Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni

Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni

Tema și viziunea în operele lui

Mihai Eminescu
-studiu de caz-

Realizat de: Boldorea Betty

Butarin Paula
Ganu Simona
Stânci Ovidiu
 Despre autor:
Mihai (Eminovici) Eminescu (n. 15 ianuarie 1850 la
Botoşani sau Ipoteşti- d. 15 iunie 1889, Bucureşti), de
profesie jurnalist, poet, prozator, ales post-mortem membru
al Academiei Române la 28 octombrie 1948. Este considerat
de criticii literari poetul naţional al României, fiind
supranumit „luceafărul poeziei româneşti”, dar şi cel mai
important reprezentant al romantismului din literatura
românească. Totodată, Eminescu s-a implicat în activităţile
Societăţii literare „Junimea” şi a fost redactor-şef al ziarului
„Timpul”
 Teme si motive eminesciene
 Creator pentru care poezia nu este un exercitiu exterior, ci un mod profund de
existență, Mihai Eminescu a lăsat posterității o operă diversă, care cuprinde
poezii, teatru, publicistică si traduceri.
 Universul poetic eminescian stă sub semnul sfericității. Teme si motive, mituri,
modele literare, sintagme poetice, metafore esențiale, teorii filozofice, idei
știintifice se așază într-un perfect echilibru, poeziile au la bază mai multe teme si
motive de largă inspirație istorică, filosofică si socială, creând un câmp imaginar
al marilor simetrii, în care toate elementele componente sunt supuse
circularității, corespondentelor depline.
 IUBIREA
 Această temă are în centru femeia care imbracă la eminescu mai multe ipostaze: femeia-înger,
femeia-demon, femeia-misterioasă, o permanentă enigmă. Indiferent de ipostaza în care este
surprinsă, femeia reperezintă partenera prin care eul liric realizează idila într-un cadru natural
adecvat.
 În poeziile lui Eminescu iubirea este un vis, un ideal mereu neîmplinit; diferența dintre cele
două perioade de creație ale poetului este ca în prima parte natura apărea ca un spațiu feeric,
elementele acesteia constituind motive romantice: codrul, lacul, luna si multimea de flori.
 Dacă citim poeziile închinate dragostei, remarcăm că Eminescu reface destinul Luceăfarului; el
trăiește visul unei iubiri pământene mereu neîmplinite:
"Dar nu vine, singuratic
În zadar suspin și sufăr
Langă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr."
("Lacul")
 NATURA
Una din temele abordate cu precădere de Eminescu in creația sa este natura , natura , conturată
sub două ipostaze: marile imensități spațiale (reprezentate de mare și cer), la care se opun
pădurile sălbatice, codrul și teiul. Natura cosmică prezintă motive: luna, stelele si luceferii ,
întâlnite toate în poeziile care abordează nașterea universului: Scrisoarea I ,Luceafarul.

 Natura terestră apare în poeziile de dragoste
prezentând motive specific eminesciene: teiul în
floare, codrul, plopii, floarea albastră ,marea,
lacul (Pe lângă plopii fără soț, Lacul, Dorința.)
Aceasta din urmă poezie îm- pletește cele două
teme natura și iubirea ilustrând chemarea
erotică a bărbatului, invitarea iubitei într-un
cadru natural mitic:
"Vino-n codru la izvorul,
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazed,
Pleci plecate o ascund”
(‘’Dorința’’)
 Detașat de tema iubirii , fără a mai fi
raporatat la ea, natura este ilustrată individual
și independent în creații in care reprezintă
nostalgia poetului pentru cadrul copilariei
sale:
“Fiind băiet păduri cutreieram,
Și mă culcam ades lângă izvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam,
S-aud cum apa sună încetișor”
("Fiind băiet păduri cutreieram")
 FOLCLORUL
•Se încadrează și el în totalitatea temelor romantice, iar Eminescu sub două aspecte, pe
de o parte ca și culegător de folclor , preluând direct anumite creații de unde le-a auzit , în
peregrinările sale prin țara iar pe de alta parte stilizând sau transformând aceste opere.
•Ajunge astfel la mai multe variante: basmul Fata in gradina de aur devine Luceăfarul ,
iar poemul Călin Nebunul capătă versiunea finală a creației Călin (File din poveste).
Multe dintre poeziile în care abordează tema naturii (Revedere, Ce te legeni, La mijloc de
codru des) au si ele la baza creații populare culese personal de Eminescu în momentele în
care era peregrine prin țară:
“La mijloc de codru des
“Codrule ,codruțule,
Toate păsările ies,
Ce mai faci draguțule,
Din huceag de alunis,
Că de când nu ne-am văzut,
La voiosul luminis"
Multă vreme a trecut.”
(“La mijloc de codru.”)
(“Revedere”)
 ISTORIA
 Tema istoriei opune două mari motive: pe de
o parte, marile civilizații, privind succesiunea
generaților, stingerea strămoșilor glorioși si
nașterea unor urmași corupți , și pe de altă
parte istoria națională care la o scară redusă
tratează aceeași antiteză trecut-prezent,
strămoși-urmași.
 Aceste motive sunt întalnite la Eminescu
în urmatoarele creații: "Împărat și proletar",
Memento mori", ‘’Epigonii’’, ‘’Scrisoarea
III ‘’. Toate aceste creații se axează pe ideea
incompatibilității totale dintre maretia
trecutului si decăderea prezentului.
Alte motive specific acestei teme si întalnite
în creațiile sus-menționate sunt patriotismul,
inechitatea socială și societatea coruptă:
"Iară noi? noi epigonii? Simțiri reci harfe zdrobite,
Mici de zile, mări de patimi, inimi bătrâne, urâte.
În noi totul e spoială totu-i lustru fără bază;
Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic;
Împărat și proletar;
Spuneți-mi ce îi dreptatea? cei tari se îngridiră,
Cu averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară în veci vezi cum conspiră,
Contra celor ce dânșii la lucru-I osaâdiră
Și subjugă munca vieții lor întrgi" ("Epigonii")