ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.

38
DIMITRIE CANTEMIR

TOPIREA ȘI SOLIDIFICAREA
VAPORIZAREA ȘI CONDENSAREA
CIRCUITUL APEI ÎN NATURĂ
[Subtitlu document]

ELEV: RELEA MARIA

[NUME COMPANIE]
 IMPORTANT!

REȚINEȚI!
Topirea metalelor și a aliajelor este folosită, în tehnică, la executarea pieselor
metalice prin turnare.
Obținerea pieselor metalice prin turnare cuprinde următoarele procese tehnologice:
- realizarea unei forme refractare care sa conțină o cavitate având geometria piesei
ce trebuie obținută (formare);
- topirea și obținerea compoziției chimice a aliajului din care se toarnă piesa (topire
sau elaborare);
- umplerea formei cu aliaj lichid (turnare);
- solidificarea, răcirea si extragerea piesei din forma (dezbatere);
- ajustarea și finisarea geometriei, a rugozității și a structurii piesei turnate (curățire).
OBSERVAȚI!
O substanță care conține cantități mici din alta substanță (impurități) se topește la o
temperatura mai mica decât punctul ei de topire. Astfel, temperatura de topire a
aliajelor este mi mica decât temperatura de topire a fiecărei substanțe componente.
Exemplu: aliajul pentru lipitură moale( doua părți Sn+ o parte Pb) se topește la 180
grade C in timp ce Sn se topește la 232 grade C, iar Pb la 327 grade C

Generalizând rezultatele a numeroase experimente s-au enunțat

Legile topirii și solidificării:

 O substanță cristalina sub presiune constanta se topește la o anumita

temperatura, numita TEMPERATURA DE TOPIRE.
 O substanță lichida sub presiune constanta se solidifica la o anumita
temperatura, numita TEMPERATURA DE SOLIDIFICARE.
 În timpul topirii sau solidificării temperatura rămâne constanta, daca presiunea
nu variază.
 Temperatura de topire si temperatura de solidificare ale aceleiași substanțe
sunt egale pentru aceiași presiune.
S-a constatat că vaporizarea are loc cu absorbție de căldură din exterior. La
temperatura de vaporizare moleculele din lichid au o anumită energie cinetică medie.
Unele dintre ele au o energie cinetică suficient de mare pentru a învinge forțele de
coeziune si pot ieși din lichid în spațiul liber de deasupra. Dar, deoarece lichidul este
părăsit de moleculele cu energie cinetică mare scade energia cinetică medie a
moleculelor din lichid și ar trebui deci, să scadă și temperatura. Căldura absorbită este
folosită în întregime pentru menținerea constantă a temperaturii si a energiei cinetice
medii a moleculelor din lichid. Căldura primita din exterior in timpul vaporizării se
numește căldură latentă de vaporizare definită ca raportul dintre căldura Q si masa
m.(vaporizarea e un proces reversibil, căldura cedata exteriorului numită căldura
latentă de condensare este egală în modul cu cea de vaporizare)
Rezultate ale fenomenului de evaporare: CEAŢA

Ceața este un fenomen meteorologic, care constă

dintr-o aglomerare de particule de apă aflate în
suspensie în atmosferă în apropierea suprafața
solului, care reduce vizibilitatea orizontală sub 1.000
de metri.

Ceața este mai frecventă toamna şi primăvara,

când temperaturile sunt mai scăzute și vaporii ating
starea de saturație la o cantitate mult mai mică în
unitatea de volum decât în timpul verii.

Ceața se formează mai frecvent în văi unde

temperatura este mai scăzută și umiditatea este mai
mare.
 Condensarea apei
Chiar şi în zilele cu cer senin, apa este prezentă sub forma vaporilor şi
particulelor, dar care sunt prea mici pentru a fi văzute. Moleculele de apă
se combină cu micile particule de praf, sare şi fum din atmosfera şi
formează picături mici care se combină unele cu altele, alcătuind norii.
Pe măsură ce aceste mici picături se combină şi îşi măresc dimensiunile,
norii se pot dezvoltă şi pot apărea precipitaţii. Norii se formează în
atmosfera deoarece aerul care conţine vapori de apă se ridică şi se
răceşte.
Soarele încălzeşte aerul din imediata apropiere a suprafeței Pământului,
acesta devine mai uşor şi se ridică acolo unde temperaturile sunt mai
scăzute. Pe măsură ce aerul se răceşte, procesul de condensare se
intensifică, favorizând formarea norilor.
 este procesul de circulație continuă a apei
în cadrul hidrosferei Pământului. Acest proces este pus în mișcare de radiația
solară și de gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa își schimbă
starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Apa se
mișcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un
râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate
sunt evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea. Științele care se ocupă cu
studiul mișcării apei în cadrul acestui circuit sunt hidrologia și meteorologia.