Sunteți pe pagina 1din 5

Proza eminesciana si receptarea ei critica Proza lui Eminescu este la fel de importanta ca si poezia sa, dar a fost insuficient

cercetata si studiata. A format mai putin obiectul exegezelor critice. n constiinta publicului a patruns ima 19219m1215t ginea poetului "nepereche" (Calinescu) n timp ce proza a trecut pe nedrept n umbra. n privinta prozei eminesciene a existat multa vreme prejudecata inferioritatii ei n raport cu poezia. n aceasta prejudecata au cazut si critici mari: Garabet Ibraileanu si Eugen Lovinescu. Prejudecata a fost nlaturata definitiv de Calinescu, care n "Opera lui Mihai Eminescu" demonstreaza ca Eminescu este la fel de mare n toate compartimentele operei sale, ca acelasi geniu se manifesta peste tot n creatia eminesciana. Clasificarea prozei eminesciene Proza eminesciana poate fi clasificata n functie de doua criterii: cel al aparitiei si al editarii ei si cel al directiei n care se ncadreaza. Din punct de vedere al aparitiei si editarii ei, proza eminesciana este antuma si postuma. Cea antuma este restrnsa. Eminescu a publicat putine creatii n proza n timpul vietii: "Fat-Frumos din lacrima" ("Convorbiri literare" 1870), "Sarmanul Dionis" ("Convorbiri literare" 1872), "Cezara" ("Curierul de Iasi" 1876) si "la aniversara" ("Curierul de Iasi" 1876). Mult mai bogata este proza postuma. Romanul "Geniul pustiu" a fost editat de I. Scurtu (1904). Calinescu a supus proza eminesciana ramasa n manuscrise unui proces de deshumare publicnd fragmente n "Adevarul literar si artistic" (1939) carora criticul le-a dat si titluri "Aur, marire si amor", "La curtea cuconului Vasile Creanga (boierimea de altadata)", "Parintele Ermolachie Chisalita", "Avatarii faraonului Tl" (care a constituit chiar subiectul tezei de doctorat a lui Calinescu), "Archaeus", "Umbra mea", "Moartea Cezarei", "Toma Nour n gheturile siberiene", "Iconostas si fragmentariu", "Visul unei nopti de iarna", "Poveste indica", "Amalia", "Falsificatorii de bani", "Contrapagina" etc. n proza eminesciana se manifesta doua directii mai importante: una realista, pe care Calinescu o numeste "sociologica si evocativa" si alta fantastica, pe care Calinescu o numeste "romantica si imaginativa" ("Istoria literaturii romne de la origini pna n prezent"). Din directia realista fac parte "Aur, marire si amor", "La curtea cuconului Vasile Creanga" si "Parintele Ermolachie Chisalita". Aceste fragmente contin fragmente autobiografice. Exista toate semnele ca Eminescu intentiona sa scrie un Bildungsroman ca replica la "Wilhel Meister" al lui Goethe. Prin aceasta directie Eminescu continua proza evocativa a lui Costache Negruzzi ("Iasii la 1844") si Vasile Alecsandri ("Un salon din Iasi") n care este evocata atmosfera premergatoare a Revolutiei de la 1848 si sa anticipeze proza samanatorista. Fantasticul eminescian n context universal Mult mai voluminoasa este directia fantastica, din care fac parte "Fat-frumos din lacrima", "Sarmanul Dionis", "Cezara", "Avatarii faraonului Tl", "Archaeus", etc. Prin aceasta directie

