Cap.

VII Istoria inainte de a incepe

Versetul 1
Capitolul I ne-a prezentat viata unui prizonier de razboi care fusese integrat in viata de la curte imparatului Babilonului, curte ce isi avea sediul in maiestoasa capitala a imperiului, in inima careia palatele imperiale, alaturi de templele scaldate in aurul jefuit din intreg cuprinsul imperiului, dominau peisajul, taind rasuflarea celor care le vedeau pentru prima data. In curtile acestor palate Daniel, fiul dinastiei regale ebraice, a slujit ca inalt functionar, imbogatind imperiul cu geniul sau administrativ. Aici a slujit o perioada foarte mare, ca inalt responsabil al problemelor aparatului de stat babilonian. Dar luxul si opulenta exterioara a devenit, treptat, un contrapunct la problemele imperiului. In locul lui Nebucadnetar, a ocupat tronul Evil-Merodac, despre care nu stim decat ca, atunci cand era pe tron, a dispus eliberarea lui Ioiachin din temnita, si despre care, banuim doar ca a fost instruit de catre Daniel, care ocupa functia de conducator al castei inteleptilor haldei. Acest monarh a domnit doi ani, lasand un minor pe tronul imperiului. Minorul este ucis de catre Nabonid, spre a-i lua tronul. Dupa sase ani de guvernare, Nabonid ("NAB-uh-NYE-dus") a schimbat capitala imperiului cu o oaza din pustiul Arabiei, Tema. El fusese castigat la un nou cult de catre mama (sau bunica sa). Cultul era dedicat lunii (zeitei "Sin") in catre ea era una din preotese. Istoria consemneaza ca razboiul cu Medopersia a fost iscat in urma persecutarii de catre Nabonid a preotilor lui Marduk, reprezentantii cultului national al babilonienilor, in "aparatorul" carora s-a erijat Cir cel Mare. Nu trebuie trecut cu vederea ca viata in Imperiul Babilonian nu mai semana cu cea din timpul lui Nebucadnetar. Cei ce l-au urmat la tron nu se asemanau nici pe departe cu ilustrul si genialul conducator, a carui vrednicie asigura stralucirea si prosperitatea imperiului sau. La cuvantul lui Nebucadnetar tremurau toti vasalii imperiului, facand ca visteriile Babilonului sa se transforme in izvoare de aur. Insa fermitatea si harnicia au fost inlocuite cu trandavia, benchetuiala, si conducerea treburilor in functie de capriciile de moment. In timp ce uzurpatorul Nabonid se ocupa de ... luna de pe cer, la carma statului a fost asociat fiul sau, Belsatar, un personaj suficient de "abil" si de "pregatit" sa imparta onoruri si privilegii tuturor tovarasilor sai de chiolhanuri. Astfel imparatia falnica a Babionului, avea asigurat un viitor "stralucit"... in speta naruirea! Am vazut in capitolul V ca acest ultim imparat babilonean, si-a batut joc nu numai de experienta inaintasilor sai in materie de administratie, dar si de experienta lor cu Viul Dumnezeu, persifalnd avertismentul pe care i-l transmitea profetia (din Daniel cap.II) si anume ca Babilonul va fi cucerit din ordinul Dumnezeului la care se inchinau evreii. Dorind sa demonstreze ca ceea ce ei numeau sfant, respectiv vasele ce apartineau templului din Ierusalim, inchinat acestui Dumnezeu, nu sunt altceva decat vase de baut vin. Tot astfel si Dumnezeul acesta ar fi mai mult o legenda. Dumnezeu insa, nu s-a lasat batjocorit si a oferit o lectie dura. Pina la Belsatar, Daniel slujise ca inalt demnitar. In cap. VIII se remarca insa ca nu se mai afla in Babilon in anul al treilea de domnie al acestui Belsatar. Cu siguranta postul sau a fost ocupat de vreun "competent" coleg de destrabalare din anturajul coregentului. Nu trebuie sa ne imaginam ca viata in imperiu devenea mai usoara daca a incaput pe mainile unor petrecareti. E drept ca ei

petreceau, dar in afara zidurilor palatului multi faceau foamea si se confruntau cu tot felul de lipsuri. Armata se retragea in dezordine in adancul imperiului, facand loc inamicului sa patrunda tot mai indraznet in interiorul granitelor si sa prade. Aceste lipsuri erau cel mai acut resimtite de catre evreii care existau in imperiu doar ca popor tolerat, avand un statut social inferior, iar multi slujeau babilonienii in munci umilitoare sau degradant. In aceste vremuri comunitatea ebraica resimtea tot mai acut nevoia unui ajutor divin. Nesiguranta materiala, nesiguranta sociala, lipsa unei patrii a lor, era dublata de zvonurile infricosatoare ce se raspandeau in imperiu. O nota aparte o faceau sulurile sfinte scrise de profetul Ieremia, care in urma cu mai bine de jumatate de secol inainte de acest episod anuntase o stare asemanatoare inainte de caderea Babilonului: "Fugiti din Babilon, iesiti din tara Haldeilor voi aduce impotriva Babilonului o multime de neamuri de la miazanoapte Caci voi v-ati bucurat si v-ati veselit cand Mi-ati jefuit mostenirea Mea Domnul Si-a deschis casa de arme si a scos din ea armele maniei Lui; caci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeului ostirilor, in tara HaldeilorCopiii lui Israel si copiii lui Iuda sunt apasati impreuna; toti cei ce i-au adus robi ii opresc si nu vor sa le dea drumul. Dar puternic este Razbunatorul lor nu va mai fi locuit nici el, si nimeni nu sa va mai aseza acolo Fugiti din Babilon si fiecare sa-si scape viata, ca nu cumva sa pieriti in pieirea lui!.. Pregatiti impotriva lui pe neamuri, pe imparatii Mediei!.. Sa nu vi se tulbure inima si sa nu va spaimantati de zvonurile care se raspandesc in tara ; caci anul acesta va veni un zvon, iar anul urmator un alt zvon ; in tara va domni silnicia voi imbata pe voievozii si inteleptii lui vor adormi somnul de veci Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate si portile lui cele inalte vor fi arse cu foc." (cartea lui Ieremia, cap. 50 / 51.) Dar se puteau bizui evreii pe aceste cuvinte in viitorul apropiat? Aceste scrieri vibrau de speranta incheierii exilului lor. Ele au fost scrise de mai bine de o jumatate de veac, dar ei erau inca in Babilon, aceasta colivie placata cu aur, care era locul surghiunului lor, uitati de toti, de parca erau aici de cand era lumea si aici parea sa le fie si mormantul. Ce perspective bune se puteau intrevede, cand problemele se complicau cu fiecare zi ce trecea? Cine garanta ca Dumnezeul lor, care a fost atat de drastic cu ei nu i-a proscris definitiv? Ieremia? Dar acesta era mort! Poate carturarii si preotii lor? Dar si ei erau robi ca si ei, napastuiti de aceleasi necazuri. Nu cantau ei oare : "Pe malurile Babilonului, sedeam jos si plangeam, cand ne aduceam aminte de Sion. In salciile acelea ne atarnasem arfele. Caci acolo biruitorii nostrii ne cereau cu bucurie, zicand: 'Cantati-ne ceva din cantarile Sionului!' - Cum sa cantam noi cantarile Domnului pe un pamant strain? Daca te voi uita, Ierusalime, sa-si uite dreapta mea destoinicia ei!.." In aceste momente de deznadejde colectiva credinta tuturor era aspru incercata. Mica comunitate credincioasa a lui Israel, care inca nu cedase ispitelor si presiunilor tarii aceleia idolatre, era inconjurata cu nori grosi de disperare si descurajare. Nici ei nu mai stiau ce anume ii facea sa ramana loiali lui Yahveh. Daca suntem tentati sa credem ca pe Daniel il lasau rece aceste probleme, intrucat era intr-o pozitie sociala prea inalta ca sa fie atins, ar fi bine sa-i citim rugaciunea din cap. IX, vers. 2-19. Daniel era trup si suflet alaturi de comunitatea celor care credeau si simteau asemenea lui. Tot ceea ce tulbura aceasta grupa de oameni, il afecta deopotriva si pe el. Aceeasi negura acoperea si sufletul sau. Iar daca am crede ca rugaciunile lui erau formale si lipsite de lacrimi, cu siguranta ar trebui sa ne reconsideram aceasta viziune! Pe fondul acestei stari de lucruri Dumnezeul milei infinite, a privit cu duiosie la necazul lor si a considerat ca este momentul sa incurajeze aceasta mica grupa. In cele ce urmeaza vom vedea modalitatea pe care a gasit-o Dumnezeu sa alunge acest nor al deznadejdii ce ii infasurase pe credinciosii evrei.

"...A avut vedenii in mintea lui..." Retineti acest amanunt, deoarece ne va fi util in continuare
sa ne conturam o pozitie intemeiata pe revelatia divina privitoare la imaginea reala a lui Dumnezeu.

Versetele 2-7 "...Cele patru vanturi au izbucnit pe marea cea mare." Exista un principiu pe care il
aplica interpretii istoricisti si anume acela ca IN INTREGIME LIMBAJUL BIBLIEI TREBUIE INTELES IN SENSUL SAU LITERAR. CEEA CE ESTE EXPUS IN SENS FIGURAT TREBUIE INTERPRETAT PRIN CEEA CE ESTE EXPUS LITERAR. Profetia se exprima in simboluri. Dar care este intelesul lor ascuns? Probabil ca aceste simboluri trebuiau sa-i fie cunoscute lui Daniel. De pilda expresia "cele patru vanturi" Daniel a mai intalnit-o in sulul cartii lui Ieremia (cap.49, vers.36): "Voi aduce impotriva Elamului cele patru vanturi de la cele patru margini ale cerului, ii voi risipi in toate vanturile acestea, si nu va fi nici un popor la care sa nu ajunga fugari din Elam." Frumusetea stilului literar, nu este egalata decat de bogatia de informatii cuprinse in cele 36 de cuvinte continute in acest verset. Observam jocul semantic "popor" - "cele patru vanturi" si egalitatea lor simbolica in text. Dar daca este o pura coincidenta, se putea intreba Daniel? In sulul cartii lui Isaia (cap.17, vers.12-13) scrie: "Vai! ce vuiet de popoare multe, care urla cum urla marea. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cand le mustra Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munti la suflarea vantului, ca tarana luata de vartej." Aceasta nu mai este o coincidenta! Simbolul popoarelor (neamurilor) se muta de pe "cele patru vanturi" si trece la mare intr-o compozitie lirica superba! Exista pana acum doua confirmari pentru Daniel caatunci cand este vorba de ape mari, mari si cele patru vanturi se indica zbuciumul natiunilor si de setea lor de prada, glorie, razboi si sange. Ulterior acestui episod si acestei carti, simboluri de mai sus apar si in sulul cartii profetului Zaharia (cap.2, vers.6): "Fugiti, fugiti din tara de la miaza noapte! zice Domnul. Caci v-am imprastiat in cele patru vanturi ale cerului, zice Domnul." Apostolului Ioan i se explica in mod expres in viziune ca : "Apele pe care le-ai vazut sunt noroade, gloate, neamuri, si limbi." Din aceste talazuri de sange si cadavre, ies pe arena istoriei, patru "dihanii" ciudate. Prima fiara care a iesit in cadru a fost un leu-vultur caruia i-au fost smulse aripile. De ce i se parea cunoscut simbolul? Pentru ca leii inaripati erau prezenti pe toate zidurile Babilonului, reprezentand forta, dinamismul, si pozitia de lider al acestui stat! Sa fie o reprezentare simbolica a Babilonului? Se va lamuri de indata ce i se va oferi ocazia. Apoi leul-vultur s-a ridicat in doua picioare, asemnea unui om si chiar a primit o inima de om. Apare apoi un urs carnivor, ce tinea intre falci trei coaste, dar care sta culcat pasnic pe o parte, si care este indemnat sa se ridice si sa manance multa carne. Urmatoarea fiara care apare este mai ciudata, mai feroce si mai agila decat primele doua. Este un leopard cu patru aripi si patru capete. Dupa un moment apare ceva ce i-a dat fiori reci lui Daniel: o fiara indescriptibila, a carei infatisare inspaimanta pur si simplu prin forta, trainicia coltilor ei imensi din fier si care, era incununata cu zece coarne, dand dovada de o mare ferocitate prin actiunile pe care le desfasura pe intreg pamantul. Dar a aparut ceva straniu pe fruntea acestei fiare. Profetului i-a fost atrasa atentia cum intre cele zece coarne se dezvolta un alt corn, mai mic, iar in timp ce acesta se dezvolta, trei dintre coarnele ce erau prin preajma acestuia au fost smulse. Insa cel mai neobisnuit si inspaimantator lucru era faptul ca, acest corn avea ochi de om si o gura care rostea vorbe pline de aroganta. Imaginile erau atat de suprareale si de tulburatoare, incat l-au bulversat de tot pe Daniel, despre care stim din cap. I, cu ocazia arestarii inteleptilor, ca nu se pierdea usor cu firea. Ce ar fi putut insemna toate acestea? - era intrebarea care staruia chinuitor in mintea lui Daniel. Avea Daniel niste banuieli. Succesiunea aceasta de patru, o mai intalnise el cand a visat acelasi vis ca si Nebucadnetar (cap. II) cand, cele patru metale ce formau segmentele colosului, reprezentau patru imperii.

Versetele 9-15
Tabloul sumbru al fiarelor sa schimbat, facand loc unei imagini iluminate cu putere de gloria divina. In haloul orbitor, Daniel desluseste ca au fost instalate niste tronuri, iar unul din acestea a fost ocupat de o Persoana ce parea, in lumina care inunda cadrul, a fi inaintata in varsta. Albul parului, albul stralucitor al hainei, stralucirea de foc a tronului, raul de foc ce curgea si iesea dinaintea lui, slujitorii care il inconjurau cu sfiala, pastrand o atmosfera solemna si desfasurand actiuni de slujire, facea imaginea aproape imposibi de contemplat, datorita slavei si maiestatii. Din context, Daniel a inteles ca a urmat sesiunea unei instante de judecata, in care au fost deschise niste carti. Insa atentia pentru cadrul acesta era bruiata de vorbele arogante pe care cornul fiarei ciudate iesita din mijlocul apelor continua sa le rosteasca. Dar sfarsitul fiarei care purta acest corn, a fost napraznic. Trupul acesteia a fost ulterior incinerat. Din nou cadrul a devenit stralucitor, iar printre razele ce-i izbeau privirea, Daniel desluseste imaginea unuia ca un "Fiu al Omului", care a inaintat spre "Cel imbatranit de zile". Acest "Fiu al Omului" a fost acoperit de glorie si i s-a oferit o stapanire eterna peste toate natiunile. Dar parca tot asa se inchieia si visul pe care l-a visat in tineretea lui: imparatia lui Dumezeu iese in cele din urma triumfatoare! Sa fie oare vorba de acelasi subiect si de aceasta data? Putem remarca din versetul 15, in expresiile "m-am tulburat...m-au inspaimantat" ca starea sufleteasca a lui Daniel, care alminteri era obisnuit cu stralucirea palatelor imperiale, a fost ravasita de aceste scene de o maretie greu de descris in cuvinte. Din propriile-i relatari, Daniel face impresia unei personalitati placide, cerebrale si echilibrate. Este greu de imaginat intensitatea cu care a trait acesta scenele din viziune, asa incat, a ajuns in finalul acestui verset sa se declare de-a dreptul ingrozit de tot ceea ce vazuse. Revelatia biblica ne comunica aspecte care ar trebui sa ne dea serios de gandit. De pilda Moise, atunci cand ii cere lui Dumnezeu sa ii vada slava Sa (cartea Exod cap.33, vers. 18-20) primeste un avertisment din partea Domnului, ca oamenii care ii vad slava mor. Isaia era perfect constient de acest "pericol", si in urma unei astfel de viziuni este cuprins de spaima mortii (cartea lui Isaia cap. 6, vers. 5). Cartea Apocalipsa, relateaza cum Ioan, "ucenicul pe care-l iubea Domnul", atunci cand El i se arata in slava Sa de dupa inaltarea la cer, isi pierde cunostinta in prezenta Domnului sau (cartea Apocalipsa, cap.1, vers. 17). In acest context insa, trebuie sa tratam cu toata atentia, afirmataia pe care o face Domnul Hristos in Evanghelia apostolului Ioan (cap.6, vers.46): "Nu ca cineva a vazut pe Tatal, afara de Acela care vine de la Dumnezeu; da , Acela a vazut pe Tatal." Aceastasta afirmatie l-a determinat pe apostol sa afirme in prefata Evangeliei pe care a scris-o pentru biserica: "Nimeni nu a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut." Suntem pregatiti sa facem o afirmatie in baza marturiei Domnului Isus Hristos consemnata de apostolul Ioan in Evangelia sa (cap.14, vers.6): "Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine." Domnul Hristos reanoada relatia noastra cu Dumnezeu inca de la inceputul acestei blestemate istorii umane. Fara El, nici o iota din Cuvantul Sau nu ne-ar fi parvenit. Remarcati calea pe care o urmeaza inspiratia in drumul ei catre noi: (cartea Apocalipsa cap. 1, vers. 1): "Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand. Si le-a facut-o cunoscut, trimitand prin ingerul Sau la robul Sau Ioan." In concluzie, ceea ce profetii au vazut in viziune, nu era Tatal, ci doar o reprezentare simbolica a Sa. Aceste imagini animate si pline de dinamism au fost incredintate chiar de catre

