René Wellek, Conceptele criticii, București, Univers, 1970

TEORIA, CRITICA
SI
, ISTORIA LITERARA

IN THEORY OF I,ITERATURE 1 am încercat sa stabi-

lesc distinotiile dintre cîteva ramuri principale ale studiu-
lui literaturii. "Exista, mai întîi, spuneam în aceasta lu-
crare, distinctia dintre oanoeptLa OOnfd!rmcaTeia literatura
e o ordine simultana si 'Oonceptia'care vede :în litem:tura, în
primul rînd, un ,sir de opere asezate în ordine cronologica
sioonstituind parti integrante ale :procesului istoric. Exista
tipoi distinctia dintre studiul principiilor si criteriilor
literaturii si studiul operelor literare ,ooncrete, luate izo-
lat sau în serii cronologioe."
Studiul principiilar litemturii, al categoriilor ei, al
criteriilar ei etc. e.ste "teorie litemra", în ttmp oe studiile
privind opere litemre 'concrete reprezinta fie "critica
literara" (esentialmente statica în abordarea probleme-
Iar), fie "istorie literara". Desigur, termenul de "critica
literara" este adesea folasit într ....o aoceptiune care inclu-
de si teoria literara 2. Tot în lucnarea mentionata, ple-
dam pentru necesitJatea unei colaborari între cele trei
disdpline: "Ele se presupun unele pe altele atît de
mult, încît nu se poate concepe tearie litemra fara critica
si istorie literara, LSau,critica litemra fara tearie si istorie
li~ara, sau istorie literara fara teorie si critica literara",
si oonchideam, oaIiecum naiv, 'ca "aceste distinetii sînt
destul de dare si destul de laI'g ,acceptate" (pp. 30-31). *
De la data la ,care am scris aceste rînduri, numerosi
aultari au încercat fie sa oblitereze aceste distinctii, fie

1 Rene 'Wellek and Austin Warren, Theory of Literature, New York,

1949 [R. Wellek si A. Warren, Teoria Literaturii, in româneste de Rodica
Tinis, studiu introductiv si note de Sorin Alexandrescu, Editura pentru
Literatura Universala, Bucuresti, 1967].
2 L-am folosit mult in aceasta acceptiune in cartea mea Histol'y of'
Modern Criticism. New Haven, 1955.
• Trad. cit., pp. 67-68.
~ ,'('( )NCEP'rELE CRI'rICII

s;:i formuleze revendicari mai mult sau mai putin tlo1Jali-

tare pentru una sau alta dintre aceste discipline, susti-
nînd, de pilda, ca ar exista numai istorie, sau numai
critica, sau numai tearie literara, sau, în cel mai bun
caz, reducînd tri,ada la a pereche, spunînd ca exista
numai teor!ie si istarie liteDara, sau numai' critica si
istorie literara. Aceasta dezbatere este în mare parte pur
terminologka, un exemplu în plus raI incredibilului
amestec al limbilor, adevamt Turn al lui Babel, oare
îmi pare fi una dintr,e cele mai sumbre caracteristici
CI.

ale civilizatiei noastre. Nu merita sa încN'cam saIamu-

I'im aceste confuzii 'atÎ"batimp cît ele nu se refera la
probleme reale. Dez,acordurile privind 'terminologia sînt
inevitabile, mai alers daca ne gîndim laa&ociati;ile si la
accepti unile dirferite pe eare le au, în principalele limbi
eUDopene, termenii folositi în studiul liteDaturii. De
exemplu, în germana tel'menul Literaturwîssenschaft
(stiinta litemturi:i) si-a pastr,at ve,chiul sens de cunoastere
sistematka. In engleza însa mi se pare mai potrivita
falosirea termenului de literary theory (teorie literara),
pe care îl consider prefembil termenului de science of
litera ture (stiinta litemturii), deoarece în ,aceasta limba
cuvîntul science la ajuns sa se aplice doar la stiintele
naturii. Aplicat la studiile litera De, termenul ar sugera
intentia de a se utiliza m€rtodel~ si de :a se atinge idea:-
luriIe aees:tor stiinte, ceea ce ar fi atît imprudent ort si
derutant. ,Termenul englez literary scholarship (cercetare
literara), ea o traducere sau o altemaHva posibila pentru
Literaturwissenschaft, ni !se pare de asemenea nereoo-
mandabil, întrucît pare sa exduda critioa, evaluarea,
specu}atia. Un scholar (erudit, învatat, carturar) nu mai
arecultufia multilaterala si întelepciunea oare trebuiau
sa-I ,caracterizeze, în conceptia lui Emersan, pe carturia-
rul american. * Termenul de literary theory este prefe-
" Vezi carturarul american în R. W. E:rnerson, Eseuri, in româneste de
Lcon LevÎ"tchi, E.L.U., 1968.
 TEORIA, CRITICA SI ISTORIA LITE:.RARAIS

rabil si termenului de poetics ~poetilca), deoarece, în

engleza, cuvîntul poetry (poezie) continua înca sa se'
refere, de oibioei, doa:r la opere în versuri, ,si nu a 'capatat
sensul larg al germanului
rara; l:iteratura; fktiune). Dichtung (poezie,
Tertpenul C'~>platelite-
poetick sa
excluda teoria unor 'forme cum ar fi romanul sau eseul;
el prezinta, de asemenea, neajuDisul de a sugera o poe-
tka normativa: un manunchi de principii obligatorii'
pent>:rupoetii pl~ofesioni'Sti.
Nu vreau:sa urmaresc aid pe lal'g istoria termenului de
"critica >literara", deoarece el formeaza obiectul celui
de-al doilea eseu din lucI1area de fata. In engleza terme-
nul de literary criticism este adesea folosit într-o accep-
tiune care include si tearia Htlerarasi pOl2'tica.In germana,
aoea2ita acceptiune este data rareori termenului respectiv,
Literaturkritik fiind de obi'cei folosit în sensul foarte în-
gUEltde cronid liter'ara curenta. Poate ca nu e lipsit de
interes :sa aratam cum s-a prod'Uls,aoeasta re\St:rongerede
sens. In Germania, Lesising-în mod !sig,ur- si, de aSeme-
nea, frati,i Schlegel se oons.ideraucritici literari, dar:se pare·
ca prestigiul covîrrsitor 'al fiLozofiei germane, în special
al <sistemului hegelian, la oare s-"aadaugat si aparitia
unei istori>ografii literare spedalizate, a dus La stlabilirea
unei dtstinctii nete între estetica filozofica si poetica
pe -de o parte, si cel'cet'area sistematica pe de alta, în
timp ce termenul de "critica", preluat, în anii 1830, de
jumaHsmul dedive~se orienta'fi politice, s-a degtladat,
ajungînd .sa se refef'e 1a o laJCt~vitatepur practica, ser-
vind soopuri de moment, Criticul devine un mijlocitor,
un secretar, ,chiar un ;Siervito!t'al publicului. In eseul
[dteraturkritik und LiteratU1'geschichte,3 germanul
Werner Mileh a încel'cat ,sa salveze termenul, pledînd în
favoarea ideh ca ",critica liter:ara" ar fi o form.a de arta
3 Gel'manisch-l'omanische Monatsschl'ift, 18/1930, pp. 1-15, reprodus în,
[{[cine Schriften ZUl' Literatul'- und Geistesgeschichte, Heidelb0rg, 1957,
pp, 9-24.
·-4!CONCEPTELE CRITICII

