TEMA LUCRĂRII

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………pag.2

Capitolul 1 Clasificarea lacurilor din România…………………………………..pag.3-5

Capitolul 2 Lacuri din România…………………………………………………pag.6

2.1. Lacul Roşu……………………………………………………………………..pag.6-8

2.2. Lacul Sfânta Ana……………………………………………………………...pag.9-10

2.3. Lacul Techirghiol……………………………………………………………...pag.11-12

2.4. Lacul Vidraru………………………………………………………………….pag.13-15

Concluzii…………………………………………………………………………...pag.16

Bibliografie………………………………………………………………………...pag.17

1
 INTRODUCERE

Existenţa unui lac se datorează aproape întodeauna îmbinării mai multor factori naturali,
la care se mai adaugă uneori şi activitatea omului, totuşi unul dintre aceşti factori, cel natural, este
predominant. După acest factor predominant se identifică grupa proceselor din care acesta face
parte, criteriu care a stat la baza tratării tipurilor genetice de lacuri.
În România există peste 3.450 de lacuri. Suprafaţa totală a lacurilor este de circa 2.620
km2 ceea ce reprezintă 1,1% din suprafaţa ţării. Lacurile sunt în general mici ca suprafaţă, iar
91,5% din lacuri au suprafaţa sub 1 km 2. De acumulare sau naturale, aceste ochiuri de apă dau un
aspect aparte oricărui peisaj, constituind un potenţial turistic desebit de important atât datorită
aspectului peisagistic cât şi al activităţilor sportive (pescuit, sporturi nautice). Răspândirea lor pe
teritoriul ţării este una uniformă.
În fiecare lac au loc unele procese hidrologice din ale căror acţiune cumulată rezultă
regimul hidrologic al acestuia. Intensitatea şi direcţia de dezvoltare a acestor procese sunt
determinate de mediul geografic în care se găseşte lacul. În unele cazuri, procesele hidro-
geografice au dus la transformarea lacurilor în zone umede de tip mlaştini. În geneza lacurilor
României un rol important îl au : mişcările tectonice, roca, relieful, reţeaua hidrografică.
Lacurile constituie unităţi morfologice bine conturate, cu trăsături proprii în morfologia
zonei lacustre şi a regimului hidrologic prezentând următoarele caracteristici:
- malul lacului: format din versanţii depresiunii în care este situat lacul;

- ţărmul lacului: reprezintă intersecţia versantului cuvei cu oglinda apei;

- plaja lacului: zona înconjurătoare care rezultă din înaintarea şi retragerea liniei de ţărm datorită
variaţiilor de nivel în perioada anotimpurilor.

- prispa lacului: este zona submersă; panta prispei are o înclinare foarte mică şi corespunde
platformei continentale marine;

- povârnişul lacustrei: este panta abruptă şi face trecerea de la prispa lacului la zona centrală;

- fundul lacului: reprezintă zona submersă centrală şi este de cele mai multe ori foarte puţin
înclinat spre un punct unde se găseşte adâncimea maximă.

2
 CAPITOLUL 1

CLASIFICAREA LACURILOR DIN ROMÂNIA

Prin lac înţelegem o întindere permanentă de apă stătătoare, caracterizat printr-un bazin
relativ consolidat, o adâncime destul de mare pentru ca lumina să nu pătrundă până la fundul
acestuia şi un regim termic caracterizat prin stratificare. Caracteristicile morfometrice ale
lacurilor joacă un rol apreciabil în regimul lor hidrologic. Orice lac de pe suprafaţa pământului
apare şi se dezvoltă într-un anumit mediu geografic şi acţionează reciproc cu acesta.
Particularităţile regimului hidrologic (alimentarea cu apă, variaţia nivelului, a volumului
de apă, a chimismului, regimului termic şi dinamic), depind de dimensiunile lacului şi de
condiţiile geografice (relief), climă şi scurgere superficială.Lacurile se pot clasifica după mai
multe criterii:
După modul de formare lacurile sunt de două feluri:

 naturale

fig. 1 exemple de lacuri naturale de pe teritoriul României

 artificiale sau antropice

3
 fig 2 exemple de lacuri antropice de pe teritoriul României

După forma de relief în care sunt situate lacurile pot fi împarţite în:

 lacuri de munte;
 lacuri de deal şi de podiş;
 lacuri de câmpie;
 lacuri de luncă şi din Delta Dunării;
 lacuri de pe Ţărmul Mării.

Lacurile de munte - unele lacuri s-au născut prin strângerea în adânciturile reliefului a
apelor provenite din ploi şi din topirea zăpezilor.

Lacuri glaciare - formate prin topirea gheţarilor din munţi:

o Lacul Bucura şi lacul Zănoaga în Munţii Retezat

o Lacul Bâlea în Munţii Făgăraş.
o Lacuri vulcanice - formate in craterul unor vulcani:

o Lacul Sfânta Ana în Munţii Harghita.

4
Lacuri de baraj natural - formate prin alunecarea terenului:

o Lacul Roşu în Carpaţii Orientali, care a făcut un baraj natural pe cursul râului Bicaz.

Lacurile de deal - s-au creat pentru folosirea apei în irigaţii şi pentru creşterea peştelui.

- s-au format în locul unor foste mine de sare:

o Lacurile de la Slănic - Prahova

o lacul Ursu, de la Sovata.

Lacurile de la câmpie: se află de-a lungul unor râuri ca Ialomiţa, Colentina. Unele lacuri
din Bărăgan au apa sărată şi amară:

o Lacul Sărat, de langă Brăila,

o Lacul Amara de langă Slobozia.

Lacurile din lunca şi Delta Dunării sunt folosite pentru creşterea peştelui.

Lacurile de pe ţărmul Mării Negre au apă fie dulce, fie sărată şi amară. Lacul Razim este cel
mai mare, iar lacul Techirghiol este renumit prin nămolul său, întrebuinţat în vindecarea unor
boli.

Lacurile de acumulare - sunt făcute de om prin construirea unor baraje pentru oprirea apelor;
alimentează cu apă hidrocentralele care produc energie electric; sunt folosite pentru creşterea
peştelui şi irigaţii. Astfel de lacuri sunt pe Dunăre, Bistriţa, Lotru, Argeş:

o cel mai mare lac de acumulare este cel de pe Dunăre de la Porţile de Fier
o pe Bistriţa - Lacul Izvorul Muntelui
o pe Argeş - Lacul Vidraru.

Importanţa lacurilor poate fi atât economică: producerea energie electrică, pescuit, irigaţii,
tratarea unor boli cât şi turistică.

5
 CAPITOLUL 2

LACURI DIN ROMÂNIA

2.1. LACUL ROŞU

Lacu Roşu este un lac de baraj natural, situat la poalele Munţilor Hăşmaşu Mare, în
apropiere de oraşul Gheorgheni, din judeţul Harghita. Este cel mai mare lac natural montan din
România numele provenind de la Pârâul Roşu, care traversează straturi de culoare roşie, cu oxizi
şi hidroxizi din fier. Lacul Roşu s-a format în1837. Datorită precipitaţiilor atmosferice abundente,
mari suprafeţe de teren de pe coasta nord-vestică a muntelui Ghilcos s-au prăbuşit, alunecând pe
stratul de argilă, închizând valea Verescheului, unde au confluenţa mai multe pârâuri cu debit
semnificativ. Oglinda apei este străpunsă de trunchiurile de brazi, care sunt ramăşiţele pădurii
inundate de lac.

fig. 3 Lacul Roşu- oglinda apei

Denumirea lacului atât în limba română cât şi în cea maghiară, provine ori de la muntele
Ghilcos (Ucigaşul) ori de la pârâul Roşu (Verescheu). Astfel în 1864 apare sub denumirea Lacul
Pietrei Roşii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaş precum şi Taul Ghilcos. Din 1936 este
denumit oficial Lacul Roşu. Vechea denumire ungurească pentru lac a fost Veres-to (Lacul
Roşu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcos) apare prima dată în descrierea lui Orban Balazs.
Locuri ucigaşe după localnici sunt cele greu accesibile, obositoare. Denumirea muntelui Ghilcos
apare pentru prima dată în 1773 ca teren al contelui Lazar, deci este mult mai vechi decât

