www.academia.

edu/10956611/Introducere-in-Istoria-Limbii-Romane-i-Grigore-Brancusi

Grigore Brâncuş, Introducere în istoria limbii române, Ed. A II-a, Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005

ROMANIZAREA DACIEI. CONSECINŢELE LINGVISTICE

În urma războaielor din Munţii Orăştiei (101-106), Dacia e cucerită şi înglobată în Imperiu.
Stăpânirea romană în Dacia a durat 165 de ani.

Odată cu acest eveniment, începe un proces rapid de romanizare a noii provincii. Latina se
impune în Dacia ca limbă oficială, folosită în armată, administraţie, comerţ. Indigenii sunt
atraşi de formele superioare ale civilizaţiei şi culturii romane. Sunt aduşi în Dacia numeroşi
colonişti „pentru popularea oraşelor şi cultivarea ogoarelor” (Eutropius, sec. IV). Pentru toţi
aceştia, care proveneau de pe tot cuprinsul împărăţiei romane, latina era un mijloc unic de
comunicare, indispensabil unei populaţii constituite din etnii diferite. Cu acest statut de
limbă unică, latina se impune şi populaţiei indigene din Dacia. Un alt factor important al
romanizării a fost cel militar pentru că diversitatea etnică a armatei romane impunea un
mijloc unic de comunicare. Acest caracter şi-l păstrează latina şi în procesul romanizării
dacilor.

Stăpânirea romană întemeiază în Dacia peste 40 de oraşe, ceea ce înseamnă că se

produsese o colonizare masivă a noii provincii: Ulpia Traiana (= Sarmizegetusa), Apulum (=
Alba Iulia), Potaissa (= Turda), Napoca (= Cluj), etc. Urbanizarea provinciei devine o condiţie
esenţială a romanizării. Satele, prin natura lor, sunt mai refractare la înnoirile aduse de
cuceritori; de aceea, romanizarea se realizează mai greu în mediile rurale. Se construiesc
temple, amfiteatre, terme, pieţe publice. Se poate spune că romanizarea Daciei a fost un
proces de mare anvergură, care a determinat integrarea localnicilor în modul de viaţă,
material şi spiritual, de tip roman. Tineri băştinaşi sunt înrolaţi în armata romană. Au loc
căsătorii între femei dace şi veterani (soldaţi lăsaţi la vatră după terminarea serviciului
militar). Consecinţa cea mai importantă a romanizării a fost însuşirea limbii latine de către
populaţia autohtonă.

Impunerea limbii latine s-a petrecut în dauna limbii autohtone, a indigenilor, care, încetul
cu încetul, şi-a restrâns întrebuinţarea, de la cadrul familial până la dispariţia totală.
CUVINTE PROVENITE DIN LIMBA SLAVĂ

Stare socială : boier, rob, slugă , voievod.

Familie: babă , maică , nevastă , rudă .

Pă rţi ale corpului: câ rcă , crac, gâ t, gleznă , obraz, stomac, trup.

Particularită ţi fizice şi morale: blajin, calic, câ rn, dâ rz, drag, gâ rbov,

gol, grozav, lacom, milostiv, mâ ndru,

nerod, pestriţ, pribeag, prost, să rac,

să rman, scump, slab, ştirb, treaz,

vinovat, voinic, vrednic, zdravă n.

Îmbră că minte: cojoc, cuşmă , izmană , rufă .

Armată : izbâ ndă , puşcă , ră zboi, sabie, steag, suliţă .

Comerţ: tâ rg, precupeţ, ucenic.

Locuinţă , obiecte casnice: ciocan, colibă , coş, coteţ, grajd, gră dină ,

greblă , grindă , iesle, lanţ, laviţă , lopată ,

ogradă , perie, pernă , pilă , pivniţă , pod,

prag, prispă , rogojină , sanie, sfoară , sită ,

sticlă , , topor, ţeavă , uliţă , ză vor.

Hrană : colac, hrană , icre, oţet, smâ ntâ nă , ulei.

Agricultură : brazdă , claie, ogor, pleavă , plug, pogon, prisacă , snop.

Timp: ceas, veac, vâ rstă , vreme.

Boli: boală , ciumă , pojar, rană .

Superstiţii: basm, diavol, idol, paparudă , rai, vâ rcolac, vrajă , zmeu.

Natură : crivă ţ, crâ ng, deal, dumbravă , gâ rlă , iaz, izvor, lapoviţă ,

livadă , luncă , nisip, omă t, ostrov, peşteră , podgorie, potop,

praf, pră pastie, val, vă zduh, vifor, vâ rf, zare, ză padă .

