Morfologia limbii române - seminar

Morfemul gramatical „-u-” în flexiunea nominală

omul
lucrul/stiloul

scaunul
codrul/boul

universul registrul/templul

om
lucru/stilou

scaun
codru/bou

univers registru/templu

 Morfemul gramatical „-u-” în flexiunea nominală

Forme articulate hotărît enclitic la singular

omul
lucrul/stiloul

scaunul
codrul/boul

universul registrul/templul

Forme nearticulate la singular

om
lucru/stilou

scaun
codru/bou

univers registru/templu

 Morfemul gramatical „-u-” în flexiunea nominală

om - oameni
lucru - lucruri/stilou - stilouri

univers - universuri
codru - codri/bou - boi

scaun - scaune
registru - registre/templu - temple

 Morfemul gramatical „-u-” în flexiunea nominală

Forme la singular și la plural

1. om - oameni
1. lucru - lucruri/stilou - stilouri

2. univers - universuri
2. codru - codri/bou - boi

3. scaun - scaune
3. registru - registre/templu - temple

 Morfemul gramatical „-u-” în flexiunea nominală

Forme la singular și la plural

1. om - oameni 1. lucru - lucruri/stilou - stilouri

2. univers - universuri 2. codru - codri/bou - boi
3. scaun - scaune
3. registru - registre/templu - temple

Morfemele de singular și plural?

morfem de singular - morfeme de plural

morfem de singular - morfeme de plural

1. desinența ∅ - desinența -i
1. desinența -u - desinența -uri

2. desinența ∅ - desinența -uri

2. desinența -u - desinența -i

3. desinența ∅ - desinența -e 3. desinența -u - desinența -e

 Morfemul gramatical „-u-” în flexiunea nominală

Forme articulate hotărît enclitic la singular

omul
lucrul/stiloul

scaunul
codrul/boul

universul registrul/templul

Forme la singular și la plural

lucru - lucruri/stilou - stilouri

codru - codri/bou - boi

registru - registre/templu - temple

Ce este „-u-” în formele „omul, scaunul, universul”?

Ce este „-u-” în formele „lucrul/stiloul, codrul/boul,
registrul/templul”;

respectiv

„lucru - lucruri/stilou - stilouri; codru - codri/bou - boi;

registru - registre/templu - temple?

 Morfemul gramatical „-u-” în flexiunea nominală

Forme articulate hotărît enclitic la singular

omul
lucrul/stiloul

scaunul
codrul/boul

universul registrul/templul

Forme la singular și la plural

lucru - lucruri/stilou - stilouri

codru - codri/bou - boi

registru - registre/templu - temple

Ce este „-u-” în formele „omul, scaunul, universul”?

Ce este „-u-” în formele „lucrul/stiloul, codrul/boul, registrul/
templul”, respectiv

„-u-” = sufix flexionar „lucru - lucruri/stilou - stilouri, codru - codri/bou - boi, registru -
registre/templu - temple?

opoziția de nedeterminare/determinare
(om - omul, univers - universul) „-u-” = desinență de singular

opoziția de număr singular/plural

(lucru - lucruri, codru - codri, templu - temple)
Morfeme - clasificare - cîteva criterii
1. fonetic (după realizarea fonetică):

a) abstracte;

b) concrete;

2. origine (după poziția în cuvînt):

a) propriu-zise sau aglutinate („segmente sau părți de cuvînt”);

b) cuvinte-morfem sau neaglutinate („elemente lexicale cu funcție de marcă a

categoriilor gramaticale”);

3. flexiunile românești - sintetică, analitică, mixtă - (după poziția față de rădăcina

cuvîntului):

a) conjuncte („fac corp comun cu morfemul lexical, rădăcina”);

b) interne („nedetașabile de morfemul lexical, rădăcina”);

c) libere („rămîn exterioare morfemului lexical, rădăcina”).

etc.