Eminescu se impune ca unul dintre cei mai mari creatori ai literaturii fantastice universale, comparabil cu marii romantici francezi: Theophile Gautier si Gerard de Nerval, cu cei germani: Novalis, Jean Paul Richter, E.T.A. Hoffmann, Adelbert von Chamisso si cu americanul Edgar Allen Poe. Fundamentul filosofic al prozei eminesciene Fantasticul eminescian este un fantastic filosofic, metafizic, doctrinar, de idei. ntr-o notita din manuscrisele sale Eminescu spunea ca adevarata "fantezie" se naste din contemplarea ideilor eterne, definind astfel formula, tipul de fantastic n care se ncadreaza. Proza fantastica are fundamentul filosofic format din reflectiile despre spatiu si timp din doctrina metempsihozei si din concepte ca "arheu", "avatar", "arhetip", "anamneza". Aceste fundamente filosofice asigura originalitatea fantasticului eminescian n literatura universala. Eminescu si basmul cult n "Fat-Frumos din lacrima" ntlnim un fantastic mitologic. Este un basm cult si cu semnificatii mistice pentru ca eroul se naste dintr-o lacrima a Maicii Domnului. Fat-Frumos este un Orfeu autohton, care porneste la drum cu doua fluiere: unul pentru doine, altul pentru hore, "si FatFrumos doinea si horea". Eminescu se ndeparteaza cu mult de modelul basmului popular prin descrierile de natura si prin lirism. "Sarmanul Dionis", capodopera a prozei fantastice romnesti si universale Capodopera prozei eminesciene ramne "Sarmanul Dionis", o nuvela metafizica, ncarcata cu semnificatii filosofice. Nuvela nu s-a bucurat de receptare favorabila la vremea sa. Citita la 1 septembrie 1872 la "Junimea", n-a ntrunit adeziunea junimistilor, care o considerau o scriere ciudata, bizara, greoaie si ncurcata, o "elucubratie filosofica". Nuvela a depasit orizontul de asteptare al contemporanilor nefamiliarizati cu acest gen de literatura. Preambulul filosofic al acestei nuvele a dat multa bataie de cap exegetilor. Fiind scrisa ntr-un stil deliberat criptic, ncifrat, nuvela ncepe cu afirmatii deconcertante: "...si tot astfel daca nchid un ochi vad mna mea mai mica dect cu amndoi. De-as av trei ochi as ved'-o si mai mare, si cu ct mai multi ochi as av, cu atta lucrurile toate dimprejurui meu ar par mai mari". Mna nu este mai mica vazuta cu un singur ochi, dar mai slab perceputa. Prin aceste afirmatii Eminescu voia sa ilustreze o teza stiintifica dupa care marimea este n functie de relatie. n consideratiile despre timp si spatiu, Eminescu porneste de la Kant si ajunge la Schopenhauer, asa cum observa Calinescu n "Opera lui Mihai Eminescu" - "Eminescu construieste totdeauna n spirit schopenhauerian". n idealismul obiectiv si transcedental kantian, spatiul si timpul exista obiectiv, independent de vointa noastra. Ele ne sunt date, categorii apriorice anterioare oricarei experiente si care nu pot fi ntelese empiric, ci numai prin intuitie. La Kant, spatiul si timpul sunt categorii ale intuitiei.

Eminescu a tradus din "Critica ratiunii pure" capitole despre spatiu si timp. n idealismul subiectiv si voluntarist schopenhauerian, spatiul si timpul sunt categorii subiective ale sensibilitatii noastre. Corelnd motivul romantic al lumii ca vis cu filosofia schopenhaueriana, Eminescu neaga existenta obiectiva a spatiului si timpului; "...n fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai n sufletul nostru. Trecut si viitor e n sufletul meu, ca padurea ntr-un smbure de ghinda, si infinitul asemenea, ca reflectarea cerului nstelat ntr-un strop de roua". n acest pasaj exista cheia de aur a prozei eminesciene. Prin aceste afirmatii Eminescu inaugureaza jocul cu spatiul si timpul n literatura romna, acestea fiind coordonata majora a literaturii fantastice universale. Aceste afirmatii se aseamana cu reflectiile lui Novalis din unul din "Fragmentele" sale filosofice: "Visam calatorii prin univers: nu-i oare universul n noi? Adncimile spiritului nostru nu le cunoastem. Drumul cel tainic duce nauntru. n noi sau nicaieri este vesnicia cu lumile ei, cu trecutul si viitorul". n finalul preambulului sau Eminescu sustine posibilitatea alegerii timpului si spatiului n care vrem sa