ESEUL ARGUMENTATIV

Definitie: Un eseu argumentativ exprimă intenția emițătorului de a-l convinge pe receptor de validitatea unui punct
de vedere prin folosirea unor argumente ilustrate cu exemple.

Structura: structura unui eseu argumentativ este redată de teză (o constatare cu caracter general care trebuie
susținută de argumente), argumente ilustrate de exemple* și concluzia care reprezintă un rezumat al opiniilor
exprimate.

*In cuprins, argumentele și exemplele trebuie să fie formulate cât mai clar și să urmeze o succesiune logică,
susținând pro sau contra o opinie. Conectorii specifici indică subiectivitatea (cred că … consider că … în opinia mea …
după părerea mea … etc.), argumentarea (în primul rând, … în al doilea rând, … mai întâi, … apoi, … etc.) și consecința
argumentării (În concluzie, … Așadar, … Prin urmare, … etc.).

Model eseu argumentativ despre speranță Speranța – o lumină a sufletului

Ipoteza
Sunt sentimente care ne însoțesc întreaga viață, cu care parcă ne naștem și care ne guvernează trăirea
interioară mereu. Credința, dragostea, mila, bunătatea aproape că nu se învață. Sunt sentimente pe care le
descoperim în noi încă de mici, pe care le exprimăm fără să le conștientizăm prea mult, doar pentru că ele ne
caracterizează ca ființe umane pe tot parcursul vieții. Consider că un astfel de sentiment pe care îl exprimăm mereu
este și speranța. Aproape că nu putem trece prin viață fără să simțim acest sentiment în momentele delicate.
Sperăm atunci când ne e greu, sperăm atunci când alte senzații parcă ne părăsesc, sperăm atunci când ne dorim să
fie așa cum vrem.
Argumentarea
În primul rând, speranța ne oferă încrederea în bine. Chiar și atunci când nu știm exact ce se întâmplă, cum
se vor desfășura faptele sau ce se întâmplă cu oamenii pe care nu-i avem aproape sau cu lucrurile pe care dorim să
se întâmple, sperăm că totul va fi bine. Sperăm că oamenii dragi care nu sunt lângă noi sunt bine și că trăiesc liniștiți,
sperăm că acțiunile pe care le-am început vor avea urmarea pe care ne-o dorim, sperăm că vom găsi soluții la ceea
ce trebuie să rezolvăm. Suntem însoțiți de speranța că totul va fi bine și poate că, gândind așa, impregnăm o turnură
pozitivă lucrurilor și astfel ceea ce ne dorim se și întâmplă.
În al doilea rând, a păstra speranța în suflet înseamnă a fi mereu încrezător și optimist. Se spune că speranța
moare ultima, atunci când orice alt sentiment s-a stins de tot. Dar atâta timp cât există speranță, visele există și ele.
Speranța, hrană pentru suflet, este o sursă de putere care ne ajută să depășim deznădejdea, intenția de a renunța la
lupta cu viața, incapacitatea de a merge mai departe, oferindu-ne posibilitatea de a evolua ca ființe umane. ,,Omul
are nevoie de speranță ca de lumină”, spunea sugestiv Dimitrie Bolintineanu. Lumina înseamnă cunoaștere, iar
speranța ca o lumină a sufletului determină omul să creadă că dincolo de ceea ce vede există de fapt mai mult,
făcându-l să-și dorească să meargă înainte.
S-ar putea crede că cine se lasă condus de speranță este de fapt o persoană care nu luptă, care lasă ca
lucrurile să vină de la sine, fără să intervină, sperând că totul să fie așa cum își dorește el. S-ar putea crede că
speranța înseamnă renunțarea la viață. Dar speranța nu este caracteristica omului învins, căzut, care a ajuns ca doar
speranța să-i mai guverneze viața. „Forma reală a fericirii e nădejdea. Cine nu mai speră, nu poate fi fericit”, spunea
Victor Eftimiu. Prin urmare, speranța este însăși motivația fericirii pe care ne-o dorim cu toții și în căutarea căreia
suntem întreaga viață. Dorința de a atinge stropul de fericire spre care aspirăm mereu nu poate fi îndeplinită dacă nu
avem speranța că acest lucru va fi posibil într-o zi.
Consider că speranța alină, ridică și vindecă. Este motivația zâmbetului pe chipul celui lovit de soartă și cheia
puterii de a ne ridica și de a merge înainte, indiferent de vicisitudinile vieții. Este adevărat, ea nu trebuie lăsată să ne
copleșească. Cinic, Radu Stanca spunea: „Uneori e mult mai folositor să-ţi pierzi speranța decât să-ți pierzi vremea
sperând”. Acest citat este un îndemn la acționare. Nu e suficient doar să speri, ci trebuie să și acționezi. Speranța
doar înflăcărează și ne oferă încrederea că se poate ca lucrurile care nu au mers bine să se îndrepte. Dar dincolo de
acest lucru, pentru ca totul să devină concret, trebuie să ne găsim forța de a ne ridica și de a acționa, de a pune
lucrurile în practică, de a ne regăsi puterea și pofta de viață, prin încercări, muncă și răbdare.
Încheierea
În concluzie, speranța este unul dintre sentimentele la care nu trebuie să renunțăm niciodată. Ne dă un
imbold și ne ajută la îndeplinirea visurilor. Speranța este ca o mică lumină pâlpâitoare care se află la capătul tunelului
sufletelor noastre, atunci când pretutindeni în jurul nostru se află doar beznă. Atunci când ne simțim singuri, atunci
când suntem bolnavi și abandonați, atunci când suferim foarte tare, atunci când suntem foarte triști, reușim să ieșim
din prăpastia în care ne aflăm doar pentru că știm să nu ne pierdem speranța.