Dumnezeu, Domnului nostru Isus Hristos, la fel ca si in cazul cartii Apocalipsa, pentru ca El sa trimita Duhul Sfant sa inspire mintea profetului, cu ajutorul ingerilor. Acest lucru (prezentarea unor imagini-simbol) s-a intamplat pentru a nu le primejdui viata (asa cum am vazut Moise a fost avertizat in privinta aceasta). Chiar daca pare contradictoriu in acest moment sa punem astfel problema, acest lucru are totusi darul, sa ne elucideze un aspect de importanta cruciala in intelegerea socului resimtit de lumea noastra la revenirea Domnului Hristos. Silogismul este simplu : daca Daniel care era (cap.10, vers.11) "om prea iubit si scump" , totusi, de fiecare data cand a avut acest fel viziuni (adica niste reprezentari a ceea ce este realitatea de dincolo de cortina ce separa lumea vazuta de lumea nevazuta) a fost traumatizat, a lesinat sau a fost ingrozit; care va fi impactul care-l va avea confruntarea reala a celor doua lumi? Iata raspunsul care il da apostolul Petru in a doua sa epistola (cap. 3, vers. 10-12): "Ziua Domnului va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare evlavioasa, asteptand si grabind venirea Domnului, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului?" Cu siguranta avem o idee palida despre ceea ce se va intampla! Probabil ca raportul biblic, redactat intr-o maniera laconica, nu reuseste sa ne introduca suficient in "atmosfera" prezentei divine. Este o masura de protectie, luata chiar de Dumnezeu in harul Sau, pentru ca "orcine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Evangelia lui Ioan, cap. 3, vers.16) pentru ca Dumnezeu respecta liberul arbitru pe care il are omul. Slava divina prezenta oricat de putin, izbeste atat de puternic, incat, de frica, omul s-ar putea simti constrans sa se conformeze lui Dumnezeu. In schimb, daca acest tip de manifestare nu are loc, omul, oricine ar fi el, poate sa ia neconditionat de nimeni si de nimic, decizia pe care o doreste. El este lasat liber sa "creada" sau sa nu creada, si este liber si neconstrans de nimic sa aleaga sau sa nu aleaga... viata. Este un aspect periculos si dramatic al raportului dintre Dumneazeu si om, in contextul libertatii de alegere, asupra caruia atragem cat se poate de serios atentia cititorului! Mergem mai departe cu concluziile de mai sus, si reamintind cititorului ceea ce a fost rugat sa retina din vers.1, anume ca, vedeniile inspirate de Duhul Sfant, au fost in mintea lui Daniel, si sunt simboluri (reprezentari) ale unor realitati, ale lumii de dincolo, care oricum nu ar avea echivalent in lumea noastra. In acest sens remarcati faptul ca Daniel, atunci cand a contemplat imaginea "Celui Imbatranit de Zile" a avut o atitudine de espectativa si nu de inchinare reverentioasa, asa cum ar fi fost cazul daca era o intrevedere cu insusi Maiestatea Universului, demonstrand faptul ca el percepea caracterul simbolic al viziunii, de aceea nu a considerat ca trebuie sa se inchine. Daca pe Dumnezeu nu l-a vazut nimeni, in afara de Hristos, si daca nici Daniel nu l-a vazut, rezulta cu certitudine ca, a reprezenta pe Dumnezeu ca pe un om in varsta, cu parul alb, nu corespunde realitatii, fara sa mai punem la socoteala faptul ca incalca cea de-a doua porunca din Decalog, care interzice realizarea de reprezentari, in scopul inchinarii "asistate" de acestea, cu tot ceremonialul ce l-ar putea implica. Parerea jurnalistului de buzunar in acest context

versetele 16-18

"M-am apropiat de unul din cei ce stateau acolo, si l-am rugat sa-mi dea lamuriri temeinice..." Ne-am lamurit ca starea lui Daniel nu era prea extatica. Este clar ca era profund
socat de ceea ce vedea. Dar ce parere aveti de Daniel ca persoana, in contextul in care cei mai multi dintre noi am fi ramas blocati? Pur si simplu "si-a luat inima in dinti" si a solicitat lamuriri, dar nu orice fel de lamuriri, ci "lamuriri temeinice". Considerati in acest context ca poate fi asemanat cu aceea care relateaza experiente mistice? De obicei, acestia relateaza o traire extatica, fascinanta sau, oricum, suportabila, si au o atitudine destul de pasiva. Dar iata ca omul lui Dumnezeu, Daniel, nu se incadreaza deloc in aceasta tipologie de trairi: starea lui era de soc, si nu de extaz mistic. Iar in loc sa ramana pasiv, asa cum o fac de obicei cei care relateaza astfel de experiente, Daniel trece la actiune si nu renunta pana nu capata "lamuriri temeinice". Daniel nu este genul tipic de mistic, care se multumeasca doar cu trairea experientei intalnirii cu supranaturalul. El cauta o explicatie. Dar stiti ceva? Cine cauta gaseste! Haideti sa vedem. Intr-adevar, Daniel creaza o ocazie pentru a-si lamuri lucruri pe care nu ii erau clare. Astfel suntem departe de a avea un erou in postura de "gura-casca", care oricum nu-l caracteriza, ci procedand cu politete, interogheaza o fiinta pe care o remarca in prejma sa. Are sansa ca aceasta fiinta sa-i cunosca limba (lucru pe care i-l presupunea si Daniel), are sansa ca aceasta fiinta sa fie la curent cu semnificatiile lucrurilor pe care Daniel le vedea, si a avut sansa sa binevoiasca a i le explica.

"ACESTE PATRU FIARE MARI, SUNT PATRU IMPARATI, CARE SE VOR RIDICA PE PAMANT." Nu stim cu certitudine daca Daniel intuise lucrul acesta dinainte, asa
cum am presupus pana acum. Este posibil ca viziunea sa fi avut un impact prea puternic asupra sa, si sa-l fi bulversat intr-atat incat sa-i fi blocat oarecum orientarea in raport cu viziunea pe care a mai avut-o (cap.II), si in raport cu relatarile celorlati profeti (cu care a fost contemporan sau ale celor dinainte, a caror profetii le cunostea). Dar chiar daca lucrurile ar fi stat astfel, acesta este momentul crucial pentru ca Daniel, si impreuna cu el noi, sa inteleaga si sa intelegem, la ce anume se referea aceasta viziune. In acest moment Daniel s-a lamurit temeinic (observati ca nu i-au trebiut nici prea multe explicatii! ) cu privire la contextul general al viziunii, si dupa cum vom remarca, nu a mai solicitat si alte explicatii privitor la cine este prima sau a doua, ori a treia fiara, pentru simplul motiv ca el cunostea la care imperii se face referire.

"Semana cu un leu si avea aripi de vultur" Leul inaripat era prezent ca simbol al
imperiului pe zidurile cetatii Babilonului. Profetul Ieremia (cap. 4, vers. 7; cap.50, vers. 17) scria : "Leul se arunca din tufarul sau, nimicitorul neamurilor a pornit, si-a parasit locul, ca sa-ti pustiiasca tara, sa-ti darame cetatile, si nimeni sa nu mai locuiasca in ele. Si de asemenea : "Israel este o oaie ratacita pe care au gonit-o leii; imparatul Asiriei a mancat-o cel dintai; si acesta din urma i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnetar, imparatul Babilonului. " Iar folosirea simbolica a aripilor este consemnata de catre profetul Habacuc (cap. 1, vers. 6-8) : "Iata ca voi ridica pe Haldei, popot turbat si iute, care strabate intinderi mari de tari, ca sa puna mana pe locuinte care nu sunt ale lui. El este grozav si infricosat; numai din el insus ii iese dreptul si marirea lui. Caii lui sunt mai iuti decat leoparzii, mai sprinteni decat lupii de seara, si calaretii lui inainteaza in galop de departe, zboara ca vulturul care se repede asupra prazii. Deducem cu destula usurinta ca este vorba de imperiul babilonian.

"a stat in picioare drept ca un om, si i s-a dat o inima de om" este interpretata in
doua sensuri de catre exegeti: primul sens este acela ca Imperiul Babilonian a dobandit o inima slaba, fricoasa si inselatoare, datorita bogatiei si luxului. Alta interpretare tine cont de cele relatate in cap. 4 din cartea lui Daniel, atunci cand se face referire la prefacerea inimii de om a imparatului

intr-o inima de fiara si dupa 7 ani, reprimirea inimii de om, de om adevarat, care recunoaste ca viata, succesul si destinul sau vesnic este in mana lui Dumnezeu. Leul este o fiara plina de cruzime dar cu o inima transformata complet, ar putea sta cu mielul in paradis! Ambele interpretari par a fi corecte si pot fi luate impreuna in intelegerea acestui verset.

"a doua fiara era ca un urs si statea intr-o rana." La fel ca si in cap. 2 din cartea lui
Daniel, remarcam o decadere pe masura ce se trece de la o imparatie la alta (argintul inferior aurului, ursul inferior leului). Medo-Persia nu a coborat in bogatie si in maretie, dimpotriva, dominatia ei s-a extins si spre teritorii pe care Babilonul nu le-a avut. Asa cum am mai aratat, ceea ce se pierdea treptat era structura politica interna de monolit, care ar fi putut asigura o administrare mai apropiata de tipul de administratie al unei gospodari unde exista un singur gospodar de care sa asculte toti (Xenofon, Cyropaea, 1,1). Faptul ca "statea intr-o rana" arata o disproportie interna. Acest lucru este adevarat in privinta medo-persanilor, despre care se stie ca desi aveau statut egal in imperiu, totusi elementul persan predomina in ceea ce priveste inaltele decizi administrative. De asemenea , faptul ca "statea", arata spre o atitudine mai pasnica ce caracterizau aceste popoare pana la Cir cel mare . Ursul este omnivor si ataca mai mult animalele mici. A fost nevoie ca el sa fie impulsionate cu indemnul : "Scoala-te, si mananca" (adica pofta de a cuceri) pentru ca acest popor (persii, ulterior si mezii) sa treaca la atacuri mai serioase. Se stie si ca Cir isi justufica temeinic, din punct de vedere moral, atacurile inainte de a trece la lupta. Se considera ca cele trei coaste sunt cele trei imperii cucerite initial de Medo-Persia: "Lidia (547 I.Hr.), Babilon (539 I.Hr.) si Egipt (525 I. Hr). Caracterul ursului este foarte potrivit pentru a reprezenta tipul despotic exercitat de acest imperiu, care dupa ce s-a saturat de "multa carne," a devenit ceva mai pasnic si mai ingaduitor. Vom mai vorbi de imparatia mezilor si a persilor in cap. 8 din cartea lui Daniel, in care cele doua coarne ale berbecului reprezinta aceste doua popoare. Atunci vom vedea ca asemenea ursului care "sta intr-o rana," unul din coarnele berbecului va creste mai mare, spre a sublinia disproportia politica in acest imperiu dominat de persi. Aceast imperiu s-a mentinut pana in anul 331 cand, in batalia de la Arbela, ostile lui Alexandru ies victorioase. Daniel a vazut ca iesea din mare "o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasaresi patru capete." Nici nu se putea o descriere mai plastica a grecilor! Leopardul este cel mai rapid, crud si siret pradator dintre fiarele acestei viziuni. In cap. 8 (vers. 20-21) al acestei carti, dupa Medo-Persia urmeaza Grecia. In concluzie acest pardos reprezinta pe grecomacedonenii lui Alexandru. Faptul ca pardosul avea patru aripi in loc de doua, cat avea leul ce corespundea Imperiului Babilonian, indica iutimea cu care greco-macedonenii efectuau cuceririle in raport cu imperiile precedente. Se mai poate remarca si asemanarea oarecare dintre aurul babilonian si arama greceasca a reprezentarii imperiilor din cap. II. Iata referitor la Alexandru cel Mare, un citat din lucrarea lui W.W. Tarn (Istoria antica de la Cambridge, vol VI, pag. 425/6) : "El era un maestru in combinarea diferitelor arme; el a dat o lectie lumii despre avantajele campaniilor din timpul iernii, despre valoarea urmaririi insistente dusa pana la extrem si despre principiul "marsaluieste divizat in grupe si lupta unit". El marsaluia in mod obisnuit in doua corpuri de armata ; unul reprezentand convoiul de transport militar si cel al sau propriu, foarte mobil si fara poveri; viteza sa de miscare era extraordinara. Se spune ca el a atribuit succesele sale militare principiului "nu amana niciodata nimic" Distantele enorme strabatute in tari necunoscute implica un foarte mare grad de abilitate de organizare; in zece ani el a avut numai doua infrangeri serioase Daca un om mai neansemnat ar fi incercat sa realizeze ceea ce el a realizat, si n-ar fi reusit, noi am fi avut multe de auzit despre dificultatile militare fara speranta ale acestei actiuni. " Dupa o campanie militara fara egal in istorie, Alexandru a sfarsit printr-o coma alcoolica, voind sa goleasca cupa lui Hercule de vin.

Cele "patru capete" reprezinta cele patru dinasti formate din generalii (diadohii) lui Alexandru, care s-au incoronat concomitent ca succesori legitimi, dar stapanind fiecare o parte din teritoriul cucerit initial. Casandru a luat in vest Macedonia si Grecia; Lisimah a luat in nord Tracia si parti din Asia, peste Helespont si Bosfor; Ptolemeu a luat in sud Egiptul, Lidia, Arabia, Palestina si Cole-Siria (Cele-Siria); Seleuc a luat Siria si restul stapanirilor lui Alexandru din est. In anul 301 I.Hr. generalii sai terminasera de impartit teritoriile. Iata o profetie care se implineste in toata splendoarea! Categoric, se putea pulveriza acest imperiu, intrucat Alexandru nu avea un mostenitor legitim pentru tron. Dar daca profetia a stabilit un lucru, acest lucru s-a indeplinit. Dupa cum in acest capitol pardosul are patru capete si in cap. 8 tapul infuriat va avea patru coarne, tot astfel imperiul va fi dat la patru imparati. Ulterior, cap. 8 consemneaza ca dupa acestia va exista un imparat care va persecuta sistematic pe poporul lui Dumnezeu. Acesta este Antioh Epifanes, prototipul antihristic, care isi va gasi pe deplin implinirea in Evul Mediu intunecat, atunci cand crestinii autentici au fost ucisi in chinuri groaznice doar pentru ca se inchinau altfel decat a hotarat o anume institutie politico-religioasa. Intrucat profetia a fost data de Cuvantul lui Dumnezeu, ceea ce a fost spus a luat fiinta, fiindca El cunoaste sfarsitul inainte ca sa inceapa ceva. Ultima bestie pe care Daniel a vazut-o iesind a fost "o a patra nespus de grozav de inspaimantatoare si de puternica." Este impresionant faptul ca inspiratia nu a gasit nici un animal cu care sa compare ultima aparitie de marca pe arena istoriei. In afara de dintii de fier deosebit de puternici si cele 10 coarne, nimic nu-l putea ajuta la descrierea acestei fiare teribile pe Daniel. Ea reprezinta cea de-a patra diviziune a chipului visat de Nebucadnetar (cap. 2). Interesant este ca elementul fier este comun ambelor simboluri prezentate in cele doua viziuni despre care amintim (picioare de fier care calca totul si respectiv dintii de fier cu care devoreaza orice). Suntem indreptatiti sa credem ca asa cum fiecare metal din capitolul 2 corespunde unui imperiu si numai unul, tot astfel aceasta fiara reprezinta un singur imperiu si doar unul: respectiv Roma si coarnele statele "crestine" care l-au succedat. Nu a existat niciodata in cuprinsul ariei cunoscute poporul lui Dumnezeu o putere mai avida de a cuceri si mai sfidatoare fata de drepturile omului, decat Imperiul Roman. Cand era republica, principat, sau in perioada dominatului, fie la varsta copilariei ei "pagane" fie la varsta maturitatii "crestine", acest imperiu cu toate excrescentele lui, a fost cu siguranta mai crud si mai despotic decat fiarele anterioare. Profetia declara ca aceasta fiara nu se multumea cu sfasierea si mancarea prazii, ci "calca in picioare ce mai ramanea (ramasita)." Acest detaliu prezinta caracterul sinistru al romanilor care se distrau punand pe prizonieri si pe condamnati (dintre care au facut parte enorm de multi cresitini) sa lupte cu fiarele salbatice in amfiteatre. Roma pagana a tratat cu dispret si curzime crestinismul, iar Roma "crestina" (cea Papala si Bizantul) a continuat in felul lor specific traditia ferocitatii romane. De-a lungul Evului Mediu Roma "crestina" a calcat in picioare ramasitele slabe ale adevaratului crestinism pentru a-si salva suprematia. Vom reveni cu alte detalii cand vom comenta cele 10 coarne din versetul 24. Uitandu-se mai atent Daniel a observat "ca un alt corn mai mic a iesit din mijocul lor,

si dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintai coarne. Si cornul acesta avea niste ochi ca de ochii de om, si o gura care vorbea cu trufie." In mod logic ar inseamna ca
acest corn mic (deci deosebit ca marime) care iese din mijlocul celor 10 si dinaintea caruia sunt dezradacinate 3 coarne, ar impune o lista exacta de 10 regate mostenitoare! Daca fiara aceasta indescriptibila ar reprezenta imperiul Roman in cele doua faze ale sale : pagana si "crestina", atunci aceasta lista are rolul de a revela data aparitiei cornului Antihrist! Ceea ce este cu adevarat extraordinar, este faptul ca acestea chiar apar intre anii 418- 491 D.Hr (intr-o ordine aproximativa):

