RIGA CRYPTO ŞI LAPONA ENIGEL

de Ion Barbu

Inclusă în volumul „Joc secund”, poezia „Riga Crypto şi lapona Enigel” aparţine etapei de creaţie numită
baladescă şi orientală. Subintitulată „baladă”, „Riga Crypto şi lapona Enigel” este caracterizată de însuşi autorul drept un
„Luceafăr întors”.
 Titlul poeziei: exprimă de la început prin numele celor două „personaje” dimensiunea narativă a textului;
aminteşte de istoriile celebre ale cuplurilor nefericite, precum Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta.
 Subintitulată „baladă”, pare o poveste delicată şi stranie de iubire.
 Riga Crypto şi lapona Enigel sunt / reprezintă mărci / voci ale eului liric.
- Crypto - prefix, limba greacă: „kryptos” – „ascuns”, „tăinuit”; limba română: „criptic” – „tainic”, „secret”,
„greu de descifrat”
- Enigel - limba latină: „angellus”- „înger”, „îngeresc”; lapona este locuitor al ţinuturilor nordice îndepărtate, iar
Enigel, nume propriu exotic (în suedeză = înger).

 Poezia este alcătuită din două părţi (27 de strofe), fiecare dintre ele prezentând câte o nuntă: a) una reală,
consumată, împlinită şi b) una iniţiatică, neîmplinită, imaginară.
 Primele patru strofe ale poeziei conturează formula compoziţională „poveste în ramă” / „poveste în poveste”.
Rama, sugerată în dialogul din incipit, e mai degrabă o atmosferă, decât un cadru fizic.
Povestirea în ramă (cea generală)
- dialogul dintre un „menestrel” (poet şi cântăreţ medieval), şi un „nuntaş fruntaş”, dialog ce pune în evidenţă
motivul „nunţii”, recurent în lirica barbiană. Dialogul introduce prin tehnica povestirii în ramă, povestea celor
două personaje din titlu. La sfârşitul unei nunţi adevărate, „la spartul nunţii în cămară”, menestrelul este rugat
să „zică” despre altă nuntă - „cu Enigel şi riga Crypto”. Epitetele „trist şi aburit” cu care este caracterizat
naratorul denotă elegiacul din „zicerea” sa şi-l degradează: este „mult îndărătnic”, „mai aburit”. Cântarea
menestrelului are sens parabolic, el trebuie să cânte, repetând ca într-un ritual „ Cu foc l-ai zis acum o vară/
Azi zi-mi-l stins, încetinel ”;
- repetarea cântecului schimbă modul spunerii, nu şi conţinutul
*„cu foc acum o vară”→ o metaforă a pasiunii iubirii - INDICE TEMPORAL trecut
*„stins, încetinel” → azi - INDICE TEMPORAL→ o metaforă a melancoliei
- atmosfera - „vin vechi”, „ospăţ”, „spartul nunţii”- e lumească, de „chef”, de aplecare spre cântecul de lume -
„cântec larg” → cântecul de lume care („zi-mi”) zice de tainele inimii.
 Poetul Ion Barbu transformă această baladă într-o exprimare simbolică a uni aspiraţii umane: în concepţia
poetului, IUBIREA este o cale de acces spre înţelegerea sensului mai adânc al lumii: „Mă-închin la Soarele-
înţelept/ Că sufletu-i fîntînă-în piept/ Şi roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-în sufletul fântânâ.”→ metaforă ce
reliefează aspiraţia, setea de cunoaştere, care eliberează fiinţa de ispitele instinctuale (somn, umbră) - oferite de
riga. Aspiraţia spre soare a laponei exprimă dorinţa de perfecţionare a spiritului, pentru că la soare roata sufletului
se măreşte.
 Sub influenţa raţiunii, omul a învăţat să depăşească ispitele trupului „făptură firavă” → metaforă a fiinţei
instinctuale (Riga Crypto): „Căci sufletul nu e fîntînă/ Decât la om, fiară bătrână,/ Iar la făptură mai firavă/ Pahar e
gândul cu otravă.” Gândul reprezintă atributul fiinţei raţionale. Fiinţa instinctuală, incapabilă de a gândi, încearcă
să depăşească limitele propriei lumi şi se distruge pe sine.

RIGA CRYPTO
- „împărăţea”→ verb arhaic; verb la timpul imperfect; aşază povestea într-un plan nedeterminat, extern;
- stăpânul unei lumi „vegetale”;
- este „inimă ascunsă”;
- aparţine unui plan de existenţă dominat de rouă, umezeală, umbră;
- are o conotaţie tragică şi suferă de singurătate.
LAPONA ENIGEL
- aparţine universului uman;
- elementele definitorii ale universului ei sunt: „gheaţa, lumina”;
- epitetele care o definesc: „mică”, „liniştită”, „prea cuminte Enigel”;
- se înscrie într-un proces de transhumanţă: „De la iernat, la păşunat,/ În noul an să-şi ducă renii”;
- întâlnirea cu riga Crypto are loc într-un punct al călătoriei spre sud→ această mişcare are sens simbolic şi
reliefează aspiraţia spre soare a laponei.
Crypto îi oferă:
- lumea peste care domneşte: „uite fragi”;
- sacrificiul de sine, dar nu prin moarte: „Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine.”;
- „somn fraged şi răcoare” - numai prin uitare (aşa ar putea accepta Enigel), pentru că uitarea vindecă fiinţa de:
zbuciumul solar al căutării şi de eternul drum al regăsirii.