specifka, un gen literar. Car:acteristiea distinctiva a cri-

1icii eSlte ca ea trebuie sa naporteze totul la noi, în timp
ce istoria literara oonoepe literatul1a ca parte a unei
perioade, judecînd ....•o numai în raport eu perioada res-
pectiva. Singurul criteriu al criticii este impresia, t,rai-
rea pensonala, redata prin magkul cuvînt german
Erlebnis. Dar MiLeh nu se refera aproape de loc la
distinctia dintre critica literara si teoria literara. El res-
pinge ideea unei stiinte general~ a literaturii, sustinînd
'ca toate cunostintele despre literatura îsi au locul lor în
istorie, iar poetioa nu poate fi IsepaI1ata de relatiile
istorice.
Recunosc ca studiul }ui MiLeh riJdiea interesa11'te pro-
bleme de istoa:ie literara, referitoare la modurile în care
s-au transmis diferitele observlatii ale criticii, si ca dis-
cutia care tinde ,sa stabilealsca daca critica este o arta
·.sau o stiinta (în sensul vechi si laI"g ,al cuvîntului) nu
este de loc gratuita. Ma voi multumi laici sa spun ca
ideile critice s....•au transmis prin intermediul oelOir mai
diferite forme litemre: le gasim în poeme, cum ar fi
,cele al,e lui Horatiu, Vida si Pope, în 'Scurtea:5orisme,
de pilda în cele ale lui Friedrkh Schlegel, sau în tmtlate
scrise abstmct, pJ10zaic si chiar prost. Istoria "recenziei
literare" (Rezension) ca gen ridica o serie de probleme
istorice si sociale, dar a identifioa "critr1ca" cu aceasta
forma limitata mi se pare ,o greseala. Mai ramîne înca
problema reLatiei dintre critka si arta. Desigur, critica
-P'J:1esupune sensibilitate fata de arta: multe forme de
critica necesita talent lartistic în oompozitie si ,stil; ima-
:ginatia îsi are locul în orice studiu, în orice stiinta.
Totusi, nu cred ca criticul este un artist sau ca cr'iti,ca
-este <O arta (în sens.ul strict modern). Scopul ei +este
cunoasterea intelectuala. Ea nu ,creeaza o lume a imagi-
natiei asa ,cum e1ste lumea muzicii sau poezjlei. Critioa
'este <cunoarstereconceptuala sau, în orioe oaz, tinteste
catre o as~meneacunoastere. Ea trebuie sa aspire, în
ultima instanta, , l,a cunoasterea
, sistematica a literaturii,
la teori<aliterara.
 T
,1

TEORIA, CRITICA SI ISTORIA LITERARA! 5.

Acest punct de vedere a fQst recent sustinut, cu

elocventa, de Norrthmp Frye, în a,cea "Introducere ~le-
mica" la cartea sa Anatomy of Crit'icism 4, o opera de·
teorie literara apredata drept ,cea mai buna lucmre de

convingator
critica de
literara ar filaconceptia
unMatthew
fel de comorm
ArnQld ai,care1a
paraziti încoace. teoria
Frye"
litel1aturii, iarsicombate
cdtioa .. (\
criticul,
unarUst manque, ,si sublinia,za ,ca "critica este un :siistem
de idei si de cunostinte eal1e ,are dreptul la o existenta.
proprie" (p. '5). Sînt de acord 'cu oonoeptia lui generala,
cu faptul ca 'crede în necesitatea unei ,teorii a litera-
turii. Vreau sa ma ridic aici numai împotriva Înoer-·
carii lui de a erija teOIria litel~a:ra în unica disciplina
vrednica ,de atentie si de a lexpulza critioa '(în sensul
pe oa:re i-l dam noi, de critica :a unor opere iconcrete),
din studiul literaturii. :Fryle face o distinctie neta între,.
pe de o parte, "teoria liter,ara" si "c:riti:ca adevar(]ta"
-care urmaresc sa faca inteligibila întreaga literatura -
si, pe de alta ,parte, un gen de 'critica apartin[nd nu-
mai istodei gustului. Evident, Frye acorda putina va-
loare ",criticului oficial" - Sainte-lBeuve, Hazlitt, Ar-
nold, etc. - care repreziDlta publicul ei:ti<torsi nu face
decit sa-i înregistreze prejudecatile. El persifleaza "f1eca-
reala literara care ,face ,ca rerrumele poetilor sa creasca
vertiginos sau sa· se pra!buseasca la o bursa imaginara.
Acel bogat actionar, DI. Eliot, dupa ce a pl1ovocat deva-
lorizarea actiunilon: Milton, le cumpara acum din nou;
Donne a latins probabil cota maxima si va începe acum
&ascada. T'Emnysonpoate sa cunoasca 10 usoara înviorare,.
dar actiunile Slhelley ,oontinua :sa mearga prost" i(p. 18).
Desigur ca Frye are dreptate sa ridkulize~e "titirezul gus-
tului", dar n-are dreptalte dnd trage ,concluzia ca "de-
oarece istoria :gustului nu are 10 legatura oDganica cu cri-
tiea, ea !poate fi usor separata de 'aceasta". (p. 18).
1 Princeton, 1957.
'6/CONCEPTELE CRITICII

