2012

ianuarie

Aroganța lui Belșațar

Norma divină și anormalul Turnul Babel

uman
! Turnul Babel este un exemplu în care vedem neputința omului
RBYA Wintertrip în fața Creatorului, iar multitudinea limbilor ne aduce aminte de
pedeapsa lui Dumnezeu pentru mândria omului.
Cum ar trebui să fie ! Ținând seama de cultura acelor vremi, narațiunea din Geneza
11 este o polemică subtilă care arată că Babel nu înseamnă „poarta lui
biserica Dumnezeu“, cum pretind babilonienii, ci „încurcătură“ sau „confuzie“.
Turnul Babel nu este apogeul culturii umane, ci simbolul ultim al
Regele meu eșecului omului care încearcă să meargă singur, sfidându-și Creatorul.
„Turnul cu capul ridicat“ nu a ajuns până la cer - Dumnezeu, pentru a-l
Billy Graham în România vedea, a trebuit să coboare.
! Mândria și lipsa de evlavie sunt trăsăturile estențiale ale
Dicționar istoric al Babilonului. Astfel, ulterior în Scriptură, Babilonul va simboliza
baptiștilor români răutatea, răzvrătirea și viciile oamenilor. Mântuirea finală va veni în
urma nimicirii Babilonului. Până atunci cei drepți trebuie să fugă din el.
Scrisoarea de „la Nimicirea Babilonului este urmată de judecata finală și de așezarea
împărăției lui Dumnezeu. Așa cum i-a fost arătat lui Daniel, chipul de
revedere“
aur al Babilonului va fi sfărâmat de piatra desprinsă din munte, care va
umple tot pământul.
Dumnezeu este dragoste

Tu mă ridici

Revista Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada

www.romanianbaptists.org
 Aroganța lui Belșațar
Sorin Sabou (El Roi RBC, Chicago)
! Daniel 5 ne descrie un ospăț. Când
auzi în Biblie de ospețe, știi că nu iese bine
până la urmă. Întotdeauna se întâmplă ceva
rău. Această descriere din Daniel 5 o putem
identifica în decursul istoriei foarte precis,
pentru că știm ziua în care a căzut
Editorial
Babilonul, 29 octombrie 539 î.Cr. Daniel nu
este singurul care descrie ce s-a întâmplat
atunci.
! De asemenea, ne ajută dacă observăm
locul în care este pus în carte acest
eveniment. Daniel 4 este mărturia cu privire
la zdrobirea lui Nebucadnețar - cum ajunge
un om mândru și aspru să creadă. După
Daniel 4 vine capitolul 5, care este un text
despre aroganța lui Belșațar. Cititorul vede
foarte ușor acest contrast, un împărat care
sfârșește bine și un împărat care sfârșește
rău.
! Primul lucru pe care trebuie să-l vedem
pornește de la ce spune Daniel în 5:22: „Dar tu,
Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut
toate aceste lucruri.“ Așadar avem înainte, în carte,
toate lucrurile pe care le-a știut Belșațar cu privire la
strămoșul lui, Nebucadnețar: cât de puternic a fost,
cum l-a convins Dumnezeu că puterea nu vine din
numărul cailor și al călăreților, ci puterea vine de la
Dumnezeu. Aceasta a fost lecția dată de Dumnezeu
tuturor celor de la palatul lui Nebucadnețar; toți au
știut cum a mâncat el iarbă ca boii, cum a trăit printre
măgarii sălbatici. Toți au știut că lucrurile s-au
întâmplat în acest fel pentru că el nu l-a recunoscut pe
Dumnezeul cerului, pentru că a mers împotriva lui
Dumnezeu. Belșațar a văzut și a cunoscut și el toate
aceste lucruri. Prima învățătură din textul acesta este
următoarea: caută să înveți cât mai mult din
experiențele altora. Toți știm cum decurge viața
fiecărui om în privința învățării de la alții. Când ești pe
la patru ani, crezi despre părinții tăi că ei știu tot. Când
ajungi la zece ani, deja crezi că mama și tata nu știu
ei chiar tot; când ajungi la optsprezece
ani spui tata și mama habar nu au, dar
când ajungi și treci de treizeci de ani
începe să-ți vină mintea, și zici: ce ar fi
să-l întreb și pe tata, să văd ce zice.
