EROZIUNEA SI EFECTELE EI

TANASE ISABELA
CUPRINS
 Introducere……………………………………………………………………………..pag.2
 Capitolul 1 Solul……………………………………………………………………....pag.3
 ⦁ Imporţanta solului pentru om, natură, societate……………………………....pag.3
 ⦁ Eroziunea……………………………………………………………………...pag.3-5
 ⦁ Eroziunea de suprafaţă…………………………………………….…...pag.5
 ⦁ Eroziunea de adâncime………………………………………………..pag.6
 Capitolul 2 Efectele eroziunii solului………………………………………………...pag.7
 2.1 Modificarea proprietăţilor fizice şi chimice ale solului……………………….pag.7
 2.1.1. Modificarea proprietăţilor chimice ale solului………………………...pag.7-8
 2.1.2. Modificarea proprietăţilor fizice ale solului…………………………...pag.8
 Capitolul 3 Combaterea eroziunii solului……………………………………………..pag.9
 3.1. Factorii eroziunii……………………………………………………………....pag.9
 3.2. Pagube provocate de eroziune………………………………………………...pag.10
 3.3. Suprafeţe erodate în România………………………………………………....pag.11
 3.4. Măsuri antierozionale pe terenuri în pantă…………………………………..pag.11
 3.4.1. Organizarea teritoriului………………………………………………pag.11
 3.4.2. Alegerea plantelor de cultură………………………………………...pag.11
 3.4.3. Sistemul de cultură de benzi înierbate………………………………...pag.11-12
 3.4.4. Particularităţile măsurilor agrotehnice……………………………….pag.12
 Concluzii……………………………………………………………………………..pag.13
 Bibliografie…………………………………………………………………………..pag.14
INTRODUCERE

Eroziunea solului reprezintă unul din procesele

morfologice exogene importante, având un rol
determinant în modelarea scoarţei terestre.
Procesul de eroziune propriu-zis constă în
desprinderea sub acţiunea apei, a aerului şi a
activităţilor desfăşurate de om a unor particule
de sol şi rocă de la suprafaţa terenului,
transportul materialului desprins şi depunerea
acestuia la distanţe considerabile faţă de locul
de origine.
 Capitolul 1
Solul
 Solul este cea mai importantă componentă de la suprafaţa scoarţei
terestre care alături de apă şi aer alcătuiesc mediului înconjurător. Solul
permite creşterea plantelor, influenţează circuitul apei în naturăşi implicit
climatul nostru. Fără prezenţa solului existenţa organismelor pe pământ
ar fi fost imposibilă. Solul se formează în funcţie de tipul rocii, relief,
climă, apa din sol, organisme, timp şi sub influenţa omului.
 ⦁ Imporţanta solului pentru om, natură, societate
 Solul reprezintă atât un factor indispensabil de echilibru ecologic, cât şi
un factor esenţial în viaţa societăţii, a colectivităţilor umane. El este una
din resursele naturale fundamentale care condiţionează dezvoltarea
economică–socială a societăţii. Dezvoltarea contemporană, calitatea
vieţii colectivităţilor umane presupun, ca o condiţie elementară,
asigurarea corespunzătoare a alimentelor necesare populaţiei umane în
continuă creştere, ca una din acţiunile fundamentale pentru eliminarea
subdezvoltării.
fig 1. mecanismul de producere al
 ⦁ Eroziunea
eroziunii prin acţiunea apei
 Procesul de eroziune are implicaţii serioase asupra fertilităţii solului,
deoarece este spălat stratul superficial al profilului celui mai bogat în
humus şi în consecinţă are loc o depreciere a fertilităţii acestuia.
 ⦁ Eroziunea de suprafaţă
Acest tip de eroziune afectează areale întinse
fiind rezultatul scurgerilor provenite din
precipitaţiişi topirea zăpezilor, care desprind şi
Clasificarea tipurilor de eroziune a solului: antrenează particulele de sol. Ea este sesizată
⦁ În funcţie de factorii care determină în momentul în care agentul de eroziune a
eroziunea, aceasta poate fi: reuşit să spele şi să transporte întreg orizontul de
⦁ eroziune de apă, pluvială sau hidrică humus iar solul îşi schimbă culoarea. În aceste
⦁ eroziune eoliană condiţii este scos la suprafaţă materialul nefertil
sau chiar roca.
⦁ În funcţie de viteza desfăşurării eroziunii, acesta se clasifică în:
⦁ eroziune naturală (geologică)
⦁ eroziune accelerată (antropogenă)
Eroziunea naturală este un proces lent, agentul eroziv
acţionează într-o măsură foarte redusă, datorită unui echilibru
biologic existent în ecosistemul respectiv între fenomenele de
acumulare şi cele de desprindere.
Eroziunea accelerată este rezultatul acţiunii necontrolate a
activităţii umane asupra mediului, concretizată prin defrişări,
exploatarea suprafeţelor cu pericol potenţial de eroziune fără a
aplica măsuri antierozionale specifice, păşunatul excesiv. Acest
tip de eroziune se desfăşoară pe două planuri: eroziunea de
suprafaţăşi eroziunea în adâncime.
⦁ Eroziunea de
adâncime
Este determinată de scurgerile
concentrate, acestea antrenând cantităţi
mari de pământ, care pot afecta
formaţiunile geologice de profunzime.
Formaţiunile eroziunii de adâncime sunt:
⦁ ogaşul care este o formă mai avansată
a eroziunii din punct de vedere al
adâncimii şi al lăţimii ( poate atinge
adâncimea de 2 m). fig.4 ogaşe
⦁ ravena reprezintă formaţiunea cea mai
dezvoltată a eroziunii de adâncime ( 20 –
30 m adâncime şi o lăţime de 40 – 50 m).
⦁ torentul este o forma avansată a
eroziunii de adâncime, acesta fiind un curs
de apa format în urma ploilor torenţiale
sau a topirii zăpezii.