In lucrarea mera History of Modern Criticism am

aratat ca acest lucru nu este posibil.5 Parerea lui Frye
ca "studiul literaturii nu poate fi în niJci un caz bazat
pe judecati de valoare", deci -ca teor,1a literaturii nu are
de"ia f,ace direct cu judecati de valoare, îmi pare absolut
,gresita. El însusi admite ca "c:dticul va OOI1EJtata 'curind,
-si me:reu, ca Miltonelste un poet ,care-i ofera mai multe
satisfa:ctii si sugestii deeit Bl,a.ckJmoI1e" (p.25). Desi în-
teleg indignarea peCaI18 i-IO p1;ov:oaca opi'niilie li:te-
T,arearbitrrar,e sau joeul iera'I1hizarii s:c:riitorilor,"rru:-mi
dau seama cum s..,ar putea real'iza îJ:l.pmdica separarea
pe care o preconizeaza. La teorii, principii si criterii lite-
rare nu se poate ajunge in V!lcuo ,: crirtidi din toate
timpurile ,si-lau dezvoltat teoriile (ca si Frye însusi) în
'corrtactcu .opere liJterarre00l11;c1'etepe -oa:reau trebuit Isale
selecteze, sa le interipl'eteze, :sa le ,analizeze si, în cele
din u;rma, sa le judece. Opiniile, - iemrhizar1le si jude-
,catile literare ale unui critic sîntsustinute,oonfi:rmate,
dezv'oltate de teoriile lui, :iar teoriile sÎ'nt extrase din
operele Uterare, care le sustin, le i,luEltreaza,lef~ c'On-
,crete si plauziJbile. A reduce, asa cUJmface Frye în Ana.,
tomy of Criticism, rcritkile, judecatile si evaluarile con-
crete la o arbit:r~ara,i:rat1onala, si nesel11Jl1if1cativa"istori'e
a gustu}ui" îmi pare un gest la fel de inaoceptabil ca si
recenteLe înrcerrcari de a pune sub semnul întrebarii
întreaga teorie literara, îng10bînrd toate studiile literare
în j,storia literara.
In anii 1940, tîn epoca de înf1arire a "Noii er.rtici" *, cer.,.
cetarile de i:st1orieliteDara s...,auafLat în defensiva; S-'a
fa,cut mult pentru 'reafinmarea drepturiLor orit~cii si teoriei
lit'e'l'are si pentru reducerea aooentului exagerat ce fusese

5 Dupa cum reiese din foarte generoasa lui recenzie, Frye ar fi

'dorit sa ajung la o concluzie contrara. Cf. Virginia Quarterly, 32/1956.
pp. 310-315.
* In original: New Criticism. Vezi mai jos studiul "Cercetarea literara
americana" (mai ales pp, 315-317) precum si Indicele tematic Si termi-
nologie.
 TEORIA, CRITICA SI ISTORIA LITE.RARA/7

pus mai înainte pe ,studierea biografiilor si a oadrului

istoric. In universitati, semnalul schimbarii a fost dat de
manualul lui Brooks si Warren Understanding Poetry
(1938) 6. Cred ca sieartea mea Teoria literaturii (1949) a
fost oonsiderata de multi dtitori drept un atac la adresa
metodelor "extriillsece" de .studiere a litemturii, drept
un îndemn la repudievea "istoriei litemre", desi în rea-
litate oartea .contine un .capital final intitulat "Istoria
Hterara", caDe se ridica elocvent împotriva neglijarii
acestei discipline si :f1aoeteori'a unei noi istorii literare,
care sa puna un'aocent sporit pe litemtura ca arta ..
Da'r în ultimii ani situatia s-a inversat, si orit.tca, teoria
litemra, întreaga munca de interpretiare si de eVlaluare a
literatul'iica '0 ordine simultana la fost pusa sub semnul
întrrebarii si combatuta. Noua eritka, ,si, de fapt, cri-
tica de orice fel, este ,astazi rn defensiva. Exista un
tip de di>Slcutiecave se poarta la nivel empiric si ia
forma. unei ciorovaieli în legatura cu interpretarea !anu-
mi tor poezii sau pasaj e din poezii. Aici problemele teo-
retice .sînt ,adesea fotmulate în termeni faarte generali
si vagi. Se creeaza un oponent imaginar: adeptul Noii
critici, oare, chipurile, rreagaca studiile istorice ar putea
arunca vreo lumina asupra operei literiave. Atunci devine
usor de aratat .ca unele poezii Il-au fost interpretate
corect din cauza ,ca nu s-'a cunoscut sensul cutarui euvînt
arhaic, sau pentru ca s-a ignorat sau s-a .interpvetat-
gresit cutare aluzie istorica sau biagrafica. Dar eu cred
ca n..,a exist'at nki un smgUlr reprezentant de valoare
al Noii ,critici c:ari? sa fi adoptat pozitiJa ce i se imputa.
Noua ·critica a sustinut, si cred ca pe buna dreptate,
cao opera litemra este un sistem verbal de a anumita
ooerenta si unitate, si ca studiile liteDare au f,ost adeseia
complet incapabile de a dezvalui acest sens total, mult, prea
adesela pi1erzîndu-<seîn informatii de ord1n extern privind
biografia, conditiile .saciale, c.adrul istoric etc. Dar acea-
6 Cleanth Brooks, Jr. si R. P. Warren, Undel'standing poetry; an
Anthology for CoUege students, New York, 1938.

3 - c. 234
8/CONCEPTELE CRITICII

sta pozitie a Noii critici n-a însemnat, si nu poate însem-

na, o negare a importantei informatiilor istorice pentru
munca de interprertar,e poetica. Cuvintele îsi au istoria
lor; genurile si mijloacele literare sînt produsul unei
traditii; poeziile 8erefe,raadesea la realitati oontempo~
rane. Intr-o întreaga serie de eseuri (dedicate mai ales
poeziei secolului al XVII-lea), Cleanth Brooks - repre~
zentant al Noii critici oare s-a concentrat a'supra analizei
minutioase * a poeziei - a arat,at foarte precis dt de
utile pot fi informatiile istodce pentru întelegerea anu-
mitor poezii. In 'anaHzapoeziei Horatian Ode a lui Mar-
vell 7, Brooks îsi elaboreaza interpretarea apelînd perma-
nent la situatia istorica, dar are grija, si pe buna drep~
tate, sa faca o di:stinctie clara între întelesul exact al
poemului si pre8upusa atitudine a lui Marvell fata de
Cromwell si Ca!1011. El isustine ca ",critkul are nevoie
de ajutorul istoricului, de tot ajutorul pe care-l poate
obtine de la acesta", daT subliniaza totodata ca "poezia
trebuie citita ca poezie -ca ceea ce ,,'spune" ea e'ste o
întrebare la care tDebuiesa raspunda criticul, si ca datele
istorice, orieît de numeroase ar fi, nu pot determina,
singure, ce spune poezia" (p. 15'5).Este atitudine eonci- >O

liatoare si judkioasa ,care ramîne ferm credincioasa

punctului de vede're critic, dar, în acelasi timp, admite
valoarea auxili:ara a informatiei istorice si, desigur, nu
desconsidera munca separata a istor1ei literare.
De obicei însa, pe adeptii punctului de vedere istoric
nu-i satisface o asemenea concesie. Ei ne spun raspicat
ca o opera literara poate fi interpretata numai în lumina
isto11ieisi ca ignorarea istoriei deformeaza interpretarea
operei. Astfel, Rosemond Tuve, în trei carti pline de
eruditie 8 sustine o necurmata lupta împotriva interpre-
• în original: clase reading - lectura strînsa, analiza minutioasa,
sistematica.
7 Literary Criticism în English Institute Essays, 1946.. New York, 1947,
pp. 127-158.
8 Elizabethan and MetaphysicaZ Imagery. Chicago, 1947; A Reading
of George Herbert, Chicago, 1952; Images and Themes in Five Poems l)y
Milton, Cambridge, Mass., 1957.
 TEORIA, CRITICA SI ISTORIA LITERARA/9

tarilor moderne ale poeti1or metlafizid si ale lui Milton.

