C.

În roman m-a impresionat intriga, care se dezvoltă pe două planuri ce se

întrepătrund: lupta membrilor clanului Tulea pentru obţinerea moştenirii lui
Costache Giurgiuveanu şi destinul tânărului Felix Sima.

D. Semnificația titlului:
,,Enigma” din titlul romanului face referire punctuală la enigma
eternă a feminităţii, receptată din perspectiva lui Felix. Fire complexă, plină
de neprevăzut, Otilia are o influentă magică asupra celorlalti.
Acţiunea, personajele, conflictul şi deznodământul:
Acţiunea romanului începe cu venirea tânărului orfan Felix Sima, la
Bucureşti, în casa unchiului şi tutorelui său, pentru a studia medicina.
Costache Giurgiuveanu este un rentier avar, care o creşte în casa lui pe Otilia
Mărculescu, fiica sa vitregă, cu intenţia de a o înfia. Aglae o consideră un
pericol pentru moştenirea fratelui ei.
  Ajuns în locuinţă, Felix îl cunoaşte pe unchiul său, pe verişoara Otilia
şi asistă la o scenă de familie: jocul de table. Sunt realizate portretele fizice
ale personajelor cu detalii vestimentare şi fiziologice. Atmosfera sugerată
este neprimitoare, iar replicile Aglaei anticipează conflictul.
Competiţia pentru moştenirea bătrânului avar devine un prilej pentru
observarea efectelor, în plan moral, ale obsesiei banului. Bătrânul avar,
bogat, din dorinţa de a nu cheltui, nu asigură în nici un fel viitorul Otiliei.
Clanul Tulea urmăreşte succesiunea totală a averii lui, plan pus în pericol,
ipotetic, de înfierea Otiliei. Deşi are o afecţiune sinceră pentru fată, bătrânul
amână înfierea ei, de dragul banilor şi din teama de Aglae. Iniţial într-un
plan secundar, Stănică Raţiu urmăreşte să parvină, vizează averea clanului
Tulea, dar smulge în final banii lui moş Costache. El susţine în fond intriga
romanului, până la rezolvarea din deznodământ.
  Planul destinului tânărului Felix, a formării sale, urmăreşte
experienţele trăite în casa unchiului său, în special iubirea adolescentină
pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie, fiindcă
dorinţa de a-şi face o carieră primează.
Otilia îl iubeşte pe Felix, dar după moartea lui moş Costache îi lasă
tânărului libertatea de a-şi împlini visul şi se căsătoreşte cu Pascalopol,
bărbat matur, care îi poate oferi înţelegere şi protecţie.
În epilog, aflăm că Pascalopol i-a redat, cu generozitate, libertatea Otiliei de
a-şi trăi tinereţea, iar aceasta a devenit soţia unui conte exotic. Ea rămâne
pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigmă.
La final, simetric, Felix se întoarce pe strada Antim si revede casa lui Moş
Costache, lăsată în paragină, amintindu-şi de replica bătrânului, acum
adevarată :"Aici nu stă nimeni".
E. Consideraţii şi opinii personale:
Ultima întâlnire dintre Felix si Otilia, înaintea plecării ei din ţară cu
Pascalopol, este esenţială pentru înţelegerea personalităţii celor doi tineri şi a
atitudinii lor faţă de iubire. Felix este tânărul intelectual ambiţios, al cărui ţel
în viaţă este reuşita în carieră şi care consideră că femeia trebuie să-i fie un
sprijin în atingerea ţelului. Otilia, însă, este de părere că rostul femeii ”este
să placă, în afară de asta neputând exista fericire”. Felix este dispus să
aştepte oricât dacă la un moment dat se va căsători cu Otilia, în timp ce
tânăra concepe iubirea în felul aventuros al artistului, cu dăruire şi libertate
absolută. Otilia, realizând aceasta diferenţă, dar şi faptul că ea ar putea
reprezenta o piedică în calea realizării profesionale a lui Felix, îl părăseşte pe
tânăr şi alege siguranţa căsătoriei cu Pascalopol.
  Prin urmare, căile celor doi îndrăgostiţi se despart. Câţiva ani mai
târziu, Felix află de la Pascalopol că acesta i-a redat libertatea Otiliei,
aceasta devenind soţia unui conte exotic, undeva în Argentina. La rândul
său, Felix îşi realizează ambiţiile profesionale, devenind un medic renumit,
profesor universitar şi întemeindu-şi o familie.