Sugestie de eseu- ” Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu.

Ion Barbu pe numele său adevărat Dan Barbilian este considerat în contextul literaturii române
un poet fără precursori și fără urmași, statut dobândit în urma realizării unei sinteze inedite între
poezie și geometrie: ” pentru mine poezia este o prelungire a geometriei”. Poetul-matematician are o
viziune unică despre lume și propune cititorilor o poezie pură, ermetică, o poezie de idei care are
nevoie de un cititor inițiat.
Publicată inițial în 1924 și apoi integrată în singurul volum de versuri al poetului intitulat ” Joc
secund”( 1930), poezia ” Riga Crypto și lapona Enigel”este considerată chiar de poet ” un Luceafăr
întors”, iar de criticul Nicolae Manolescu-” un Luceafăr cu rolurile inversate”. Chiar dacă e
subintitulată ” baladă”, poezia depășește această specie literară devenind un poem al cunoașterii, o
poezie alegorică.
Un element de compoziție semnificativ în analiza acestei poezii este titlul deoarece
reprezintă o importantă cheie de lectură. El conține numele celor doi protagoniști antagonici: riga
Crypto și lapona Enigel. La primul este menționat statutul social: rigă sau crai. La cel de al doilea este
precizată originea: lapona-Laponia- un ținut nordic.
Poezia prezintă drama cunoașterii, a incompatibilității între două ființe care aparțin unor lumi
diferite: o ciupercă- lumea vegetală și o fată- lumea umană.
Din punct de vedere structural, balada preia o formulă specifică genului epic, aceea de
” povestire în cadru”, ” povestea în poveste” sau ” nunta în nuntă”: la o nuntă deja realizată se vorbește
despre o altă nuntă imposibilă.
Primele patru strofe constituie prologul, rama viitoarei povești. Apare aici un menestrel ( un
trubadur medieval) care este caracterizat prin următoarele epitete” trist”, ” aburit” și ” mult
îndărătnic”. Acesta este rugat de un ”nuntaș fruntaș”să-i spună ” stins , încetinel/ La spartul nunții în
cămară” povestea lui riga Crypto și a laponei Enigel care este ” un cântec larg”( epitetul ”larg” este
semnificativ și presupune mai multe interpretări, chei de lectură).
Povestea propriu-zisă prezintă mai multe tablouri poetice: portretele celor doi, întâlnirea
acestora, cele trei chemări ale lui Crypto, refuzurile laponei, pedepsirea lui Crypto. Modurile de
expunere sunt în ordine: descrierea, dialogul și narațiunea. Pentru început sunt realizate prin antiteză
portretele celor doi protagoniști care sunt individualizate prin nume, apartenență și mediul de viață.
Riga Crypto are ” o inimă ascunsă” și este stăpânul lumii vegetale. Numele lui este
semnificativ și sugerează ideea de criptic, ascuns. Crypto nu este iubit de supușii săi, e bârfit și ocărât
de aceștia pentru că este ” sterp”, ” nărăvaș ” și ” nu voia să înflorească”. În cadrul poeziei, alte epitete
îi conturează portretul: ” rigă spân”, „ rigă blând”, ” ” umed”, ” plăpând”.
Lapona Enigel vine de la pol și își conduce turmele de reni spre Sud, spre lumină și verdeață.
Este stăpâna lumii animale, iar numele ei are sonorități nordice și înseamnă ”înger”. Ea este
caracterizată prin următoarele epitete: ” lapona mică, liniștită”, ” lapona dreaptă” și ” prea-cuminte”
( superlativ popular, replică la ” preafrumoasă” din ” Luceafărul” de M. Eminescu). Dacă Crypto
rămâne veșnic în același loc, limitat la o existență netulburată de mari evenimente, Enigel este într-o
căutare continuă a cunoașterii. Singura asemănare este statutul superior pe care îl au fiecare în
interiorul propriei lumi.
În drumul ei, Enigel se oprește într-o poiană unde stăpân este Crypto și adoarme. La fel ca în
” Luceafăr” de M. Eminescu cei doi comunică pe cale onirică( o poveste fantastică care se desfășoară
în visul fetei).
La început Crypto îi oferă ” fragi și dulceață”, elemente ale existenței sale vegetative, dar este
refuzat de Enigel care vrea să culeagă ” fragi fragezi mai la vale”. În continuare, Crypto se oferă pe
sine: ” Dacă pleci să culegi / Începi , rogu-te cu mine. Fata îl refuză din nou spunându-i că este ”
umed”, ” blând”, ” plăpând” și ” necopt”. La final, Crypto îi oferă lumea lui unde predomină somnul și
răcoarea și o îndeamnă pe Enigel să uite de soare. În cadrul celui de al treilea refuz lapona îi explică
lui Crypto că deși s-a născut la pol, îi este frică de umbră: ” Eu de umbră mult mă tem”. Ea se închină
soarelui, simbol al existenței spirituale: ” Mă-nchin la soarele înțelept/Că sufletu-i fântână-n piept/ Și
roata albă mi-e stăpână/ Ce zace în sufletul-fântână””. Soarele și omul au ” suflet-fântână”- o metaforă
explicită care sugerează setea de cunoaștere. Reflectarea luminii soarelui în apa fântânii creează ” o
roată albă”- o altă metaforă pentru setea de cunoaștere a omului superior. Cu cât e mai mult soare, cu
atât ” roata -albă” a sufletului ei se mărește , în timp ce ”la umbră doar carnea crește”. Aspirația lui
Enigel spre soare evidențiază dezvoltarea spirituală care trimite la rațiune, în timp ce lumea lui
Crypto, unde predomină somnul, răcoarea și ”doar carnea crește”, presupune o dezvoltare organică
care trimite la instinct.
Cele două metafore explicite ( ”suflet- fântână” și ” roata albă”) reprezintă alte două
elemente de compoziție extrem de importante în analiza acestei opere literare pentru că doar
ținând cont de semnificația lor se poate înțelege de ce ”Riga Crypto și lapona Enigel” este o
poezie alegorică, o drama a cunoașterii.

