A fost un vis pe-aripi de dor

A fost o clipă amorțită,

Eram doar noi pe-al vieții nor
Eram o lacrimă sfințită.

Pe-un drum am mers și-am ocolit

Multe prăpăstii și nevoi,
Căci m-ai ales si te-am iubit
Și-n lume eram numai noi.

Mult m-a durut cînd s-a pierdut

Fiorul care ne-a unit,
Tu ai rămas un chip de lut
Iar eu cu sufletul rănit.

Chiar de-am luptat n-a fost deajuns

Nu am putut învinge soarta,
Și cu durere ne-a străpuns
Tăcerea ce întoarce roata.

Tu ai cedat si eu pe tine
Am încercat să te opresc,
Dar m-ai lasat în reci suspine
Și-am incetat să te iubesc.

Un înger mi-a iesit în cale

Sau poate-un demon,nu mai știu
Au coborît din cer petale
Și pentru noi era tîrziu.

Și te-ai întors cu pasul rece

Iubirea să-mi cîștigi din nou,
Dar dragostea care se trece
Lăsă in urmă un ecou.

Ecoul ei și-acum e viu

Și-n noaptea rece ma apasă,
Te simt ca ploaia în pustiu
Un chin ce veșnic nu ma lasă.

E altul care mă-mplinește

Și pentru care-acum trăiesc,
Un cînt ce sufletu-mi doinește
Este bărbatul ce iubesc.

Stau singur în întuneric și inima-mi arde în foc.

Privesc la ecranul albastru și nu am cuvinte de loc...
Încerc să îți scriu o scrisoare, să-ntreb cum te simți și ce faci,
Dar ochii se umplu de lacrimi și nu înțeleg ce să fac!
Această durere nebună mă arde în suflet cu foc.
Mă pun în genunchi de durere, încerc să nu plâng, dar nu pot,
Încerc să-mi impun adevărul, că nu-s pentru tine, oricum
Și mintea ar vrea să-nțeleagă, dar sufletul parcă-i nebun!
Stau singur în întuneric și inima-mi arde în foc,
Încerc să înăbuș durerea, dar nu mai am forță de loc .
Nici nu înțeleg ce se-ntâmplă, încerc de la capat s-o iau,
Dar inima plânge, sărmana, mă roagă o sansă să-i dau .

Desigur că mintea-nțelege, că tu ești prea bună de fapt,

Iar eu sunt un nimeni, o umbră, cu trupul handicapat!
Stau singur în întuneric și inima scrum s-a făcut,
Iar lacrima-mi curge pe față și sufletul geme tăcut.
Atât de amar mi-e pe suflet , mă simt parcă-aș fi otrăvit,
Această durere nebună mă arde , mă frige cumplit!
Dar cum să îți spun adevărul pe care în suflet îl port?
De parcă aș fi un nebun, nici nu știu cum mai suport.
Să-ți spun, sau să tac e tot una, răspuns oricum nu va fi,
Dar mie nu-mi place minciuna, așa că fie ce-o fi .