fig.5 ravena
CAPITOLUL 2
EFECTELE EROZIUNII SOLULUI

2.1 Modificarea proprietăţilor fizice şi chimice ale solului

2.1.1. Modificarea proprietăţilor chimice ale solului

Pe baza unor cercetări s-a stabilit gradul de modificare prin eroziune a principalilor
indicatori chimici ai solului şi în primul rând a modificării conţinutului în substanţe nutritive.
Astfel, cei mai buni indicatori ai caracterizării fertilităţii solurilor erodate sunt cei care se
referă la rezerva de humus, fosfor, carbonaţi, ca şi cei legaţi de capacitatea de apă
utilă a solului. Astfel, în legătură cu modificarea conţinutului de humus, se remarcă faptul
că apare o importantă diferenţiere cantitativă a acestuia, în funcţie de tipul de sol.
Reducerea considerabilă a cantităţii de humus din sol, a dus în majoritatea cazurilor la
distrugerea structurii acestuia şi la micşorarea permeabilităţii şi capacităţii de infiltrare a
apei. Pierderile cele mai importante de humus s-au produs, pe o adâncime până la
30cm. Variaţia acestuia se produce atât în funcţie de tipul de sol cât şi de intensitatea
de eroziune.
Prin determinarea rezervelor de humus ale solului se produce o pierdere importantă de
materie organică şi elemente fertilizante, în special în azot, elementul cel mai afectat de
eroziune. Din această cauză îngrăşămintele cu azot, încorporate pe terenurile erodate
influenţează puternic producţia majorităţii culturilor.
2.1.2. Modificarea proprietăţilor fizice
ale solului
Prin eroziune se modifică şi însuşirile fizice ale solurilor pe
care le afectează. Dintre acestea, transformările cele mai
importante le suferă structura solului,în sensul scăderii
stabilităţii hidrice a acesteia. Ca urmare a modificării atât a
structurii cât şi a texturii, se modifică în ansamblu pe profilul
solului şi relaţiile acestuia cu apa. În acestă situaţie,
capacitatea de apă în câmp, coeficientul de ofilire şi
intervalul umidităţii active se reduc în mod corespunzător.
Modificarea relaţiilor solului cu apa se produce în mod diferit
de la un tip de sol la altul şi în raport cu gradul de eroziune. În
majoritatea cazurilor, pe măsură ce eroziunea solului
avansează, cantitatea de apă pusă la dispoziţia plantelor se
reduce, iar producţiile obţinute vor depinde de numărul şi
intensitatea ploilor căzute în timpul vegetaţiei acestora.

fig.7 sol erodat

 CAPITOLUL 3
COMBATEREA EROZIUNII SOLULUI
3.1. Factorii eroziunii
Factorii principali, care favorizează eroziunea produsă de
către apă sunt:
⦁ Relieful
Cu cât relieful este mai înclinat, deci au o pantă mai mare, cu atât apa se scurge mai repede şi
eroziunea este mai puternică, cu cât lungimea versantului este mai mare cu atât se adună mai multă
apă din precipitaţii şi ca urmare forţa ei de distrugere este mai mare. Versanţii situaţi pe partea nordică
a dealurilor fiind mai puţin însoriţi sunt mai umezi şi mai plini de iarbă şi deci mai feriţi de eroziune decât
cei din partea sudică pe care, în plus acţionează şi scurgerile din primăvară provenite din topirea mai
repede a zăpezilor.
⦁ Precipitaţiile
Solurile fără structură şi mai puţin permeabile sunt mai uşor erodate de apa care se
scurge.

⦁ Vegetaţia
Are un mare rol în protecţia solului. Frunzele opresc picăturile de apă ca acestea să nu izbească
direct solul; tulpinele sunt ca nişte obstacole în calea apei, micşorându-i viteza descurgere şi ca
urmare apa are mai mult timp să se infiltreze în sol; rădăcinile fixează solul şi eroziunea este
micşorată.
 CONCLUZII
 Ca urmare a eroziunii solului, reiese faptul că proprietăţile chimice ale solurilor erodate sunt mai puternic
influenţate de eroziune decât cele fizice.
 Pentru a se putea obţine producţii corespunzătoare pe solurile erodate, este necesar ca lucrările de
ameliorare să se îndrepte în primul rând spre îmbunătăţirea proprietăţilor chimice ale acestora. Pentru
prevenirea şi combaterea compactării solului, pe lângă lucrările de reafânare periodică, sunt necesare
aplicarea unei rotaţii de lungă durată şi îmbunătăţirii structurii culturilor, cu participarea corespunzătoare a
ierburilor perene şi plantelor leguminoase în vederea creşterii conţinutului de humus şi îmbunătăţirii
însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale solului.
 Consecinţa directă a înrăutăţirii proprietăţilor solurilor pe care le afectează eroziunea este reducerea
producţiilor agricole cu atât mai mult cu cât procesul este mai avansat.Ca urmare a acestui fapt, de multe
ori, starea de eroziune a solului poate fi apreciată după reducerea nivelului de producţie în raport cu cea
obţinută pe terenurile neerodate.