1. Regatul Vizigot (in Spania si Galia); 2. Regatul Sueb (in Gallaecia); 3. Regatul Vandal (in Africa Romana); 4. Regatul Burgund (in Galia , pe valea Ronului); 5. Regatul Alamanilor(in Elvetia); 6. Regatul Franc (in Galia si Belgia); 7. Regatul Ostrogot (in Panonia si Italia); 8. Regatul lui Odoacru (in Italia si Sicilia); 9. Regatul Longobard (pe malurile Dunarii); 10. Regatul Anglo-Saxon (in Britania). Pentru a retine mai usor va oferim un exercitiu memnotic, sacadand astfel : Vi Su Van Bu Al , Franc Os Od Lo An. Sau mai muzical : o-vi fra-va-su ala-sax he-lom-bur. Constituirea acestor regate ne aduce pana in anul 500, momentul dupa care, conform profetiei urma sa apara Antihristul. Fiind martor la invaziile barbare Fericitul Ieronim scria : "Lumea romana se prabusesteSe apropie Antihristul!" Aceste invazii crestinii contemporani le-au considerat o pedeapsa indreptatita a lui Dumnezeu. Insa crestinii primelor secole nu doreau prabusirea Imperiului Roman, intrucat credeau ca odata cu prabusirea acestuia, locul acestuia va fi luat de Antihristul prezis de Ioan, cel mai mare vrajmas a lui Dumnezeu, asa cum arata apostolul Pavel (epistola a doua catre Tesaloniceni, cap. 2, vers. 7-8). In primele secole a existat o parere unanima in privinta identitatii fiarei a patra din capitolul pe care-l studiem. Se credea ca acest corn nelegiuit este identic cu Antihristul prezis de Ioan. Va invit sa observati caracteristicile dupa care il putem repera pe acest corn antihristic: 1. Din mijlocul celor 10 coarne. Deci din Occident, si intr-o pozitie oarecum centrala; 2. Inaintea lui cad trei coarne dintre cele zece. Imediat dupa constituirea celor zece regate, trei dintre ele au fost distruse. Iata numele lor: Regatul lui Odoacru (intre 489-493); Regatul Vandal (intre 533-535); Regatul Ostrogot (535-539). Drept pentru care, odata cu distrugerea celui de-al treilea corn barbar, respectiv ostrogot, urma sa apara cornul antihristic. Nu intamplator au fost alese aceste trei regate: acestea afectau situatia politica din peninsula italica; aceste regate erau ariene si stateau ca un spin in coasta ortodoxocatolicilor. 3. Se deosebea de celelalte. Ca atare ne putem astepta ca acest regat sa fi aparut in degringolada istorica creata de constiturea regatelor barbare si sa fie de o alta natura si a aiba o alta fata decat celelalte. 4. Este un corn mic. Ne putem astepta ca la aparitia sa si pe parcursul istoriei sa nu aiba un teritoriu prea vast. 5. Avea o infatisare mai mare decat celelalte coarne. Ne putem astepta ca desi este o putere cu un teritoriu mai mic si cu o putere militara si economica aparent mica, sa fie mai impozanta si sa se poata impune. 6. Are ochi omenesti. In timp ce restul coarnelor sunt oarbe, acest corn l-e supravegheaza pe toate. 7. Are gura si vorbeste cu trufie. Pe langa faptul ca sunt oarbe, celelalte coarne sunt si mute. Vorbele acestui corn antihristic sunt trufase si avand in vedere ca va face razboi cu sfintii, aceste vorbe sunt si pretentii blasfemiatoare (in conformitate cu cartea Apocalipsa cap.13, vers. 5 si cartea lui Daniel cap. 7, vers. 25). Acest corn este supraveghetorul celorlalte si totodata el le vorbeste (invata si porunceste). 8. Va intentiona sa schimbe vremurile si legea. A schimba vremurile, inseamna a detrona si a incorona pe imparati, schimband mersul politicii, conform sensului expresiei din cap. 2, vers. 21 ("El schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati"). Multi considera ca "vremurile" sunt sarbatorile religioase (chiar si Sabatul). In orice caz nu exista decat o singura putere istorica in lumea postromana, care s-a incumetat sa faca si una si alta.

Schimbarea legilor civile nu ar avea nici o relevanta in contextul unei profetii care priveste soarta dramatica a poporului lui Dumnezeu. Aici este incriminata intentia de a schimba Legea divina. Si nu exista decat o singura putere istorica care a pretins ca are acest drept de a schimba chiar si legile divine, deoarece ar fi primit de la Hristos cheile autoritatii supreme. Dintre toate schimbarile facute, cea mai spectaculoasa este transferarea sfinteniei zilei a saptea (Sabatul biblic - Sambata) asupra zilei intai a saptamanii (Duminica) si asupra altor sarbatori create de pagani si importate in calendarul religios "crestin", sub pretextul sarbatoririi unor evenimente hristologice : nasterea, moartea, si in special invierea lui Hristos. Cine a facut aceasta schimbare? Cine a luptat cu tenacitate impotriva serbarii Sambetei, fiindca era sustinuta de evrei , de ereticii arieni, nestorieni si monofiziti, si era artizanul promovarii in crestinatate a inchinarii in ziua de Dumnica, in locul Sabatului? Ghici ciuperca ce-i! 9. Va persecuta pe sfintii Celui Prea Inalt. Care putere aparuta incepand cu anii 500 a fost principala autoritate ce a considerat libertatea religioasa ca pe o blasfemie si a zdrobit orice norma a dreptei credinte biblice, sub presiunea unei "ortodoxii" traditionaliste si al unui absolutism care a condamnat ca eretici pe toti cei ce nu-i recunosteau autoritatea? Care a fost institutia cea mai reactionara si mai sistematic persecutoare din istoria omenirii? Cele zece coarne persecuta, pentru ca ele sunt succesoarele Romei persecutoare, dar principalul succesor, cel mai mic si, in acelasi timp cel mai impozant si plin de pretentii, este cornul antihristic. El vede si vorbeste, se orienteaza si da ordine, ceilati orbi si muti, isi insusesc lectia de la acesta si-i executa ordinele. Cine este autorul moral al celor mai mari persecutii si maceluri din crestinatate? Observati va rugam, ca prima fiara are aspect de leu, dar in final primeste o inima de om. A patra fiara este reprezentata, in final, de o putere monarhica ce are ochi de om, gura de om (si inca ce om!), dar inima este de fiara 10. Sfintii vor fi dati in mainile lui timp de o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme" (trei ani si jumatate).Aceasta perioada este repetata de mai multe ori in cartile Daniel si Apocalipsa, si isi are ca model tipic cei trei ani si jumatate de seceta si persecutie din parte reginei Izabela, sotia nefasta a lui Ahab, din timpul proorocului Ilie. Aceasta perioada este echivalentul celor 42 de luni sau celor 1260 de zile prezente si in cartea Apocalipsei. Acesta este, in concluzie, perioada de manifestare a acestui corn antihristic : si anume 1260 de ani. Care este puterea din crestinatate care si-a exercitat nestingherita terifianta activitate timp de atata amar de ani, intrunind in acelasi timp si celelalte caracteristici mentionate pana acum? Haideti sa verdem! Anul 538 este momentul eliberarii Romei (dupa ce in prealabil au fost eliberate posesiunile bisericesti din sudul Italiei) si inceputul domniei papei Virgilius pus de Iustinian si Teodora si numit drept "cap al tuturor sfintelor biserici". In acelasi timp , este momentul cand se recunoaste o anumita autonomie guvernarii papale, punandu-se astfel bazele primului stat papal care va fi confirmat in anul 554 prin actul numit Pragmatica Sanctiune a lui Iustunian. Intre aceste doua date, papalitatea a dus un adevarat razboi impotriva tuturor dizidentilor, incepand cu razboaiele antiariene, cu convertirea si supunerea populatilor necrestine sau vechi-crestine din Occident si terminand cu grozaviile inchizitiilor de tot soiul si ale tuturor cruciadelor si razboaielor duse impotirva necatolicilor. Nu putem spune ca toti vrajmasii Romei au fost "sfintii Celui Prea Inalt", dar pe adevaratii sfinti ea i-a zdrobit odata cu ceilati vrajmasi ai ei, prntru ca ea n-a putut concepe niciodata sfinti care sa recunoasca pe cineva mai inalt decat suveranul pontif! Primii episcopi ai Romei s-au bucurat de consideratia proportionala cu rangul orasului in care locuiau. Cum Roma era capitala imperiului, fiind cea mai bogata si mai puternica cetate din lume in primele secole, era firesc ca episcopii sa rationeze in felul: daca Roma este regina cetatilor, de ce n-ar fi si episcopul ei regele episcopilor, de ce n-ar fi Roma mama crestinatatii? Episcopii din diferite parti ale lumii au acceptat cu bucurie ca sa dea o parte din onoarea ce o

datorau Romei, episcopului din acest oras. Mustrarile, la inceput fratesti, au devenit foarte curand porunci absolute in gura pontifului. Episcopii vestici favorizau din diferite motive aceasta stare de lucruri. Secolul 4, a marcat o cotitura dramatica in calea ambitiilor pontifilor romani. In acest secol apare si se raspandeste cu mare repeziciune o noua forma de crestinism, ca o reactie impotriva papalitatii : arianismul. Aparitia dezvoltarea si problemele pe care arianismului le ridica in fata ambitiilor catolice, a dus la dorinta papalitatii de a inlatura orice forma de arianism, si orice stat care l-ar sustine. Arius, preotul si capelanul din influienta biserica a Alexandriei si-a facut cunoscuta doctrina sa, producand o controversa atat de apriga in biserica crestina, incat imparatul Constantin a convocat un Conciliu la Niceea in anul 325, pentru a examina si hotara in legatura cu aceasta invatatura. Arius sustinea ca Fiul era in intregime si in mod esential deosedit de Tatal. Fiul era , sustinea Arius, cea mai nobila dintre fintele create de Tatal din nimic, fiind unealta prin a carui activitate subordonata, Atotputernicul Tata a creat universul. Din acest motiv Fiul este inferior in natura si demnitate. Aceasta opinie a fost condamnata pe drept de Conciliu, care a hotarat ca Hristos era una si aceeasi substanta cu Tatal. Ca urmare Arius a fost exilat in Iliria si urmasii sai au fost constransi sa-si dea consimtamantul lor la crezul redactat cu acea ocazie. Dar asta nu insena ca a disparut controversa. Multe secole aceasta disputa a agitat lumea crestina, iar pretutindeni arienii au devenit cei mai inversiunati dusmani ai papei si ai romanocatolicismului. Circumstante evidentiau ca inaintarea catolicismului va fi serios afectata, ca si stapanirea Italiei si a capitalei ei renumite. Persoanele influiente care formau miscarea ariana, erau cauza groazei pontifului. In ciuda nedreptatii de cauza a ambelor parti (erezia ariana, si pretentia nerusinata a pontifului) profetia a aratat spre cornul cel mic ca fiind cel ce va birui. Versetele 24 si 25 arata ca aceasta putere este deosebita de celelate. Intr-adevar, papalitatea este o putere mai subtila, ea manifestndu-se mai ales in planul constiintei religioase. Odoacru, conducatorul herulilor a fost primul dintre barbari care a domnit peste romani. El a ocupat tronul Italiei in 476. El a acceptat erezia ariana, desi respecta episcopii si calugarii, iar lipsa de reactie a catolicilor este o davada a tolerantei acestui monarh. Pe langa heruli, si burgunzii, suevii si vandalii preferau aceste invataturi, care li se pareau mai usor de digerat, mai cu seama ca ele erau aparate de oratori ce vorbeau limba lor. Aceasta diferenta ireconciliabila era o sursa permanenta de invidie si ura, iar arianismul a fost treptat asimilat cu barbarismul, atat de detestat in lumea romana. Arienii, care acceptau cam greu ca eroii lor legendari erau in iad, erau exasperati sa auda de la catolici, ca acelasi lucru se va intampla si cu ei datorita ereziei pe care o sustineau. In afara acestor popoare si gotii erau arieni. Prima versiune a Bibliei, scrisa pentru acest popor, a fost a unui teuton, de credinta ariana pe nume Ulfilas. De asemenea cel care a cucerit nordul afircii, Genseric si apoi Teodoric cel Mare si eroul cantecului Nibelungilor, au fost arieni. Intrucat logobarzii i-si intindeau granitele pana la domeniile diocezelor catolice, episcopii romani au trebuit sa depuna toate eforturile si a insista cu o prudenta sporita, pentru a-si pastra autoritatea in parohiile lor. Pana astazi aceasta insistenta este trasatura lor caracteristica. Priincipii arieni controlau alegerile din interiorul catolicismului, si a existat o situatie in care imparatul bizantin a fost santajat prin papa de catre Teodoric sa inceteze o persecutie antiariana in imperiul sau. Peresecutiile vandalilor pornite impotriva catolicilor din Africa, Sardinia si Corsica a creat o ura fara margini intre cele doua miscari "crestine". Pe acest fond imparatul Justinian i-si incepe ofensiva impotriva gotilor si a vandalilor. Dorind sa optina sprijinul papei si a catolicilor din zonele ocupate de vandali si goti, imparatul a emis celebrul decret care imputernicea pe papa sa fie capul tuturor bisericilor.

versetele 19- 28 "S-a tinut judecata si s-au deschis cartile." Motivul pentru care inspiratia divina a
hotarat sa enumere, pentru ca noi sa identificam aceste fiare si excrescente politico-religioase ale acestora, este pentru a ne aduce inaintea unui adevar solemn, anume ca, dupa ce aceste fiare vor iesi din scena istoriei, mai exact in perioada de dominatie a cornului cel mic al celei de-a patra fiare, urmeaza judecata divina! Timpul ei exact de desfasurare este dezvaluit in cap. 8, dar aici se dau niste indicii importante care ne vor fi de mare ajutor atunci cand vom studia acest subiect din punctul de vedere al datei la care incepe. Sa retinem acum doar ca judecata incepe in timpul suprematiei cornului cel mic, si inainte de instaurarea Imparatiei lui Hristos (vers. 21-22, 25-26). Un detaliu deosebit de relevant este ca si dupa ce incepe judecata divina, cornul cel mic isi continua blasfemiile si comportamentul specific (asa cum reiese din vers.10-11). Acest lucru indica faptul ca aceasta judecata este preadventa, adica inainte ca Domnul Hristos sa vina si sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui (ceea ce reclama, in mod logic, o lucrare de judecata). Fiarele anterioare au fost judecate la vremea lor, dar sentinta a cuprins doar luarea stapanirii lor, nu si a vietii sociale, culturale, etc (vedeti vers. 12). Dupa triumful persilor, Babilonul n-a pierit dintr-o data. La fel s-a intamplat si cu celelalte imperii universale. Judecata este interventia divina impotriva lui Antihrist si are drept scop salvarea sfintilor lui Dumnezeu. Intrucat Antihristul se va proclama pe sine judecator suprem al tuturor oamenilor, iar sfintii adevarati vor fi condamnati de acesta ca eretici, Dumnezeu intervine si restabileste dreptatea. Ba chiar mai mult, cazurile tuturor oamenilor au fost trecute prin filtru acestei judecati inainte ca ea sa treaca la faza executorie, iar cele dintai cazuri judecate au inceput cu ale celor din casa Lui (conform cu intaia epistola a apostolului Petru cap. 4, vers. 1718:judecata sta sa incepa de la casa lui Dumnezeu) pentru a stabili in fata intregului univers, in fata ingerilor si a celorlate lumi, care sunt sfintii Lui. Modul in care Dumnezeu va pedepsi pe Antihrist este descris sumar in cuvintele: "m-am

uitat pana cand fiara a fost ucisa, si trupul ei a fost nimicit si aruncat in foc, ca sa fie ars." In Noul Testament, in special in Apocalipsa, judecata este detaliata mai pe larg.
Pe cei credinciosi ii intereseaza in primul rand faptul ca judecata fiarei incepe cu cei ce s-au consacrat lui Dumnezeu, cu cei care si-au avut numele scris in cartea vietii, deoarece este necesara reabilitarea si imputernicirea lor ca judecatori inainte de a fi pedepsita fiara de catre insusi Hristos (Apocalipsa cap. 20, vers. 4) : Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce sedeau pe ele li s-a dat judecata. Si am vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Isus si din pricina Cuvantului lui Dumnezeu, si a ale celor ce nu se inchinase fiarei si icoanei ei si nu primisera semnul ei pe frunte si pe mana. Ei au inviat, si au imparatit cu Hristos o mie de ani. Nu doar cei rai vor fi judecati, ci si crestinii buni; de fapt toti oamenii (epistola a doua a apostolului Pavel catre Corinteni, cap. 5, vers. 10; catea Eclesiastul cap. 12, vers. 13-14; epistola apostolului Pavel catre Romani, cap. 2, vers. 5-8; Evangelia dupa Matei cap. 25, vers. 31-32): Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.

Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor : Temete de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot fe este ascuns, fie bine, fie rau. Dar cu impietrirea inimi tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dup faptele lui. Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava cinstea si nemurirea; si va da manie si urgie celor ce, din duh de galceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire. Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui. El ii va desparti unii de altii cum desparte pastorul oile de capre. Dumnezeu nu cerceteaza cazurile oamenilor pentru a sti El Insusi cine este sau cine nu este drept (vezi cartea lui Iov cap. 34, vers. 23-29; Psalmul 69, vers.28), ci pentru a fi evidentiata dreptatea Lui in fata intregului univers (epistola catre Romani, cap. 3, vers.4 Ca sa fi gasit neprihanit in cuvintele Tale si sa iesi biruitor cand vei fi judecat.). Cu aceasta ocazie a judecatii de cercetare vor fi sterse unele nume din cartea vietii (Psalmul 69, vers. 28: Sa fie stersi din cartea vietii si sa nu fie srisi impreuna cu cei neprihaniti! ; cartea Exod, cap. 32, vers. 33: Domnul a zis lui Moise :Pe cel ce a pacatuit impotriva Mea il voi sterge din cartea Mea ). Cei ce n-au fost credinciosi pana la moarte, nu vor primi cununa vietii vesnice (Apocalipsa cap.2, vers10: Fi credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii ). Cei care au cedat persecutorilor sau ispititorului, de frica sau fiind ademeniti, cei ce au murit nefiind sfinti, si curatiti de pacatele si defectele lor morale, daca au avut ocazii in aceasta privinta, vor avea aceeasi soarta cu a Antihristului. Totusi fiecare va primi ceea ce merita in functie de gravitatea faptelor lui.

"pe norii cerurilor a venit Unul ca un Fiu al omului; a inaintat spre Cel imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui." Dupa ce toate fiarele si coarnele acestora se
succed in cadrul viziunii profetice urmeaza imparatia personificata printr-un personaj deschis aici ca un Fiu de Om. In fata curtii de judecata descrisa in vers. 9-10, El este chemat in mod special, este adus intr-o procesiune cereasca (pe norii cerului). Si pentru ca imparatia cuvenita Lui consta in primul rand din sufletele pentru care El a murit, El este chemat sa preia acest pretios inventar, domeniul uman al imparatiei Sale, bucata cu bucata, dupa care este incoronat ca Suveran al intregii lumi, primind coarnele tuturor imperiilor care au existat, inclusiv coroana cedata de Adam lui Lucifer. Dumnezeu este Judecatorul Suprem (intaia epistola a apostolului Petru, cap. 2, vers. 23) dar El a dat Fiului Sau toata autoritatea de Judecator, pentru ca este reprezentantul oamenilor, singurul Mijlocitor (Evanghelia dupa Ioan, cap. 5, vers.22; 26-27; cartea Faptele Apostolilor, cap. 10, vers. 42; epistola catre Romani, cap. 14, vers. 10; intaia epistola catre Timotei, cap. 2, vers. 5-6). In justitia iudaica judecatorul era aparatorul celui acuzat, pana se dovedea vinovatia acestuia de catre acuzator, judecatorul fiind silit in cele din urma sa pronunte sentinta impotriva celui ce i sa dovedit vinovatia. In urma judecatii divine, sfintii primesc imparatia odata cu Domnul lor. Ei nu sunt doar reabilitati si achitati. Judecata este intoarsa in favoarea lor si odata cu reabilitarea, primesc titlul de preoti si imparatesc impreuna cu Hristos. Ziua judecatii este cea mai buna zi a celor ce s-au consacrat lui Hristos. Astfel vestirea judecatii este o veste buna, este Evanghelia vesnica (vezi Apocalipsa, cap. 14, vers. 6-7). Intre Judecata si Evanghelie exista o legatura stransa pe care orice om are datoria sa o cunoasca spre binele lui (intaia epistola a lui Petru. cap. 4, vers. 17): Sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti intelepti, dar si veghiati in vederea rugaciunii

"El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Prea Inalt." Din nefericire in istoria
papilor, aceasta profetie se implineste literar, si pe o perioada considerabila. Ei se fac vinovati de a fi pretins sau cel putin au permis sa li se atribuie titluri care ar fi fost exagerate, sau ar constitui, in mod clar, hule impotriva Celui Prea Inalt chiar daca ar fi fost atribuite si celui mai stralucit inger al Domnului. Asa se face ca in Enciclopedia Catolica despre papa se spune ca : ...este de o asa inalta demnitate si atat de inaltat incat el nu este un simplu om, ci ca si cum ar fi Dumnezeu si loctiitor al lui Dumnezeu... este de o asa de mareata se suprema demnitate incat, la drept vorbind el nu este fixat in cadrul unui anumit rang sau demnitate, ci mai degraba a fost asezat in culmea tuturor rangurilor de demnitate... este numit prea sfant pentru ca se considera in mod legitim ca el este astfel... Numai papa este numit pe buna dreptate cu numele "prea sfant", pentru ca el singur este loctiitorul lui Hristos care este izvorul si plinatatea sfintirii... El (papa) este asemenea unui monarh divin, un imparat suprem si rege al regilor. Din aceasta cauza papa este incoronat cu o intreita coroana ca rege al cerurilor, ca rege al pamantului si ca rege al infernului (al locurilor de sub pamant)...Superioritatea si putere pontifului nu se refera numai la lucurrile ceresti; la lucrurile pamantesti si la lucrurile de sub pamant, ci ea este superioara ingerilor fata de care el este mai mare... este posibil ca ingerii sa poata gresi in credinta sau sa poata gandi contra credintei, ei ar putea fi judecati, condamnati si excomunicati de papa... este de o asa mare demnitate si putere, incat alcatuieste unul si acelasi tribunal cu Hristos... este asemenea lui Dumnezeu pe pamant, singurul suveran al credintei lui Hristos, imparatul imparatilor, detinand plenitudinea puterii care i-a fost incredintata de Atotputernicul Dumnezeu nu numai pe pamant, dar si in Imparatia cerurilor... este de o asa mare autoritate si putere incat el poate modifica sau interpreta chiar si legile divine... (Lucius Ferraris, Prompta Bibliotheca, art. "Papa", II, vol. VI, pag. 26-29) Cristrpher Marcellus a exclamat intr-a patra sesiune a celui de al V-lea consiliu Lateran, intr-o cuvantare catre papa: Tu esti pastorul, tu esti medicul, tu esti conducatorul, tu esti stapanul; in sfarsit tu esti un alt Dumnezeu pe pamant" Cutremurati-va oameni buni! Symmachus, citat de Sf. Jerome, afirma ca : "Ei si-au asumat infailibilitatea care apartine numai lui Dumnezeu. Ei pretind ca iarta pactele, lucru care apartinea numai lui Dumnezeu. Ei pretind ca inchid si deschid poarta cerurilor, lucru care apartine numai lui Dumnezeu. Ei pretind a fi mai presus decat toti regii de pe pamant, lucru care apartine numai lui Dumnezeu. Si ei trec dincolo de Dumnezeu cand pretind a dezlega natiuni intregi de juramantul lor de supunere fata de regii lor, cand acesti regi nu mai sunt placuti papilor. Si ei lucreaza impotriva lui Dumnezeu cand vand indulgente pentru pacate. Aceasta este cea mai rea dintre toate blasfemiile."

"...va asupri pe sfintii Celui Prea Inalt..." Nu vom face altceva decat sa ne marginim a
va reda cateva citate care comenteaza ceea ce sa intamplat in vremurile medievale : Inchizitia, persecutiile valdenzilor, devastarile Ducelui de Alba, focurile de la Smithfield, torturile de la Goa, - intr-adevar intreaga istorie a papalitatii pot fi invocate a dovedi ca aceasta se aplica la acea putere (cornul cel mic). Daca cineva a asuprit pe sfintii Celui Prea Inalt, daca cineva i-a nimicit de pe pamant astfel ca religia Evangeliei sa fie stinsa, atunci acest lucru a fost facut de persecutiile puterii papale. In anul 1208 papa Inocentiu al III-lea a declarat o cruciada impotriva valdenzilor si a albigenzilor, cruciada in care au fost ucise un milon de persoane.

De la infintarea ordinului iezuitilor, in anul 1540 pana in anul 1580 (doar in 40 de ani! n.n.) au fost ucise noua sute de mii de persoane. O suta cincizeci de mii au fost ucisi de Inchizitie in treizeci de ani. In Tarile de Jos cincizeci de mii de persoane au fost spanzurate, decapitate, arse sau ingropate de vii pentru crima de erezie in timp 38 de ani de la edictul lui Carol al V-lea impotriva protestantilor pana la pacea de la Chateau Cambreses in 1559. 18.000 de oameni au fost loviti de mana calaului in decurs de 5 ani si jumatate in timpul administratiei Ducelui de Alba. Intr-adevar cea mai mica cunostinta despre istoria papalitatii fa convinge pe orsicine ca ceea ce sa spus ("va face razboi sfintilor..." si "... va asuprii pe sfintii Celui Prea Inalt") este stric aplicabil la acea putere si descrie cu exactitate istoria ei"(Albert Barnes, Note despre Daniel, pag. 328, comentarii la Daniel 7, 25) "Aceste atrocitati (comise de biserica Romei) n-au fost savarsite de in scurte paroxisme a unui regim de teroare, sau de mainile unor sectanti izolati, ci erau realizate in mod deliberat de o biserica triumfatoare cu tot ceremonialul de solemnitate." (W.E.H.Lucky, Istoria cresterii si influientei spiritului de rationalism in Europa, vol. II, pag. 35-37) Alfred Baudrillart, rector al Institutului catolic din Paris remarca referitor la atitudinea bisericii romano-catolice fata de erezie: Cand a fost confruntata cu erezia ea nu a fost multumita cu folosirea puterii de convingere; argumentele de ordin intelectual sau moral i-au parut insuficiente si ea a recurs la forta, la pedepse corporale, la tortura. Ea a creat tribunalele cum au fost Inchizitia, ea a apelat la legile statelor pentru a-i ajuta, daca a fost necesar a declansat o cruciada sau un razboi religios si toate "ororile sangelui" au culminat cu incitarea puterii civile de a varsa sangele, procedeu care apare mai odios - caci este mai putin sincer decat a-l varsa ea insasi. In mod deosebit ea a actionat astfel in sec. XVI fata de protestanti. Nesatisfacuta de a corecta din punct de vedere moral, de a invata prin exemplu, de a converti poporul prin misonari elocventi si sfinti ea a inaltat in Italia, in Tarile de Jos si aproape in intreaga Spanie stalpii funebrii ai Inchizitiei. In Franta, in timpul lui Francisc I si Henric al II-lea in Anglia in timpul Mariei Tudor ea a torturat ereticii, in tip ce in Franta si in Germania in a doua jumatate a sec. al XVI-lea si prima jumatate a sec. XVII-lea chiar daca nu a inceput realmente, ea a incurajat si a sprijinit activ razboaiele religioase." (J.Dowling, Istoria romanismului; A.Butarillard, Biseria catolica, Renasterea si Protestantismul) Iata ce instructiuni ii da papa Martin al V-lea (1417-1431) regelui Poloniei: "Cunoasteti ca interesul Sfantului Scaun si acela al coroanei voastre este datoria de a extermina husitii. Amintitiva ca aceste persoane neevlavioase indrasnesc sa proclame principii de egalitate; ei sustin ca toti crestinii sunt frati si ca Dumnezeu n-a dat oamenilor privilegiati dreptul de a stapani natiunile; ei sustin ca Hristos a venit pe pamant pentru a desfiinta sclavia; ei chiama pe toti oamenii la libertate, adica la desfiintarea regilor si a preotilor! Deci cat mai este inca timp indreptati-va fortele impotriva Boemiei; ardeti, masacrati, pustiiti pretutindeni caci nimic nu va fi mai placut si mai folositor pentru cauza regilor decat exterminarea husitilor." (L.M. de Cormenin - Istoria publica si particulara a papilor de la Roma, Vol. II, pag. 116-117).

"...se va incumeta sa schimbe vremile si legea..." Asa cum am mai spus, multi
considera ca "vremurile" sunt sarbatorile religioase (chiar Sabatul). In orice caz nu exista decat o singura putere istorica in crestinatate, care sa incumetat sa faca si una si alta. Iar schimbarea legilor civile nu are nici o relevanta in contextul unei profetii care priveste soarta dramatica a poporului lui Dumnezeu. Asa dar aici este incriminata intentia de a schimba Legea divina. Si nu exista decat o singura putere istorica care a pretins ca are acest drept de a schimba chiar si legile divine, deoarece ar fi primit de la Hristos cheile autoritatii supreme, acesta este institutia romano-catolica! Dintre toate schimbarile facute, cea mai spectaculoasa este transferarea sfinteniei zilei a saptea (Sabatul biblic - Sambata) asupra zilei intai a saptamanii (Dumnica) si asupra altor sarbatori create de oameni si importate in calendarul religios "crestin", sub pretextul sarbatoririi unor evenimente

hristologice : nasterea, moartea, si in special invierea lui Hristos. Cine a facut aceasta schimbare? Cine a luptat cu tenacitate impotriva serbarii Sambetei, fiidca era sustinuta de evrei , de ereticii arieni, nestorieni si monofiziti, si era artizanul promovarii in crestinatate a inchinarii in ziua de Dumnica, in locul Sabatului? Desigur institutia romano-catolica. Biserica romano-catolica, in baza progativelor pe care pretinde ca le are, si-a permis sa considere ca porunca a doua a Decalogului, trebuie cu desavarsire exclusa. Exista o relatie ciudata si greu de sesizat intre inchinarea "asistata" de reprezentari (sculpturi, gravuri, basoreliefuri, picturi, crucifixuri etc,) si pretentia oamenilor care promoveaza acest tip de inchinare ca ei intermediaza mantuirea. Si intr-un caz si in celalat, apare ideea de terta parte in actul de inchinare si de mediere in raporturile cu divinitatea. Nu degeaba in aceasta a doua porunca Dumnezeu se declara gelos si capabil de a urmari o sentintape parcursul a trei generatii, in cazul calcarii acestei porunci. Intrucat doar Dumnezeu a realizat relegarea oamenilor de El, platind pretul suprem, doar El are dreptul sa realizeze medierea intre om si Dumnezeu : "Dumnezeu era in Hristos impacand lumea cu sine." Invatatura romano-catolica, exclude pur si simplu porunca a doua din decalog, iar pentru a pastra numarul de zece porunci, recurge la un tertip ieftin si penibil: imparte pounca a zecea in doua (astfel cea de-a noua interzice a pofti nevasta aproapelui iar cea de a zecea de a-i pofti avutul, desi in original acestea sunt una si aceeasi porunca!). Desi in Biblia romano-catolicilor este pastrata forma originala a poruncilor, se face o explicatie scrupuloasa. Aceasta explicatie sustine ca in cazul chipurilor si asemanarilor de orice fel, cu exceptia lui Dumnezeu Insusi (desi chiar si aceasta a fost nesocotita!), facerea si folosirea acestora, nu ar fi interzisa de porunca cand este intrebuintata numai pentru a onora virtutiile sfintilor, dar nu pentru a se inchina lor ca unor dumnezei, lucru care este interzis in mod clar de porunca, dupa cum sustine romano-catolicismul. Acest principiu ar fi valabil si in privinta moastelor (osemintelor) sfintilor si a altor relicve ale sfintilor precum si pentru reprezentarile de ingeri. Tot astfel, in catehismul romano-catolic, porunca a patra este socotita ca fiind a treia, dar este redusa la cateva cuvinte in acest aranjament hulitor. Este drept ca in Biblia romano-catolica mentine in intregime porunca ce impune respectarea scrupuloasa a Sabatului in viata particulara si in serviciul religios public ca o datorie, ca un privilegiu sacru. Totusi explicatiile iau o pozitie clara ca acea zi deosebita in care trebuie sa fie respectat Sabatul era legata de ceremoniile iudaice si a fost desfiintat de Hristos. Apoi sunt date "motivele" pentru care Sabatul trebuie respectat in prima zi a saptamanii, numita in mod obisnuit Duminica. Unul din motivele de baza ar fi ca aceasta schimbare ar fi fost ralizata chiar pe timpul ucenicilor. Dar "dovezile" sunt cam cusute cu ata alba! Pentru o apologie corecta a Sabatului va invit sa consultati lucrarea "Sabatul sub foc incrucisat" de Samuele Bacchiocchi. Problema fundamentala ocolita de asa-zisele "motive" pentru care s-ar impune sa serbam Duminica in locul Sabatului, asa cum invata romano-catolicismul, este faptul ca degetul lui Dumnezeu a inscriptionat tablele de piatra, gravand pentru eternitate, ceea ce a stabilit la crearea lumii noastre. Iar Moise nu a facut decat sa copieze in sulul "Cartilor Legii" ceea ce Dumnezeu a legiferat pentru eternitate. Mai mult, Decalogul a fost statornicit inainte ca poruncile ceremoniale sa fie date! Chiar atunci cand cele sase zile ale creatiunii au fost incheiate. Dar putem oare sa admitem ca Dumnezeu a ratacit o porunca ceremoniala printre cele morale, si ca este nevoie de un corp eclesiastic arogant si insetat de sange ca sa decontamineze Decalogul de "iudaism"? Motivul pentru darea poruncii de odihna in ziua Sabatului nu are nimic legat de iudaism! Pur si simplu motivul este faptul ca in urma celor sase zile de creatie, au fost aduse universului si omului una dintre cele mai maiestre opere creatoare ale lui Dumnezeu. El a dorit ca sa petreaca o zi intreaga impreuna fiintele inteligente pe care tocmai le-a creat, cea mai fascinanta si mai tulburatoare