Faună : bivol, dihor, dobitoc, gâ scă , lebă dă , molie, ogar, pă ianjen,

pă stră v, prepeliţă , rac, râ s, sobol, ştiucă , veveriţă , vidră ,

vrabie.

Plante: bob, cocean, gulie, hamei, hrean, lobodă , mac, mă slin,

morcov, ovă z, praz, rapiţă , ră chită , rogoz, sfeclă , ştir.

Acţiuni: clă di, clă ti, coborî, croi, dă rui, dobâ ndi, dovedi, goni, gră i,

hohoti, iscă li, ispră vi, iubi, izbi, izgoni, îndră zni, înveli,

învâ rti, logodi, lovi, nă vă li, nimeri, obosi, odihni, omorî,

opri, osteni, otră vi, pă zi, pipă i, pâ ndi, pâ rli, plă ti, pofti,

porni, porunci, primi, privi, risipi, să vâ rşi, sfâ rşi, spoi, tâ rî,

tocmi, topi, tră i, trudi, voi, ză ri, zdrobi, zâ mbi.

Noţiuni diverse: ceată , cireadă , ciudă , comoară , dar, duh, dungă ,

glas, gloată , gră madă , horă , ispită , leac, lene,

milă , muncă , nă dejde, nă duf, nă rav, necaz,

nevoie, noroc, norod, obicei, obşte, pacoste,

pagubă , pâ lc, plocon, poveste, prieten, primejdie,

scâ rbă , sfadă , sfat, sfert, soroc, sprijin, stâ lp,

stâ rv, taină , temei, treabă , veste, vorbă , vrajbă ,

zvon.

Terminologia creştină : iad, icoană , idol, Isus, liturghie, maslu,

mă nă stire, parastas, moliftă , popă , praznic,

rai, schit, sfâ nt, stareţ, strană , troiţă ,

utrenie, vecernie.

Nume de persoane: Aldea, Balotă , Dan, Dragomir, Dobrea, Ganea,

Manea, Marin, Mareş, Mihalcea, Mihu, Mircea,

Mâ rza, Nanu, Neagoe, Nedelcu, Preda, Radu,

Staicu, Stan, Stancu, Stoica, Vâ lcu, Vlad, Vlaicu,

Voinea.
CUVINTE PROVENITE DIN LIMBA MAGHIARĂ

a alcă tui, aldă maş, a bă nui, a bâ ntui, belşug, bir, a birui, bâ lci, a

cheltui, a chibzui, chin, chip, dijmă , a fă gă dui, fel, gazdă , ham,

eleşteu, hotar, imaş, a îngă dui, a întâ lni, lă caş, marfă , mereu, meşter,

a mâ ntui, neam, oraş, samă , să laş, sobă , a tă gă dui, tâ lhar, vamă ,

viclean, viteaz.

CUVINTE PROVENITE DIN LIMBA TURCĂ

Locuinţă , obiecte casnice: cerdac, hambar, odaie, tavan, duşumea,

iatac; cearşaf, lighean, saltea, chibrit

Hrană : baclava, cafea, caimac, caşcaval, ciulama, ghiveci, iaurt,

musaca, magiun, pilaf, rachiu, sarma, telemea, tutun;

cataif, chiftea, halva, şerbet, trufanda

Îmbră că minte:basma, borangic, ciorap, şalvari, fes,papuc

Plante: dovleac, dud, pă tlă gea; bostan, fistic, lalea, liliac, cais, nufă r,

salcâ m; bursuc, şală u;

Comerț: chilipir, câ ntar, dugheană , muşteriu, para, raft,

saftea,tarabă ;

Ocupații: bă can, boiangiu, cazangiu, cioban;

Particularită ţi fizice şi morale:agiamiu, fudul, lichea, pişicher, şiret,

tembel, ursuz, zevzec.

CUVINTE PROVENITE DIN LIMBA GREACĂ

Nume de localită ți: Constanţa, Mangalia, Sulina

Comerţ: agonisi, folos

Noţiuni diverse: busuioc, colibă , comoară , corabie, crin, dafin, humă ,

livadă , sfeclă

Cuvinte din domeniul religiei:

aleluia, amin, acatist, liturghie, apostol, evanghelie, aghiazmă ,

colivă , icoană , mă nă stire, chilie, că lugă r, mitropolit, popă ,

arhanghel, idol etc.

Cuvinte de origine neogreacă :

a aerisi, agale, babacă , calapod, fasole, fidea, fundă , furtună , igrasie,

ipsos, monedă , patimă , plic, portocală , scrumbie, scul, tagmă , taifas,

a molipsi, molimă , nostim, a plictisi, ţaţă , a dichisi, prosop, a se

sinchisi, sindrofie, lefter, magherniţă , a se fandosi, a se sclifosi, ifos

etc.