yes

Mihai Eminescu
(1850-1889)

174 de ani de la naștere

 Mihai Eminescu - născut ca Mihail Eminovici
(n.15 ianuarie 1850,Botoşani sau Ipoteşti-d.15 iunie
1889,Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist
român,socotit de cititorii români şi de critica literară
drept cel mai important scriitor romantic din
literatura română, fiind supranumit şi „Luceafărul
poeziei româneşti”.
 Gheorghe si Raluca
Eminovici

Mihai Eminescu este al şaptelea dintre

cei unsprezece copii ai căminarului
Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o
familie de ţărani români din nordul
Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici.
 Casa memoriala Mihai Eminescu
de la Ipotesti

Copilăria a petrecut-o la
Botoşani şi Ipotesti,
în casa părintească şi
prin imprejurimi , într-o
totală libertate de
mişcare şi de
contact cu oamenii şi cu
natura.
Promoţia 1864 a gimnaziului
din Cernăuţi.
În medalion ar putea fi
Eminescu

Între 1860 şi 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium ,

liceu german din Cernăuţi.Termină clasa I cu
rezultate bune la învăţătură. În clasa a II-a, pe care a
repetat-o ,l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera,
succesorul lui Aron Pumnul la catedră.
În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deşi
avea o situaţie bună la învăţătură.Avea note foarte
bune la toate materiile. Ion G. Sbierea-a dat la
română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de
vacanţa Paştelui la Ipoteşti, nu s-a mai întors la
şcoală.
În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul
Învăţământului din Bucureşti o subvenţie pentru
continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost
refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“.
Elevul Eminovici a plecat la Cernăuţi unde trupa de
teatru Fanny Tardini –Vladicescu dădea reprezentaţii.
La5octombrie1864,Eminovici a intrat ca practicant la
Tribunalul Din Botoşani, apoi, peste puţin timp, a fost
copist la comitetul permanent judeţean.
1866 : la 12/24 ianuarie moare Aron Pumnul. Cu această
împrejurare sapte gimnazisti tipăresc o brosura cu "lacrimioare...la
mormântul prea-iubitului lor profesoriu". A doua din aceste
poezii este semnata: M. Eminoviciu, privatist.
Debutul -La 25 februarie/9 martie revista Familia din Pesta îi
publica poezia “De-as avea...”
Primele versuri -fragmente
La mormântul lui Aron Pumnul De-aş avea…

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, De-aş avea şi eu o floare

Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; Mindră, dulce, răpitoare
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină Ca şi florile din mai,
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se Fiice dulce a unui plai,
stinse-o dalbă stea! Plai rîzînd cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde
Metalica, vibrînda a clopotelor jale Undoind încetişor,
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat; Şoptind şoapte de amor;
Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale De-aş avea o floricică
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Gingaşă şi tinerică
Şi-n urmă-i ne-a lăsat! Ca şi floarea crinului
Alb ca neaua sînului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cîntind vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;
 1870 :Debut publicistic la "Albina" si articole de
politica nationala la "Federatiunea" de Pesta. La 15
aprilie publica prima poezie, Venere si Madona, in Convorbiri literare. In
noiembrie ii apare in aceeasi revista "Fat-Fromos
din lacrima" . Ia parte la lucrarile pentru serbarea de la Putna, iar dupa

aceea merge la Ipotesti.

1871:Urmeaza in Mihai Eminescu in prima jumatate

continuare la Viena, ca student a anilor 1870
auditor, cursuri de filosofie,
drept, economie politica si
filologie romanica.
In august e la Ipotesti,
apoi la Cernauti si la Putna, la
serbari, cu Slavici, Th.
Stefaneli, Pamfil Dan si altii.
Asculta cuvantarea lui A. D.
Xenopol despre rapirea
Bucovinei.
 1878 După insistențe numeroase, trimite lui
Negruzzi patru poezii: “Povestea codrului”,
“Povestea teiului”, “Singurătate” si “Departe sunt de
tine...” , care se publică în Convorbiri literare din 1
martie. La 16 aprilie publică în Timpul un foileton,
“Pastele”,care l-a impresionat pe Caragiale atât
încât peste cincisprezece ani avea să-l reproducă în
Moftul român (1893).
 1879 : Satisface din plin cererile repetate ale lui Negruzzi
si-i trimite la Iasi poezii care se publică în Convorbiri
literare: Pajul Cupidon..., O, rămâi, Pe aceeasi ulicoară..;
la 1 februarie: De câte ori, iubito.. Rugăciunea unui Dac si
Atât de fragedă..; la 1 septembrie: Afară-i toamnă, Sunt ani la mijloc, Când
însusi glasul, Freamăt de codru, Revedere, Despărtire si Foaia vestedă, la 1
octombrie.

În 1884 Convorbirile literare

din lunile ianuarie si
februarie îi publică douăzeci
si una din cele douăzeci si
sase de poezii,publicate ca
inedite în volumul de la
Socec.În numărul din luna
februarie i se tipăreste poezia
“Diana”, necuprinsă în
volum.În Familia din 12
februarie apare poezia Din
noaptea..., ultima din grupul
celor date lui Iosif Vulcan în
primăvara anului precedent.
 1889:La 3 februarie Eminescu este
internat la spitalul Marcuta din
Bucuresti si apoi este transportat
la sanatoriul Caritas. La 13 aprilie
se instituie o curatelă pentru
asistenta judiciara a bolnavului.
In noaptea de 15 iunie, la ora 3,
poetul moare în sanatoriul
doctorului Sutu din strada
Plantelor, Bucuresti. Ziarul
Românul din 16 iunie anuntă la stiri:
Eminescu nu mai este.
Înmormântarea are loc în ziua de
17 iunie. Corpul defunctului este
depus la umbra unui tei din
cimitirul Bellu.
Adio Doina
Afară-i toamnă Dorinţa
Amorul unei marmure Egipetul
Atât de fragedă... Epigonii
Călin Făt-Frumos din tei
Când amintirile... Fiind băiet păduri cutreieram
Când însuşi glasul Floare albastră
Ce e amorul? Foaia veştedă
Ce te legeni?... Freamăt de codru
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Glossa
Copii eram noi amândoi Iar când voi fi pământ
Crăiasa din poveşti Iubind în taină...
Criticilor mei Împărat şi proletar
Cu mâine zilele-ţi adaogi... Înger de pază
Cugetările sărmanului Dionis Înger şi demon
De câte ori, iubito... Junii corupţi
De ce în al meu suflet Kamadeva
De ce nu-mi vii La Bucovina
De-aş avea La mijloc de codru...
De-or trece anii... La moartea principelui Ştirbey
Departe
15.02.24 sunt de tine... Scoala Cosminele La mormântul lui Aron13Pum
 “Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă
cel mai mare poet , pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată,
poate , pământul românesc.
Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării
sale va răsări pădure sau cetate , şi câte o stea va
veşteji pe cer în depărtări , până când acest pământ
să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire
a altui crin de tăria parfumurilor sale”.
George Călinescu
15.02.24 Scoala Cosminele 15
15.02.24 Scoala Cosminele 17