Dar problemele dezbatute de ea Is.întdeparte de a :repre~
zenta conflicte dare între ceI"Cetarea istorlca si critica
moderna. De pilda, în atacul ei împotriva interpretarit
mod hotarît dreptate, dar nu pen tru ca ea este n
istQric
date deiarEmpson
Empson uncritie,
poeziei d pentru
lui Her:bert ,ca Empsem
Sacrifice t'
est
9 ea ..are
un interpret arbitrar, încapatînat si fantezist al acestei '
poezii, eare nu vrea sau nu poate sa priveasca textul ca
pe un întreg, ci alea~ga dupa tot felul de speculatii si
de asociatii. "Gasim ilustmte ai<CÎtoate teoriile freudiene,
ce nostim!" exclama Empson, dezarmant. Dupa pa~erea
lui, în versul în care OIiistos se tîngU!ie: "Omul la furat
fructul, iar eu kebuie sa ma UDC în pom" poetul vrea
sa spuna ca Cri'stos "face hotia, ca departe de 'a fi
neprihanit, el este în acelasi Ump un Prometeu si un
infractor", ca "Cristos urca, precum Jack pe vDejul de
fasole, luînd oamenii cu el din nou în Paradis".
Cristos este, "evident, mai :m!1cdecÎit Omul sau, în orice
caz, decît Eva, care a putut culege fruotul fara sa se
UI'ce în pom ... fiul care fura dÎin livada tatalui sau este
un simbol al' incestului" etc. (p. 294). R. Tuve are drep-
tate sa insiste ca "eu <trebuie sa ma urc în pom", ,înseam-
na doar "trebuie sa ma urc pe cruoe", si 'ca "trebuie"
nu implica ideea ,ca Criis,tosar :5imic sau ar fi un oopil,
ci Se refera la poru'fllca Domnului. R. Tuve face apel,
în mod plauzibil, la ooooeptui de figura, de tipologie:
Adam a fost coooiderat tipul lui C111stos.Cdstos a fost
cel deal doilea Adam, crucea, al doiLea pom. In A Rea-
ding of George Herbert, R. Tuve acumuleaza o mare
cantitate de eruditie pentru a arata ca exÎista versete
liturgice, poezii scrise în engleza medie si în latina,
tratate religioase etc. care antioi:peaza situatia generala
din poe~ia lui Herbert si ca, mai mult, numeDoase deta-
lii din tînguirea lui Cristos pot fi gasite, cu mult înainte
9 Cf. William Empson, Seven Types of Ambigu'ity, Londt"a, 1930, pp. 286
si urm .
!II

,1
• I
,11
10 )CONCEPTELE CRITICII

de Herbert, atît în texte pe care Herbert nu le-a vazut

probabil nioi'Odata, cît si în texte pe care poate ca le-a
cun'Oscut, sau le...,a cunoscut în mod 'sigur, în oalitatea
lui de preot anglkan. Toate acestea sînt utile si chiar
impresionante pentru un studiu al izvoarelor si canven-
tiilor, dar nu dovedesc nicidecum ceea ce Rosemond ,Tuve
spera sa dovedeasca: si anume, ca poezia lui Herbert
este oarecum lipsita de 'Originalitate, ca Empson greseste
cînd vorbeste despre "m'et'ada lui Herbed" si despre
"unidtatea" ei. In abila lui riposta 10, Empson sustine,
pe buna dreptate, ca studiile privind cadrul istoric,
arkît de numeI10ase ar fi ele, nu pat solutiona problema
valarlii poetice. De fapt, aidi nu este vorba de un con-
flict între istoria si critica literara, ci doar de dezbate-
rea unar probleme empirke privimd oorectitudinea sau
inoorectlitudinea anumitor interpretari. Nu încape îndoia-
la ,ca Empson s-aexpU's din plin acuzatiei de interpl1etare
gresita, dar trebuie sa spunem, în apararea lui, ca ni-
meni, absolut nimeni, nu comentase înca acea poezie
în detaliu, si ,ca desi arbitrara, metoda atomigta,aso-
ciativa a lui Empson este, cel putin, o înceroare inge-
n:1oosade a ata'ca problema sensului. "Analiza minutioasa"
a dus la pedanterii si 1aab.eratii, asa cum s-a Întîm-
plat cu toate celelalte metode de oereetare literara;
dar e a metoda de oare trebuie sa tinem seama, deoarece
'Orice ramura a cunaasterii poate progresa, si a progre-
sat, numai printr-aeeJ:1cetare atenta, minutioasa a obiec-
telar ei, prin punerea lucruri1ar sub mkl1osoop, chiar
daca marea masa a cititorilor sau chiar cercetatoJ:'lii si
profesorii s"'ar putea ,adesea declm~a plictisiti de acest
procedeu.
Dar alceste c'Ontroverse - ca si 'cea dintre criticii din
Chicago si adeptii Noii cmtici, sau dintre criticii din
Chicaga si m'itografi - privesc mai deglraba anumite
probleme ale [interpretarii decît mai larga noastra dezba-
tere ,asupra relatiei dintreteori1a, !criti<casi istoI'lia lite-
10Kenyon Review, 12)1950, pp. 735-738.
 TEORIA, CRITICA SI ISTORIA LITERARA/ll