Când ai ajuns la patruzeci și cinci de ani ești convins
că tata știe ceva, când ai ajuns la șaizeci ai vrea să-i
întrebi, dar ei nu mai sunt. Cam așa se întâmplă cu
Belșațar, a văzut tot ce a pățit Nebucadnețar, dar nu a
luat în seamă. Indiferent de vârsta pe care o ai, învață
cât mai mult din experiențele altora, din greșelile lor
sau din reușitele lor. De aceea, caută să cunoști cât
mai mult din ce-ți spune celălalt, din ce vezi în viața
celuilalt. Cunoaștem una dintre vorbele memorabile,
în privința aceasta, din decursul istoriei. Până la Albert
Einstein, fizicianul și omul de știință cel mai mare a
fost Isaac Newton. Acest bărbat a fost întrebat odată:
Cum se face că ai ajuns să știi și să pricepi atât de
mult? Răspunsul lui a fost foarte sugestiv pentru
prima idee din meditația aceasta: „Eu am văzut mai
departe decât alții, pentru că m-am suit și am stat pe
umerii unor giganți.“ Cu cât beneficiezi mai mult de ce
știu și au trăit alții, cu atât vei vedea mai departe, deci
nu respiunge nimic de la nimeni - de la unii înveți cum
să fii, de la alții înveți cum să nu fii, de la unii înveți
cum să vorbești, de la alții înveți cum să nu vorbești,
de la unii înveți când să vorbești, de la alții înveți când
să taci; din experiența oricărui om, în orice situație,
poți să beneficiezi. Aici a fost primul lucru negativ din
viața lui Belșațar - el, învățând din greșelile lui
Nebucadnețar, trebuia să facă ceea ce îi spune
Daniel. „Deși ai știut toate aceste lucruri, nu ți-ai
smerit inima și te-ai înălțat împotriva lui Dumnezeu, ai
folosit vasele din casa Lui, ai lăudat pe dumnezeii de
aur de argint care nici nu văd nici nu aud.“
! Următorul lucru se referă la subestimarea
pericolului, din cauza mândiri. Ceea ce este
surprinzător în Daniel 5 este faptul că tot ce se
descrie aici, acest chef cu o mie de participanți, are
loc nu în urma unei victorii, ci în plin asediu. Puteți să
 Luminătorul 1, 2012
vă imaginați nebunia lor? Imaginea alăturată prezintă
nul dintre tablourile care au căutat să descrie
cucerirea Babilonului. Cetatea Babilonului avea formă
dreptunghiulară, iar pe la jumătate era traversat de
fluviul Eufrat. Zidurile Babilonului erau mai înalte de
treizeci de metri, colosale pentru vremea respectivă.
Nebucadnețar a întărit Babilonul pentru a-l face cel
mai puternic loc de pe pământ, cea mai tare
fortăreață, pe care nimeni să nu poată s-o
cucerească. Aceasta a fost convingerea lor. Aveau
provizii pe ani de zile. Așadar, armata vrăjmașă este
împrejurul Babilonului, și lucrul cel mai nimerit pe care
să-l faci este să aduni o mie de conducători și să te
pui pe băut - atât de departe a mers acest împărat în
aroganța lui.
! Cine era Belșațar? Când moare
Nebucadnețar, la tron nu
urmează vreunul dintre
copiii lui, ci un uzurpator -
numele lui este
Nabonidus, iar el a fost a
fost tatăl lui Belșațar. Dar
acest uzurpator era un om
mai degrabă retras. A stat
ce a stat la Babilon, în
capitala imperiului, după
care s-a retras în nord, în
Arabia, la Tema. Stă acolo
zece ani, timp în care își
pune feciorul, pe Belșațar, conducător al Babilonului,
ca un fel de coregent. (De aceea îi zice Belșațar lui
Daniel că îi va da locul locul al treilea în împărăție:
primul era tata (Nabonidus), al doilea ear el însuși
(Belșațar), iar al treilea ar fi fost Daniel.)
