Alexandru Odobescu

Biografia
 1834-1895
 provenea din clasa boierească, cu moșii în Teleorman
 A urmat studiile la București și Paris
 A ocupat posturi importante
 la legația din Paris, de unde a fost demis de primul ministru Ion C.
Brătianu
 Avea cunoștinte vaste în domeniul arheologiei
 Director al Teatrului Național
 A fost ruinat de luxul în care s-a complăcut
 G Călinescu spune că era un personaj balzacian, mereu
îngropat în datorii
 S-a sinucis cu o supradoză de morfină pentru Hortensia
Racoviță
Activitate literară
 1851- susţine, în cadrul cercului literar „Junimea
română", expunerea despre Viitorul artelor în
România
 „Studiind caracterul patriei noastre şi trebuinţele ei, cei
din noi cari se îndeletnicesc cu această artă, să dea
României bazele artei sale naţionale"
 „e un adevăr recunoscut acuma ca artele sunt expresia
simţirilor unui popor întreg şi că numai în acest caz
sunt ele întemeiate cu putere“
 viitorul e al „picturii istorice [...], care, aducând aminte
gloriile trecute, să insufle credinţa şi putere
Bazele unei literaturi naţionale
 1855
 pledează pentru studierea celor „două comori“:
literatura greacă şi cea latină
 „combinarea formelor antice cu inspiraţiile lumei
moderne în proporţii potrivite, atunci putem zice că o
lucrare e nimerită şi avem un cap de operă“
 „poporul şi cronicarii sînt două izvoare naţionale“
 afirmă: „dar atîta nu e destul“
 recomandă cunoaşterea şi frecventarea altor literaturi
şi, în primul rând a celor clasice
Studii
 Despre satira latină
 publicat în „România literara“, septembrie 1855
 va marca dimensiunea spiritului erudit al lui Odobescu

