceză: pluviosité) - este cantitatea medie de ploaie care
cade într-o anumită locație într-o anumită perioadă de timp. În mod popular, ploaia
este numită și ciobăbească, dacă picăturile sunt mici și multe, și este descrisă ca
torențială (abundentă), când picăturile de apă sunt mari, multe și cad repede.
Clasificarea precipitațiilor:
Ploaia poate fi clasificată și după precipitații după cum urmează: • ploaie foarte
măruntă când precipitațiile sunt mai mici 0,25 mm/h; • ploaie ușoară când
precipitațiile sunt între 0,25 până la 1 mm/h; • ploaie moderată când
precipitațiile sunt între 1 până la 4 mm/h; • ploaie abundentă când
precipitațiile sunt între 4 până 16 mm/h; • ploaie foarte abundentă, când
cantitatea de precipitații este între 16 până la 50 mm/h.
 • ploaie torențială când precipitațiile depășesc 50 mm/h.
Mărimea picăturilor creşte odată cu intensitatea ploi dar, niciodată ploile -
chiar de aceeaşi intensitate - nu au în componenţă picături de aceeaşi mărime.
Ploile torenţiale - prin caracterul lor local - au rolul hotărâtor, mai cu seamă, în
eroziunea pe versante şi bazinele hidrografice mici. Ploile lente, de lungă durată, au
importanţă pentru eroziunea malurilor cursurilor de apă însă nu trebuie neglijate
nici în legătură cu eroziunea pe versante deoarece, saturând solul cu apă, provoacă
scurgeri care antrenează mari cantităţi de material din orizontul de la suprafaţă.
Dimensiunile picăturilor sunt dependente de intensitatea ploii, viteza vântului în
timpul producerii ploii, altitudinea norilor din care s-a format ploaia etc.
Caracteristicile principale ale ploilor care le imprimă anumite particularităţi, de
care se ţine seama în calculele hidrologice sunt: intensitatea, durata şi cantităţile
maxime căzute într-o anumită perioadă de timp (o zi, 2-3 zile consecutive, o decadă
etc.).
Intensitatea ploii reprezintă cantitatea de apă exprimată în mm coloană de
apă căzută în unitatea de timp. Viteza de cădere a picăturii de ploaie se diferenţiază
în funcţie de diametrul picăturii, înălţimea de cădere şi tăria vântului care obişnuit,
amplifică acest parametru. În funcţie de intensitate, ploile se împart, în general, în
ploi torenţiale cu intensitatea mai mare de 0,5 mm/min şi ploi de durată cu
intensitatea sub 0,5 mm/min. Aprecierea mai exactă a torenţialităţii unei ploi se face
atât în funcţioe de intensitate cât şi în funcţie de durată.
În ceea ce priveşte tipul ploilor torenţiale, conform histogramelor întocmite s a
stabilit că există cinci tipuri de astfel de ploi în funcţie de poziţia nucleului de
intensitate maximă. Avem astfel: ploi cu intensitate uniformă pe toată durata, cu
intensitate mare la început, la mijloc, la sfârşit şi ploi cu mai multe nuclee torenţiale
(fig. 1.2.1).
❖ Trasați schemele - Tipurilor de ploi torenţiale după repartiţia nucleului cu
intensitate maximă
Tipul de ploaie este foarte important, deoarece ne arată cum să se scurgă apa
la suprafața solului:
- ploile cu repartiția nucleului torențial la început nu provoacă scurgeri mari,
deoarece intensitatea precipitațiilor coincide cu dinamica pătrunderii apei în sol
(mai mare la începutul ploii, când solul este uscat);
- ploile cu repartiția nucleului torențial la sfârșitul duratei provoacă scurgeri
foarte mari, deoarece în acest moment infiltrarea scade (solul este aproape saturat
cu apă).
S-a constatat că peste 40% dintre aceste ploi torenţiale au intensitatea maximă
(nucleul torenţial) la mijlocul perioadei de ploaie, 50% la începutul perioadei şi
10% la sfârşitul ploii torenţiale (Dîrja M., 1998).
Dacă ploile torenţiale, prin caracterul lor local, au un rol hotărâtor mai cu
seamă în eroziunea pe versanţi şi bazinele hidrografice mici, ploile lente, de lungă
durată au o mare importanţă pentru eroziunea malurilor cursurilor de apă. Ploile de
durată nu trebuie neglijate nici în legătură cu eroziunea pe versanţi, deoarece
saturând solul cu apă, provoacă scurgeri ce antrenează mari cantităţi de material
din orizontul de la suprafaţă.
Periculozitatea ploilor a căror nucleu torenţial este situat la mijlocul şi la
sfârşitul ploii, deoarece intensitatea maximă coincide cu cea mai mică capacitate de
infiltrare a apei în sol, acesta fiind deja umectat. Ploile cu nucleul toranţial la
început sunt mai puţin periculoase pentru că intensitatea maximă coincide cu
capacitatea maximă de infiltrare a tipului de sol.
Asemenea tip de ploaie este foarte periculoasă atunci când este însoţită de