! Față de tată și de fiu se ridică treptat un
dușman cum nu au mai avut până atunci, este vorba
de Cir, împăratul Perșilor. Biblia vorbește mult despre
despre Cir - apare în cartea Ezra, apare în cartea lui
Neemia, apare în cartea lui Isaia. Cir este un împărat
pe care Dumnezeu l-a folosit într-un mod deosebit. În
situația de față, Cir plănuiește să atace Babilonul.
Acest împărat știa cât de tare era Babilonul, știa că în
mod obișnuit nu-l poate cuceri și că este nevoie de o
idee nouă pentru această situație. El a mers pe două
fronturi. Pe de o parte, a lansat o campanie de
propagandă împotriva lui Nabonidus și împotriva lui
3
Belșațar. Mai marele panteonului babilonian era
Marduk, însă Nabonidus, fiind bolnav, treptat a neglijat
zeii locali din Babilon. Nabonidus nu venea la
sărbătoarea principală în cinstea lui Marduk. Preoții
de la templu n-au uitat că împăratul nu vine la cel mai
important eveniment din an, iar fiul lui face la fel. Cir a
exploatat lucrul acesta: zeul vostru, Marduk, l-a
abandonat pe împăratul vostru, și pe fiul lui, și m-a
ridicat pe mine. Faptul că această propagandă a lui
Cir a avut succes se vede în reacția locuitorilor
Babilonului: în momentul care a venit Cir și a intrat în
oraș, locuitorii îi sărută picioarele și îl primesc ca pe
un eliberator. Pe de altă parte, într-un mod ingenios
Cir și cu generalul lui, Dariu Medul, reușesc să
deturneze cursul Eufratului atât de mult încât apa era
până la coapse. Herodot (Istorii, I.190-192) și alți
scriitori antici povestesc
ce s-a întâmplat. În
imaginea alăturată se
vede partea de nord, pe
la mijloc curge Eufratul,
iar pe unde intră Eufratul
și pe unde iese Eufratul
din Babilon, în timpul
nopții au intrat soldații lui
Cir, pentru că apa era
numai până la brâu.
Belșațar era în toiul
chefului, iar Cir a cucerit
cea mai mare fortăreață din lume fără luptă. În acea
noapte, 29 octombrie 539 î.Cr., Babilonul este cucerit
fără luptă. În cetate oamenii erau nemulțumiți de
împărat, iar când au aflat cine vine nu s-au luptat. În
noaptea aceea Belșațar a și fost omorât.
! Așadar, niciodată să nu subestimezi vreo
primejdie. Veghează asupra pericolelor - veghează!
Să nu te crezi niciodată de neînvins, niciodată!
Întotdeauna este cineva mai puternic decât tine, mai
înțelept decât tine, mai vicelan decât tine, mai rău
decât tine. Belșațar, în nebunia lui, în înălțarea lui, l-a
desconsiderat pe Cir, și Cir reușește ce nu a mai
reușit nimeni cu Babilonul - să-l cucerească fără luptă.
! Ultimul lucru la care ne oprim în acest text are
în vedere cercetarea lui Dumnezeu - fii întotdeauna
pregătit pentru cercetarea lui Dumnezeu. Găsim
această cercetare în trei cuvinte: „Numărat, cântărit și
 4 Luminătorul 1, 2012
împărțit.“ Când Dumnezeu se uită la lucrarea lui
Belșațar, la împărăția lui, spune: astăzi ia sfârșit.