poveste de dragoste, daltuita in materie vie: lumea si cununa ei diamantata - familia umana! Aceasta zi vibreaza prin toti atomii creatiei de viata si de bucuria miracolului vietii. Unde este iudaismul aici? In mintea clericilor catolici poate, dar in nici un caz in cea de-a patra porunca! Dureros este ca institutiile protestante si neoprotestante, folosesc aceleasi argumente ca ale celei catolice, marturisindu-si fara sa stie filiatia materna (asa cum argumenta un apologet catolic!). Frati protestanti si neoprotestanti, parintii vostrii au suferit moartea, exproprierea, surghiunul si lipsirea de cei dragi! Este dureros de constatat dupa atatia ani ca mesajul pentru care au murit inaintasii vostrii, a murit odata cu ei! Cei ce pe nedrept poarta numele de protestanti si neoprotestanti, sunt legati astazi cu sentimente mult mai duioase si mentalitati si practici relativ asemanatoare de catolicism! Ei fac de rusine pe inaintasii lor care au platit scump dreptul de a tine in mana o Biblie, dreptul de a gandi, dreptul de a se inchina si dreptul de a propavadui credinta in Hristos nealterata de dogmele papale. Ei n-au mers mai departe de Roma papala. Ei cauta cu simpatie la lupul care si-a schimbat doar parul. Apelul nostru catre protestantii si neoprotestantii lucizi, este sa nu se lase imbatati de vinul invataturilor catolice. Sa citeasca cu atentie si fara prejudecatile mostenite, Bibliile pe care inaintasii lor le-au patat cu sangele lor, pentru a le pune in mainile lor. Sa jure inainte lui Dumenzeu ca ei au gasit dovada in Scripturi ca Insusi Dumnezeu a ordonat schimbarea inchinarii din Sabat, in ziua de Dumnica, in aceeasi maniera in care El a ordonat tinerea Sabatului! Sa vada daca vor putea face asta si in acelasi timp sa ramana senini!

"...sfintii vor fi dati in mainile lui ..." Se pare ca primii care au identificat cornul
anticristic cu papalitatea istorica au fost o serie de "eretici" care faceau opozitie Romei. Dar prima personalitate care a recunoscut acest adevar a fost arhiepiscopul Eberhard II de Slazburg la conciliul de la Rgensburg din anul 1240. De atunci aceasta a devenit pozitia standard a tuturor crestinilor necatolicilor occidentali. Jon Wiclef si Walter Brute in Anglia; Jan Hus, Savonarala si valdenzii pe continent, au avut aceeasi intelegere. Cu o oarecare oscilatii initiale, Luter a inteles la fel: Nu (mai) sustin ca Mahomed e Antihristul; acesta actioneaza destul de grosolan si un diavol negru e usor de recunoscut. Insa papa, aici, aproape de noi, este adevaratul Antihrist, al carui diavol este frumos, elevat, subtil si stralucit" Aceeasi pozitie a fost o invatatura oficiala a tuturor protestantilor pana in sec. XIX. Regele James I - Iacob I al Angliei, Joseph Mede, hughenotul Irineu, Cocceius, savantul sir Isaac Newton, Louis Gaussen si multi alti ilustrii invatati occidentali au vazut in acest corn antihristic, papalitatea romana. Este semnificativ, in acest context, modul in care cardinalul american Newman a inteles sa ia apararea papalitatii, aratand ca nu exista neutralitate in ce priveste atitudinea cuiva fata de oficiul papal: "Cel ce vorbeste ca vicar al lui Hristos trebuie sa fie ori adevaratul Lui ambasador, ori Antihrist. Si daca nu este un ambasador numit, atunci nu poate fi decat Antihrist Nu exista o pozitie de mijloc intre Vice-Hristos si Antihristos." (citat de L.E. Froom, "Prephetic Faith of Our Fathers, IV, 668).

"...o vreme doua vremi si o jumatate de vreme." Exegetii au remarcat ca aceasta

perioada este prezenta si in alte texte cu caracter profetic (din cartile Daniel si Apocalipsa) ce par sa faca referire la aceeasi perioada de suprematie antihristica (42 de luni, trei ani si jumatate, sau 1260 de seri si dimineti). Interpretii istoricisti au cazut deacord de-a lungul timpului ca aceste "vremi" se refera la ani literari (adica 1260 de ani). In primul mileniu crestin s-a crezut ca aceasta suprematie antihristica dureaza doar trei ani si jumatate (ani istorici). Staretul italian Gioacchino da Fiore

(Joachim de Floris) a fost primul cercetator prereformator care a inteles ca perioadele profetice trebuie interpretate dupa principiul "zi-an", conform pincipiului din cartea pofetului Ezechiel (cap. 4, vers. 6: "iti pun cate o zi pentru fiecare an.") si din cartea Numeri(cap. 14, vers. 34) Trebuie sa tinem cont ca suntem in mijocul simbolurilor profetiei; deci aceasta masuratoare a timpului este simbolica si nu literara. Intrebarea care se ridica este insa daca principiul "zi-an" este corect sa fie aplicat? La cuvantul evreesc pentru zi = "yom", traducatorii sustin (Genesius) ca pluralul ("yamim") : "marcheaza un spatiu nedefinit de timp, adica de un an; la fel si sirianul si caldeanul "iddan" reprezinta atat timp cat si an..." Anul biblic, care trebuie folosit ca baza de calcul, contine 360 de zile si o zi profetica este echivalenta cu un an calendaristic (solar). "O vreme" = un an (360 de zile) + "doua vremi" = doi ani (de doua ori cate 360 de zile) + "o umatate de vreme" = o jumateate de an, adica sase luni (180 de zile). Totalizeaza 1260 de zile. La acestea se adauga principiul "zi-an" si se optin 1260 de ani de dominatie papala. Nu este cazul sa credem ca este o simpla coincidenta faptul ca papalitatea a existat oficial in istorie exact 1260 de ani (538-1798), atat cat i-a prezis profetia! Acest mod de calculare a devenit standard printre adeptii miscarilor antipapale (valdenzi, wiclifiti, husiti etc) de dupa marea Reforma din sec. XVI. Fiind vorba de o putere care se naste din Imperiul Roman si dispare nu cu mult inainte de venirea imparatiei lui Hristos, durata ei nu poate fi de numai 1260 de zile (istorice). Si nici o persecutie de trei ani si jumatate n-ar fi impotanta in perspectiva unei viziuni profetice atat de impunatoare. In mod evident, de la timpul rasturnarii ostrogotilor (cel de-al treilea corn arian) trebuie sa numaram 1260 de ani care ne vor duce, in mod semnificativ, la actiunile antipapale din urma Revolutiei Franceze.

Poate cea mai spectaculoasa previziune a unui interpret biblic a fost aceea a lui Drue Cressener, un protestant englez care, in anul 1689 (cu un secol inainte de implinire!) a inteles ca inceputurile Statului Papal ar trebui cautate in timpul eliberarii Italiei de catre ostrogoti cu ajutorul armatei imparatului Iustinian. Luand acest punct de pornire, el a conchis ca perioada trebuie sa se inchieie inainte de anul 1800. Dupa el au fost doar putini cei care au facut aceeasi aplicatie istorica, dar incepand cu anul 1798, odata cu umilirea Papalitatii de catre armatele franceze, majoritatea interpretilor protestanti au recunoscut ca cei 1260 de ani s-au incheiat. De atunci a devenit standard pozitia ca aceasta perioada se intinde intre anii 538-1798.
Se pare ca in afara de contextul general al viziunii, mai existau unele nelamuriri a caror explicatie Daniel a solicitat-o. Asa se face ca in cadrul acestei relatari avem o impatrita referire la "cornul cel mic," (vers. 8, vers. 11, vers. 20, vers. 24-26). Exista un principiu exegetic conform caruia subiectul repetat cel mai des intr-un text, devine subiectul principal la care se refera textul. Astfel, in cap. VII din cartea lui Daniel, opt versete fac referire la Cel Imbatranit de zile, (Cel Prea Inalt), Unul ca un Fiu al omului, si sfintii care sunt atasati de ei. In vreme ce, nu mai putin de cinci versete fac referire la doar la cornul cel mic, actiunile si soarta acestuia. Pe baza principiului subiectului principal, suntem indreptatiti sa gandim ca acest capitol se refera la lupta intre Hrist si Antihrist, la lupta dintre Hristos si alaturi de El, cei ce-L umeaza; versus Satana, asociat cu institutia cea mai funestra a Evului Mediu - romano-catolicismul, institutia care este patata de sangele martirilor crestini din Evul Mediu, care poarta raspunderea constrangerii si instigarii lumii crestine la calcarea deliberata a Legii divine, si care se face vinovata de hula impotriva lui Dumnezeu!

Anul 538 este data la care imparatul Justinian, in dorinta de a-i avea ca aliati pe catolicii raspanditi in toate teritoriile stapanite de goti, heruli si vandali si ostrogoti, emite un decret prin care imputerniceste pe papa sa devina seful tuturor bisericilor crestine. Insa fara indepartarea puterilor ariene, decretul nu ar fi avut nici o relevanta. Dupa cum relateaza Procopius, imparatul Justinian si-ar fi exprimat intentia de a elibera teritoriile locuite de catolici, aflate sub stapanirea regilor arieni. Perfectul palatului aproape l-ar fi convins sa renunte la aceasta expeditie. Insa imparatul ar fi avut un vis in care i s-a spus sa nu dea inapoi de la executarea planului sau, caci venind in ajutorul crestinilor, el va distruge puterea vandalilor. Istoria cuceririlor din Africa si Italia intreprinse de Belisarius, generalul imparatului Justinian, este plina de elogiul catolicilor, care i-l vad ca pe un eliberator. Astfel, pentru a i se face loc papalitatii, herulii lui Odoacru (493), vandalii(534) si ostrogotii(553), au trebuit sa fie distrusi. 538 ESTE ANUL DE LA CARE TREBUIE INCEPUTA CALCULAREA PERIOADEI DE SUPREMATIE PAPALA. Anul 1798 este momentul in care armatele Frantei revolutionare intra in Vatican si desfinteaza practic Statul Papal, deoarece pontiful nu recunostea ordinea de stat din Franta care fusese principalul sprijin al papalitatii. Dupa cateva infiintari si desfiintari succesive ale Statului Papal, in care timp revolutiile au maturat din Europa si din alte zone catolice suprematia bisericii, in anul 1929, printr-un concordat special, guvernul fascist a lui Mussolini recunoaste din nou acest stat straniu, dupa care evolutia lui va urma un progres rapid si o schimbare te tact radicala. In urma acestei avalanse de dovezi suntem constransi, oricat de diplomati am dori sa fim, sau macar precauti, sa dam singurul raspuns care se poate da : CORNUL

CEL MIC

ESTE VATICANUL, locul de unde, de aproape un mileniu si jumatate, s-au emis tot
felul de pretentii, dogme si ordine, ce au avut ecouri ample in statele ce au succedat Imperiului Roman. Cornul cu ochi si gura de om ce vorbeste cu trufie intre coarnele fara gura si fara ochi, este simbolul potivit pentru a reprezenta agrimea, puterea de patrundere si pretentiile arogante ale acestei institutii politico-religioase apostaziate, a carei influienta a marcat in mod negativ dezvoltarea religioasa, socio-economica si militara a occidentului. Dar ceea ce este cel mai grav, este ca sangele celor care nu aveau alta vina decat ca ascultau de Cuvantul lui Dumnezeu, pateaza frontispiciul acestei institutii. Memoria martirilor crestini striga asemenea sangelui lui Abel. Faptele acestei biserici-stat a facut si va face obiectul judecatilor divine. Nu trebuie sa se inteleaga ca incitam la violenta (fizica sau verbala) impotriva fratilor nostrii catolici. Acesti oameni au dreptul la mantuire deopotirva cu toti oamenii. Insa avem datoria sa atragem atentia ca institutia religioasa romano-catolica din care ei fac parte, prin nastere sau prin alegere, este vinovata de adulter cu puterile pamantesti, instigare si constrangere la calcarea unor porunci din Decalog, si este patata de sangele martirilor crestini! Nu exista nici un motiv ca acestia (romano-catolicii) sa considere ca-si datoreaza mantuirea acestei institutii, ci Domnului Isus Hristos, care a murit pentru ei. Lui ii datoreaza mantuirea si ca atare de El trebuie sa asculte inainte de oricine! Acest lucru este valabil si pentru cei care se afla in institutiile surori sau fiice ale romano-catolicismului. Nimeni nu datoreaza obedienta decat Domnului Hristos si Legii Sale! Cartea Apocalipsa cap. 13, vers. 3 spune: "Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte a fost vindecata. Si tot pamantul se va mira dupa fiara.

In context este vorba de o fiara cu zece coarne si sapte capete. Trimiterea la cap. 7 din cartea lui Daniel este stravezie. Fiara romana pe care am studiat-o cate coarne avea? Zece coarne, fireste! Dar cu cele sapte capete ce este? Buna intrebare, rasunsul i-l poate da chiar cel ce ar intreba, daca a parcurs cu atentie comentariu, pentru ca daca la randu-i ar fi intrebat cate coarne au mai ramas, in urma ridicarii cornului antihrist, raspunsul ar fi clar : sapte (intrucat trei au fost doborate)! Deci asemanarea este clara! Atunci trebuie sa intelegem ca la 1798, cand s-a incheiat perioada celor 1260 de ani profetizati, cornul papal parea

ranit de moarte.

Aceasta observatie impune o conluzie logica. Ioan ne raporteaza ca aceasta rana de moarte

"...va fi vindecata. Si tot pamantul se va mira dupa fiara." Noi suntem

indreptatiti, in urma acestei constatari, sa le spunem tuturor oamenilor ca, ii asteapta o surpriza in viitor. Placuta sau nu, se vor convinge dumnealor. Surpriza este ca ... tineti-va bine...