Dara. Probleme mult mai mad si mai dHicile g,înt ridi-

cate de cei oare au îmbratisat cu adevarat c11ezul"i8to-
rismului". TstOirismul, dupa a lunga oa:rLera in Germa-
ma si Italia, dupa oe a fost definit din punct de
vedere teoretic de DiHhey, Windelbarud, HLckert, Max
Weber, Troeltsch, Meinecke si evoce, a ajuns în sfîrsit
în Statele Unite, fiind adorpltaitde ce11cetatorii literari
aproape ca o noua religie. Dau un oar,aJC1Jeristicexemplu
recent: .Roy Harv,ey Pe'aree, intr-unarti,ool intitulat
Historicism Once More 11 - care, lucru destul de ciudat,
a fost ,elogi,at si sustinut de J. C. RaJDsom- predica un
nou istorilsm si încheie >Citindun poem de Robert Penn
Woarren, eare se termina eu versul: "Lumea e reala.
lat-o." (Promises 2)
W.arren, despre eare nu s-ar putea spune ca este
un ,dusman al Noii critliiCi,este invocat ca un martor
esenti1al în favOiarela "istorismului", desi frumosul lui
poem nu .,ar~eabsolut nimilc de-,a face cu istori:smul, ceea
ce transmi,te el, put,ernic si emotioDlant, fiind doar sen-
timentul realitatii trecutului, un sentiment ca,re ar putea
fi numit mai degI'laba "existential". El exprima acel tip
de intelegere plina de ,caLdura a trecutului ilustrat eloc-
vent de Carlyle în multe din lucrarile sorise de el dupa
ce si-a repudiat -aderairelamai veche la ilstorismul german.
Sa citam exemplele lui Carlyle : Samuel Johnson i-a spus
intr..,a!deva:runei prostituate care facea trotuarul : "Nu, nu,.
fata mea, nu merge"; în 1651 Ca11011 a [nnoptat
într-adevar la un taran (într-un pod 'cu fîn; regele IOian
Fara-de-Tara "a fost eu ,adevarat" la iSt. IEdmund&bury
si a lasat acolo Icel putin "tredecim sterlingii si a trait
si s-a purtat într-un fel sau -'altul, si o întreaga lume
traia si se uita la eP' .12 Dar :aoeasta atitudine calda, potIiÎ-
vita pentru un poet slau pentiI'u Carlyle, este numai înce-
putul ,isiorismului 'oa metoda sau cafilOizofie. Istorismul
lui Petal'C'eeste un amestec confuz de exi,s'tentialism si de
11 Ibid., 20/1958, pp. 554-591.
12 Carlyle, Works, Centenary ed., Londra, 1898-1899, Essays, voI. 3,
pp. 54-56; Past and Present, p. 46.
12 !CONCEPTELE CRITICII

istorism, un sir de ,asertiuni bombastÎJce despre umanitate,

despre posibilitatile litel1aturii si asa mai departe, avînd
oa refrren polemiic cons,tarrt afirmatia ca "critdlca este o
forma de studiu istoric" (p. 568). Nu merita sa înoercam
sa ana]lizam inextricabilul si uimirtorul talmes-balmes pe
care-l fiace Pearce din existenta, eshatologie, istorie, "tere-
nul creator al tutUl'or valomlor", întregul amestec bizar
în care intra Rudolph Bultmann, Ameri'oo Oastro, Ken-
neth Burke si Walter J. Ong, S~J., citati pe una si aceeasi
pagina. IDstemai bine sa ne ac1l'esamunui ISlUJStinator inte-
ligenrt si rafinat al cl1ezului i:storist - fostul meu coleg
si prieten, Erich Auerbach.
într-o recenzie a cartii mele History of Modern Criti-
cism 13 din care unele formulari au tl1ecut, fara referiri
explircite la opera mea, în introducerea 'la opera lui pos-
tuma Literatursprache und Publikum in der lateinischen
Spatantike und im MitteLalter 14 preo'UiIDsi în artioolul
sau scris în engleza Vico's Contribution to Literary Cri-
ticism 15, Auerbach exprima cît se poate de cl1lircrezul
istorist :
Modul nostru istorist de a simti si de a judeca este atît de
adînc înradacinat în noi, incît am încetat de a fi constienti de el.
Noi gustam arta, poezia si muzica multor popoare si perioade
diferite cu o egala capacitate de a le întelege... Varietatea pe-
rioadelor si civilizatiilor nu ne mai sperie... Este adevarat ca
intelegerea perspectivista sufera imediat ce intervin interese
politice; dar în rest, si în special în probleme de estetica,
capacitatea noastra istorista de adaptare la cele mai variate
forme de frumusete este aproape nelimitata ... Dar tendinta
de .a uita sau dea ignora perspectivismul istoric este raspîndita.
Mai ales la criticii literari, ea apare legata de antipatia domi-
nanta fata de filologia de tip secolul al XIX-lea, aceasta fiind
considerata drept o întruchipare si un rezultat al istorismului.

13 Romanische Forschungen, 62/1956, PP. 387-397.

H Berna, 1958.
15 Studia philologica et letteraria in honorem L. Spitzer, culegere in-
grijita de A. G. Hatcher si K. L. Selig, Berna, 1958, PP. 31-37.
 TEORIA, CIro:TICA SI ISTORIA LITE'RAHA/13

Astfel, multi cred ca istorismul duce la pedanterie arhivistica,

la supraevaluarea detaliului biografic, la campleta indiferenta
fata de valarile aperei de arta; prin urmare, la a campleta
lipsa de categorii ·cucare sa judecam si, în fine, la uneclec-
tism arbitrar. Dar este gresit sa se creada ca relativismul sau
perspectivismul istaric ne face incapabili de a evalua si judeca
apera de arta, ca el duce la un eclectism arbitrar si ca, pentru
a judeca a apera de arta, avem nevaie de categarii fixe si
absolute. Istarismul nu înseamna eclectism... Fiecare istaric
(falasind terminalogia lui Vico, îl putem numi si "filalog") tre-
buie sa-si ia sarcina de a demanstra acest lucru, deaarece rela-
tivismul istoric comparta daua aspecte: el tine atît de istaricul care
interpreteaza, cît si de fenomenul care trebuie interpretat.
Avem aici de-a face cu un ,relativism extrem; dar nu ,trebuie sa
ne temem de eL ...Istoricul nu devine incapabil de a judeca; el
învata. ce înseamna a judeca. Intr-adevar, el va înceta curînd
sa judece dupa categarii abstracte si neistarice; el va înceta
chiar si sa caute asemenea categarii de evaluare. Calitatea umana
generala, camuna celar mai perfecte apere ale diferitelar periaa-
de, singura capabila sa afere asemenea categarii, paate fi inte-
leasa numai în farmele ei speciale, sau ca un proces dialectic
istoric; esenta ei abstracta nu paate fi exprimata în termeni
semnificativi exacti. Istaricul va învata sa extraga din însusi
materialul studiat categoriile sau canceptele de care are nevaie
pentru a caracteriza si a diferentia diferitele fenamene. Aceste
concepte nu sînt absalute; ele sînt elastice si pravizorii, schim-
bîndu-se a data cu schimbarea istariei. Dar ele var fi suficiente
pentru a ne permite sa descaperim ce au însemnat la vremea
Iar diferitele fenamene, si care le e semnificatia, în cadrul celar
trei mii de ani de viata literara canstienta pe care a cunaastem ;
de asemeni, si în sfîrsit, care e semnifi~.atia Iar pentru nai, aici
si acum. Toate acestea presupun un considerabil efart de eva-
luare; el paate duce de asemenea la întelegerea a ceea ce este
camun tuturar acestar fenamene, dar ar fi greu sa exprimam
acest lucru altfel decît ca un praces dialectic istaric ....