căderi de grindină şi vânt puternic, deoarece datorită vitezei mari de cădere se
formează o crustă la suprafaţa solului ce reduce mult infiltraţia apei în sol,
favorizând scurgerea acesteia cu particule de sol dislocate. Deosebit de periculoase
sunt ploile cu două sau mai multe nuclee la diferite intervale de timp, când solul
este umectat şi poate să aibă o crustă formată împiedicând infiltrarea normală a
apei în sol şi favorizând scurgerea.
De asemenea, topirea bruscă a zăpezii influenţează deosebit de energic
procesul de eroziune, îndeosebi când fenomenul se produce în condiţiile solului
îngheţat în profunzime sau saturat cu apă până la capacitatea de saturaţie. Din
categoria factorilor climatici, temperatura, prin variaţii bruşte, favorizează
fenomenul de dezagregare, care pregăteşte material de dislocat şi de transportat
prin scurgere.
De asemenea, temperatura ajută la declanşarea procesului de eroziune prin
topirea bruscă a zăpezii.
Oriunde se realizează scurgerea apei în natură pe versanți, este posibilă
eroziunea. Intensitatea manifestării acestui fenomen și, uneori, chiar și apariția
acestuia, se datorează influenței multor factori. Unii factori pot contribui la
dezvoltarea proceselor de eroziune, în timp ce alții pot încetini sau opri efectul
distructiv al apei.
Distrugerea agregatelor structurale are loc datorită următoarelor elemente:
✓ Impactul cauzat de picături pe suprafața solului;
✓ Expoziția constructivă a agregatelor de sol;
✓ Amestecul componentelor de legătură a agregatelor structurale. Intensitatea
acțiunii erozive a picăturilor depinde de: energia cinetică a picăturilor; valoarea
unghiului format de traiectoria căderii cu planul suprafeței solului în punctul de
impact; proprietățile solului.
Influența umană. Activitatea omului este multilaterală, ea se răsfrânge asupra
modalităţii de acţiune a celorlalţi factori ai eroziunii, amplificând sau moderând
influenţa lor. Prin dezvoltarea industrială şi viaţa citadină, omul intervine nemijlocit
asupra climei locale, prin lucrările agrotehnice omul mobilizează anual o imensă
masă de sol, transformând radical condiţiile de aerare, de regim hidric şi termic,
procesele biologice etc. Omul modifică peisajul geografic - cu consecinţe multiple
asupra regimurilor cursurilor de apă şi topocli-matelor - modelează forme de relief,
defrişează şi împădureşte terenuri întinse etc. Omul influențează constant
fenomenele meteorologice, inclusiv ploaia. Ploaia poate fi cauzată de reacțiile
chimice produse de gazele atmosferice și de gazele poluante generate în timpul
activităților umane, uneori cu consecințe dramatice. Deoarece weekendurile sunt
mult mai poluate decât în zilele lucrătoare, coasta de est a Statelor Unite are 22%
mai multe șanse să plouă sâmbăta decât luni.
Măsuri de prevenire și protecție. Ploile torențiale abundente și foarte
abundente pe teritoriul Republicii Moldova pot provoca inundații extinse din cauza
creșterii nivelului apei în râurile mici și râurile temporare. În țara noastră, multe
sate sunt situate pe pajiștile râurilor mici, care sunt predispuse riscului de inundații.
Pentru a reduce riscul de inundații din cauza acestor ploi, sunt efectuate
diferite lucrări de îmbunătățire, inclusiv:
✓ Lucrări la barajul albiei și protecția așezărilor;
✓ Lucrări la amenajarea albiilor râurilor prin scurtarea meandrelor, lărgirea și
adâncirea unui canal mic, curățarea periodică a albiei apelor aluvionale,
drenarea, desecarea și blocarea lacurilor de luncă etc.;
✓ Construirea barajelor pentru rezervoare;
✓ Amenajarea integrală a bazinelor hidrografice.
Sunt necesare măsuri speciale pentru a reduce procesele de eroziune cauzate
de ploile abundente, cum ar fi: efectuarea arăturii din deal în vale; utilizarea
culturilor care protejează panta și alternarea lor cu fâșii înierbate; terasarea pantei
și, dacă este necesar, reîmpădurirea.

Concluzii

În aceasta lucrare practica nr. 1 am studiat, schema factorilor care

condiţionează eroziunea solurilor și Trasarea schematică a tipurilor de ploi
torenţiale după repartiţia nucleului cu intensitate maximă.

Scopul acestei lucrari a fost : Cunoașterea și aprofundarea cunoștințelor

despre factorii care cauzează eroziunea solului. Fazele de eroziune a solului.
Factorii care influențează eroziunea solului pot fi împărțiți în două mari categorii:
factori naturali și factori antropici.

Data: __________ Nota:______________ Semnătura: