COMBATEREA EROZIUNII

SOLULUI
EROZIUNEA – reprezintă procesul de desprindere de la
suprafaţa terenului a particulelor de sol sau rocă ,
transportul acestora de la locul de origine şi depunerea
lor în alte locuri.
FACTORII NATURALI AI EROZIUNII :
I. Apa
acţionează prin:
 lovirea particulelor de sol cu greutatea picăturilor de
ploaie şi desfacerea lor;
 înmuierea şi dizolvarea liantului care reuneşte
particulele de sol;
 solubilizarea unor particule şi mai ales dispersarea lor
(turbureala apei), ceea ce uşurează dislocarea şi
transportul lor;
 dislocarea particulelor, agregatelor sau chiar a
pietrelor de la locul lor şi transportarea lor în alte
locuri;
 depozitarea acestui material solid pe fundul albiilor, în
delte sau mări, ca şi în zonele de revărsare la baza
versanţilor, la intrarea în zone de şes etc.
II. VÂNTUL
conduce la :
 antrenarea unor particule fine de sol şi
transportarea lor;
 lovirea cu aceste particule a altor particule
sau roci şi sfărâmarea acestora în particule
mai fine, mai uşor de antrenat şi dislocat;
 acoperirea unor suprafeţe, culturi agricole
etc., cu materialul solid transportat;
 lovirea frunzelor, tulpinilor şi fructelor cu
aceste particule şi acoperirea lor cu praf;
 poluarea mediului ambiant, pătrunderea
particulelor de sol în mecanismele
motoarelor, ceea ce sporeşte frecările
pieselor, îngreunând munca omului.
III. GRAVITAŢIA TERESTRĂ
acţionează prin:
 prăbuşiri de maluri şi alunecări de straturi
îngreunate de apa pătrunsă în sol şi roci;
 -prăbuşiri de teren, ca urmare a galeriilor
săpate natural sau artificial, mai ales pe
terenurile calcaroase.
IV. SOLUL CA FACTORT DE EROZIUNE
Caracteristicile care sporesc rezistenţa solului la
antrenarea lui de către apa în mişcare sau vânt, respectiv
care micşorează erodabilitatea acestuia, sunt:
- structura şi stabilitatea la acţiunea apei
- textura solului
- grosimea stratului de sol
- procentul de humus, care cu cât este mai mare cu atât
erodabilitatea acelui sol este scăzută şi deci rezistenţa lui
mai mare
V. RELIEFUL TERENULUI
Panta terenului - cu cât panta este mai mare şi
probabilitatea eroziunii solului este mai ridicată.
- Expoziţia - pe pantele sudice şi vestice este mai multă
lumină şi căldură; zăpada se topeşte mai repede,
evaporaţia solului este mai intensă, iar scurgerea
superficială şi eroziunea solului mai puternică
Tipul de versant – numai dacă sola, tarlaua sau parcela
se află pe versanţi cu pante mici, atunci eroziunea este
slabă;
Lungimea versantului – cu cât este mai mare, cu atât
scurgerile şi implicit eroziunea este mai mare
- Desimea reţelei hidrografice – cu cât o reţea de râuri,
pârâuri e mai deasă, cu atât terenul e mai frământat, deci
are un pericol de eroziune mai mare
.- Altitudinea terenului - cu cât altitudinea locului este mai
mare, cu atât probabilitatea eroziunii solului sporeşte.
Geologia terenului - rocile mai moi sunt mai repede şi
-.
mai uşor erodate

VI. VEGETAŢIA
Acoperirea solului prin vegetaţie, în sezonul critic mai ales,
duce la o reducere accentuată a eroziunii.
Plantele cultivate apără diferit solul; în raport cu gradul
de protecţie pe care îl oferă, ele s-au grupat în:
culturi foarte bune protectoare
culturi bune protectoare
culturi mijlocii protectoare
culturi slab protectoare
Culturi foarte bune protectoare: trifoiul, sparceta,
culturile de ierburi graminee perene;

Sparceta

Ierburi perene

Trifoiul
 Culturi bune protectoare: grâul, secara, orzul,
ovăzul, borceagul (amestec furajer constituit din
mazăre furajeră de primavară şi ovăz. );

Grâul Secara

Orzul

Ovăzul
Culturi mijlocii protectoare:

Mazărea, Soia,

Năut

Fasole
 Culturi slab protectoare cartoful,
sfecla, porumbul, floarea-soarelui

 floarea-soarelui

Cartoful

Sfecla  floarea-soarelui
 porumb
FACTORII ANTROPICI AI EROZIUNII :
Au sporit pericolul pierderii de sol prin eroziune:
 aratul executat din deal în vale
 folosirea unor tehnologii primitive de cultură,
fără maşini suficiente, fără îngrăşăminte
 aratul superficial
 practica monoculturii (mai ales de prăşitoare)
 defrişarea pădurilor
 păşunatul abuziv în pădure cu distrugerea
lăstărişului tânăr şi cu îndesarea solului prin
călcat
 păşunatul excesiv şi abuziv practicat
 deschiderea de drumuri de acces şi poteci la
întâmplare (mai ales cand solul este umed,
după ploi)
 Consecinţele eroziunii antropice
 îndepărtarea straturilor superioare ale solului
 scăderea fertilităţii solului
 obţinerea de recolte tot mai scăzute
 accentuarea fenomenului de secetă pe versanţi.
 înrăutăţirea alimentării cu apă a izvoarelor şi râurilor
 formarea unor albii adânci care fragmentează trupurile,
tarlalele şi solele împiedicând organizarea lucrărilor
mecanizate
 punerea în pericol a unor căi de comunicaţie, aşezări
omenşti, lucrări de îmbunătăţiri funciare etc.
Observaţie:
Chiar pe versanţii cu pante mici de 2 – 3º, se pot pierde
10 – 20 t/ha sol pe an şi uneori această cantitate chiar la
o singură ploaie torenţială.
 Răspândirea procesului de eroziune a
solului
În condiţiile naturale specifice ţării noastre, peste
50% din suprafaţa agricolă şi horticolă se găseşte pe
terenurile în pantă supuse procesului de degradare a
solurilor prin eroziune. La aceasta se adaugă şi o
frecvenţă mare a ploilor torenţiale şi existenţa solurilor
cu mai slabă rezistenţă la eroziune.

Din totalul suprafeţei agricole de 14.768.480 ha,

peste 8.506.311 ha sunt supuse procesului de eroziune
şi, în consecinţă, necesită măsuri de conservare a solului
În România, cele mai afectate de eroziune sunt : terenurile din podişului Moldovei
în zona de curbură a Carpaţilor şi în bazinele hidrografice din CâmpiaTransilvaniei
Folosinţele cele mai grav afectate sunt livezile (65,6%) şi pajiştile naturale (58.3 %), iar
la arabil, cca 20%.

DISTRIBUŢIA EROZIUNII PE SOLURILE DIN ROMÂNIA

 Prevenirea şi combaterea eroziunii
solului pe terenurile arabile
În complexul de măsuri şi lucrări antierozionale
care se aplică pe terenurile arabile în pantă fac
parte:
 organizarea terenului agricol
 lucrări antierozionale simple
(agrofitotehnice)
 lucrări speciale de amenajare a versanţilor.
 1. Organizarea terenului agricol

 Organizarea folosinţelor în fermă

Este recomandabil ca:

- terenurile cu pante între 5 – max. 20% se consideră
suprafeţe arabile
terenurile cu pantele de 20 – 35% cu expoziţie sudică, sud-
vestică sau sud-estică se plantează cu vie terenurile cu
pantele de 22 – 35% cu alte expoziţii se acoperă cu livezi
terenurile cu pantele de peste 28 – 35 – 45% se transformă
în pajişti, fâneţe
terenurile cu pantele de peste peste 35 – 40% se
împăduresc
 Organizarea teritoriului fermei de cultură mare.
 A. Unitatea de lucru şi organizatorică este sola.
 O solă are lungimea optimă de 1.200 – 1.500 m lungimea maximă de
2.500 m şi lungimea minimă de 400m.
 Lungimea solei se ia de-a curmezişul pantei, pe versanţi sub 12%, şi
tot mai fidel pe curba de nivel pe măsură ce sporeşte panta
terenului.
 Lăţimea solei este de 800 – 600 m pe pante sub 3%, de 600 – 400 m
pe pante de 3 – 7%, de 400 – 300 m pe pante 7 – 12%, de 300 – 200 m
pe pantele de 12 – 18% şi de 200 – 100 m pe pante de 17 – 28%.
 Forma solei se consideră favorabilă când este dreptunghiulară,
trapezoidală sau cu laturile mici practic duse oricum, iar laturile
lungi strict paralele între ele.
 Suprafaţa optimă a unei sole este de 80 – 120 ha pe terenurile din
şes va ajunge la 10 – 20 ha pe pante de 28%.

 B. Asolamentul este compus din 4 – 12 sole.

 Suprafaţa solelor aceluiaşi asolament trrbuie să fie practic egală,
putând diferi între ele cu cel mult 10%.
 Asolamentele care se folosesc în cultură mare sunt:
 asolamente de câmp (A.C.), pe pante sub 18%;
 asolamente speciale (furaje , legumicole etc.) (A.S.), pe pante sub
12%
 şi asolamente de protecţie antierozionale, pe pante de 18 – 20%.
 Organizarea teritoriului în sole şi asolamente.
 Drumurile în fermă

murile de fermă trebuie să:

urmărească traseele cele mai scurte, cât mai drepte
- să urmărească formele de relief
- să evite pantele abrupte, terenurile alunecătoare
- aibă accese spre toate punctele unităţilor agricole
- să nu contribuie la dezvoltarea proceselor de eroziune a solului.

drum principal , de 6 – 8 m lăţime şi amplasat în interiorul fermei

drum de centură, de jurul împrejurul fermei, de 6 – 10 m lăţime
drumuri secundare, de 4 – 6 m lăţime şi care ies la drumul principal sau
de centură
 Perdelele antierozionale de protecţie
Dupa scopul pentru care au fost create:
- perdele pentru protecţia câmpului: protejează culturile contra
factorilor dăunatori şi ameliorează condiţiile climatice din perimetrul apărat;
perdele antierozionale: de protejare a solului supus fenomenelor de
eroziune;
- perdele de protecţie a căilor de comunicaţie şi de transport: respectiv de
apărarea acestora contra zăpezilor; contra curenţilor, viiturilor, a gheţii, etc;
perdele de protecţie a diverselor obiective sociale şi economice.

La nivelul fermei avem:

 perdele-centură pe două laturi ale
fermei, respectiv de unde bat
vânturile nefavorabile, de 18 – 30 m
lăţime; drumul de acces se face în
partea apărată de vânt a perdelei;
 perdele-alei, făcându-se de
preferinţă – pe o singură parte a
drumului, astfel ca umbra să cadă
peste drum.
Perdelele antierozionale de protecţie
Perdelele antierozionale de protecţie
2. Lucrările antierozionale
simple (agrofitotehnice)

 a. structura şi rotaţia culturilor

 b. modul de amplasare a plantelor
cultivate pe veranţi
 c. lucrările de mobilizare a solului şi
fertilizarea lui.
 a.Structura şi rotaţia culturilor
Are în vedere:
reducerea pierderilor anuale de sol sub valoarea admisibilă
(în medie 6 t / ha/an)
- realizarea condiţiilor pentru rotaţia raţională a plantelor
 asigurarea posibilităţilor pentru executarea mecanizată a
lucrărilor
- obţinerea de recolte mari la un preţ de producţie cât mai mic.

Pe versanţii cu pante sub 5% nu se impun nici un fel de

restricţii privind structura culturilor.
Pe pante de peste 5%, începe, mai ales, o limitare a
prăşitoarelor.
Astfel se recomandă următoarele:
Pe pante de 5 – 10% culturile prăşitoare pot atinge 50%,
pe pante de 10 – 15% ating 40%,
pe pante de 15 – 20% ating 30%,
iar pe pante de 20 – 25% sub 25% din totalul culturilor.
 Observaţii:
 Sortimentul de culturi se alege şi în
funcţie de posibilităţile de mecanizare a
lucrărilor; astfel, pe versanţii mai
frământaţi se preferă păioasele, căci ele
cer un volum mai redus de lucrări
mecanizate decât prăşitoarele.
 Se apreciază că cele mai bune condiţii
pentru plantele de câmp, se găsesc pe
expoziţii nordice, unde este mai redusă
temperatura şi mai ridicată umiditatea
solului. Pe expoziţii sudice se vor alege
plante mai rezistente la secetă.
 Scurgerile medii de apă şi sol, prin eroziune, înregistrate
în judeţul Iaşi în perioada 1980-2015
la diferite culturi

20
18
16
14
18.81 12
16.18 10
15.44 6.69 4.91
9.58 7.63 7.06 8
6
0.296 4
13.59 1.662 2
2.448 0.88
10.279 9.746 4.798 2.767 0
1.20
1.26 Ierbu
ri an
Grau ul II
1.36
m) 1.71 Ierbu
c u r sa (m ri an
ul I
s 2.76 Maza
Apa ) re
a
t ( t/h 2.89 Faso
o l eroda 3.36
le
S P o ru
m ) m b
.8 m Floa
(% / 559 rea- s
sa oare
sc ur Ogo
r l ui
Apa
Influenţa structurii culturilor asupra eroziunii solului
14

Sol erodat (t/ha) Apă scursă (mm) Maximum

12 11,8 11,7
11 10,8
10 10,1
9,4 9

6 5,52
5,46 5,46
4,59 4,38

4 3,51
3,5 3,26

0
Grâu-porumb Fasole-grâu- mazăre-grâu- Mazăre-grâu- mazăre-grâu- mazăre-grâu- Fasole-grâu-
porumb-fl.soarelui- porumb- porumb porumb- porumb+ierburi porumb+ 2 sole
grâu fl.soarelui+ierburi fl.soarelui+ 2 sole ierburi
ierburi
Asolamentele (Rotaţia culturilor)
Creează:
 condiţii de mediu mai favorabile pentru plantele cultivate
 o mai bună aprovizionare cu apă şi substanţe nutritive
 prevenirea pagubelor provocate de buruieni, boli şi dăunător

Organizarea unui asolament se face pentru o perioadă mai

lungă de 4 - 6 ani. Ea ţine cont de:
• condiţiile naturale;
• cerinţele economico - organizatorice;
• cerinţele agrobiologice ale plantelor
RECOMANDĂRI:
- După plante care lasă în sol cantităţi mari de elemente nutritive,
cum ar fi leguminoasele, să urmeze plante mari consumatoare de azot şi
fosfor,cum sunt porumbul, grâul, sfecla, floarea soarelui,etc.
După plante mari consumatoare de apă să urmeze plante cu un consum
mai redus de apă.
- Prin rotaţie şi succesiunea culturilor în cadrul asolamentului trebuie să
se realizeze şi o bună combatere a bolilor şi dăunătorilor, şi a buruienilor.
Asolament de 3 ani 1.    Leguminoase ­plante tehnice
2.    Cereale păioase
3.    Porumb

1.    Leguminoase
Asolament de 4 ani 2.    Cereale păioase
3.    Plante tehnice
4.    Porumb

1.    Leguminoase ­plante furajere

Asolament de 5 ani 2.    Cereale de toamnă
3.    Cereale de toamnă
4.    Porumb ­plante tehnice
5.    Porumb plante tehnice

1.    Leguminoase
2.    Cereale de toamnă
Asolament de 6 ani
3.    Porumb, floarea soarelui, sfeclă
4.    Cereale de toamnă
5.    Porumb
6.    Porumb
În condiţii de irigare se recomandă asolamente de 3-5 ani,
cu următoarea structură de culturi:
- porumb 42%,
- grâu ­orz 26%,
- sfeclă 8%,
- soia 8%,
- floarea soarelui 8%,
- ierburi perene 8%.
b. Nivelarea şi modelarea suprafeţelor (metodă fitoameliorativă)

Lucrările de nivelare pe sole sunt necesare şi în practica

agricolă pe terenurile plane, dar sunt obligatorii pe versanţi.
Pe terenurile în pantă se nivelează toate vadurile, ogaşele şi
ravenele cu adâncime mică, microreliefuri cu alunecări,
se corectează micile mameloane de de teren şi se astupă
micile depresiuni care colectează multă apă

c. Lucrarea solului pe versanţi.

Aratul se va practica numai paralel cu curbele de nivel, astfel
- pe pante de 3% - 12% se ară pe o direcţie generală a curbelor
de nivel,respectiv de-a curmezişul pantei,
pe pante peste 12% aratul se va face tot mai strict pe curbele
de nivel.
Avantaj: contribuie la reducerea pierderilor de sol cu 50-80% şi a
pierderilor de apă cu până la 75%
Terenuri arabile amenajate cu lucrări
antierozionale Podu-Iloaiei- Iaşi
 Măsuri de completare a arăturilor
Dintre lucrările ce reduc scurgerea şi eroziunea şi care
completează arăturile , se folosesc:
Subsolajul (scormonirea pământului la arat sub adîncimea la care
pătrunde plugul), la 35 – 45 cm adâncime nu se aplică pe toată suprafaţa arată,
ci pe fâşii cu ajutorul unui subsolier (se ataşează la o bârnă a plugului cu două
sau trei brazde ),
Galerii-cârtiţă, care se execută cu drenerul, sunt eficiente pe terenurile ma
umede căci în zona secetoasă, vara ele contribuie la sporirea pierderii apei
din sol.
Valuri temporare, care se fac concomitent sau cu executarea arăturilor
După arătură se execută cu un plug cu o singură cormană şi poartă numele
de biloane. Aceste biloane se fac de la 20 – 5 m unul de altul, în funcţie de
panta terenului (8 – 25%).
Desfundarea pe fâşii a terenului, care se face la 60 – 70 cm adâncime, pe
fâşii de 5 – 10 m lăţime (în fiecare an altele) şi aflate la 50 – 15 m unele de
altele, în funcţie de panta terenului.
Scarificarea (scormonirea) adâncă, se face cu cuţite ce pătrund la
35 – 60 cm adâncime, pe curba de nivel, la 1,5 – 5 m unul de altul
Arătura în copci, care constă din executarea unor adâncituri sau gropiţe
cu un plug ce intră şi iese automat din brazdă- 10.000 – 12.000 copci la ha.
Biloane
Semănatul pe versanţi.
Semănatul culturilor agricole trebuie executat pe versanţi pe aceeaşi
direcţie ca şi aratul.
b. Sistemul de amplasare a culturilor pe versant
(metodă de combatere a eroziunii solului pe terenurile arabile)
Amplasarea culturilor pe versanţi se face după următoarele sisteme:
- Sistem de cultură compact, care se practică pe versanţi până la panta de 5 – 12%
şi când fiecare solă aflată pe versant se cultivă cu o singură cultură agricolă;
Sistem de cultură în fâşii, când o solă se împarte în două sau mai multe fâşii
care se cultivă concomitent cu 2 culturi agricole diferite. Acest sistem de foloseşte
pe pante peste 5 – 12% şi în zone secetoase, unde favorizează reducerea pierderii
de sol de 3 – 19 ori şi sporeşte recoltele cu 4 – 23% faţă de sistemul de cultură
compact. Lăţimea fâşiilor pe pante de 5 – 15% de 60 – 30 cm, pe pante 15 – 28% de
30 – 20 cm,.
- Sistemul de cultură cu benzi-tampon se recomandă în acelaşi condiţii ca şi cel în
fâşii, dar în zone mai umede. Benzile-tampon se cultivă cu ierburi perene, graminee
leguminoase perene. Ele au lăţimi de 6 – 4 m în treimea superioară, de 6 – 8 m în
treimea de mijloc 8 – 10 m în treimea inferioară a versantului. Această lăţime a
ierburilor este suficientă pentru a filtra scurgerea superficială a apei şi a facilita
depunerea materialului solid . Benzile-tampon se păstrează 3 – 5 ani
Sistemul de culturi intercalate, când între rândurile unei prăşitoare se seamănă o
altă cultură, respectiv porumbul cu o leguminoasă.Leguminoasele se pun pe 1 – 4
rânduri alternând cu un număr egal de rânduri de porumb sau chiar se amestecă pe
acelaşi rând. Acest sistem atenuează defectele erozionale ale prăşitoarelor.
 PE TERENUL ARABIL, PRINCIPALELE LUCRĂRI DE ÎNTREŢINERE
CARE AU EFECTE ANTIEROZIONALE SUNT URMĂTOARELE:

- reţinerea zăpezii şi a apei provenite din topirea ei,

aplicarea de îngrăşăminte solului este foarte importantă pe terenurile erodate,
duce la o mai bună dezvoltare, la o desime mai mare a plantelor pe unitate de
suprafaţă şi sporeşte capacitatea dec reţinere a apei în sol
spargerea crustei, care se formează după ploi sau topirea zăpezii, trebuie
aplicată obligatoriu pe versanţii arabili, reducând astfel scurgerea superficială,
sporind infiltraţia apei în sol şi diminuându-se eroziunea solului;
mulcitul unor culturi, care se face cu paie, tulpini tocate sau alte deşeuri agricole
sau chiar cu material plastic, reduce eroziunea provocată de picăturile de ploie şi
permite o mai bună dezvoltare a culturilor agricole;
- prăşitul pe curba de nivel
fixarea solului cu mijloace chimice, folosindu-se pasta de hârtie, latexuri, emulsii
şi suspensii de material plastic, amidon solubilizat etc. Acestea se împrăştie sau se
stropesc pe suprafaţ solului şi consolidează particulele de sol între ele, ceea ce
reduce considerabil eroziunea
lucrările de recoltat, direcţia de recoltat la culturile agricole se face în acelaşi
sens ca şi aratul.
Suprafeţe amenajate antierozional
 modelului clasic de
amenajarea
antierozională, prin poziționarea
parcelelor în fâșii conforme
curbelor de nivel
 Măsuri hidroameliorative de combatere a
eroziunii solului pe terenurile arabile
 Valurile de pământ
Această lucrare antierozională se amplasează pe versanţii de
3 – 12% unde se practică asolamente cu prăşitoare şi constă din
executarea de coame sau diguleţe prevăzute în amonte cu un şanţ. Atât
şanţul cât şi diguleţul se fac cu taluze foarte line, ca să se poată cultiva
cu aceeaşi cultură agricolă ca şi restul suprafeţei
 Agroterasele
Aceste lucrări antierozionale se execută pe pante de 12 – 28%, pe versanţi
mai uniformi şi constau din terase care au fost executate în timp de
5 – 20 ani, ca urmare a lucrărilor de arat făcute convenabil.
Pentru a se obţine agroterase se formează benzi-tampon de 2 m lăţime,
care se înierbează artificial sau se lasă să se înierbeze natural. Apoi an
de an se ară şi se întreţin culturile, aruncându-se brazda în aval pe
întreaga suprafaţă dintre două benzi tampon
 Măsuri şi lucrări antierozionale în vii

 organizarea teritoriului,
 măsurile agroameliorative şi hidroameliorative.

A.Organizarea teritoriului fermei viticole

- Se pot amplasa vii pe pante de 12 – 35% (panta optimă 12 – 25%)
având orientări sudice, sud-estice şi sud-vestice, estice şi vestice,.
 Suprafaţa amenajată cu vie la o întreprindere agricolă sau fermă
se numeşte trup de vie.
Unitatea de bază şi de lucru în vii este tarlaua, compusă din
3 – 6 parcele
Forma optimă a tarlalei este dreptunghiulară, pătrată,
trapezoidală, cu laturile lungi strict paralele între ele şi
amplasate pe linia curbelor de nivel.
Lungimea tarlalei este de 300 – 700 m. Iar lăţimea de 500-1200m
(în funcţie de panta terenului).
Schiţa tarlalelor lucrate tehnologic mecanizat, cu
diferite expoziţii, a S.C. Vinifruct Copou Iaşi
Aşezarea trupului viticol
Tarla lucrată mecanizat ale plantaţiei viticole la S.C
Vinifruct Copou S.A. Iaşi
 Perdelele de protecţie se fac indentic ca pe arabil, între tarlale
B. Măsuri agroameliorative în vii
- Desfundatul terenului se face în fâşii
Sistemul de plantare
 pe pante sub 12% se face de-a curmezişul pantei;
 pe pante de 12% - 35% pe linia generală a curbelor de nivel
 pante mai mari de 15 – 16% se pot amenaja terase