Păcatul lui Belșațar a fost desacralizarea vaselor din
Casa lui Dumnezeu. În istoria poporului lui Dumnezeu
au fost întotdeauna oameni, clădiri și obiecte care au
fost sfințite. Belșațar a batjocorit așa ceva, ceea ce
reprezintă un sacrilegiu la apogeu - să iei vasul lui
Dumnezeu și să închini cu el în cinstea unui idol. Greu
de imaginat ceva mai batjocoritor, mai rău, mai urât -
ceva ce este pentru folosință unică în cinstea lui
Dumnezeu, și tu să-l folosești în cinstea idolilor!
Dumnezeu spune: Ajunge! Când se uită el la viața
mea și la lucrarea mea, ce spune despre ea în privința
număratului? O mai lasă, o oprește? Gândește-te la
Dumnezeu și în felul acesta. El numără zilele lucrării
tale, zilele slujirii tale, el numără zilele vieții tale.
Domnul Isus ne spune noi nu putem adăuga nimic la
viața noastră, noi nu putem adăuga nimic la înălțimea
noastră, totul este cunoscut de Dumnezeu, totul. Sunt
perioade ale vieții în care nu ne gândim la aceasta,
credem că avem înainte tot viitorul, dar niciodată
acest lucru nu este adevărat, niciodată. Ne vine
mintea când dăm de greu, când suntem bolnavi și nu
putem face cam tot ce am vrea. Cuvântul lui
Dumnezeu, prin Daniel, pentru Belșațar spune așa
(5:23b): „N-ai slăvit pe Dumnezeu, în mâna căruia
este suflarea ta și toate căile tale.“ Cât de convins ești
tu de lucrul acesta, și anume că în mâna lui
Dumnezeu este suflarea ta și toate căile tale?
Gândește-te și fii gata pentru momentul în care
Dumnezeu îți numără zilele, îți numără anii lucrării.
! Cel de al doilea lucru - fii gata pentru
momentul în care Dumnezeu te va pune în cântar: te
găsește cu greutate? Greutatea o dă un caracter
profund, greu, solid, sănătos, bun. Te găsește ca pe
un om așezat, sau nu? Belșațar a fost găsit ușor. Cu
cât reușești să devii mai greu ca om, cu atât este mai
bine pentru tine. Vine ziua în care ești pus în cântarul
lui Dumnezeu. Ești un om care are o viață spirituală
profundă, sau nu? Ești un om pe care, atunci când
vine, furtuna nu-l abate, iar când bate vântul nu-l ia ca
pe pleavă, nu-l spulberă?
! Cel de al treilea cuvânt: pentru că în privința
numărării s-a pus capăt, iar în privința cântarului a fost
găsit ușor, mai rămâne de împărțit. În privința
răspunderii pe care a avut-o - s-a terminat. Așa
pățește Belșațar: împărăția lui este dată altora.
! Așadar, dacă în momentul în care Dumnezeu
te cercetează găsește greutate, găsește împlinirea
răspunderilor, atunci vei rămâne. Să fim oameni cu
judecată și să învățăm din greșelile acestui împărat. A
greșit peste tot. Nu se poate rușine mai mare: să
rămâi în istorie ca împăratul care a pierdut Babilonul
fără luptă pentru că atunci te-ai pus pe băut. În text
apare mereu și mereu „au băut vin“, așa că nu este de
mirare că Belșațar nu-și dă seama că Daniel îi spune
„s-a încheiat, totul a ajuns la sfârșit“. Era atât de beat
încât zice: „Aduceți haina de purpură, lanțul de aur, să
ajungi al treilea în împărăție.“ Dar el pierduse
împărăția! A uitat cât de periculos este vinul. În
momentul în care puterea de judecată îți este umbrită,
nu mai acționezi la parametri maximi. Din unul care
poruncește și se întâmplă, ajunge un om îngălbenit,
derutat, înspăimântat și la urmă omorât; dintr-un
stăpân absolut pierde tot ce are fără luptă. Inima
îngâmfată și cupa cu vin au fost cauzele căderii lui.