traim. Toate aceste idei trec prin capul lui Dionis. Nuvela nu este dect descrierea visului lui Dionis, dar Eminescu ntretine confuzia: vis-realitate. Nuvela lui Eminescu se ncadreaza n definitiile fantasticului: cea a lui Roger Callois, dupa care fantasticul consemneaza "o ruptura n ordinea realitatii" si cea a lui Zvetan Todorov, dupa care marca fantasticului o constituie "ezitarea cititorului". n "Antologia nuvelei fantastice universale", Roger Callois includea si nuvela lui Eminescu, alaturi de trei nuvele romnesti, adevarate capdopere ale genului: "Moara lui Califar" a lui Gala Galaction, "La tiganci" a lui Mircea Eliade si "Pescarul Amin" a lui Vasile Voiculescu. Dionis este un modest copist din arhiva unei cancelarii. n ciuda conditiei sale sociale umile, Dionis reprezinta intelectualul metafizic, pasionat de aventura cunoasterii, un inadaptabil superior, ce ntruchipeaza conditia omului de geniu. Eminescu si ia o distanta ironica fata de Dionis, pentru care manifesta toata compasiunea si ntelegerea, asa cum se observa din titlul nuvelei. Eminescu creeaza toate premizele producerii fantasticului, ncercnd sa motiveze delirul imaginativ al eroului sau. Dionis este orfan de parinti: tatal sau murise ntr-un spital de alienati, de aici rezultnd mostenirea lui Dionis ncarcata. Dionis este o fire poetica si visatoare dupa care "lumea era un vis, iar visul era o lume". Dionis citea numai carti rare, vechi: tratate de magie, alchimie si astrologie, deci Dionis poate fi si victima lecturii sale. O astfel de carte veche si rara, un tratat de astrologie bizantina, scris cu litere grecesti si latine, ilustrat cu numeroase scheme si tabele, si nu ntmplator cu portretele lui Platon si Pitagora, citeste Dionis cnd se ntoarce la miezul noptii acasa, n locuinta sa n dezordine si intrata n circuitul naturii. Sub influenta lecturii si a acordurilor divine de pian ce vin de la vecina sa de peste drum, "un nger blond", "o noua Ofelie pe care numai geniul divinului brit Shakespeare ar fi putut-o crea", Dionis adoarme si se viseaza n epoca lui Alexandru cel Bun, sub nfatisarea calugarului Dan. Doctrina metempsihozei este transpusa n vis. Printr-un proces de anamneza, calugarului Dan i se pare c-a mai trait cndva n viitor, sub nfatisarea lui Dionis. Eroul are "amintiri despre viitor".

Calugarul Dan este discipolul maestrului Ruben, dascal la Academia din Socola. Aceasta academie a fost nfiitata mai trziu, n 1803. Ruben l initiaza pe Dan n tainele "Cartii lui Zoroastru" (numele grec al profetului iranian Zarathustra), pe care i-o recomanda sa o citeasca din 7 n 7 pagini pentru a-i descifra adevaratele ntelesuri. sapte este cifra magica n kaballa, doctrina ezoterica medievala a Vechiului Testament. Un singur lucru i interzice Ruben: sa nu ncerce sa dezlege taina suprema a divinitatii, dar i atta curiozitatea. Ruben reprezinta spiritul mefistofelic de negatie. Ruben i face lui Dan teoria arheilor: "n om este un sir de oameni" si-l vorbeste despre posibilitatea desprinderii de propria umbra. Eminescu valorifica mitul omului care si-a pierdut umbra a lui Chamisso, din "Povestea omului care si-a pierdut umbra". Dan capata starea de levitatie si cu Maria, fiica spatarului Mesteacan, calatoreste n luna. n paradisul selenar, cei doi ndragostiti plutesc nsotiti de coruri de ngeri pna ce ajung n fata unei porti negre, pe care este reprezentat un triunghi nscris ntr-un cerc de foc si deasupra sta scris cu litere arabe doma lui Dumnezeu. Dan crede ca el nsusi este Dumnezeu, dar nu apuca sa rosteasca cuvntul dect pe jumatate si se prabuseste la