6
toponimul de Lacul Ghilcos. Una dintre legendele populare face legătura între „ucigaş" şi ,,roşu",
povestindu-ne că la prăbuşirea muntelui, respectiv la formarea lacului, a fost înmormântată o
turmă de oi cu ciobani şi câini. Timp îndelungat apa lacului a fost roşie de la sângele lor. 0 altă
legendă ne povesteşte că o frumoasă fată a fost răpită din târg de un haiduc şi adusă între stâncile
Suhardului Mic. Fata a cerut ajutor duhului muntelui. Duhul a ascultat fata şi a ajutat-o să iasă
dintre stânci. Haiducul s-a speriat si a dat cu o bâtă în stânci, care au început să se prăbuşească şi
au îngropat totul din vale închizând şi valea.
Lacul se află la o altitudine de 983 m, într-o mică depresiune montană are o climă plăcută;
subalpină. Media anuală a orelor de strălucire solară este cuprinsă între 1700-1900. Temperatura
medie anuală este de 8°C. Media cea mai scăzută de temparatură este de -7/-4°C, iar cea mai
ridicată de 14-18°C. Temperatura apei vara poate atinge 22°C, primăvara, toamna 6-10°C. Iarna,
lacul este acoperit de un strat de gheaţă gros de 60-70 cm, iar vânturile sunt moderate. Lacul este
situat în arealul protejat al Parcului Național Cheile Bicazului-Hăşmaş,

fig.4 Lacul Roşu- destinaţie turistică

Împrejurimile lacului au o faună şi o floră foarte bogată, predomină pădurile de conifere

în amestec cu alunul, salcia de munte, pe versanţii din preajmă cresc bradul alb, paltinul şi plopul
de munte, precum şi diferite flori: stânjenelul, campanula, garofiţa, margareta, floarea de colţ.
Dintre animale pe lângă râsul, capra neagră socotite rarităţi ale naturii, în pădure mai trăiesc

7
lupi, cerbi, mistreţi, urşi, veveriţe. Printre păsările importante sunt raţa sălbatică, cocoşul de
munte, găina de munte, sitarul, potârnichea, ciocănitoarea, uliul, şoimul. Datorită bogatei şi
valoroasei faune acvatice (păstravul indigen, păstravul de munte, roşioara), regiunea este
importantă şi pentru pescuitul sportiv.
Ceea ce e de fapt interesant la acest lac nu e modul său de formare, nici culoarea sa, ci
aspectul său de-a dreptul spectaculos. Deoarece aici se afla acum aproape 200 de ani o pădure,
lacul se oglindeşte azi ca o pădure scufundată. Peste tot se mai văd încă vechile trunchiuri de
copaci ieşind din apă.

8
 2.2. LACUL SFÂNTA ANA

Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România. Este situat în masivul
Ciomatu din județul Harghita, pe stânga râului Olt, în apropiere de stațiunea Tușnad. Lacul este
așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu Mare, din masivul vulcanic
Puciosu, locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în Europa de Est, care a avut loc
acum câteva zeci de mii de ani.
Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu
o paletă de pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă de 460 m, o suprafață de 19,50 ha
și o adâncime maximă de 7 m. Lacul își completează apele numai din precipitații, neavând
izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale.
Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului
și prin pereții craterului.

fig.5 Lacul Sfânta Ana- singurul lac vulcanic din România

Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla
cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele
vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii știu că "dacă
emanațiile din fisuri pișcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai
potrivită pentru drumeții".
Fenomenul are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-
vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade,

9
gazele, precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros
înțepător, semn că vine ploaia. Fiind format pe fundul unui vulcan stins din apa de precipitații, în
lipsa unor izvoare, apa e curată, aproape ca apa distilată, doar lipsa sărurilor minerale o face să nu
fie potabilă. Din lipsă de oxigen în ea nu trăiesc pești.

fig.6 Lacul Sfânta Ana - obiectiv pentru promovarea ecoturismului

Lacul Sfânta Ana este o rezervație complexă naturală, geologică, floristică și faunistică.
Solul din turbă e ca un pământ acoperit cu mușchi și poate fi călcat doar în timpul verii, când e
uscat. Sunt prezenţi pinii miniaturali, un fel de bonzai naturali care au dimensiuni liliputane
numai și numai datorită solului aceştia nu pot fi întâlniți în altă parte a lumii.
Ecoturismului este practicat in acestă zonă unde accentul se pune pe observarea și
aprecierea naturii și a tradițiilor locale legate de natură. Lacul Sfânta Ana reprezintă o sursă
importantă pentru promovarea ecoturismului deoarece peisajele cuprinse în această zonă
reprezintă un prilej deosebit pentru a fi vizitate, observate şi apreciate.