Învață de la Belșațar cum să nu fii, ce să nu faci. Nu
lăsa ca nimic, niciodată, să-ți umbrească puterea de
judecată. Altfel vei rămâne în istorie ca unul care
pierde ce nu a mai pierdut nimeni. Acesta a fost
Belșațar - un împărat arogant și bețiv, un împărat
care, în vreme de război, în loc să se apere și să
vegheze dă un ospăț.
! Este însă și un personaj pozitiv în text, pe
lângă Daniel, un personaj care vede lucrurile mai bine
ca împăratul: împărăteasa. Ea îi spune: „Este în
împărăția ta un om care dezleagă lucruri încâlcite, un
bărbat care are Duhul Dumnezeilor celor sfinți.
Cheamă-l, și el îți va da explicația.“ Așa a fost. Dacă
tu cunoști oameni care calcă pe urmele lui Belșațar, fii
pentru ei așa cum a fost împărăteasa pentru Belșațar.
În acea situație a fost prea târziu, sacrilegiul a fost
comis, el a mers mult prea departe, dar și în acea
situație a fost cineva care a învățat ce trebuie să
învețe. Nu te lăsa dus de mulțime. Aici avem o mie
care fac rele, dar este între ei o persoană care nu era
ca ei. Oricât de mulți ar merge pe calea pe care nu
trebuie să meargă, tu să nu mergi. ▲
Norma divină și anormalul uman
Florin Vancea (New Life RBC, Hollywood, FL)
Să ieșim din obișnuit și să intrăm în normal
# Nu confunda obișnuitul cu normalul.
! Obișnuitul este ceea ce a devenit un obicei,
poate fi bun sau rău, pe când normalul este ceea ce
este în concordanță cu norma.
! Obișnuitul poate să fie anormal, și din păcate
așa este când este vorba de lumea păcatului.
! Nu este normal ca oamenii creați de
Dumnezeu cu scopul de a trăi pentru gloria Lui să
trăiască pentru ei înșiși, dar este obișnuit.
! Nu este normal ca oamenii în absolută
dependență de Creatorul care susține Universul și
propria lor viață să-l ingnore pe Dumnezeu și să-i
încalce legile, dar este obișnuit.
! Tabloul lumii anormale in care trăim este
prezentat cu claritate in Epistola către Romani,
capitolul 3. Sumarul acestui tablou este versetul 23:
„Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui
Dumnezeu.“
! Lumea în care trăim este o lume anormală și
este în disperată nevoie de normalizare.
! Norma divină este Legea divină.
! Legea lui Dumnezeu reprezintă norma divină,
dar pentru noi este imposibil să satisfacem acest
standard al legii, deși nu este un standard exagerat, ci
normal. Anormală este incapacitatea noastră de a
onora acest standard. Această anormalitate sau
anomalie este produsul păcatului în noi. Dumnezeu
ne arată în Legea sa standardul său de la care el nu
poate face rabat, pentru că dacă ar face ar fi și el
anormal ca și noi.
! Procesul de normalizare sau de aducere a
omului la normal presupune alinierea ființei umane la
norma divină. Observați că normalizarea nu este
aducerea normei divine la nivelul omului, pentru că
aceasta ar însemna anormalizarea normei lui
Dumnezeu, ci normalizarea este aducerea omului la
norma divină.
! Cum poate omul să
se ridice la standardul
imposibil al normei lui
Dumnezeu?
! Isus Cristos este Normalul lui
Dumnezeu care a coborât în lumea
anormală.
Teologie
! Singurul om normal care a trăit pe
pământ, după căderea oamenilor în păcat,
a fost Isus Cristos.
! El a venit să ne elibereze de
anomalia păcatului și să normalizeze ființa
umană. Dumnezeu Tatăl a declarat (Matei
3:17b): „Acesta este Fiul meu prea iubit, în
care îmi găsesc plăcerea.“ El corespunde
normei lui Dumnezeu și Dumnezeu își
găsește plăcerea în el.
! Isus Cristos a fost ființa umană absolut
normală, în sensul că El a respectat întocmai norma
divină, adică Legea lui Dumnezeu. El spune: „să nu
credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am
venit nu să stric, ci să împlinesc“ (Matei 5: 17).