Iata 'o expunere excelenta, formulata în termeni mo-

derati, concreta în propunerile pe care le face, sustinuta
14/CONCEPTELE CRITICII

deautor1itlatela Ulnui savant oalre a ounoscut tiraditia ger-

mana pertiinenta si a benefiJcliat si de experienta dea
luara în cadrul ei. Expunerea 'Contine, fara îndoiala, o
parte de adevar pe care 'toti trebuie s-o recunoastem,
dar stîrneste totusi, în ultima instanta, îndoieU insupe-
mbile, a finala nlemultumirl:e priv~IlJd ",relativismul
extrem" aooeptat ,arid,cu :atîta resemnare si chiar cu com-
plaoenta. Voi încerrca sa extrag unele din problemele
riidilcate si sa dau cîteva irlep1iciaces'tui influent punct de
vedeDe. Sa încep cu nivelul IOelmai abstract: afirmati a
ca punctul de vedere al istoricului este inevit.abil con-
ditionat, recunoalsterea faptului ca sîntem Hmit'ati în
spatiu si timp, ,relativism elaborat si surblimilatde "s'Ocia-
lagiacunoasterii", mai ales de Karl Mannheim în Ideo-
logie und Utopie 16. Aces't tip de relativilsm a fost si
ramîne ex'trem de valoros ca metoda de investli'gatie a
idei.i1orsi îndinatiilor aSICU'Il'seale oeroetatorului însusi.
Dar, desigur, el poate sluji dOlar ca avertirsment general,
ca un fel de memento mori. Dupa cum observa Isaiah
Berlin într-un Icontext similar:

Asemenea acuzatii [de subiectivism sau de relativitate] se

aseamana cu afirmatiile celor care sugereaza uneori ca viata ar
;fi un vis. Replica noastra este ca nu se poate ca "totul" sa fie
vis deoarece atunci, neavînd ce sa opunem viselor, însasi notiu-
nea de "vis" îsi pierde orice referire specifica.... Daca totul este
subiectiv sau relativ, nimic nu poate fi considerat mai subiectiv
sau mai relativ decît altceva. Daca cuvinte ca "subiectiv", "rela-
tiv", "partinitor" nu sînt termeni de comparatie si de contrast
- adica nu implica posibilitatea folosirii antonimelor lor,
"obiectiv" (sau, macar, "mai putin subiectiv") sau "impartial"
(sau, macar, "mai putin partinitor") - atunci ce sens mai au ele
pentru noi? 17

16 Bonn, 1929.
17 Historical Inevitability, Oxford, 1954, p. 61.
 TEORIA, CRITICA SI ISTORIA LITEiRARA/15

Simpla recunoastere ,a ceea oe - folos:ind un barba-

iniSlTIformat prin analogie cu "conditia egocentrka" -
A. O. Lovejoy numea "conditie presel1'tioentrica" 18, nu
ne duc'e nkaieri: ea nu face decît sa ridice problema
de a sti totul; ea duce doar la soeptic.ism universal si la
paralizie teoretica. în re alit1ate, situatia ounoasterii, si
ehiar a cUllioasterriii:storice, nu este chiar atît de dispe-
rata. Exista adevaruri univemale în logica si în mate-
matica, de exemplu ca doi plus doi f,ac pat.ru, exista
precerpte etice runiverlsal valabiHe, de exemplu cel care
cond!amna marSClJcrare'a oamenilor inooenti, si exista multe
afirmatii aJdeva'rate, neutre, privind istomra si problemele
omului. Exista o deosebire între psihologia cereetatoru-
lui, preferin-yele, ideologia si pelJ::spediva lui, si structura
logica a afirmatiilor lui. Geneza unei tearii nu invali-
deaza neaparat adevarul ei. Oamenii îsi pot ooreda ati-
tudinile partinitaare, îsi pot crHka presupunerile, se pat
ridka deasupra limitelor lor în timp si spatiu, pot tinde
spre obiectivitate, pot ajunge la 'cunoastere si adevar.
Paate ca lumea este întunecata si misterioasa, dar, de
buna seama, nu este oomplet inintlelig'ibila.
De fapt, problemele studiului literar nu trebuie abar-
date plecînd de la acealsta dezbatere foarte generala
privind relativitatea oricarei 'cunoasteri, sau dificultatile
speoiale ale oricarei cunoasterri ilstorke. Studiul hterar
se deosebeste de studiul istoric prinaoeea ca are de
a face nu ou documente, ci cu monumente. Istoricul tre-
buie sa reoonstituie un eveniment din trBcutul înde-
partat pe baza relatarilar martorilor oculari; spre deo-
seb1re de el, cerlOetatorrrulliterar are acces direct la obiec-
tul sau de studiu: opera l:i1Jemra.Ea pOlate fi cel1cetata
indiferent daca a fost snisa i,eri sau acum trei mii de
ani, în timp ee batalia de la--Maraton, si chiar si batalia
de la Bulge, :s-au consumat irevocabil. Cereetatorul lite-
mturii trebuie sa se bazeze pe documente numai peri-
feTlk, cuma:r fi în prableme legate de biografie s,au, sa
18 A. O. Lovejoy, "Present Standpoints and Past History", Journal of
Philosophy, 36/1939, pp. 477-489.
16/CONCEPTELE CRITICII

zicem, de reconstituirea arhiteJCturH teatrelor în epoca

elizabetJana. El îsi poate examina direct obi1ectul de stu-
diu, opera însasi; el kebuie s-o înteleaga, s-o inter-
preteze si s-o ev,alueze; pe ,scurt, el trebuie sa ftie critic
pentru a fi i,storic. Desigur, si istoricul care stu<Uaza
politioa, economia sau viata sociala îsi selecteaza f:aptele
dupa interes sau importanta; dar cel'cetatorul IUera-
turii este pus în fata unei probleme speciale ,a valorii :
O'biectul lui de studdu, opera Hterrara, nu este numai im-
pregnata de valoare, ci este ea însasi o structura de
valori. S-au facut multe înceDcari de a se elimima oon-
secintele inevitabile ale aces'tei realitati, de a se evita
necesitatea selectLei si ev:alua~rii, dar Itoate au esua;t si
trebuie, ,cred eu, sa esueze daca nu Vl'em sa reducem
studiul litemr la o simpla însiruke de titluri de carti,
la simpla întocmke a unor anale sau ,cDonid. Nimic nu
poate elimina necesitatera judecatii ,critice, nevoia de a
avea norme estetke, tot asa ,cum nimic nu poate elimina
necesitatea il1!ormeloretice Isau logice.
Se f.oloseste des O' P.ortita de scapare care nu duce
insa nicaieri: asertiunea 'ca nu avem nevoile sa ju-
decam, ca trebuie pur si simplu sa adoptam criterriile tre-
outului, reconstituind si ,aplicînd valorile perioadei pe
care o studiem. Voi 'replica, în primul rînd, ca aceste
norme nu pot fi reoonrstituite cu predzie, ca ne izbim
de dificultati insurmontabile daca vrem sa aflam cu pre-
cizie care a fost interpretarea data de Shakespeare pie-
sel.or sale si cum le-a conceput sau ce au însemnat ele
pentru publicul elizabetan. Exista diferite sooli de cerce-
tare care încearca sa ajunga la acest sens din trecut
pe diferite cai: E. E. Stoll cflede în reoonstituirea con-
ventiHor scenke; R. ':Duveapeleaza l'a educatia retorica
sau' la tmdi.tiile liturg:iJoe si ikonogDa;:fjice; altii jura pe
autoritatea lui New English Dictionary ; altii, precum
J. Dover Wi1son, credea "usa atelie!rului lui Shakespeare
este larg deschisa" atunci cînd, pe baZia dovezilor biblio-
gmfik:e, desoopera linconsecvente în punctuatie sau în
aranja!fea vernurilor. De fapt, atunci cînd reoonstituim
 TEORIA, CRITICA SI ISTORIA LITE-RARA/17