Hoarță Cărăușu, Luminița, Dinamica morfosintaxei și pragmaticii limbii române actuale, Editura CERMI, Iași, 2007, pp.
9-154.
Morfeme - clasificare - cîteva criterii

1. fonetic (după realizarea fonetică):

a) abstracte: desinența verbală care marchează sensurile gramaticale

de persoană și număr, zero (rîd∅)

b) concrete: desinența verbală care marchează sensurile gramaticale

de persoană și număr, „-i” (rîzi)

Morfeme - clasificare - cîteva criterii

2. origine (după poziția în cuvînt):

a) propriu-zise sau aglutinate („segmente sau părți de cuvînt”):

desinențele, unele articole

b) cuvinte-morfem sau neaglutinate („elemente lexicale cu funcție de

marcă a categoriilor gramaticale”): unele articole, prepozițiile, verbele
auxiliare

Morfeme - clasificare - cîteva criterii

3. flexiunile românești - sintetică, analitică, mixtă - (după poziția față de rădăcina
cuvîntului):

a) conjuncte („fac corp comun cu morfemul lexical, rădăcina”): desinențele,

sufixele, prefixele, unele articole

b) interne („nedetașabile de morfemul lexical, rădăcina”): formele supletive,

formele cu alternanțe fonetice

c) libere („rămîn exterioare morfemului lexical, rădăcina”): unele articole,

prepozițiile

Morfeme - clasificare - cîteva criterii

3. flexiunile românești - sintetică, analitică, mixtă - (după poziția față de
rădăcina cuvîntului):

a) conjuncte („fac corp comun cu morfemul lexical, rădăcina”):

desinențele, sufixele, prefixele

b) interne („nedetașabile de morfemul lexical, rădăcina”): formele

supletive, formele cu alternanțe fonetice

c) libere („rămîn exterioare morfemului lexical, rădăcina”): unele articole,

prepozițiile

Morfeme - clasificare - cîteva criterii

Flexiunea cuvîntului - după structură (poziția morfemului față de rădăcina cuvîntului)

Flexiune sintetică Flexiune analitică Flexiune mixtă

- student, studenți, studentul,

- lui Ioan, lui Carmen…
- un student, niște studenți

- tatăl a mulți copii

- a dansa

studenții…

- stadiul vechi a două - am dansat, ai dansat, a

- drag, dragi, dragilor…
limbi
dansat…

- rarisim, rarisimă…
- foarte rar - voi dansa, vei dansa, va
dansa…
- iubesc, iubești, iubește…

- iubii, iubiși, iubi…

- iubeam, iubeai, iubea…

- iubit, iubind

- rarisim, arhicunoscut…

Flexiunea cuvîntului - după clasa lexico-gramaticală a cuvîntului

Flexiune nominală Flexiune verbală Flexiune pronominală

Morfeme - clasificare - cîteva criterii
3. flexiunile românești - sintetică, analitică, mixtă - (după poziția față de rădăcina
cuvîntului):

a) conjuncte („fac corp comun cu morfemul lexical, rădăcina”): desinențele,

sufixele, prefixele, unele articole

b) interne („nedetașabile de morfemul lexical, rădăcina”): formele supletive,

formele cu alternanțe fonetice

c) libere („rămîn exterioare morfemului lexical, rădăcina”): unele articole,

prepozițiile, conjuncție

 Morfeme - clasificare - cîteva criterii

3. flexiunile românești - sintetică, analitică, mixtă - (după poziția față de rădăcina cuvîntului):

a) conjuncte („fac corp comun cu morfemul lexical, rădăcina”): desinențele, sufixele, prefixele, unele articole

DESINENȚA SUFIXUL

flexiunea nominală și pronominală:

flexiunea verbală:
flexiunea adjectivală:
flexiunea verbală:

marchează
marchează
marchează
marchează

gen, nr., caz nr., persoană gradul superlativ modul și timpul

Nota Bene!