 Enigel va refuza cele trei chemări ale rigăi Crypto, dar recunoaşte: „Ca o lamă de blestem/ Vorba-în inimă-ai
înfipt-o!/ Eu de umbră mult mă tem,” - evidenţiază puterea cuvântului / logosului.
 Finalul baladei reprezintă o subtilă fixare în legendă a destinului imperiilor otrăvitoare (plantelor); acestea sunt
alienate (nebune), fiind învinse de o aspiraţie mult prea mare faţă de mărginita lor putere.
 Balada (tablourile poetice ale baladei) reprezintă o alegorie simbolică pentru că înfăţişează un scenariu iniţiatic în
care este implicată fiinţa umană, ca fiinţă a cunoaşterii.
 Drama nu este a lui Crypto, ci a lui Enigel, pentru că reprezintă destinul fiinţei umane aflat într-o veşnică oscilaţie
între ideal şi material, între raţional şi iraţional, între cunoaştere şi trăire, între lumină (SOARE) şi întuneric
(UMBRA), viaţă şi moarte. Se evidenţiază astfel natura duală a fiinţei umane.

Soare
Mitul soarelui concretizează credinţa statornică a lui Ion Barbu în puterea cunoaşterii umane. Sufletul
omenesc, rupt din lumină, oglindeşte soarele ca o fântână; în schimb, trupul şi pornirile sale obscure îl atrag spre
întuneric. Refuzul întunericului reprezintă opoziţia radicală între spirit şi materie. Soarele înţelept patronează viaţa
conştientă, stăpânită de idealul cunoaştreii, iar Umbra este tărâmul existenţei inconştiente. Soarele este simbolul
raţiunii, al iluminării spirituale, fiind un reflex al infinitului.

Soarele este simbolul descifrat al raţiunii, al intelectului, al dimensiunii apolinice al fiinţei umane, Enigel, în
opoziţie cu Crypto (ascuns, incifrat), dionisiac, prin tendinţa de rupere a echilibrului. Astfel, Enigel este un personaj
superior, fiind guvernată de raţiune, iar Crypto este un personaj inferior, care reprezintă lumea simţurilor. Raţiunea şi
senzaţiile sunt diferite, de aceea se atrag. Soarele este tentaţia ultimă (al treilea cerc) al existenţei barbiene. Superioritatea
principiului feminin solar în dauna celui masculin steril, a făcut pe numeroşi critici şă comenteze poezia lui Ion Barbu ca
pe un „Luceafăr întors”. Mircea Scarlat observa că „nebunia rigăi spân este condamnarea barbiană a aspiraţiilor
nejustificate”.1 Şi într-adevăr putem interpreta sfârşitul rigăi ca o pedeapsă pentru tendinţa de a-şi depăşi condiţia. Ieşirea
din echilibrul prestabilit este sancţionată ca un hybris, Crypto este alungat spre regnul malign. Oglindirea soarelui în
„pielea-i cheală”, de „zece ori” (zece = simbol ermetic al creaţiei complete), constituie oglindirea rigăi în propria-i
imagine.
Un alt simbol fundamental este cel al nunţii, care apare în poem ca o probă în iniţierea laponei în drumul ei spre
sud. În poezia „Ritmuri pentru nunţile necesare”, Ion Barbu precizează trei trepte de iniţiere: cercul Venerei, (iubirea „ca
energie degradată” reduce omul la ipostaza de fiinţă instinctivă), apoi sufletul urcă spre cercul lui Mercur, al intelectului,
al raţiunii. Iniţierea completă are loc prin „nunta” trupului cu spiritul sub Soare, simbolul cunoaşterii absolute. Astfel,
asistăm în „Riga Crypto şi lapona Enigel” la impactul dintre raţiune (Enigel) şi instinct (Crypto), - „ fiară mai bătrână” şi
„făptură mai firavă”, care se soldează cu victoria raţiunii asupra instinctului.
Al treilea simbol valorificat în poem este cel al oglinzii. Oglindirea soarelui în pielea rigăi îl metamorfozează.

 „Riga Crypto şi lapona Enigel” este o baladă cultă în care epicul, liricul şi dramaticul se îmbină cu măiestrie. Specia
baladă este justificată tocmai prin această îmbinare a genurilor literare: dramaticul reiese din pasajele dialogate
(strofele 6, 7, 8), precum şi din neputinţa rigăi de a-şi atinge visul. Lirismul constă în prezenţa secvenţelor din dialog
în care personajele se autodefinesc (strofele15,16,17), din versurile sentenţioase (20, 25), din rugăminţile incantatorii
ale lui Crypto, din ultima strofă realizată în manieră arhaică, populară.
 Textul baladei actualizează un lirism obiectiv, o lirică a rolurilor.
 Epicul este aici o formă de geometrizare (încifrare) a unor înţelesuri, poemul actualizează un lirism al măştilor în care
obiectivarea eului liric este mai atenuată. Poetul este în spatele fiecărei măşti: el este menestrelul, dar şi Crypto, şi
Enigel, pe rând, fiecare personaj, în înlănţuire epică.
 „Riga Crypto şi lapona Enigel” este o poezie modernă prin simbolurile folosite (simbolistica dezvoltată a soarelui),
prin împletirea limbajului arhaic şi popular cu cel neologic, prin construcţia textului, (apar strofe inegale, catrenul,
sextina, dar şi strofa polimorfă), prin infuzia folclorului împletit cu romantismul german, care dau naştere unui lirism
impur.

1
Mircea Scarlat, Ion Barbu – poezie şi deziderat, Ed. Albatros, Bucureşti, 1981.