Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc „Închizând ochii, Dănuţ deschise turbinca lui
la locul naşterii mele, la casa părintească din Ivan... Dănuţ e paşă sau sultan: n-are a face! Capul
Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o e înfăşurat într-un turban de subt care răsar două
şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele musteţi ca două iatagane şi o păreche de ochi
jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de fioroşi... Doi colţi lungi ies prin gura rânjind. Colţii
care mă ţineam când începusem a merge copăcel, sunt împrumutaţi de la un strigoi!...
la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam Sultanul Dănuţ era aşa de înspăimântător, încât
noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării Dănuţ deschise ochii şi se răsuci pe-o coastă... Din
pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi odaia fetiţelor s-auzea glasul Olguţei. Dănuţ
saltă şi-acum inima de bucurie! Şi, Doamne, închise ochii cu mânie!
frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii, şi ...Sultanul stă pe un tron de aur. De-a dreapta şi
surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ni era de-a stânga, două arăpoaice, cu dinţii ca frişca pe
îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de- crema de cafea, flutură mari evantalii colorate. La
a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau picioarele tronului se-nşiră mii de turbane aplecate
după plac, fără leac de supărare, de parcă era până la pământ. Toţi se închină sultanului. Numai
toată lumea a mea! doi harapi goi, negri şi buzaţi, cu părul des şi creţ
Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi ca icrele negre, stau drepţi ş-aşteaptă cu mâna pe
sturlubatic şi copilăros ca vântul în turburarea sa. securi. Nimeni nu vorbeşte. Sultanul ridică un
Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile deget... Răsare un armăsar care tresaltă şi
sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se rânjeşte... Sultanul face un semn... Harapii înnoadă
ivi soarele dintre nori după o ploaie cozile Monicăi de coada armăsarului... Monica
îndelungată:«Ieşi, copile cu părul bălan, afară şi muşcă dintr-o caisă. Nu-i pasă! Lasă că-i arată el,
râde la soare, doar s-a îndrepta vremea...», şi sultanul!... O sută de mii de harapnice s-abat
vremea se îndrepta după râsul meu...” asupra calului...
Harapii o înşfacă pe Olguţa. Olguţa dă din picioare
şi se strâmbă la sultan. Aşa! Bine!... Harapul ridică
Ion Creangă, Amintiri din copilărie securea... Olguţa e speriată... N-are pe nimeni s-o
apere decât pe fratele ei, Dănuţ... Şi-ntr-adevăr, în
fruntea unei oşti, ca Mihai Viteazul, vine Dănuţ,
ucide pe sultan şi pe harapi – turbanele fug – şi
scapă de la moarte pe Olguţa şi pe Monica. Olguţa
şi Monica îngenunchează şi-i sărută mâinile. El le
ia pe şea şi porneşte, şi porneşte...
În fundul turbincei lui Ivan era somnul... ”
A. LECTURA
I. Înţelegerea textului
1
JOAC,JOACĂ, COPILĂRIE, IX-FILOLOGIE
Într-o compunere de 20-25 de rânduri, prezintă particularităţile viziunii celor doi scriitori
despre copilărie, spaţiul acestei vârste „de aur” şi al jocului.
B. Elemente de conținut
2
JOAC,JOACĂ, COPILĂRIE, IX-FILOLOGIE