Sunteți pe pagina 1din 4

FIȘĂ DE LECTURĂ- ALEXANDRU

LAPUȘNEANU
Titlul operei: Alexandru Lapusneanu
Autorul operei: Constantin Negruzzi
Data aparitiei: 1840
Date despre autor:
Constantin sau Costache Negruzzi a fost un om politic și scriitor român
din perioada pașoptistă. s-a născut în anul 1808 la Trifeștii Vechi
(astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iași. Dupa izbugnirea
revoluției din 1821, s-a refugiat în Basarabia cu tatăl său unde își va
începe cariera ca scriitor. La Chișinău face cunoștință cu poetul rus
Pușkin, care-i trezește interesul pentru literature. Astfel au aparut
primele sale incercari literare: Zăbavele mele din Basarabia în anii
1821-1822. După moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând
astfel viața politică, cum făceau mulți fii de boieri pe atunci.În acest
timp publică câteva traduceri de poezii și câteva nuvele, care au făcut
mult efect. Îndemnat de scrierile patrioților de peste munți, studiază
istoria și dă la lumină poemul Aprodul Purice ca un fel de protest
indirect la adresa domnului și a boierilor din timpul său. În 1837 este
ales deputat de Iași în “Obșteasca obișnuită adunare”, apoi devine
funcționar superior ca mai târziu să fie director al teatrului împreună
cu Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. În anul 1840, Costache
Negruzzi a fost ales primar al orașului Iași.
Debutează în literatură cu traducerea poeziei „Șalul negru” după
Aleksandr Pușkin. A scris poezii, iar cea mai însemnată lucrare în
versuri a sa este “Aprodul Purice”. Cea mai populară operă a sa
este nuvela “Alexandru Lăpușneanu” aparută în anul 1840.
Costache Negruzzi s-a stins din viață pe data de 24 august 1868 și a
fost înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi, satul său
natal.
Date despre opera: Nuvela „Alexandru Lăpușneanu” apare în primul
număr din 30 ianuarie 1840 al revistei ieșene „Dacia literară”, condusă
de Mihail Kogălniceanu. Tema nuvelei este proveniență istgorică și
prezintă o perioadă importantă din istoria Moldovei, ultimii 5 ani de
domniei ai lui Lăpușneanu între anii 1564 și 1569. Construcția nuvelei
este dispusă de-a lungul a patru capitole și fiecare dintre capitole are
un motto sugestiv, care concentrează conflictul dominant al operei:
Capitolul 1 – “Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”; Capitolul 2 -” Ai să
dai seama, doamnă”; Capitolul 3 – “Capul lui Moțoc vrem”; Capitolul 4
– “De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu”.
Rezumat:
1) "Daca voi nu ma vreti, eu va vreau"
Dupa ce Iacob Euclid, poreclit Despotul,a murit de mâna lui Ștefan
Tomsa, iar Alexandru Lăpușneanu a fost învins de doua ori, acesta
se retrage la Constantinopol. Acesta pleacă spre Moldovia, hotărât
că își va recăpăta tronul, având șapte mii de spahii sit rei mii de
ostași adunați,și cu gândul să-l izgonească pe Tomșa. Astfel are loc
un conflict puternic între fostul domnitor şi boierii trădători, vornicul
Moţoc, postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc şi Stroici. Boierii
încearcă să-l convingă să renunţe la ocuparea tronului, Motoc
incearcand să-I recâștige încrederea. Subtil, Lapusneanu îl întrerupe
vorbele mieroase cu zicatoarea- "Lupul parul schimba dar naravul
ba". Lapusnuanu recunoaste ca nu-si va pata sabia cu sangele lui
Motoc, care sub orice forma incearca sa-l ademeneasca pe
Lapusneanu sa aiba incredere in el.
2) "Ai să dai sama doamna"
Fiindcă Tomșa nu este pregătit să se lupte cu Lăpușneanu, acesta
fuge în Valahia, în timp ce fostul domnitor își recapătă ușor tronul.
