C.

Filmul mi-a plăcut pentru perenitatea poeziei şi a muzicii din acest film-
poem, dimensiuni ale spiritului care pot alcătui suflete armonioase, care îi
pot face pe oameni buni, echilibraţi, sănătoşi.

D. Acţiunea, personajele, conflictul şi deznodământul:

Nunta de piatră spune povestea unei nunţi de la care o mireasă frumoasă
şi săracă fuge de un mire urât şi bogat, dar şi povestea unei altfel de nunţi, în
care o fată ce moare prematur este înmormântată, în veşminte de mireasă, de
mama sa îndurerată. Aceasta este dimensiunea tragică a filmului regizat de
Mircea Veroiu şi Dan Piţa.
Primul segment, "Fefeleaga", stă sub semnul adunării, prin sârguinţa
unei femei văduve ce-şi poartă cu demnitate crucea prin viaţă. Femeia,
zilnic urcând şi coborând muntele abrupt şi stâncos, făcând parcă
împreună cu mârţoaga o unică fiinţă a suferinţei, străbate un traiect
existenţial tragic, un drum al Calvarului. Ea pare o tragediană antică, în
tăcere urmându-şi implacabilul destin, o rugătoare, condamnată unui
supliciu zilnic, unei cazne continue. Sensul filosofic şi religios al acestui
film este că, prin asumarea vinei, prin mărturisire, omul ispăşeşte şi se
răscumpără, jertfa fiind aici propria-i fiică.
Al doilea, "La o nuntă", stă sub semnul risipirii: o mireasă fuge cu
ceteraşul de la nunta ei, în timp ce mulţimea dezlăţuită de nuntaşi îl omoară
în bătaie pe toboşarul ce devine ţap ispăşitor. Pretextul filmului este o
nuntă, taina nunţii fiind tratată în ton grotesc, prin incompatibilitatea
mirilor.
Deznodământul, cu aspect deopotrivă fericit şi nefericit, este pregătit
minuţios, gradat, printr-un limbaj al înţelegerii din priviri, din gesturi.
Deşi ceremonialul religios al cununiei nu apare, ci numai aspectul lui
lumesc, petrecerea se prelungeşte, se destramă până la anulare. Evocând
taina căsătoriei, se sugerează că această taină rămâne o sublimă aspiraţie,
dar care eşuează prin desacralizare. De unde şi umorul, accentele ironice
ale filmului – dar cu o pronunţată rezonanţă tragică.

E. Mesajul transmis de film - consideraţii şi opinii personale:

Filmul transmite cu pregnanţă desăvârşită iminenţa şi implacabilitatea
morţii, derizoriul poetic al existenţei noastre, ciclul nesfârşit al vieţii
topindu-se în neant. Este ca o plimbare printr-un cimitir frumos, unde,
trecând printre morminte şi privind chipurile subţiate de ploaie şi vânt ale
celor ce au fost demult, necunoscuţi, te cuprinde acea pace tristă,
sentimentul marii treceri.