Teme și motive

în poezia
eminesciană
Cls. a XII-a A
Liceul Tehnologic Tudor Vladimirescu-
Galati
Mihai Eminescu (1850-1889) este cel mai
mare reprezentant al romantismului
românesc şi cel din urmă mare poet
romantic european
(în ordine cronologică).
 Majoritatea temelor și motivelor din poezia
eminesciană sunt de provenienţă
romantică europeană. Impresionantă nu
este diversitatea, ci profunzimea abordării
acestora.
I. Tema Cosmicului
 Motivul cosmogonic apare frecvent în lirica
eminesciană, în poezii ca Scrisoarea I,
Rugăciunea unui dac, având ca punct
de plecare mitologia indiană sau creştină.

 În aceste poezii, sunt prezentate geneza și

sfârșitul cosmosului.
Motivul genezei

Scrisoarea I

“La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,

Pe când totul era lipsă de viață și voință,
Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.”
Motivul sfârșitului cosmosului

Rugăciunea unui dac

“Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,

Nici sâmburul luminii de viață dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Căci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată...[...]
În stingerea eternă dispar fără de urmă!”
Motivul soarelui

Floare albastră

“Şi de-a soarelui căldură

Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.”
Motivul stelei

La Steaua

“Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.”
Motivul luceafărului

Un luceafăr

“Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze

În viaţa-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază.
Eu privind acea lumină ca din visuri mă deştept
Şi cu braţele-amândouă cătră dânsa mă
îndrept.”
Motivul zborului intergalactic

Luceafărul

“Un cer de stele dedesupt,

Deasupra-i cer de stele –
.............................…
Și din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentâi,
Cum izvorau lumine;”
 II. Tema ISTORIEI

 Versurile eminesciene în care regăsim

această temă oferă elemente semnificative
ale istoriei poporului român.
 Motivul societății corupte

Scrisoarea III

“O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,

Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii”.
Motivul patriei

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie.

Vis de vitejie, fală şi mândrie.
La trecutu-ţi mare, mare viitor ”.
Motivul nedreptății sociale

Satira III

“De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi

rapsozii
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi
irozii…”
Motivul geniului în societate

Criticilor mei

“E ușor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
………………
Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.”
Motivul solitudinii

Lacul

„Dar nu vine…singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.”
 III. Tema TIMPULUI

E tema cea mai cuprinzătoare,

integratoare, a universului poetic
eminescian. De la ea pornește marea
geneză a operei și la ea se întoarce fiecare
detaliu, aici se revarsă toate semnificațiile
majore ale temelor subsumate, ale marilor
viziuni poetice.
Fugit-irreparabile-tempus
(Timpul care nu se mai intoarce)

Trecut-au anii

"Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri

Și niciodată n-or să vie iară,
…………………………

Pierdut e totu-n zarea tinereții

Si mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!”
 Fortuna labilis
(Soarta schimbătoare)
Scrisoarea I

“Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,

Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate,
Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții
Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții!”
Vanitas vanitatum
(Deșertăciunea deșertăciunilor)

Memento mori
(Aduți aminte că mori)

"Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,

Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preumblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos."
IV. Tema Naturii
 În creația lui Eminescu,
slăvirea frumuseților naturii
ocupă un loc întru totul
deosebit. Izvorâte din
sensibilitate pură,
excepțională a poetului, din
melancolia lui structurală și,
deopotrivă, din nepotolita lui
sete de viață, de perfecțiune,
de absolut, iubirea și
dragostea de natură se
îngemănează în poezia lui
Eminescu, constituind o tem ă
unitară, care-i largește și-i
întregește universul liric.
Motivul codrului
Povestea codrului

” Împărat slăvit e codrul

Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Măriei Sale.
...........
.........................
«O, priviţi-i cum viseazã
Visul codrului de fagi!... »”
 Ce te legeni...?