 Cînticele poporane în raport cu ţara, istoria şi

datinele românilor
 Poeţii Văcăreşti
 studii de arheologie şi de antichităţi
 Despre unele manuscripte şi cărţi tipărite aflate la
mănăstirea Bistriţa
 Mănăstirile închinate
Scenele istorice
 „au fost concepute cu o finalitate programatică
 a avut drept model „frumoasa nuvelă istorică a d-lui
C.Negruzzi asupra lui Alexandru Lăpuşneanu"
 a adunat „datine, numiri şi cuvinte bătrîneşti, spre a
colora aceste două episoduri culese din cronicele
vechi“
 „faptele istorice ale unei ţări sau ale unei epoce au
totdeauna un interes mai viu cînd traiul şi ideile,
obiectele şi graiul de acolo sau de atunci ne sînt
cunoscute“
 o documentare de specialitate foarte întinsă
 conțin descrieri amănunțite ale locurilor, clădirilor,
interioarelor în care se desfăşoară acţiunea
Scenele istorice
 dezvăluie conflictul fundamental al epocii
evocate
 cuprind elemente realiste preţioase
 Elemente romantice:
 caractere violent contrastante
 comploturi, refugii în turnuri părăsite
 atmosferă de mister şi spaimă
 iubiri tragice
 crime oribile şi demenţă
Scene istorice
 Mihnea-Vodă cel Rău
 tipul de tiran
 caracteristic feudalităţii româneşti
 Doamna Chiajna
 văduvă de voievod
 femeie aprigă ce pune mai presus de fireştile
sentimente omeneşti interesele politice
Mihnea Vodă cel Rău
 publicata pentru prima data în „foița" ziarului „Românul“
 republicată în volum în 1860, sub titlul Scene istorice din chronicile
românești
 urmează îndeaproape nuvela istorică a lui Costache Negruzzi,
Alexandru Lăpușneanu
 este împărțită în patru capitole, fiecare deschizându-se cu câte un
motto
 Trei fapte consemnate în cronicari
 Lupta dintre Dănești sau Basarabești și Mircești sau Drăculești
 Ciocnirea de la Cotmeana dintre Neagoe Basarb și Mircea
 Asasinarea lui Mircea la Sibiu
Subiectul
 Nuvela debutează cu descrierea cadrului natural în care se găsește
cetățuia armașului Dracea din Mănești, cu „zidurile ei înnegrite“
 Stăpânul său, pe patul de moarte, îi mărturisește fiulu, Mihnea,
ultimele dorințe: „să fii stâlp țeapăn casii noastre și nu-ngădui să cază
biata moșie părintească pe mâna oltenilor, p-a Basarabeștilor să nu
cruți, să n-aibi milă, că nici de tine nimeni nu va avea milă".
 Bătrânul armaș moare iar Mihnea este uns domn al Țării Românești
 Printre cei ce vin să i se inchine se numără și bătrânul boier Pârvu
împreuna cu cei trei fii ai săi, llie, Neagu și Dragomir, care, desi fac
parte din familia Basarabeștilor, sunt hotărâți să-l slujească pe noul
domn
 Ilie se căsătorește cu Ilinca, fiica lui Radu spatarul din Albești.
Subiectul
 Oamenii lui Mihnea pătrund „pe furiș într-acel cuib de
fericire", îl ucid pe mire și o fură pe mireasă
 Mihnea invită la un ospăț pe toti cei despre care a
aflat că și-au exprimat revolta
 Le dă pilaf cu mărgăritare
 „Hi! Spuneți acuma, boieri domnia-voastră, nu-i așa
c-avuțiile-s amăgitoare"
 Mihnea hotărăște suprimarea dușmanilor.
 Planul său este adus la cunoștinta celor persecutați
de tânărul Dragomir, care a asistat la discuția din
„bolta" întunecată dintre domn și logofatul Stoica
Subiectul
 Mihnea „își înmuie turbarea în fel și fel de cruzimi
 ”porunci să se prade, să se arză și să se sfărâme
pana la pamant toate casele si toate bisericile lor"
 Basarabeștii pun la cale alungarea tiranului
 La Cotmeana, fiul domnului, Mircea Ciobanul, împreuna
cu logofatul Stoica, este pus pe fuga de către Neagoe
Basarab, viitorul domnitor, dovedind veridicitatea
proverbului „Fuga e rușinoasă dar e sănătoasă "
 Mihnea va urma exemplul fiului sau, fugind și el peste
munți, în Ardeal.
Subiectul

 la Sibiu, Mihnea, cu întreaga sa suită,

așteaptă momentul revenirii la tron

 Mihnea este decapitat în piața sibiană, iar din

clopotnița bisericii răsuna cuvintele: „Să știe

tot omul ca am omorat pe Mihnea vodă!"
Plăsmuiri
 Mihnea n-a fost fiul armașului Dracea, ci al lui Vlad
Țepes
 Mircea Ciobanul a fost fiul lui Radu cel Mare și
nicidecum al tiranului din nuvelă
 Neagoe Basarab n-a fost fiul vornicului Pârvu, ci al lui
Basarab cel Tânar etc.
 Sosirea boierilor care-l anunță pe noul domn
 Ospățul boierilor care sunt serviți cu pilaf din boabe
de mărgăritare
Portretul lui Mihnea
 ”avea scrise pe fața sa păroasă și posomorâtă și-n ochii
săi arzoi și-ncruntați strășnicia caracterului său”
 ”Să n-aibi milă!”-ultimul îndemn al tatălui său
 Prin vorbe si prin înfățișare, Mihnea pare a avea tot ceea
ce ține de portretul unui mare tiran;
 nu întâmplător la numele său s-a adaugat și epitetul de
„cel rau".
 La aflarea veștii ca Basarabii i-au scăpat din mână,
„sângele se aprinde într-insul și turbarea îi cuprinse
sufletul“
 O necinstește pe Ilinca și-i ucide soțul
 Le zdrobește dinții boierilor băgându-le mărgăritare în pilaf
 Pune la cale năpăstuirea Basarabilor
Prezentarea detaliilor vestimentare
 Mihnea și fiul său, Mircea Ciobanul, „purtau ciobote de
piele groasă, până la genunchi, poturi de dimie albă, un
cojoc scurt, de oaie neagră, cu gluga la spate, și chimir cu
otele; la gat aveau grumajer rotund de zale de fier, si-n
cap o turca flocoasa, adusa Ia o parte; la brau, satar si
jungher";
 Ilinca avea „conciul semanat cu diamanturi, cu aburosul
zovon de filaliu, cu auritul val de beteală rasfirat pe un
binis de suvaiu alb, cu grumazul acoperit de margaritare si
cu cununa de flori pe frunte“
 Mihnea, la ieșirea din biserica sibiana, se arăta cu contoșu
„sur și lung, cu ceaprazuri de fir, e deschis la piept și lasa
să se vaza o scumpă blana de samur, la fel cu căciula de
pe cap“
Prezentarea alaiului domnesc
 „în cap mergeau, ca să deschidă drumul, dorobanții cu