EVUL

MEDIU SE INTOARCE! Este drept, cu unele imbunatatiri. Insa credem ca nu avem

motive sa ne para o surpriza placuta. Evul Mediu nu este catusi de putin o perioada istorica in care sa-si doreasca cineva sa se reintoarca. Insa din momentul reinstalarii puterii romano-catolice in fruntea natiunilor, zilele istoriei acestui pamant vor fi numarate. Nu consideram insa ca democratiile vor avea de suferit in faza initiala. Insa criza mondiala in care vor intra natiunile, va fi fara precedent. Iar in situatii de criza, democratia si libertatile cetatenesti sucomba. Parerea jurnalistului de buzunar in acest context

Concluzii etice la capitolul 4

Pe Dumnezeu nu la vazut dintre fii oamenilor decat Domnul nostru Isus Hristos. Nu avem nici o scuza sa ni-l reprezentam sub forma unei imagini materiale in vre-un fel sau altul, cu scopul de a o folosi in actul inchinarii. Ceea ce a vazut Daniel nu constituie o imagine ce trebuie adorata, ci o imagine care transmite un mesaj, care se adreseaza spiritului critic uman. Este ceva din care noi trebuie sa intelegem ceva, nu care sa ne intermedieze ritual relatia cu Dumnezeu. Scopul revelatie divine nu este atingerea unei stari extatice si nici nu are vre-o calitate mistica intrinseca. Scopul revelatiei este ca cei credinciosi sa cunoasca planul de mantuire. Drept pentru care Daniel si impreuna cu el si noi, are si avem privilegiul de a primi lamuriri temeinice. Cei care afirma de pe pozitia de inalte fete bisericesti ca revelatia profetica este obscura, fie i-si desconspira ignoranta, fie marturisesc indirect ca Spiritul care le-a insuflat este strain de ei, fie pur si simplu inteleg si se simt amenintati de mesajul profetiei si nu sunt prea bucurosi de a-l impartasi laicilor. Exista asa-zisi crestini care inteleg sa actioneze impotriva influientei romano-catolicismului prin metode violente. Ei nu sunt cu nimic mai buni decat institutia care a macelait pe crestinii autentici de-a lungul timpului, si pe care ei o detesta! Noi intelegem din acest capitol ca de altfel din intreaga Biblie ca Hristos Insusi este Judecatorul care are dreptul de a duce la indeplinire sentinta capitala impotriva acestei institutii. El a murit pentru oamenii care o compun, El depune toate eforturile pentru a-i intoarce de pe drumul nelegiuirii lor, la fel cum a procedat cu noi toti. Noi suntem fratii lor, cu nimic mai prejos sau mai presus decat ei. Iar daca noi pretindem ca L-am cunoscut, trebuie sa manifestam ca fata de orice pacatos, acelasi spirit de rabdare si de lucrare neobosita in folosul acestora, pe care-l manifesta si Hristos. Noi dezaprobam metodele violente indiferent in numele carei institutii sau adevar s-ar folosi. Daca noi constatam ca Vaticanul este cornul antihristic, nu inseamna ca si frati nostrii catolici sunt definitiv pierduti, si ca noi avem un statut superior lor. Cerul ii asteapta pe catolici la fel ca pe toti crestinii. Dar cerul este ca arama pentru cei care se vad mai presus de acesta, crezand ca pot hotara ei cine intra in cer si cine nu.

Aproape toti crestinii cand aud de Judecata divina se ingrozesc. Daca Judecatorul este chiar Hristos, Domnul lor iubit, care este motivul fricii acestora? Nu in folosul lor sa nascut El, a trait, a murit, a inviat si sa inaltat la dreapta lui Dumnezeu? Poate ca atitudinea aceasta izvoraste dintr-un simtamant inconstient ca ceva nu este in regula in raporturile lor cu Dumnezeu, in ciuda a ceea ce ei afirma. Hristos mai are inca rabdare cu oricine doreste rezolvarea problemelor sale cu El. Nu stim insa cand aceasta rabdare a Sa va atinge limita! Mantuirea oricui este in mana lui Hristos. Iar problemele pe care fiecare om le are in relatia cu El, reprezinta in principiu probleme personale (mai putin problemele cu caracter etic civil, care sunt si de competenta autoritatii civile). Drept pentru care rezolvarea acestor probleme au un caracter individual, nemijlocit, si nimeni nu are licenta de a se interpune intre cei doi, afara de Spiritul Sfant care este una cu Hristos. Legile divine sunt DIVINE! Ele sunt expresia a ceea ce este Dumnezeu: iubire. Nu oamenii sunt chemati sa judece Legea. Dimpotriva Legea este cea care-i judeca ei! Daca ceva este de schimbat fiindca este nepotrivit, atunci acel lucru nu trebuie cautat in Lege ci la om, indiferent ce grad bisericesc i sa conferit acestui om de catre alti oameni. NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE! Viitorul rezerva surprize. Nu insa si celor care au urechea "ciulita" la ceea ce prezinta revelatia profetica divina. Daca am inteles ca ultimele clipe ale istoriei vor fi cumplite in plan politico-social, si avem motive sa fim ingrijorati, atunci este momentul sa privim exemplul Domnului nostru care nu a dat inapoi de la o osanda rusinoasa, pentru a ne scapa pe noi din ghearele moritii vesnice. Deasemnea, sa urmam exemplul apostolilor si al crestinilor neinfricati ce i-au urmat. Cei ce se vor pleca pana la pamant in fata lui Dumnezeu vor sta drept in fata oricaror oameni. Sangele martirilor a fost o marturie pentru cei ticalosi, ca cele ce afirmau sunt de o importanta care depaseste dreptul lor legitim la viata. Cand aceasta marturie va deveni de prisos, Hristos Insusi va lua masuri ca nici sange martirilor sa nu mai curga... ci mumai al tortionarilor.

Concluzii teologice la capitolul 4

Profetia pare un mesaj codificat ale carei intelesuri sunt descifrate doar de cel care este familiarizat cu revelatia divina in ansamblu si care a facut din Cuvantul lui Dumnezeu sprijinul si calauza lui. Tot ceea ce ne prezinta Cuvantul lui Dunezeu trebuie luat ca atare iar cand mesajul devine alegoric, nu trebuie sa ne ingrijoram, intrucat tot in Biblie gasim raspunsul la ceea ce ne este nelamurit. Profetia jaloneaza istoria, fara a o predestina in sensul absolut al cuvantului. Nu doar Dumnezeu este responsabil pentru ca istoria merge intr-un sens sau in altul. Unele lucruri pur si simplu "trebuiau sa se intample". Insa deasupra haosului furiei dezlantuite pe marea istoriei natiunilor, Dumnezeu conduce destinul lumii tot atat de sigur, tot atat de lipsit de graba si de previzibil, cum conduce si astrele pe cer. Dumnezeu va fi in masura sa demonstreze la sfarsitul istoriei, ca modul cum a gestionat destinul acestei lumi, nu doar ca nu-l acuza de nedreptate ci va evidentia explicit si stralucit rolul Sau de Salvator si de Binefacator al neamului omenesc. Unii crestini considera ca cei credinciosi nu mai sunt judecati. Dar concluzia acestui studiu este alta: Judecata incepe chiar cu ei! Daca exista dovada ca Harul Domnului,care a mantuit de pacat, a putut lucra cu eficienta in viata lor, intrucat nu i sau impotrivit, ei primesc ceea ce li sa pregatit - viata vesnica impreuna cu Hristos, Domnul lor. Daca dovezile infirma acest lucru, si se constata ca ei sau opus Harului mantuitor in ce priveste curatarea caracterelor lor de pacat, atunci ei primesc ceea ce a fost pregatit nu oamenilor, ci Diavolului si ingerilor sai - moartea vesnica. Toti oamenii vor fi judecati in raport cu adevarul si cu lumina morala la care au putut avea acces. Nimeni nu va fi judecat pentru ceea ce nu ar fi putut sti.

Capitolul 12

AL TREILEA RZBOI MONDIAL

Dup tiin, nu exist nici o aprare contra armelor care acum sunt capabile s distrug civilizaia. Albert Einstein

n rzboiul viitor nimeni nu va putea numra atia oameni vii care s ngroape pe cei mori. J. Robert Oppenheimer

Omenirea trebuie s desfiineze rzboiul, dac nu, rzboiul va desfiina umanitatea. John F. Kennedy 1961

Un rzboi va fi un eveniment ireversibil i fatal. El nu va fi sfritul greutilor, ci sfritul civilizaiei. Papa Paul al VI-lea

Vei auzi de rzboaie i veti de rzboaie. Atunci va fi un necaz aa de mare, cum n-a fost niciodat de la nceputul lumii pn acum, i nici nu va mai fi. i dac zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scpa.

Isus Hristos anul 30

De la nceputul istoriei omul a cutat pacea, dar motenirea lui a fost rzboiul. Pe timpul lui Ieremia poporul striga: Pace, pace, i nu era deloc pace (Ier. 6:14). Oamenii mari ai lumii avertizeaz de nebunia unui nou rzboi, dar el este inevitabil. Ei au lansat un avertisment: Vom pune capt rasei umane, sau omenirea va renuna la rzboi? Ca fiine umane, facem apel la alte fiine umane: amintii-v c suntei oameni i c ne st n fa dispariia rasei noastre! Muli savani care colaboreaz la fabricarea bombei H au semnat acest document. Rzboiul a crescut n intensitate i frecven n cursul acestui secol. Dup al doilea rzboi mondial, au fost 12 rzboaie locale, 39 de asasinate politice, 48 de revolte personale, 74 de revoluii pentru independen, 162 de revolte sociale, politice, economice, rasiale sau religioase (pn acum 24 de ani). Cu toate avertismentele de tot felul, rzboiul rmne o ameninare continu. Orientul Mijlociu ar putea n orice moment s produc scnteia care s declaneze al treilea rzboi mondial. Domnul Isus a prezis c omul nu va nva nimic de la trecut i nici nu va lua seama la avertismentele pentru viitor. Omul va scufunda tot pmntul ntr-un rzboi aa de ntins i de distrugtor c numai venirea personal a Domnului Isus Hristos l va putea opri ca s nu nimiceasc viaa. Omul nu poate opri rzboiul, pentru c el nu vrea s admit nici raiunea, nici cauza fundamental, nici remediul acestei cauze. Dumnezeu spune: De unde vin luptele i certurile ntre voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se lupt n mdularele voastre? Voi poftii i nu avei; ucidei, pizmuii i nu izbutii s cptai; v certai i v luptai i nu avei (Iacov 4:1,2). Exist n om o natur egocentric izvorul oricrui pcat zice Dumnezeu. Pcat este s-i urmezi propria voie, ntorcnd spatele lui Dumnezeu. Din aceast cauz noi nu avem o pace constant n noi nine sau cu alii. La fel este i ntre grupuri sau ntre naiuni. Soluia Singurul remediu de a evita rzboiul este de a schimba inima oamenilor. Domnul Isus a venit n lume pentru a-i aduce pe oameni n legtur cu Dumnezeu i astfel s le transforme (s le regenereze) inima. Domnul Isus a luat asupra Lui dreapta pedeaps pe care o meritam noi, cei pctoi, i a murit pentru ca Dumnezeu s ne poat ierta i s ne primeasc iari i s avem o relaie personal cu El. Atunci cptm o inim nou, o via nou viaa Domnului Isus n noi prin Duhul Su cel Sfnt. O nou dragoste ne mpinge s ne gndim mai degrab la alii dect la

noi. Acest lucru nu se poate obine prin nici un sistem de guvernare sau de educaie, i nici prin psihologie sau schimbarea mediului. Acest lucru se poate obine numai invitndu-L pe Domnul Isus n inima noastr i primind iertarea pe care ne-a ctigat-o El, dndu-i viaa pentru noi. Generalul Douglas MacArthur spunea la sfritul celui de-al doilea rzboi mondial: Am avut ultima noastr ans. Armaghedonul st la ua noastr Trebuie s salvm spiritul, dac vrem s salvm trupurile. Oamenii, din pcate, nu primesc soluia lui Dumnezeu, ci vor s rezolve totul prin ei nii, i sfresc prin a-l alege pe Antihrist, aa cum a spus i Pavel (1 Tes. 5:1-3). Cine aprinde fitilul? Cnd evreii au restabilit naiunea lor n Palestina, ei au creat o problem de nerezolvat, alungndu-i pe arabii care locuiau acolo de multe secole. Nici un pact, nici un discurs nu va putea schimba ostilitatea creat ntre israelii i arabi. Niciodat evreii nu vor putea fi convini s prseasc ara pe care a dat-o Dumnezeu strmoilor lor. Pe de alt parte, secolele de persecuie i-au nvat c nu exist nici o ar n lume unde ei ar putea fi n siguran. Pentru ei este o problem de supravieuire ca ei s rmn o naiune n Israel. Arabii sunt tot aa de nenduplecai n refuzul lor de a accepta ocupaia israelian ntr-un teritoriu pe care ei l consider ca ara lor. Tratatul lui Israel cu infernul Dup Biblie, criza din Orientul Mijlociu va urma fr oprire pn cnd ea va amenina pacea lumii ntregi. Toate naiunile vor avea ochii fixai asupra acestor probleme nesolvabile, care pun lumea pe marginea prpstiei unei exterminri termo-nucleare. Probabil tocmai aceast problem o va rezolva Antihristul dup ce va pune mna pe puterea confederaiei europene. Acum 2500 de ani profetul Daniel a spus c un prin va iei chiar din poporul care va distruge cetatea i templul (Daniel 9:26). Romanii au mplinit aceast profeie prin Titus. Antihristul va face o alian cu israelienii, garantndu-le securitatea i protecia. Israel va putea si restaureze cultul i jertfele la templu. Aceasta presupune mai nti construirea templului sub aceeai protecie de mai sus. Arabii nu sunt deloc ncntai de reconstruirea templului. Cnd eful israelian i eful roman vor semna tratatul de pace, Dumnezeu va declana micarea marelui ceas al marelui necaz. Isaia spune despre acest lucru n capitolul 28:15,18. Tocmai prin aciunea abil i soluionarea problemei Orientului Mijlociu, Antihristul va mplini fgduina lui de a aduce pacea unei lumi nfricoate de rzboi. Dup aceea, el i va supune rapid toate naiunile. Lumea va fi cuprins de o mare ndejde i-i va pune ncrederea n geniul Romei. Va aclama ca un singur glas pe dictator. Dup trei ani i jumtate de progrese remarcabile, Antihristul va fi adorat pentru strlucita lui abilitate politic i pentru minunatele progrese mplinite n lume.

Cei ce vor crede n Domnul Isus vor fi n opoziie fa de guvernarea lui i vor fi denunai fr mil. Ei nu vor putea nici s vnd nici s cumpere n mod deschis, nici s ocupe o slujb oarecare. Ei vor fi executai n mas, ca exemplu, ca s descurajeze pe cei care ar vrea s jeneze fraternitatea uman, afirmnd c Hristos este singura speran a omului. La punctul culminant al adorrii publice, dictatorul roman va merge la Ierusalim, va intra n templu i se va proclama el nsui dumnezeu ncarnat (2 Tes. 2:4; Mat. 24:15; Daniel 11:36,37). Acest eveniment va fi semnul nceputului btliei de la Armaghedon. Cei credincioi din Ierusalim vor fugi n muni pentru a fi ocrotii de Dumnezeu trei ani i jumtate, aa cum le-a fgduit (Mat. 24:16; Apoc. 12:6,14). Calul cel rou n Apocalipsa 6:4 vedem c cel care edea pe calul cel rou a primit puterea s ia pacea de pe pmnt. Prin acest lucru Dumnezeul cel Atotputernic va declana rzboiul. El va dezlega pe rnd cei patru cai. Dumnezeu va arta lumii c fgduinele lui Antihrist nu sunt de durat, nu pot fi inute. nceputul sfritului La vremea sfritului mpratul de la miazzi (sud) se va mpunge cu el (eful lui Israel) (Daniel 11:40) Confederaia afro-arab dirijat de Egipt (sud) lanseaz invazia n Israel. Aceast greeal fatal va duce la pierzarea lui i va declana campania de la Armaghedon. mpratul de la miaznoapte (nord) se va npusti asupra lui ca o furtun, cu care (armat motorizat), cu clrei i cu multe corbii. Harta I arat micarea de trupe. Rusia i aliaii ei profit de ocazie pentru a lansa o invazie n Orientul Mijlociu, lucru pe care Rusia l-a dorit nc din timpul lui Napoleon. Ezechiel n capitolul 38 a descris acum 26 de secole desfurarea acestei mari fore ruse i planul ei de atac contra lui Israel (Ezechiel 38:10-12). Ruii vor face o enorm greeal tactic invadnd Israelul. Ei vor interpreta situaia fr aprare a lui Israel, care i va pune ncrederea n protecia lui Antihrist, ca o ocazie de a cuceri n sfrit marele pod al pmntului din Orientul Mijlociu. Ei vor avea n vedere marile bogii materiale ale naiunii restaurate a lui Israel. Scopul lor este jaful (cap. 38:12). Specialitii Bibliei au recunoscut c ntr-o zi va fi n Israel o mare concentrare de bogii. Harry Rimmer a scris n 1940, cnd ara nu era dect un pustiu plin de mrcini i necultivat n comparaie cu ce este astzi: punerea n valoare a resurselor acestei ri va face ca dup zece ani de munc nentrerupt Palestina s aib cea mai mare concentrare de bogii pe care lumea a cunoscut-o vreodat, o ar pe care alii o vor pofti-o ca s-o jefuiasc. Profeia spune c Israel va fi una din cele mai prospere naiuni de pe pmnt n timpul domniei lui Antihrist. Se mai spune c va fi la mijlocul pmntului din punct de vedere geografic este parial adevrat, dar se pare c acest text nseamn mai mult dect o precizare geografic. Ierusalimul va deveni un centru mondial al culturii, al religiei i al economiei.