10
 2.3. LACUL TECHIRGHIOL

Lacul Techirghiol este cel mai mare lac salin din România, aflat în vecinătatea imediată a
liniei costiere, la cca. 15 km sud de Constanța. Nămolul și apele lacului se utilizează pentru
calitățile lor balneoterapeutice, acesta se produce ca rezultat al descompunerii bacteriene a
organismelor acvatice care și-au terminat existența, mai cu seamă a crustaceelor Artemia salina și
a algelor ce trăiesc în apă.
Apele lacului, odată deconectate de cele marine prin formarea unui cordon de nisipuri
litorale (de cca 200 m lățime), au devenit în mod natural hipersaline, ca rezultat al evaporării
puternice în climatul subarid, ce a dus la scăderea nivelului apei lacustre și creșterea concentrației
de sare la un nivel mai ridicat decât în apele marine. Nu se poate exclude o pătrundere a apelor
marine prin cordonul de nisip, la adâncime. În anii 1983 și 1989 au fost construite două diguri ce
împart Lacul Techirghiol în trei părți, astfel: o zonă cu apă dulce în partea vestică, una cu apă
salmastră (amestec de apă dulce cu apă sărată) în partea centrală și cea de-a treia aflată în
apropierea Mării Negre, cu apă salină, unde nămolul prezintă proprietăți terapeutice, utilizat în
tratarea unor afecțiuni.
Situl cu o suprafață de 2.939 hectare a fost declarat Arie de Protecție Specială
Avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea
ariilor de protecție specială avifaunistică) ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura
2000 în România. Aria naturală Lacul Techirghiol (începând din martie 2006) este protejată
prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională.

fig.7 Lacul Techirghiol

11
 Peisajul care înconjoară aceste ape este dominat de terenuri arabile, precum și mici pășuni
cu tufărișuri rare sau zone bolovănoase. Dacă privești de sus lacul, vezi cam cât de atractivă

trebuie să fie suprafața de apă pentru un mare număr de păsări de baltă , cum ar fi călifarul alb şi
cormoranii.

fig. 8 călifarul alb fig. 9 cormorani

Specii de păsări protejate: uliu-păsărar, fluierar de munte, ciocârlie-de-câmp pescăruș

albastru, rață mare, gâsca sălbatică, stârc roșu,stârc cenușiu, barză albă, erete de stuf, erete alb,
porumbel gulerat, lebădă de vară, lebădă de iarnă, egretă albă, șoim călător, lișiță, piciorong, stârc
pitic, pescăruș cu cap negru, pescăruș mic, pelicanul comun, cormoran mic, călifar alb. Acest lac
se deosebeşte fundamental de celelalte lacuri prin aspectele sale fizico-geografice cu toate că
geneza este aceeaşi (liman fluvio-marin). Temperatura medie a apei este în general apropiată de
cea a aerului. Datorită mineralizării ridicate, temperatura apei lacului Techirghiol poate scădea
sub 0°C fără să îngheţe.
Nămolul este o substanţă cu o compoziţie chimică complexă, formată în urma unui proces
biologic extrem de îndelungat (numit peloidogeneza) în condiţiile specifice din lacul Techirghiol.
Nămolul conţine substanţe solide organice şi anorganice, sub forma unor granule cu diametrul
foarte mic, substanţe în formă coloidală organice şi minerale, apa care provine din lac şi în care
sunt dizolvate o mulţime de substanţe şi gaze. Este extrem de util în tratamentul diferitelor
afecţiuni.

12
 2.4. LACUL VIDRARU

Lacul Vidraru este un lac de acumulare creat în anul 1965 de Barajul Vidraru în județul
Argeș, pe râul Argeș, pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor. De
asemenea, lacul și instalațiile adiacente sunt folosite pentru recreere, turism şi sporturi.
Barajul are o înălţime de 167 m şi este al cincilea baraj de acest gen din lume, ca înălţime.
El este proiectat să reziste la un cutremur de 9 grade, şi are construită o hidrocentrală la 100 m
sub pământ, situată sub nivelul albiei Argeşului, fiind unica de acest fel în România.

fig. 10 Barajul Vidraru

Situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, lacul adună apele râurilor Capra, Buda și ale
câtorva afluenți direcți (Râul Doamnei, Cernatul șiVâlsanul, Topologul, râul Valea lui
Stan și Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 m3/s. Suprafața totală a lacului este de 893 ha.
Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime
la coronament de 307 metri. Volumul apei este de 465 milioane mł. Nivelul normal de retenție
este de 830,00 metri deasupra nivelului mării (mdM).