garbace și vânătorii de plai și de Olt, cu lungi sânete; in

urma lor veneau rosiorii si verzisorii calari, despartiti in
capitanii, fiecare cu steagul ei, purtand mintene rosii si
verzi; apoi caii domnesti, acoperiti cu grele harsale de fir si
de matasuri; indata dupa acestia, Mihnea insotit de patru
viteji ferentari cu lancile poleite-n varf si la manere, si urmat
de boierii de taina, cu vatasii, aprozii, armaseii si lipcanii lor.
Doamna Chiajna
 se bazează mai puțin pe realitate
 ”pînă la această fugă am urmat mai mult sau
mai puțin întîmplările istorice” (cap. III)
 Momente plăsmuite
 Uciderea Chiajnei în țară (în realitate ea
murind la Constantinopol)
Subiectul
 Moartea lui Mircea Ciobanul, fiul lui Mihnea
 Portretul Chiajnei
 ”cu chipul în veci încruntat”
 Radu Socol, al cărui tată fusese ucis de Mircea, se
îndrăgostește de domnița Ancuța
 Chiajna își mărită fetele cu Andronic Cantacuzenul și
Stamatie Paleologul din Țarigrad
 Ancuța fuge cu Radu
 Acesta e ucis de oamenii trimiși de Chiajna iar
Ancuța înnebunește de durere
 Chiajna sfârșește sub buzdugnul vornicului
Dumbravă, în timp ce-l sprijinea pe Petru Șchiopul
pentru Scaunul Moldovei
Cîteva ore la Snagov (1862)
 izvorul istoric, documentaţia erudită capătă
viaţă sub forţa improvizaţiei eseistice
 descripţia riguros ştiinţifică a monumentelor
locului, mănăstirii şi mormintelor domneşti
 reconstituirea documentară a altor fapte de
cruzime ale Doamnei Chiajna
 descripţii vestimentare
 date genealogice
Cîteva ore la Snagov
 figura lui Matei Basarab:
 „...Ş-apoi iar, te văd colo, unchiaş gîrbovit, cu
ochiul plin de foc, dînd pinteni calului tău, sub
vifor şi sub ploaie, pe cîmpia de la Finta,
îndemnînd şi îmbărbătînd, cu glasul şi cu
gestul viteaza ta oştire, ca sa nu-şi dea
mijlocul şi să răzbească tot cu o nouă
agerime ordiele simbriate de rivalul tău
Vasile...”
Pseudo-Kynegetikos
 epistolă scrisă cu gând să fie Precuvîntare la
cartea Manualul vînătorului al lui
C.C.Cornescu
 publicată în 1874
 12 capitole
 al Xll-lea: „cel mai plăcut pentru cititor"
 constituie osatura unei modalităţi noi în istoria
literaturii noastre
 eseul
Pseudo-Kynegetikos
 Descrieri literare și arheologice
 Critică de artă
 Critică muzicală și literară
 Preocupări de istoria artelor și de folclor
românesc
 Comentarii lingvistice
Pseudo-Kynegetikos
 „Nimicuri anevoioase“(difficiles nugae)
 motto-ul ales de scriitor
 împrumutat din poetul latin Martial
 sugerează lipsa de pretenții, dar și truda cercetării