pamnt, Eminescu valorifica mitul lui Lucifer, al ngerului razvratit mpotriva autoritatii divine si l pedepseste pentru pacatul trufiei. De fapt eroul se trezeste din vis si cade pe dusumele: Dan este Dionis, Maria este vecina care cnta la pian, Ruben este arhivarul Riven, de la care Dionis mprumuta carti, iar umbra este portretul din perete al tatalui sau. Eminescu ntretine ezitarea cititorului prin ntrebarile puse hamletian: "Fost-au vis sau nu? Asta este ntrebarea. Cine este eroul adevarat al acestor ntmplari, Dan sau Dionis?" n final Eminescu comenteaza un fragment dintr-o scrisoare a lui Theophile Gaulthier, redactata dupa un voiaj n Orient, n care romanticul francez marturiseste ca i se pare c-a mai trait n Orient, pe care l considera adevarata sa patrie. De aceea pe la carnavaluri merge deghizat turceste, si i se pare c-a stiut limba araba, dar pesemne c-a uitat-o. Scrisoarea a fost adresata de Gaulthier lui Gerard de Nerval. Eminescu, Theophile Gaultier si Gerard de Nerval alcatuiesc mpreuna o trinitate spirituala. "Cezara" sau mitul reintegrarii n arhetip La prima vedere "Cezara" pare o nuvela realista cu o intriga sentimentala, ce se desfasoara ntr-un decor meridional, ntr-o Italie nsorita, scaldata de apele Mediteranei. Nuvela capata semnificatii fantastice si filosofice n final, cnd Ieronim si Cezara se rentlnesc n cadru edenic al insulei lui Euthanasius, unde redevin Adam si Eva. Refac cuplul primordial, de dinaintea pacatului originar si se reintegreaza n arhetip. n eseul "Insula lui Euthanasius" Mircea Eliade considera ca aceasta este cea mai desavrsita viziune paradisiaca n literatura noastra si o replica la Gradina Raiului. Doctrina metempsihozei n "Avatarii faraonului Tl"

"Avatarii faraonului Tl" este o nuvela pe tema metempsihozei. Aceasta doctrina este de origine indiana si poarta n Upanisade denumirea de Samsara. Tot indian este si conceptul de "avatar", care vine de la cele zece rencarnari, numite avatare ale zeului Visnu, ce reprezinta principiul conservator si constructiv al lumii. n aceasta nuvela, cuplul format din faraonul Tl si curtezana Rodope se rencarneaza n Spania medievala si apoi n Franta revolutionara. "Archaeus" n fragmentul "Archaeus" Eminescu face teoria arheilor, acest concept fiind creat la nceputul Renasterii de filosoful, medicul si alchimistul elvetian Paracelsius, de la care a fost mprumutat de Dimitrie Cantemir n "Imaginea cu neputinta de zugravit a stiintei sacre". Arheul este un agent seminal din care se nasc toate speciile si formele, un principiu al vietii, numit de Cantemir "artizan al spetelor". Eminescu l numeste tot metaforic un "ahazver al formelor". O dovada ce mare importanta acorda Eminescu conceptului de arheu sunt cuvintele batrnului ntelept: "Arheus este singura realitate pe lume. Toate celelalte sunt fleacuri. Arheus este tot." Locul romanului "Geniu pustiu" n cadrul prozei eminesciene Romanul "Geniu pustiu" ocupa o pozitie intermediara n proza eminesciana. Aici ntlnim elemente realiste si fantastice. Romanul trebuia sa se numeasca "Naturi catilinare", concept creat de Eminescu de la numele senatorului roman Catilina, care a sfidat ntregul senat roman. Naturile catilinare sunt demonice, razvratite, geniale, asa cum este si Toma Nour, eroul romanului, "Tribun n oastea lui Avram Iancu". Dupa esecul revolutiei de la 1848, Toma Nour este urmarit prin toate capitalele europei si deportat n Siberia. Sfrsitul romanului este consemnat n fragmentul postum "Toma Nour n gheturile siberiene". "Geniu pustiu" este prima ncercare de roman total din literatura noastra.