Valoarea depozitelor minerale ale Mrii Moarte a fost estimat la un trilion dou sute aizeci i dou miliarde dolari. Este mai mult dect bogiile Franei, Angliei i SUA reunite. O surs ieftin de energie pentru a rafina mineralele Mrii Moarte se afl n numeroasele falii ale pmntului lui Israel, pentru a furniza energia geo-termic a turbinelor capabile s produc electricitate n mod convenabil. ntr-un viitor apropiat, Israel va fi capabil s exploateze mina de aur a bogiilor sale. Unul din principalele minerale este potasiul, care este un puternic ngrmnt. Cnd explozia demografic va produce foametea, potasiul va deveni foarte important pentru alimentaie. Importana strategic i militar a capului de pod din Orientul Mijlociu care ncepe la nord, la Bosfor (canal care leag Marea Neagr de Marea Mediteran) i care se ntinde la sud, spre Egipt a fost demonstrat de veacuri de lupte militare. Acela care ar vrea s stpneasc Europa, Asia i Africa ar trebui mai nti s cucereasc aceast regiune care leag cele trei continente. Acesta trebuie s fie unul din motivele invaziei ruilor. Cum Israel este aezat n centrul acestui pod al pmntului, el a fost un cmp de btlie n numeroase ocazii. Triarea clasic Cnd ruii vor invada Orientul Mijlociu cu fore amfibii i o armat motorizat, ei vor face o ofensiv-fulger de-a lungul regiunii, aa cum a vzut Daniel n capitolul 11:40-45: va nainta asupra rilor lui (din Orientul Mijlociu), se va revrsa ca un ru i le va neca. Va intra i n ara cea minunat (Israel), i zeci de mii vor cdea. i Ezechiel descrie acest eveniment n capitolul 38:14-16. Ruii vor invada Israelul pe mare i pe uscat. Aceast putere este prezis; va mtura rile arabe tot aa ca i pe Israel ntr-un atac rapid contra Egiptului pentru a pune mna pe podul pmntului. Ruii vor nclca tratatul cu Egiptul. i va ntinde mna peste felurite ri (rile arabe din Orient), i nici ara Egiptului nu va scpa. El va pune mna pe bogiile Egiptului; libienii i etiopienii l vor urma (Daniel 11:42,43 i Ezechiel 38). n momentul cnd grosul forelor se vor gsi n Egipt, eful ruilor va auzi o veste alarmant. Nite zvonuri venite de la rsrit i de la miaznoapte (mobilizarea Orientului i a Europei Occidentale) l vor nspimnta, i atunci va porni cu o mare mnie, ca s prpdeasc i s nimiceasc cu desvrire pe muli (Daniel 11:44). n harta II forele ruse se vor ntoarce napoi n vederea fortificrii poziiilor lor pentru un contraatac asupra lui Israel. Ruii vor fi speriai de vestea c dictatorul roman mobilizeaz forele din toat lumea pentru a pune capt invaziei i acestei violri a pcii. n aparen, aceasta va surprinde pe eful rus, care va fi subestimat voina imperiului roman de a lupta (prerea autorului). Se pare c puterile Orientului conduse de China roie vor putea mobiliza imensa lor armat la cererea dictatorului roman, care gndete c acetia vor fi fideli n rzboiul lui contra Rusiei. Dar orientalii vor mobiliza o armat de 200 de milioane de soldai (Apoc. 9:16) contra lui Antihrist, aa cum am vzut n capitolul 7.

neltoria ruilor fa de arabi poate fi prezis de orice observator din Orient. Este clar c ruii se joac cu arabii ca s realizeze vechiul lor vis de a dispune de porturi utilizabile n tot timpul anului i de o aprovizionare cu petrol. efii arabi gndesc c vor putea accepta preteniile ruilor i darurile lor n natur fr a se lega, dar fiecare rubl dat sau prestat este un cablu de oel contrapartea ajutorului acordat care va trage rile lor napoia cortinei de fier. Armata rus i va stabili cartierul general pe muntele Moria, adic pe amplasamentul Templului din Ierusalim (Daniel 11:45). n timp ce eful rus, sigur de victorie, se va pregti s nfrunte n Palestina forele imperiului roman restaurat, el va cuta s extermine total poporul evreu. Acesta este probabil sensul versetelor 44 i 45. Se poate c nici o alt armat din istorie n-a suferit vreodat o distrugere aa de total ca aceea pe care o va cunoate armata rus. Waterloo-ul rus Ezechiel anun zdrobirea acestei armate (cap. 38:18-22; 39:3-5). Descrierea torentului de foc i pucioas care va ploua peste armata roie va fi nsoit de un cutremur de pmnt fr precedent pe pmntul lui Israel i aceasta ar putea nsemna folosirea armelor tactice nucleare ale romanilor contra ruilor. Se spune clar c aceste fore vor cdea pe faa pmntului (n plin cmp); poziia lor permite, se pare, s se trag concluzia folosirii de arme nucleare. Dumnezeu d toat aceast armat barbar, care va cuta s nimiceasc rasa evreilor, spre o distrugere total, deplin. Ezechiel vorbete de rui i de toate popoarele care vor fi cu tine, care vor fi distruse n Israel (Zaharia 14:12). Schimbul nuclear Este prezis c se va petrece ceva teribil n momentul distrugerii armatei roii. Dumnezeu zice: Voi pune foc Magogului (Rusiei) i celor ce locuiesc linitii (sperana fals) n ostroave (diferite continente) (Ezechiel 39:6). Dup aceea, Rusia, ca i multe alte ri care se vor crede n siguran sub protecia lui Antihrist, vor vedea focul cznd peste ei. Poate fi o aciune direct a lui Dumnezeu, sau poate o permisiune a Lui, ca naiunile s se distrug ntre ele printr-un schimb de rachete balistice nucleare. Ce va fi cu S.U.A.? S.U.A. se va alinia cu forele din Occident sub conducerea confederaiei celor 10 naiuni din imperiul roman restaurat. Este clar c S.U.A. nu va mai fi n frunte. Este foarte posibil ca Ezechiel s fi vorbit i de S.U.A. cnd a zis: Voi pune foc celor ce locuiesc linitii n ostroave (n englez regiunile de coast). Cuvntul regiuni de coast n englez, sau insule n francez, este cuvntul ebraic ai. Cei din vechime se serveau de el pentru a arta continentele de astzi. El desemna marile civilizaii pgne de peste mri, a cror populaie tria mai ales de-a lungul coastelor (rmurilor). Aici ideea este c naiunile dintre neamuri, stabilite pe ndeprtatele continente, vor fi necate de

torente de foc care vor cdea asupra lor. Profeia poate s se aplice continentelor i insulelor emisferei occidentale, ca i Extremului Orient. Cataclismul va atinge tot pmntul locuit. Cea mai mare btlie a tuturor timpurilor Armatele Ligii Arabe i ale Africii fiind neutralizate prin invazia rus, apoi imediat forele ruseti i ara lor fiind la rndul lor complet nimicite, nu vor rmne dect dou mari blocuri de puteri pentru a da btlia final i suprem de la Armaghedon: forele combinate ale civilizaiei occidentale sub conducerea dictatorului roman i imensele hoarde ale Orientului, probabil unite sub comanda Chinei roii. Mobilizarea Poate c va fi un scurt rgaz al ostilitilor dup distrugerea Rusiei i a aliailor ei, pn cnd se vor mobiliza cele dou mari armate. Apostolul Ioan prezice mobilizarea puterii orientale, aa cum am vzut-o n capitolul 7: Al aselea (nger) a vrsat potirul lui peste rul cel mare, Eufrat. i apa lui a secat, ca s fie pregtit calea mprailor care au s vin din rsrit (Apoc. 16:12). Chinezii vor prelua comanda acestei mari armate. Ei vor profita de haosul din Orientul Mijlociu pentru a merge contra dictatorului roman, pentru a-i disputa dominaia lumii. n timp ce aceast formidabil armat de 200 de milioane de oameni va mrlui spre rul Eufrat, dictatorul roman i va pregti armatele lui pentru acest conflict decisiv din Orientul Mijlociu. Apostolul Ioan prezice puterea supranatural de care se va servi Antihristul i proorocul mincinos pentru a aduna toate naiunile rmase pentru a nfrunta armatele Orientului (Apoc. 16:13-16). 1) n primul rnd aceast suit de evenimente constituie judecile lui Dumnezeu asupra lumii care L-a lepdat pe Hristos. n Apocalipsa sunt numite judecile celor apte potire i au loc nainte i n timpul rentoarcerii vizibile a Domnului Isus Hristos pe pmnt. 2) Acest pasaj (Apoc. 16) arat c Antihristul i proorocul mincinos vor lansa un mesaj de origine satanic lumii neorientale mesaj plin de putere demonic. Ei vor convinge naiunile lumii (pe cele care nu se vor alia cu China) s trimit armate n Palestina pentru a distruge ultima putere rzboinic a pmntului. Ei vor promite o er de pace etern, dup ce forele comuniste vor fi fost distruse. 3) Acest pasaj spune c mpraii ntregului pmnt vor trimite armate spre Orientul Mijlociu pentru a lupta contra mprailor Orientului sub ordinele Antihristului. ri ca Europa Occidental, S.U.A., Canada, America de Sud i Australia vor fi desigur prezente. 4) Aceste armate vor fi adunate i desfurate pentru lupt n locul numit Armaghedon. Ce este i unde se gsete Armaghedonul? Armaghedonul este muntele de la Meghido. El a dat numele lui marii cmpii a Izreelului care traverseaz mijlocul Israelului de la Mediterana la rul Iordan.

Acest nume are o rdcin care n limba ebraic nseamn a tia, a abate. Meghido a fost ntotdeauna un loc de btlie, cum spune i Biblia. Se zice c Napoleon, stnd n faa acestei coline a Meghido-ului i amintindu-i de aceast profeie, ar fi zis, privind ntreaga vale: Toate armatele din lume ar putea manevra aici pentru o lupt. Profetul Ioel denumete aceast vale Valea lui Iosafat. Astzi se gsete la intrarea occidental a portului Haifa. Este una din regiunile cu accesul cel mai uor n Palestina pentru debarcarea trupelor amfibii. Ea ofer i un spaiu mare pentru adunarea trupelor, pentru echiparea i organizarea lor. Unele trupe vor veni pe calea aerului i aceast mare vale se preteaz i la aterizarea i decolarea avioanelor. Valea judecii (Ezechiel 39; Ioel 2 i 3) Profetul Ioel descoper c n acest loc Mesia va distruge armatele lumii i va stabili mpria Lui de pace adevrat i fericire. Ioel confirm adunarea mondial a armatelor n valea lui Iosafat sau cmpia Armaghedonului. Este foarte important de remarcat precizia profeiei biblice cu privire la ultimul conflict. n epoca noastr de bombe i super-arme pare de necrezut c ar putea avea loc un nou rzboi sau lupt pe pmnt cu arme convenionale i totui China crede c, cu o armat terestr superioar ca numr, va putea ctiga un rzboi, cu condiia de a sacrifica i a avea pierderi enorme de viei omeneti. Ei cred i acum c reuita oricrui rzboi se decide mereu pe teren. Un alt fapt important este c China i aliaii ei previzibili n-ar putea transporta o for de 200 de milioane de oameni pe calea aerului sau pe mare. Industria lor nu este capabil s produc avioanele i vapoarele necesare deplasrii unei astfel de armate. Micarea trupelor trebuie deci s se fac pe pmnt, aa cum ne arat Apocalipsa. India a divulgat recent o informaie foarte important: 12000 de soldai chinezi lucreaz n Camir la construirea unui drum care va fi pentru trupele chineze staionate n Tibet o cale spre sudul continentului. India calific aceast antrepriz drept ameninarea pcii n Asia. S-a mai spus c se lucreaz rapid pentru a face construcii rutiere de-a lungul Himalaiei, care are o importan strategic n cretere. Cnd acest drum va fi terminat, el va permite micarea rapid a milioane de soldai chinezi spre Orientul Mijlociu. El va pregti calea pentru mplinirea profeiei Domnului Isus: Dac zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scpa (Matei 24:22). Dup ce Antihristul va aduna forele restului lumii, ele vor nfrunta aici pe mpraii de la rsrit pe o linie de btaie care se va ntinde de-a lungul lui Israel i al crei centru se va gsi n valea Meghido-ului. Dup profetul Zaharia, vor fi lupte teribile mprejurul oraului Ierusalim (Zaharia 12:2; 14:1,2,12).

Apostolul Ioan prezice c vor fi masacrai atia oameni c sngele se va sui pn la zbalele cailor pe o distan de 300 km la nord i la sud de Ierusalim (Apoc. 14:20). Aceasta ar prea de necrezut. Spiritul uman nu poate concepe o astfel de neomenie (genocid al omului fa de om). i totui Dumnezeu va permite ca n acea zi natura omului s se descopere n ntregime. Nu este de mirare c Domnul Isus a zis: Atunci va fi un necaz aa de mare, cum n-a fost niciodat de la nceputul lumii pn acum, i nici nu va mai fi (Matei 24:21). Distrugerea universal Conflictul nu se va limita la Orientul Mijlociu. Apostolul Ioan ne avertizeaz c, atunci cnd aceste dou mari puteri se vor nfrunta, cel mai mare cutremur de pmnt din toate timpurile va lovi pmntul. Nu este clar dac va fi un cutremur de pmnt natural, sau din cauza efectelor unor super-arme (nc necunoscute). Imaginai-v aa ceva! Orae ca Londra, Paris, Tokyo, New York, Los Angeles, Chicago nimicite!! Ioan mai zice c insulele i munii au fugit i nu s-au mai gsit (Apoc. 16:20; 6:14) adic vor dispare de pe hart. Aceasta pare a indica un atac masiv de rachete balistice mpotriva marilor metropole ale lumii. Profeia a fost confirmat i de spusele unui deputat american, John Rhodes, cu privire la China, la pericolul pe care l reprezint China roie cu armele ei nucleare: Cine ateapt moderaie din partea Chinei roii ignor istoria i pune n primejdie generaiile viitoare. Profetul Isaia spune i el despre aceste timpuri n capitolul 24: Iat, Domnul deart ara i o pustiete, i rstoarn faa i risipete locuitorii (Isaia 24:1,19-23). ara a fost spurcat de locuitorii ei (aceasta poate s fac aluzie i la poluarea apei i a aerului) (versetul 5). De aceea mnnc blestemul ara i sufer locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prpdii locuitorii rii i nu mai rmne dect un mic numr din ei (versetul 6). Mai departe, n versetele 19 i 20, Isaia spune: Pmntul se rupe, pmntul se sfrm, pmntul se crap, pmntul se clatin ca un om beat, tremur ca o colib; pcatul lui l apas, cade, i nu se mai ridic. Toate aceste pasaje par a indica lovirea ntregului pmnt cu ajutorul unor arme fantastice. Un punct luminos n ntuneric n momentul cnd va ncepe Armaghedonul cu invazia lui Israel de ctre arabi i confederaia rus, urmat de distrugerea lor rapid, va ncepe i perioada convertirii masive a lui Israel la adevratul Mesia. Ezechiel spune c distrugerea marii fore de invazie ruse va fi un semn supranatural, n care muli evrei vor recunoate mna Domnului.

Prin aceast minune a distrugerii dumanului care cuta s-i distrug pe evrei, acetia vor veni s recunoasc Numele adevratului Dumnezeu i Mesia Isus. Ezechiel mai spune: Voi pune foc Magogului i celor ce locuiesc linitii n ostroave, ca s tie c Eu sunt Domnul. mi voi face cunoscut Numele Meu cel sfnt n mijlocul poporului Meu Israel i nu-i voi mai lsa s-Mi pngreasc Numele Meu cel sfnt; ci vor ti neamurile c Eu sunt Domnul, Sfntul lui Israel! Aceasta este ziua despre care am vorbit (Ezechiel 39:6-8). Zaharia prezice c o treime din evreii nc n via la acea epoc se vor ntoarce la Domnul i vor fi protejai n mod miraculos (Zah. 13:8,9; Apoc. 12:14). Cnd btlia de la Armaghedon va atinge punctul culminant al ororilor i cnd va prea c orice via va fi distrus pe pmnt, n acel moment Domnul Isus Hristos va reveni i va salva omenirea de la auto-distrugere. Gndind la toate aceste evenimente care par aa de aproape acum (cartea aceasta a fost scris n anul 1970) v este team sau v bucurai i avei o mare speran pentru scparea voastr? Rspunsul vostru trebuie s v descopere starea voastr spiritual. Oricum istoria i urmeaz cursul ei inevitabil spre revenirea Domnului Isus Hristos i se pare c este foarte aproape. Eti tu gata?

Capitolul 13

MARELE EVENIMENT
Scopurile Naiunilor Unite sunt urmtoarele: s menin pacea i securitatea internaional i s ia msuri colective eficiente n vederea prevenirii i ndeprtrii ameninrilor rzboiului. Carta Naiunilor Unite 1945

V-am spus aceste lucruri ca s avei pace n Mine. n lume vei avea necazuri; dar ndrznii, Eu am biruit lumea. Domnul Isus Hristos Ioan 16:33

Pe piatra unghiular a cldirii Naiunilor Unite este scris aceast parte dintr-o profeie: din sbiile lor i vor furi fiare de plug i din suliele lor cosoare; nici un popor nu va mai scoate sabia mpotriva altuia i nu vor mai nva rzboiul (Is. 2:4).