 o operă născută din analizarea celor literare,

muzicale şi de artă plastică cu temă vânătorească
 descripţii meticuloase şi evocatoare
 amintiri din propria copilărie
 tablouri de natură
 comentarii subtile
 prelucrări de motive populare
Pseudo-Kynegetikos
 ”bate câmpii cu grație” (G. Călinescu)
 ”cel dintâi eseu din literatura noastră”(T.
Vianu)
 Modelul mărturisit: Laokoon, Lessing
Capitolul I
 Autorul se scuză, prin mai multe anecdote, de
ignoranța sa vânătorească
 Descrierea Bărăganului
 pagină neegalată a artei descriptive în
literatura română
 ”și eu am crescut pe câmpia Bărăganului! Et in
Arcadia ego!”
Capitolul II
 Prezintă câteva isprăvi vânătorești din
copilăria sa
 O discuție filologică despre grauri, sturzi,
cocoșari, ierunci, turturele
 Vorbește despre V. Alecsandri
 Citează din Negruzzi și Ienăchiță Văcărescu
 Face aluzii la dicționarul latinizant al
Academiei
Capitolul III
 Își exprimă mirarea că nu este legiferată
întreruperea obilgatorie a vânatului în
anumite perioade ale anului
 Vorbind despre câini și despre coadă, aduce
în discuție o anecdotă vânătorească despre
vulpea bearcă
Capitolul IV
 Pleacă de la studiul filosofic: ”Laocoon sau
despre limitele dintre artele plastice și
poezie”, Lessing
 trei capodopere ale artei plastice inspirate de
vânătoare:
 Diana cu ciuta de la Louvru
 Diana de Poitiers a lui Jean Goujon
 gravura Vînătoarea Sfîntului Hubert a lui
Albert Dürer
Capitolul V
 Face o incursiune în arte și vremuri diferite,
de la romani până în timpul său
 Se oprește asupra baladei vânătorești:
Vînătorul Carpaților
 Se observă finețea și acuitatea simțului său
critic
Capitolul VI: Vânătoarea ca pretext în artă

 Dedicat muzicii cu temă vânătorească

 Haydn: Anotimpurile
 Weber: Freischutz
 Rossini: Wilhelm Tell
 Prin digresiune face aluzii la polemica dintre
revistele ”Convorbiri literare” și ”Revista
contemporană”
Capitolele VII și VIII
 Consacrate picturii
 Analizează câteva scene de vânătoare de pe
mormintele din vechea Romă
 Se oprește asupra lui Alecu și Iancu
Văcărescu
 Analizează un tablou al lui Rubens
Capitolul IX
 Literatura cinegetică
 Scriitorii antichității greco latine: Homer,
Pindar, Horațiu, Virgiliu
 Schiller, Wilhelm Tell
 Alfred de Musset, Gogol, Turgheniev
Capitolele X și XI
 Folclorul
 Feciorul de împărat cel cu noroc la vînat
 Creație originală
 Dragostea dintre feciorul de împărat și fata de
piatră
Pseudo-Kynegetikos
 realizează un inventar de nume şi titluri la
care se face referire
 aparenta așezare la pura întâmplare
 demonstrează uriaşa masă de cultură
integrată
 vastitatea terenului de pe care au fost culese
elementele
 capacitatea de sincronizare a autorului
Concluzii
 „Este probabil că faima de stilist a lui Odobescu se
datoreşte mai cu seamă bogăţiei bine stăpînite a
perioadelor sale, pe care de la Bălcescu nimeni nu
ştiuse a le dezvolta cu un suflu mai larg, cu un mai
armonios simţ muzical, în întreguri sintactice mai bine
articulate; de la Bălcescu, nimeni mai bine ca
Odobescu nu reprezentase, în proza noastră ceea ce
retorica clasică numea «cadenţă» şi «numărul»“ (T.
Vianu)