Devenind domnitor, poporul spera la o viață mai bună,în timp ce
boierii sunt ingroziti. Dar acesta dezamăgește poporul dând foc la
toate cetățile Moldovei cu excepţia Hotinului,cetăţile fiind locuri de
rezistenţă şi comploturi ale boierilor împotriva domnitorului.
Pentru ca să distrugă cuiburile feudalităţii, îi despoia pe boieri de
averi sub diferite pretexte. În plus, execută boierii la cea mai mică
greşală sau plângere ,iar capetele celor ucişi sunt atârnate de
poarta curţii domneşti. La moartea tatălui său, Ruxanda rămăsese în
fragedă vârstă, sub tuturatul a doi frați mai mari, Iliaș și Ștefan.
Între timp aceștia au fost omorâți și astfel numai Ruxanda rămăsese
din familia lui Petru Rareș.Lăpușneanu o întâlnește pe fată și se
mărită cu ea. Astfel Ruxanda a ajuns a fi parte biruitorului
Zilele treceau astfel incât , intr-o zi o văduvă cu 5 copii o oprește pe
Doamna Ruxandra și îi spuse ca soțul ei ucide fără milă, si pentru
faptele rele realizate de soțul ei, va plati. Aceasta se sperie si îl
roagă pe Lapușneanu să îi cruțe pe boieri și să nu mai ucidă pe
nimeni. Lăpuşneanul îi promite că îi va îndeplini dorinţa de
poimâine. Acesta ca drept leac pentru tristetea ei da un mare ospat
la palat la care erau invitati toți boierii.
3) Capul lui Moțoc vrem…
Ospățul organizat de Lăpușneanu are loc intr-o zi de sărbătoare
după slujba religioasa la care domnitorul participa. Împotriva
obiceiului său, Lăpușneanul, în ziua aceea, era îmbrăcat cu toată
pompa domnească. Purta corona Paleologilor și peste dulama
poloneză de catifea roșie, avea căbănița turcească. După încheierea
slujbei,Lăpușneanul se închin la icoane si săruta moaştele lui Ioan.
In mitropolie el cuvanta in fata boierilor si a poporului spunand ca
este timpul sa termine cu toate crimele si ca de acum inainte sa se
aiba cu boierii ca fratii. Acesta este iertat de boieri si de popor, mai
putin de Spancioc si Stroici, care nu vin la ospăț. Dupa acel discurs
boierii incalecara pe cai si pornira spre palat. In interiorul palatului o
masa ca-n povesti astepta Dupa ce se ospatara Lapusneanu il lovi in
cap cu Buzduganul pe boierul Veverita in timp ce acesta se inchina
in fata lui. Dupa aceasta incepe un adevarat razboi intre osteni si
boieri ramanand dupa batalie o baie de sange Poporul, stand la
poarta palatului striga in gura mare "Capul lui motoc vrem",
facandu-l pe acesta vinovat pentru cele intamplate. Domnitorul
dadu norodului ceea ce cereau sub forma de cadou de la domnitor
asezand capetele boierilor sub forma de piramida dupa rangul
fiecaruia Lapusneanu o chema pe Ruxandra care ingrozita lesina
4) "De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu"
Dupa 4 ani de la acea scenă, pe tiran il apuca dorul de a ucide asa
ca incepu a ucide din oamenii norodului, peste care pusese
stapanire. Dar il chinuia gandul ca nu a putut sa-i omoare pe cei doi
boieri:Stroici si Spancioc, pentru asta trebuia sa-i supravegheze,
astfel incat se muta in cetatea Hotinului unde se imbolnaveste de
lângoare. Fiind pe patul mortii acesta ceru sa fie popit de către
mitropolitul Teofan inainte sa moara,cerându-și iertare,umilit și într-
un final leșină. Dupa un timp îsi reveni Lapusneanul și îi alungă pe
cei care l-au călugărit. Acesta îi cere unei slugi un pahar cu apă și
pe fiul său. Ruxandra, speriată că o să ucidă fiul ei, îl ascultă pe
Spancioc, Stroici și preot și pune otravă in băutura soţului sau care
își gaseste astfel sfarsitul. Trupul sau a fost dus la manastirea
Slatina.

Referinte critice:

S-ar putea să vă placă și