Citatul este frumos, dar este scos din contextul biblic care spune c numai venirea lui Mesia va aduce adevrata pace i dreptate, i aceasta numai n mpria care va veni, aa cum ne-a nvat Domnul Isus s ne rugm: vie mpria Ta, fac-se voia Ta, precum n cer aa i pe pmnt (Matei 6:10). n zilele noastre oamenii caut n zadar pacea, fiindc ei leapd i exclud din viaa lor pe Prinul pcii Domnul Isus Hristos. Numele Domnului Isus nu a fost menionat n textul de pe zidul Naiunilor Unite. Omul a exclus singura speran de pace pe care i-o d Biblia. Duhul lui Antihrist domnete n guvernele lumii; se zice c Hristos n-a intervenit n problemele pe care trebuie s le rezolvm noi. Pacea este fgduit astzi omului care l invit pe Domnul Isus s vin n inima lui i care l las pe El s domneasc n viaa lui. Biblia ne nva c pacea durabil nu va veni n lumea aceasta dect dup revenirea lui Mesia, cnd El va sta pe tronul lui David la Ierusalim i va stabili mpria Lui istoric pe pmnt pentru 1000 de ani (Apoc. 20:4-6). Dumnezeu a anunat c-L va trimite pe mpratul Su pentru a conduce aceast lume i pentru a stabili o domnie a pcii i a dreptii, n locul egoismului i violenei (Psalmul 2). Muli efi religioi (care se pretind cretini) nu cred c Domnul Isus Hristos va reveni n mod vizibil, material i personal. Un verset din 25 din Noul Testament ne nva despre venirea Lui, despre a doua Lui venire i despre mplinirea multelor fgduine fcute rmiei credincioase a poporului Israel (sunt 330 de profeii cu privire la prima venire i vreo 500 cu privire la a doua venire). La nlarea Domnului Isus au aprut doi oameni mbrcai n alb, care le-au spus ucenicilor c Domnul Isus va veni n acelai fel cum S-a nlat la cer, adic n mod vizibil i pipibil. Apostolul Ioan, n Apocalipsa 1:7, zice: Iat c El vine pe nori. i orice ochi l va vedea; i cei care L-au strpuns. Zaharia a spus i el acelai lucru cu 500 de ani nainte (Zah. 12:10). i vor ntoarce privirile spre Cel pe care L-au strpuns i l vor plnge din cauza rnilor pe care I le-au fcut i din cauz c nu L-au crezut. Deci l vor recunoate pe Cel pe care L-au strpuns, adic pe Isus de acum 2000 de ani. Chiar Domnul Isus a promis n faa marelui preot c va reveni pe norii cerului (Matei 26:64), declaraie care i-a fcut pe ei s-L condamne la moarte. Prima profeie despre venirea lui Mesia pentru mprie este fcut cu 1000 de ani .H. de ctre psalmistul David (Psalmul 110:1), iar a doua cu 500 de ani .H. de ctre Daniel n capitolul 7:13. Cei din sinedriul evreiesc cunoteau aceste profeii i nu aveau dect dou alternative: 1) s se nchine naintea Lui, sau 2) s-L omoare. Din pcate au ales a doua alternativ. Venirea Lui va fi deodat i va fi supranatural n Matei 24:27 se spune: cum iese fulgerul de la rsrit i se vede pn la apus, aa va fi i venirea Fiului omului. Atunci se va arta n cer semnul Fiului omului, toate seminiile pmntului

se vor boci i vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere i cu o mare slav (Matei 24:30). Poate c semnul Fiului omului va fi o imagine cereasc gigantic a Domnului Isus, proiectat pe cer, pentru ca toi oamenii s-L poat vedea. Aceasta ar explica cum l vor recunoate toi deodat, vznd cicatricele de la mini i de la picioare, i coasta Lui strpuns. El va reveni cu toi sfinii Aceti sfini care vor reveni cu El sunt cei care au fost luai de pe pmnt n perioada harului, ca Mireas a Mielului, cum zice Apoc. 19, dar i Zaharia 14:5. Acetia sunt mbrcai cu in subire, alb i strlucitor. El va veni pentru a judeca La prima Sa venire a venit s mntuiasc lumea, a venit ca Miel al lui Dumnezeu i i-a dat viaa pentru pcatul lumii. La a doua venire va veni ca un Leu. El i va judeca pe cei vinovai care nu L-au vrut ca Mntuitor. Dup profetul Zaharia, toate neamurile se vor aduna mpotriva Lui ca s-L atace. Picioarele Lui vor sta n ziua aceea pe muntele Mslinilor (Zah. 14:4) i atunci evreii care vor mai fi n via vor primi o putere supranatural ca s biruie. Muntele Mslinilor se va despica la mijloc, spre rsrit i spre apus, i se va face o vale foarte mare. Va fi probabil un mare cutremur de pmnt i valea dintre muni se va ntinde pn la Ael (vers. 5), adic pn la Marea Mediteran. Autorul a auzit c o companie petrolifer care fcea studii seismice n zona respectiv a descoperit o falie gigantic care trece spre rsrit i spre apus chiar prin centrul muntelui Mslinilor. Fia este aa de important c muntele ar putea s se despice n orice moment. Se ateapt piciorul Domnului. Zaharia zice c rmia pecetluit dintre evrei vor fi ascuni n aceast crptur care se va face. n Apocalipsa 12:14-16 se explic mai clar fenomenul ascunderii acestei rmie. Pmntul se va despica i va nghii apa (armata) care va fi aruncat dup aceast rmi. Apoi, n capitolul 14:12, Zaharia ne spune cum va pedepsi Domnul pe cei care vor merge mpotriva Ierusalimului. Aceast imagine grozav este ceea ce se ntmpl n urma unei explozii termonucleare (bomba cu neutroni). Se pare c se va folosi aceast arm grozav la venirea Lui. El va veni pentru a mpri Dup ce Domnul va judeca neamurile rzvrtite i nelegiuite, El va fi mprat peste tot pmntul, spune Zaharia: n ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn i Numele Lui va fi singurul Nume (Zah. 14:9). Multe capete religioase nu cred c Domnul Isus va stabili o mprie a pcii, dar aa va fi, pentru c aa a spus Dumnezeu care nu poate s mint. Mileniu este un cuvnt teologic care deriv din limba latin i nseamn perioad de 1000 de ani. Cei ce cred n revenirea Domnului Isus i ateapt aceast mprie milenar se numesc mileniti. Alii au propovduit o mprie fcut prin propriile lor eforturi, fr Hristos. Acetia se bazeaz pe buntatea inexistent a omului i pe calitile lui.

Aa cum s-au mplinit profeiile cu privire la prima venire, aa se vor mplini i aceste profeii care vorbesc de a doua venire. Evreii care cred i l ateapt pe Mesia vor stpni teritoriul limitat dintre Eufrat la rsrit, Marea Mediteran la apus, Libanul la nord i Egiptul sau Marea Roie la sud (Gen. 15:18-21). Dumnezeu a mai promis c Ierusalimul va deveni centrul spiritual al ntregii lumi i c toate neamurile pmntului vor veni n fiecare an s-L adore pe Domnul Isus care va domni (Zah. 14:16-21; Mica 4:1-7; Isaia 2:3 i 66:22-24). Evreii credincioi care vor rmne vor fi conductorii spirituali ai lumii i vor nva toate neamurile cile lui Dumnezeu (Zah. 8:20-23). Paradisul restaurat mpria lui Dumnezeu se caracterizeaz printr-o pace, o dreptate i o cunoatere universal a Domnului. Chiar i regnul animal se va schimba: animalele i vor pierde ferocitatea i nu vor mai fi carnivore. Toi oamenii vor fi n belug i n siguran. Cei blnzi, i nu cei mndri vor moteni pmntul (Isaia 11 i Matei 5). Am vzut n capitolele anterioare, 8 i 9, c pe pmnt din sec. VI .H. i pn la venirea lui Mesia au fost patru imperii, conform profeiilor lui Daniel: Babilonul, medo-perii, grecii, romanii, cu restaurarea Romei la sfrit. Aceast mprie milenar va ncepe cu marea nviere a celor mori care au fost credincioi marelui Dumnezeu (Apoc. 20:4-6). La sfritul mileniului, unii (foarte muli) se vor da pe fa ca necredincioi Domnului i vor ncepe s se revolte contra lui Mesia i a domniei Lui, dar Domnul i va judeca prompt nainte ca revolta s ajung la lupt (Apoc. 20:7-10). Toi necredincioii vor fi judecai printr-un cataclism, i timpul i omul muritor vor dispare i va ncepe venicia. Pmntul cu tot ce este pe el va arde (2 Petru 3:10,12). Satan, care la nceputul mileniului va fi legat, dup mileniu va fi dezlegat i va strni din nou naiunile la revolt contra Domnului, dar Domnul Isus l va arunca n iazul de foc pentru totdeauna (Apoc. 20:7-10). Toi cei care au rmas credincioi Domnului vor fi transformai i ei n nemuritori i mpria lui Dumnezeu va continua pe un pmnt nou i sub un cer nou (Apoc. 21:1). Atunci Domnul va locui cu credincioii Si pe un pmnt nou (sau pe o planet nou) i se va bucura mpreun cu aleii Lui de venicia fericit, conform profeiei din Apocalipsa 21 i 22. Revenind la profeiile din Daniel capitolul 12, ngerul i spune lui Daniel c aceste profeii vor fi nelese abia la vremea sfritului, adic din momentul n care evenimentele prezise vor ncepe s se ntmple. Acele evenimente vor fi cheia care va deschide cartea profetic. Din sec. al II-lea pn la mijlocul sec. al XIX-lea cretinii au neglijat profeiile, nestudiindu-le. n secolul nostru i mai ales n generaia noastr profeiile au nceput s se dezlege prin Duhul lui Dumnezeu care ne lumineaz i ne descoper. (Autorul vrea s fac unele preziceri bazate pe studiul aprofundat al Scripturii i pe ce au spus i ali savani ai Bibliei, cu sinceritatea c el nu este infailibil precum profeii Bibliei crora le-a vorbit direct Dumnezeu.)

Situaia religioas n biserica cretin din lume s v ateptai s vedei ntmplndu-se multe lucruri. Multe biserici lumeti se vor degrada din cauza necredinei. Va avea loc unificarea religiilor n mari formaiuni sau asociaii ecumenice. Acest fenomen se produce din urmtoarele motive: Bisericile care au avut acelai crez i au avut convingeri spirituale i pierd puterea de mrturisire, pentru c nu mai dau crezare Bibliei. Pierznd autoritatea Cuvntului lui Dumnezeu, pierd puterea de mrturisire. Muli pastori nu sunt nscui din Dumnezeu i deci, nefiind luminai de Duhul Sfnt al lui Dumnezeu, nu vor putea s-i rein pe proprii lor credincioi i nici s mai atrag pe alii. Ei se vor ascunde n aciuni sociale, cu o organizaie impus, cu programe rafinate care s nlocuiasc slujba Duhului, aa cum a prezis i apostolul Pavel despre pstorii mincinoi din vremurile din urm (2 Tim. 3:1-7). Tinerii prsesc tot mai mult bisericile oficiale, organizaiile impersonale, structurate, considerndu-le materialiste i dispreuindu-le. Tinerii vor un rspuns simplu la nevoile lor, la viaa lor, care s nu fie bazat pe un rspuns egocentric, ci pe o via real, pe o dragoste dezinteresat. i cnd constat c aa ceva nu li se ofer dect primindu-L pe Hristos n inima lor, muli dintre ei l accept. Bisericile care l prezint pe Hristos ca Mntuitor personal i care au o nvtur biblic sntoas precum biserica primar din primele secole sunt nite excepii, nite rariti. Va exista o diferen tot mai mare ntre adevraii credincioi i acei aa-zii slujitori ai neprihnirii. Probabil se va declana o persecuie deschis mpotriva cretinilor adevrai i ea va veni de la conductorii religioi oficiali. Cretinii care vor crede n autoritatea absolut a Bibliei i n jertfa i divinitatea lui Hristos, vor fi batjocorii, pentru c nu accept aa-zisa fraternitate i doctrina paternitii lui Dumnezeu, doctrin fundamentat de ecumenici, care nu cred n esena nvturii Domnului Isus (Evanghelia dup Ioan). Din aceste cauze se vor forma biserici clandestine mici ca numr, dar din adevrai credincioi. S v ateptai s vedei micri mari, care vor duce spre o organizaie religioas mondial. n avangarda acestor micri vor fi efii bisericilor oficiale oameni necredincioi cu tendine din ce n ce mai mari spre politic. Vor fi micri i n Israel, cu tendina de a face din Ierusalim un centru religios al lumii i cu reconstruirea templului pe vechiul lui amplasament. Evoluia politic i economic Fixai-v privirea pe Orientul Mijlociu, care va fi o cauz de tensiune perpetu pentru ntreaga lume. Tensiunea va crete att de mult, nct numai Hristos sau Antihrist o va putea opri. Lumea ns l va alege pe Antihrist.

Israel va dobndi n viitor bogii i o influen fantastic. S.U.A. nu va mai fi n poziia actual de lider al lumii occidentale. Pe plan financiar Europa va prelua controlul economiei mondiale. Haosul politic interior, provenind din revoltele studenilor i din subversiunea economic, va ncepe s descompun economia naiunii americane. Lipsa principiilor morale ale cetenilor i ale conductorilor ei va slbi legea i ordinea public n aa msur c se va ajunge n mod inevitabil la anarhie. Puterea militar a S.U.A., dei actualmente este cea mai mare din lume, a slbit considerabil, fiindc nimeni nu are curajul de a se servi de ea n mod decisiv. Cnd economia se va descompune, puterea militar se va scufunda i ea. Singura ans de a scpa de la acest faliment naional ar fi o mare trezire spiritual general. S v ateptai la unificarea Europei, cu cele 10 state membre. Piaa Comun pune fundamentul acestei confederaii politice care va deveni coaliia cea mai puternic a lumii. Ea va opri naintarea comunismului i va domina pentru o scurt perioad Rusia i China roie prin geniul personal al lui Antihrist, care va deveni cpetenia confederaiei europene. S v ateptai ca papalitatea s se angajeze tot mai mult n politic, n special n propunerile cu privire la pace i prosperitate economic mondial. S v ateptai s vedei o dorin din ce n ce mai mare a tuturor popoarelor de a-l gsi pe omul capabil s guverneze ntreaga lume. S v ateptai la folosirea fr limit a armelor nucleare moderne n orice parte a lumii. Oamenii vor fi att de ngrozii de ororile unui eventual rzboi, c se vor da de partea lui Antihrist cnd acesta va veni s dea lumii pacea i securitatea. Folosirea limitat a forei va avea loc numai ntre Rusia i China, i pe teritoriul S.U.A. Evoluia social S v ateptai la creterea criminalitii, rscoale, omaj, srcie (foamete), analfabetism, boli mintale (nevroze), copii nelegitimi; toate agravndu-se din cauza exploziei demografice care a nceput s se desfoare de la sfritul anului 70. Va crete folosirea drogurilor n S.U.A. i n alte ri libere. Vor fi consumatori de droguri chiar i printre candidaii la funcii guvernamentale importante. Va apare o fuziune ntre droguri i o anumit form de religie. Va crete considerabil credina n fenomenele extrasenzoriale spiritismul. Astrologia, magia i religiile orientale vor npdi lumea occidental. Noi credem c n ciuda tuturor acestor lucruri rele Dumnezeu va da o ultim credin unui numr de oameni nainte de a veni judecata peste aceast lume pctoas. Reflectnd la ceea ce ai citit n aceast carte, care ar trebui s fie atitudinea dumneavoastr? Dac nu v ntemeiai credina n persoana i jertfa Domnului Isus Hristos, ca singurul Mntuitor i Domn al vieii, n iertarea pe care o d Dumnezeu n dar celor ce cred n Domnul Isus Hristos, Fiul

Su n care i gsete toat plcerea, nu vei putea scpa de mnia i judecata lui Dumnezeu care se va dezlnui n curnd. Dac L-ai primit deja n inim pe Domnul Isus Hristos, El v va schimba viaa i v va da o inim nou i v va face s trii dup voia lui Dumnezeu. Departe de a fi pesimiti, trebuie s ne bucurm mereu, tiind c Hristos poate reveni n orice moment pentru a ne lua la El. Acest lucru trebuie s ne ncurajeze i s mprtim aceast ndejde la ct mai multe persoane. Trebuie s ne pregtim viitorul nostru ca i cum am tri muli ani, dar s trim ca i cum Hristos ar putea veni chiar astzi. Apostolul Pavel ne d acest ndemn: Preaiubiii mei frai, fii tari, neclintii, sporii totdeauna n lucrul Domnului, cci tii c osteneala voastr n Domnul nu este zadarnic (1 Cor. 15:58). Vznd lumea tot mai haotic i mai dezndjduit, noi trebuie s fim tot mai hotri i mai neclintii n credina Domnului, tiind unde vom merge n curnd. Timpul s-a scurtat. S dm Evanghelia celor din jurul nostru i s ne salutm cum fceau primii cretini, cu cuvntul MARANATA, care nseamn DOMNUL VINE.