”-Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie , fără vânt,
Cu crengile la pământ?”
 Freamăt de codru

” Eu, privindu-l din pădure

Las aleanul să mă fure...
………………………..
Am răspuns:-Pădure dragă,
Ea nu vine, nu mai vine…
.......................................
Ce frumos era în crânguri
Când cu ea m-am prins tovarãş”
 Revedere

”Codrule, codruţule,
Ce mai faci drăguţule...
..................................
Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine...
...................................
Cum am fost aşa rămânem:
…………………....
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.”
Motivul plopilor
Pe lângã plopii fãrã soţ

”Pe lângă plopii fără soţ

Adesea am trecut...”

Şi dacă...

”Şi dacă ramuri bat în geam

Şi se cutremur plopii...”
Motivul salcâmului
O, mamă

” Deasupra criptei negre, a sfântului mormânt

Se scutură salcâmii de toamnã şi de vânt...”

Sara pe deal

”Sub un salcâm, dragã, m-aştepţi tu pe mine...

Lângã salcâm sta-vom noi noaptea întreagã...
Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm...”
Motivul teiului şi motivul izvorului
Povestea teiului
”Dar prin codri ea pătrunde
Lăngă teiul vechiu şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pãmânt
Un izvor vrăjit
ascunde...”
Fãt-Frumos din tei
”În mijloc de codru - ajunse
Lângã teiul înalt şi vechiu,
Unde – izvorul cel în vrajă
Sună dulce în urechi...”
Dorinţa: ”Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund...
...................................
Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în pãr înfiorate
Or sã-ţi cadã flori de tei.
...................................
Adormind de armonia
Codrului bãtut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastrã
Or sã cadã rânduri-rânduri.”

Mai am un singur dor: ” Pe când cu sgomot cad

Izvoarele-ntr-una...
..................................
De-asuprã-mi teiul sfânt
Sã-şi scuture creanga...”
Motivul lacului
Lacul
” Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcã
.....................................
Lângã lacul cel albastru
Încãrcat cu flori de nufãr”

Lasã-ţi lumea...
” Iatã lacul.............
De-al tãu chip el se pãtrunde,
Ca oglinda îl alege....”
 Adio
” Şi dacã luna bate-n lunci
Şi tremurã pe lacuri,
Totuş îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.”

O, rãmâi
” Şi privind în luna plinã
La vãpaia de pe lacuri...”
Motivul mãrii
Mai am un singur dor
”Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Sã mã lãsaţi sã mor
La marginea mãrii” Egipetul
” Şi sã parã rãsãritã...
...Ca un gând al mãrii sfinte...
.........................................
Luna-n mare îşi aruncã chipul...
.......................................
Marea-n fund clopote are...”
 Luceafãrul:

” Privea în zare cum pe mări

Răsare şi străluce...
.............................
Şi s-arunca fulgerãtor,
Se cufunda în mare...
.............................
Iar cerul este tatãl meu
Şi mumã-mea e marea.
.............................”
V. Tema IUBIRII
 Iubirea este pentru Eminescu, omul și
creatorul, forma fundamentală de
manifestare a personalității sale de
excepție, este fenomenul care îl
însuflețește, îl entuziasmează și-l
proiectează în
eternitate, este cadrul
și mijlocul de împlinire,
de elevație spirituală,
este esențiala nevoie
de viață.
Motivul visul dragostei

Floare albastră

“Ne-om da sărutari pe cale,

Dulci ca florile ascunse.

Și sosind l-al porții prag,

Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă ca-mi esti drag ?”
Motivul dezamăgirii
Pe lângă plopii fara soț

“Mă cunoșteau vecinii toți-

Tu nu m-ai cunoscut.
.................................
O lume toată-nțelegea-
Tu nu m-ai înțeles.”
Motivul femeii înger și femeii demon
înger de pază

“Dar cum te văzui într-o

palidă haină,
Copila cuprinsă de dor
și de taină,
Fugi acel înger de
ochiu-ți învins.
Ești demon, copilă, ca
numai c-o zare
Din genele-ți lunge, din
ochiul tău mare
Făcuși pe-al meu înger cu
spaimă să zboare...”
Bibliografie
 www.referate.ro
 www.wikisource.org
 www.versuri-si-creatii.ro
 www.googleimages.ro
 www.google.com
 Poezii si proza – Mihai Eminescu
 Manual de Limba și literatura română ed.
Corint