- Biloanele se fac prin

lucrarea de întreţinere a terenului,
astfel încât să rezulte
pe rândul de butuci un fel de
diguleţe, de 15 – 25 cm înălţime
Acumularea şi stagnarea apei între biloane
 C. Măsuri hidromeliorative în vii

Parcele de gropi constau din executarea de gropi nu prea

adânci, dar dese, aşezate pe unul sau maimulte rânduri
pentru preluarea scurgerilor
Canale de coastă şi de nivel
Terase.
Debuşee – canale care preiau apa adusă de pe şanţuri sau terase
Microrelieful cu coame şi rigole care favorizează
scurgerea dirijată a apei
 Măsuri şi lucrări antierozionale în livezi
- Organizarea folosinţelor în ferma pomicolă se face
identic ca şi într-o fermă viticolă, cu deosebirea că în
acest caz se acceptă şi pante nordice şi variantele lor.
- Organizarea teritoriului unei livezi se face pe bază de tarla
compusă din 1 – 5 parcele de pomi.
Dimensiunile tarlalei sunt de 400 – 800 m lungime şi
400 – 200 m lăţime (în funcţie de panta terenului )
Aşezararea rândurilor de pomi sau arbuşti fructiferi se va
face paralel cu curbele de nivel.
Desfundatul terenului pentru pomi se recomandă a se face
în fâşii ca şi la vie
Benzile înierbate se execută între rândurile de pomi
Benzile înierbate între rândurile de pomi
Măsurile hidroameliorative în livezi constau din:
- valuri de pământ
- canale de coastă şi nivel
- terase, la nevoie chiar şi o terasă specială,
individuală; acest fel de terasă se face pentru
fiecare pom în parte, sub forma unei mici
platforme cu rază de 1 – 1,5 m,
 Măsuri antierozionale pe pajişti

Măsurile de organizare a suprafeţelor de pajişti

- împărţirea lor în unităţi de lucru, care sunt sola
de păşunat sau sola de fâneaţă. Suprafaţa acesteia este
de 100 – 150 ha, de formă dreptunghiulară, trapezoidală
sau chiar neregulată
 Calendarul de păşunat, prin care se fixează parcelele de
păşunat ; se întocmeşte un plan de păşunat,
Drumurile spre o păşune sunt două (de acces)- hăţaşuri; ele
se folosesc alternativ câte 1 – 2 săptămâni, pentru ca iarba lor
să se păstreze şi au cel puţin 20 m lăţime.
Perdele de protecţie
  Măsurile agroameliorative utilizate pe pajişti
Reânsămânţarea locurilor lipsite de iarbă, a zonelor cu
ierburi mai puţin valoroase sau pe toată pajiştea.
- Supraânsămânţarea este operaţie prin care însămânţăm în
covorul de iarbă existent ca să îndesim şi să îmbunătăţim
vegetaţia existentă. Sparceta este o plantă deosebit de
valoroasă pentru supraânsămânţări.
 Îngrăşarea păşunii, pentru ca să se îmbunătăţească şi să se
îndesească covorul vegetal.
Brăzduirile, adică executarea de brazde cu plugul pe pajişti
la 3–6 m una de alta, de 20–25 cm adâncime, pe curba de nivel
Scarificarea pajiştii, care se face cu un cuţit la adâncimea
de 40 – 60 cm, pe curba de nivel; Se sporeşte mult provizia de
apă a solului şi se reduce scurgerea superficială.
Curăţirea şi întreţinerea păşunii de muşuroaie, buruieni,
bolovani, etc. contribuie la micşorarea eroziunii solului.
 Măsurile hidroameliorative pe pajişti constau din:
 - valuri de pământ
- canale de coastă, centură şi nivel
- terase
Canale de centură şi podeţe colmatate
Ravene Rigolă

Ogase
Albie uscată în care se formează un
torent în timpul ploilor