SUFIX FLEXIONAR - flexiunea nominală („-u-”) și flexiunea verbală („-ră-”)

(omul, frumosul) (iubiră, iubiseră)

SUFIX GRAMATICAL - flexiunile adjectivală și verbală

(rarisim∅) (citește)

PREFIXUL ARTICOLUL hotărît

flexiunea nominală:

flexiunea adjectivală:
flexiunea verbală (rar):

marchează

marchează
marchează

determinarea hotărîtă,
gradul de comparație „un sens aspectual”
gen, nr., caz
 Morfeme - clasificare - cîteva criterii
3. flexiunile românești - sintetică, analitică, mixtă - (după poziția față de rădăcina cuvîntului):

a) conjuncte („fac corp comun cu morfemul lexical, rădăcina”): desinențele, sufixele, prefixele, unele articole

DESINENȚA SUFIXUL

flexiunile nominală și
flexiunea verbală:
flexiunea adjectivală:
flexiunea verbală:

pronominală:

gen, nr., caz nr., persoană gradul superlativ modul și timpul

student∅ - studentă - studentei merg∅ - mergi

caiet∅ - caiete mergem - mergeți situație rarisimă iubind, iubeam, iubii, iubisem
fiu - fii
acest∅ - această
aceluia - acelora
aceleia - acelora ARTICOLUL hotărît
PREFIXUL

flexiunea nominală:

flexiunea adjectivală:
flexiunea verbală:

(rar)

determinarea hotărîtă
gradul de comparație „un sens aspectual”
gen, nr., caz
arhicunoscut a adormi
studentul - studenta
străveche a amuți
frumosul - frumoasa
suprasolicitat
Morfeme - clasificare - cîteva criterii
3. flexiunile românești - sintetică, analitică, mixtă - (după poziția față de rădăcina cuvîntului):

b) interne („nedetașabile de morfemul lexical, rădăcina”): formele supletive, formele cu alternanțe fonetice

FORMELE SUPLETIVE

felxiunea pronominală flexiunea verbală

eu - tu (persoană) sînt/sunt - ești (persoană)

eu - noi (nr.) ești - sînteți (număr)

eu - mă (caz)

FORME CU ALTERNANȚE FONETICE

flexiunea pronominală

acest - aceasta (gen)

nostru - noastră (gen)

acela - aceia (număr)

 Morfeme - clasificare - cîteva criterii
3. flexiunile românești - sintetică, analitică, mixtă - (după poziția față de rădăcina cuvîntului):

c) libere („rămîn exterioare morfemului lexical, rădăcina”): unele articole, prepozițiile, conjuncție

DOUĂ CATEGORII: c.1) libere stabile; c.2) libere derivate

articolul demonstrativ pronume reflexiv

verbe auxiliare conjuncția „să”

articolul nehotărît articolul posesiv-genitival

c.2) LIBERE DERIVATE

c.1) LIBERE STABILE

prepoziția „de” prepoziția „la”

adverbe prepoziții
prepoziția „pe”
 Morfeme - clasificare - cîteva criterii
3. flexiunile românești - sintetică, analitică, mixtă - (după poziția față de rădăcina cuvîntului):

c) libere („rămîn exterioare morfemului lexical, rădăcina”): unele articole, prepozițiile, conjuncție

DOUĂ CATEGORII: c.1) libere stabile; c.2) libere derivate

2. pronume reflexiv
2. articolul demonstrativ Se visează inginer.
cei patru 1. verbe auxiliare
3. conjuncția „să”

1. articolul 3. articolul posesiv- a avea, a fi, a vrea

să visez
nehotărît genitival am visat, să fi visat, voi visa
un nor - niște nori al nostru
c.2) LIBERE DERIVATE
c.1) LIBERE STABILE
4. prepoziția „de”
5. prepoziția „la”

4. adverbe 5. prepoziții de visat, la început de an Am dat la doi studenți.

foarte/tare/cel mai/ mai puțin elegant proiectul a doi studenți

a visa, a iubi 6. prepoziția „pe”

O visez pe Maria.
Morfeme - clasificare - cîteva criterii
Hoarță Cărăușu, Luminița, Dinamica morfosintaxei și pragmaticii limbii
române actuale, Editura CERMI, Iași, 2007, pp. 9-154.