13
 fig. 11 Lacul Vidraru- atracţie turistică

Lacul este înconjurat de o pădure de amestec, iar spre Transfăgărășan, cu cât crește
altitudinea, pădurea devine una de conifere, care dispare la rândul ei , luându-i locul arbuștii și
vegetația etajului alpin. În cadrul acestei zone se află și Rezervația Bâlea care are 180 de hectare.
Aria protejată include cel mai mare lac glaciar al Făgăraşilor lacul Bâlea situat la o altitudine de
2034 m, ocupând o suprafaţă de peste 46000 m2 şi având o adâncime de peste 11,35 m.

fig. 12 Bâlea lac şi cabana Bâlea

14
 Clima în această zonă este rece, de tip alpin, temperature medie anuală înregistrată
situându-se în jurul valorii de 0°C. Flora şi fauna sunt caracteristice etajului alpin al munţilor
Carpaţi. Dintre speciile de plante întâlnite aici, cele mai însemnate sunt cele 13 specii endemice,
cum ar fi omagul, coada vulpii sau floarea de colţ. In ceea ce priveşte fauna, la momentul când a
fost declarată arie protejată în aceasta zonă puteau fi admirate capra neagră şi acvila de stâncă.
Zona turistică Bâlea este cea mai spectaculoasă regiune din Carpaţi. Aceasta este situată în cea
mai mare unitate alpină din România munţii Făgăraş numiţi şi Alpii Transilvaniei.

fig. 13 Munţii Făgăraş şi Transfăgărăşanul

15
 CONCLUZII

Lacurile prezentate în lucrare reprezintă locurile unde necesitatea de protecţie a mediului

este una foarte ridicată. Conştientizariea turiştilor care ajung în această zonă este foarte
importantă. Astfel, necesitatea amplasării unor panouri informative este prioritară şi de asemenea
pentru a se reduce riscul în perimetrul fiecărui lac ar fi necesară conştientizarea în principal a
localnicilor, pentru a întelege ceea ce înseamnă dezvolare durabilă şi a-i face să înţeleagă că
păstoritul intensiv duce la eroziunea solului, distrugerea biodiversităţii, poluarea apelor cu nitriţi
şi nitraţi, chiar la degradarea peisajului alpin.
Turismul este dependent de mediul înconjurător, dezvoltarea societății predispune mediul
înconjurător la două tipuri de degradări:

 urmare directă a exploziei demografice, a expansiunii orașelor, dezvoltării industriilor,

agriculturii etc, amplificării sistemelor de transport, comunicații, exploatări intensive a
resurselor naturale. Aceasta are consecințe asupra calității aerului, apa, degradarea
rezervațiilor și monumentelor naturale, obiectivelor antropice.
 activități de turism și agrement cu caracter sezonier având efecte negative datorită unei
concepții greșite de valorificare a resurselor turistice, zone, puncte sau obiecte turistice,
precum și activităților directe a turiștilor asupra peisajului, florei, faunei sau a altor obiective
turistice pe care aceștia le pot deteriora total sau parțial.
Pentru protecția și conservarea mediului, în România este creat un cadru juridic solid,
reflectat în sistemul de legi, hotărâri și alte acte normative care stabilesc principiul, normele
generale și speciale, precum și răspunderile ce revin societăților, persoanelor fizice și organelor
centrale și de control în acest domeniu.
Zonele și stațiunile turistice beneficiază de priorități pentru ameliorarea și protecția
mediului înconjurător prin măsuri și programe speciale, care vizează asigurarea şi încurajarea
dezvoltării turismului.
Când turismul și mediul înconjurător coexistă în armonie, mediul beneficiază de pe urma
turismului facilitând conservarea și reabilitarea mediului.

16
 BIBLIOGRAFIE

1. Gâştescu P., 1971. Lacurile din România. Limnologie Regională. Editura

Academică Bucureşti, p 330-343
2. Roşu A., 1980. Geografia fizică a României, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_lacuri_din_Rom%C3%A2nia
4. http://elearning.masterprof.ro/lectiile/geografie/lectie_24/lacurile_romniei.html
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Lac_de_baraj_natural

17