judecata critica a celor din trecut apelam la un singur

niteriu: cel al succesului contemporan. Dar daca exa-
Illinam orice istorie literara în lumina adevaratelor opinii
:de trecutului, vom vedea ca nu admitem si nu putem
:Idmite normele trecutului. Cînd cunoastem cu adevait'at
parerile englezilor despre literatur1;l. Iar contemporana,
de exemplu despre cea de la :sfîrsitul seoolului al
XVIII-lea, putem avea unele surprize: David Hume,
d(~pilda, considem ca epopeea lui Wilkie The Epigoniad
(';,;tela înaltimea operei lui Homer; Nathan Drake spu-
nea despre Calvary de Cumberland ca e superioara Pa-
radisului pierdut ,al lui Milion. Evident, acceptarea eva-
luarii contempQll'anilor ne obliga sa discernem între o
multime de opinii: cine pe cine a eV1aluat si de ce si
dnd? Profesorul Geoffrey Barrac1ough, într-o c'l'Îtica
:-;imilara la adresa unor istorici care sustin ca trebuie sa
studiem "lucrurile care au fost importante atunci, nu
lucrurlile carre sînt importante acum", îi sfatuieste sa
cerceteze, de exemplu, cronicile din secolul al XIII-lea:
"o monotona însiruire de mi:r:aoole,furtuni, '0omete, ciu-
me, calamitati si alte lucruri uimitoare" 19. Este clar
ca normele Icontemporanilor nu trebuie sa fie obligatorii
pentru noi, chiar daca am putea sa le ,reconstituim si sa
gasim, în diversitatea lor, un numitor comun. Noi nu
ne putem dezbraca, pur si simplu, de individualitatile
noastre, nu putem f'ace abstractie de lectiile pe care
le-am învatat din istorie. A ni se cere sa-I interpretam
pe Hamlet numai prin prisma foarte ipoteticelor con-
ceptii ale lui Shakespeare sau ale publicului sau, în-
seamna a ni 'se cere sa uitam trei sute de ani de istorie.
Aceasta ne-ar interzice sa folosim intEIDpretarile unui
Goethe sau ale unui Coleridge, ar saraci o opera care
si..•a atras si a acumulat o serie--de sensuri în decursul
istoriei. Dar, pe de alta pa;rte, nici a,ceasta istorie, oricît
de instructiva ar fi ea, nu poate fi obligatorie pentru
noi: autoritatea ei este expusa acelorasi obiectii ca si
19 History in a Changing World, Morman, Oklahoma, 1956, p. 22.
18/CONCEPTELE CRITICII

autoritatea eontemporani1or autorului. Nu exista, pur si

simplu, nici un mijloc de a evita emiterea unor jude-
cati de catre noi, de catre mine însumi. Chiar si "ver-
dictul veacurilor" nu este altcev,a decît judecata acumu-
lata a altor dtitori, 'critici, cercetatori si chiar si pro-
fesori. Singul'ul lucru cinstit si corect care ne ramîne
de facut e\Sltesa facem a,ceasta judecata cît mai obiec-
tiva posibil, sa facem ceea ce face fiecare om de stiinta,
fiecalre savant: sa izolam obiectul de studiu - în cazul
nostru, opera literara - sa-I eontemplam cu atentie,
sa-I analizam, sa-I interpretam si în fine \Sa-Ievaluam dupE't
criterii eXltrasedin, verifica:te de, ,sihaza:te pe oît mai multe
cunostinte, o ohserV1atie cît mai atenta, o sensihilitate
cît mai fina si o judeoata cît mai onesta cu putinta.
Vechiul absolutism nu mai poate fi sustinut: teoria
existentei unei norme eterne, bine def,inite, a trebuit
abandonata sub presiunea experientei noastre privind
marea Vlarietate a artei; dar, pe de alta parte, l'elati-
vismul oomplet este la fel de nerecomandabil: el duce
la un soeptidsm paralizant, la o anarhie a valorilor, la
acceptarea vechii maxime eronate: de gustibus non est
disputandum. Tipul de relativism de epoca, recomandat
ca o solutie de catlre Auevbach, nu ne ofera o iesire: el
ar sparge conceptul de arta si de poezie în nenumarate
fragmente. Relativisrmul ca negare a oricarei ohiedivitati
poate fi infirmat prin multe argumente: prin cele luate
din etica si din stiinta, prin recunoasterea faptului ca
exista impemtive estetke si etice precum si adevaruri
stiintifice. Intreaga noastra societate se bazeaza pe ideea
ca noi stim ce este drept, iar stiinta noa:stra, pe ideea
ca stim ce este adevarat. Modul în carepredam litera-
tura este de fapt hazat, la rîndul sau, pe impe:mtive este-
tice, chiar daca ne simtim mai putin categork obligati
a tine seama de ele si ezitam mult mai mult sa le ex-
primam c1alr. Dezastrul diseiplinelor "uman']ste" care se
ocupa de arta si de literatura se datoreste fa:ptului ca
nu au curajul de a afirma ca si ele tintesc spre stabilirea
unor legi, spre ating€rea adevarului. De fapt, nOii afir-
 TEORIA, CRITICA SI ISTORIA LITERARA/19