Tema poeziei- reflectată prin două imagini sau idei poetice

Incompatibilitatea dintre Crypto și Enigel, tema poeziei, este foarte bine evidențiată de
antiteza dintre ” soare” și ”umbră”. Astfel, dacă în lumea lui Crypto predomină somnul și umbra care
reprezintă existența instinctuală, Enigel aspiră spre soare, cunoaștere care reprezintă existența
spirituală: ” La soare roata se mărește/ La umbră numai carnea crește”. Această antiteză poate dezvolta
și alte relații de opoziție: umbră -soare, materie-spirit, instinct -rațiune, omul de rând- omul superior.
Incompatibilitatea personajelor este evidențiată și de metafora ”suflet-fântână”: Crypto este ” o făptură
firavă”, nu are ”suflet fântână”, nu poate reflecta lumina soarelui, în timp ce Enigel – omul-” fiară
bătrână” are suflet fântână și aspiră spre cât mai multă cunoaștere: ” Că-i greu mult soare să îndure /
Ciupearcă crudă de pădure/ Că sufletul nu e fântână/ Decât la om -fiară bătrână,/ Iar la făptura mai
firavă/ Pahar e gândul cu otravă.” Cei doi au aspirații contrarii: spre umbră și spre soare, simboluri
care evidențiază atitudinea față de cunoaștere. Incompatibilitatea dintre ei este un aspect peste care
niciunul dintre personaje nu poate trece fără să se piardă pe sine
Tema mai este evidențiată și de finalul trist al poeziei. Enigel pleacă mai departe în căutarea
cunoașterii, iar Crypto vrea să se retragă în lumea lui, dar este surprins de soare. Neavând ” suflet -
fântână” ca și Enigel, el nu poate reflecta lumina soarelui. Prin urmare, inima îi pleznește și se
transformă într-o ciupercă otrăvitoare ( metamorfoză) continuându-și existența alături de alte plante
otrăvitoare: laurul și măsălarița care îi devine mireasă. Dacă la începutul poeziei este prezentată o
nuntă deja realizată și la final apare o altă nuntă, dar degradată.
La un prim nivel, această baladă poate fi citită ca o legendă care explică geneza ciupercilor
otrăvitoare. Un alt nivel de interpretare evidențiază faptul că ” Riga Crypto și lapona Enigel” este o
poezie alegorică cu personaje care au semnificații simbolice: Crypto- Enigel; materie-spirit; instinct -
rațiune. Impactul dintre raţiune (Enigel) şi instinct (Crypto), se soldează cu victoria raţiunii asupra
instinctului.

Evidențierea unor trăsături care fac posibilă încadrarea într-un curent literar.

Apărută în perioada interbelică această poezie se încadrează în modernism pentru că prezintă

trăsăturile specifice acestei direcții literare. În primul rând, este prezent un imaginar poetic inedit:o
poveste fantastică care implică ființe din două lumi incompatibile: o ciupercă-lumea vegetală și o
fată-lumea umană. În al doilea rând, se răstoarnă conceptul tradițional de baladă deoarece este
prezentată într-o viziune modernă o poezie alegorică și se mai răstoarnă un clișeu tradițional: axa-
uman- feminin-comun devine superioară axei nonuman-masculin -regal.
Considerată ” un Luceafăr întors”, ” Riga Crypto și lapona Enigel” este o poezie ermetică, cu
un limbaj ambiguu evidențiat de metafore noi, surprinzătoare ( ” suflet-fântănă” și ” roata albă”) și
care prin intelectualizarea emoției prezintă drama cunoașterii și analizează condiția umană conturată
prin antiteza dintre materie și spirit.