mam acest lucru dnd predam Hamlet sau Paradisul

pierdut, si nu operele scrise de GraJce Metalious sau -
pentru a mentiona contemparani de-ai lui ShakeSipeare
si Milton - apereLe lui Henry Glapthorne sau Richard
Blackmare. Dar a f'aJcem cu timiditate, eu stîngacie si
ezit,ant. în ciuda unor frecvente asertiuni oomtmre, exista
un acard foarte l>argîn ceea ce-i priveste pe marii cla-
ski: ei formeaza principalul oaJnan al ~iteraturii. Exi!sta
a prapastie de netrecut înt're arta într-adevar mare, si
arta foarte proa:sta: vntre, sa zicem, Lycidas si a poezie
de pe prima pagina a ziarului New York Times, între
Stapîn si sluga de Talstoisi a pavestire din True Con-
fessions. RelatiVii'stii S'eferesc întotdeauna sa trateze pra-
blema poezilei aiooalut proaste. Lor le place sa se miste
în regiune1a artei cv,aJs~perfecte, unde diisputele dintre
critid sînt cele mai frecvente, deoarece operele sînt apre-
date pentru mative foarte diferite. Cu cît apera de arta
este mai ,compLexa, cu atît maiÎ.diversa este si structura
vaLorilor pe ,caDe le întruchipeaza si, în oonsecinta, cu
atît mai difidla este interpretarea ei, cu atit mai mare
pericolul de a ignora un aspect s,au altul. Dar aceasta nu
înseamna ca toate interpretarile sînt la fel de corecte,
ca nu exista nici o posibilitate de a stabili o deosebire
între ele. Exiista interpretari absolut fantezi'ste, interpre-
tari par;tiale, deformante. Put'em discuta interpretariLe date
lui Hamlet de cat'De Bradley, Daver Wi1son sau chiar de
catre Ernest JOines; dar stim ca Hamlet n-a fost a
femeie deghizata. COInlceptuljusteteiinterpretarii ne duce
în mod clar l,a oonceptulooDectitudinii evaluarii. Eva-
luarea se nas'te din întelegere; evaluarea oorecta, din-
tr..,a întJelegeDecorecta. însusi conceptul de justete a iill-
terpreta'I'ii presupune existenta unei ierarhii de punete
de vedene. hsa 'cum exista interpretareclQrecta, 'cel ipu-
tLn 'ca un jdeal, tot elisaexista evaluare corecta, eVialuare
buna. hrgumentul relativist :al lui huerbach - obser-
vatia lui ca astazi noi gustam arta tuturor epocilar si
popoaTelor: pidurHe rupestre neolitke, peisajele chi-
nezesti, mastile negrilar, cîntul gregorian etc. - paate
20!CONCEPTELE CRITICII

si trebuie sa ne folosit împotriva relativistilor. El arata

ca în toate operele de arta e:xrista o trasatura comuna
pe care noi astazi o recunoastem mai dar decît în epo-
cile anterioare. Exista o trasatura umana comuna care
face ca orice opera de arta, chiM vudepartata în timp si
spatiu, si .oMar darca la origine a îndeplinit functii cu
tortul straine de contemplarea estetica, sa ne fie acce-
sibila si sa ne faca pIa,cere. Ne-am ridicat deasupra limi-
telor gustului apusean traditional - deasupm caraJCte-
rului lui limitat si relativ - patrunzînd. daca nu în do-
meniul arteiabsolute, în orice caz în acela al artei uni-
versale. Exista un astf,e[ de domeniu, si diferi'tele mani-
festari ristorice 'au adesea un cam!Cter mult mai putin
limit,at, din punct de vedere istori1c, decît presupUJn isto-
ri'Oii in concept~a carora arta trebuie sa serveasca unui
scop sOicialtemporrar si sa atrunrce lumina asupJ:'lai;storiei
societa,tii. Unele poezii de dragoste ohineze sau elene
tDatînd teme elementare, simple, ar fri foarte greu de
fixat in spatiu sau în timp daca n....alI'fi limba în oail'e
sînt serÎ<se.Chiar si Auerbalch, în duda relativismului sau
radical, trebuie sa admita ca exista ,,0 oarecare întele-
gere a ceea ce este comun tutuDar aoestor fenomene"
si recunoaste ,ca noi nu adoptam relrativJ;smul atrmci cînd
sînt în joc interesele noastre poIritiJce(ladica etice, vitale).
Logica, etioa si, cred eu, estetriea pledeaza elocvent Îm-
pottriva unui istotrÎsm complet care, trebuie s-o subli-
niem, la oameni ca Auerbadh, se mai :sprijina înca pe
un ideal umanist mostenit si este sU'stiJnut metodologie
de un cadru conceptual, incOJ1stientrespectat, de 'categorii
apartinînd gramaticii, stilisticii si istoriei spiritului (Gei-
stesgeschichte). In versiunile lui ~adieale, 'cum.aer fi, de
pilda, A Primer for Critics de Gerar:geBoas, 20New Bear-
ing!; in Esthetics and Art Criticism de Bernard Heyl,21
sau Elements of Critical Theory de Wayne Shumaker,22:
20 Baltimore, 1937; lucrare intitulata ulterior Wingless pegasus: A
Handbook for Crltics, Baltimore, 1950.
21 New Haven, 1943.
22 Berkeley, 1952.
 \

\ TEORIA, CRITICA SI ISTORIA LITERARA/21

istdrismul duce la dezumanizarea artelor, la pamlizia cri-

ticii, la ahandonaI'lea pmocuparii noastre primare, 'care
este gasirea adevarului. Singura Isolutie este adoptarea unui
absolutism definit si slefui't cu grija, recunoasterea faptu-
lui ca "absolutul exista in relativ, desi nu definitiv si nu
în întregime în aCies:ta".Aooasta a 'fost formula lui Ernst
Troeltsch,care s-a luptat cu probLema istorislffiului mai
muh decît orical1e alt istarLc, ajungind la ,concluzia 'ca "is-
torismul" trebuie înlaturat. 23
Este necesar sa ne întOaJl"cemla saroina de a elabol"a
a teorie literara, U!l1. sistem de primdrpii, o teorie a va-
lorilor ool'e, în mod necesar, va f,ace apel la critica unor
opere liteI1are concrete, cerînd permanent ajutorul isto.-
riei literare. Dar cele trei discipline sînt si vor ramîne
distincte: isto.ria literara nu poate absorbi sau înlocui
teoria litemra, iar teoria literara nu trebuie nid macar
sa viseze sa absoarba i,stoI"ia literara. Andre. Malraux,
pornind de la cunoasterea universala a artelor plastLce,
a vorbit ,elocvent despre muzeul imaginar, muzeul fara
pereti. Fara îndoiala ca în 1iteu:-atura avem o sarciJ!la
identica cu oea a 'criticului de arta - sau, în orioe 'caz,
a sarcina analoga: caci daca ne putem aduna mai direct
si ma,i usor muzeul într-o biblioteca, ne izbim totusi
de peretii si de bar'ierele limbiLor si ale formelor lor
i'Stor:Î:ce.O mare pan::tea munoii noastre tinde sa înla-
ture aceste ba:rieI"e, sa darîme aoesti pereti prin tradu-
ceri, studii filologice, editii comenta te, literatura com-
parata, sau pur si s'implu prin simpatie imaginativa. In
ultima instaJnta, lite~atura,ca si artele pla:stiJCe,ca si
vocile tacerii ale lui Malraux, este un 001' ce rasuna de-a
lungul veacurilor, dînd glas sfidarii aruncate de om timpu-
lui si destinului, afirmînd victoria omului <;l.supravre-
melnidei, relativitatii si istoriei.

23 Cf. Historiog1"aphy In Hastings, Encyclopaedia of Re!igion and Elhics,

voI. 6, Edinburgh, 1913,p. 722.

} •.•••• u .u .