! El este „normalul“ în două sensuri: (1) El
respectă întocmai norma lui Dumnezeu, adică
satisface în mod perfect cerințele lui Dumnezeu. (2) El
împlinește legea și în sensul că El însuși dă sens legii
sau normei pe care Dumnezeu a pus-o în fața
oamenilor. Lega era ca un vas gol pe care Cristos a
venit să-l umple - în felul acesta a împlinit legea lui
Dumnezeu. Legea sau norma lui Dumnezeu este
expresia caracterului lui Dumnezeu, esența ființei
sale. Isus Cristos, fiind Dumnezeu din Dumnezeu
adevărat, nu este doar normal, pentru că respectă
norma, ci este el însuși norma, pentru că el este una
cu Dumnezeu, al cărui caracter îl reflectă această
normă. Gândiți-vă la un arhanghel care respectă
norma lui Dumnezeu, el este o ființă angelică
normală, însă acel arhanghel nu este și norma, ci este
 6 Luminătorul 1, 2012
doar o ființă care se conformează ei. Cristos însă este
el însuși norma, pentru că el însuși este Dumnezeu.
! Deci când Cristos vine în lumea noastră el nu
este doar un model cu privire la felul cum ar trebui
respectată norma divină ci El însuși este norma
divină. Aceasta înseamnă că El nu doar că ne arată
un exemplu de conformare la norma divină, ci, mai
mult, el are autoritatea să ne conformeze pe noi
înșine acestei norme.
! Cristos ne face invitația la normalitate.
! Când Cristos ne invită la normalizare, primul
lucru pe care ni-L cere este lepădarea de noi înșine
(de anormalul nostru).
! Invitația la normalitate este considerată de
mulți ofensatoare, pentru că presupune că cei invitați
nu sunt normali. De aceea unul dintre efectele primare
ale Evangheliei este faptul că ea ofensează, sau
revoltă. Evanghelia, când este predicată corect și
complet, este ofensatoare pentru că ea scoate în
evidență o realitate pe care oamenii ar vrea s-o țină
acunsă, adică anomalia păcatului. Evanghelia ne
expune adevărului inconvenient potrivit căruia fără
Cristos noi suntem anormali și avem disperată nevoie
de normalizare, adică de aliniere la norma lui
Dumnezeu.
Numai cei ce se smeresc recunoscându-și disperata
nevoie și se încred în Cristos pot avea parte de
normalizare, adică de aliniere la norma divină.
! Norma dinvină este în Cristos, deci când Isus
Cristos intră în viața păcătosului aduce cu sine norma
divină. Păcătosul este considerat neprihănit, sau
conform normei, prin credinta în Cristos. Prin urmare
normalizarea este un dar divin, nu o realizare umană.
! Pozițional, credinciosul fiind în Cristos este
normal sau normalizat, adică aliniat la norma pretinsă
de Dumnezeu, aceasta înseamnă că Dumnezeu ne
socoteste neprihăniți. „Dar acum s-a arătat o
neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege -
despre ea mărturisesc Legea și proorocii -, și anume
neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin
credința în Isus Cristos, pentru toți și peste toți cei ce
cred în el. Nu este nici o deosebire.“ (Romani 3: 21,
22). Deci pozițional suntem în Cristos, în Cel ce este
nu doar normal, ci el însuși norma, în el suntem și noi
normalizați. Practic însă, credinciosul nu este pe
deplin normalizat încă, pentru că nu este perfect, dar
este într-un continuu process de normalizare pe care
îl numim proces de sfințire a credincioșilor, adică de
continuă apropiere de norma lui Dumnezeu, de
standardul sfințeniei lui Dumnezeu. Deci credinciosul
trăiește această tensiune între ‘deja’ și ‘nu încă’,
pentru că, în Cristos fiind, credinciosul este socotit
neprihănit, dar nu normalizat total încă, ci în procesul
de creștere în asemănarea cu Cristos. Credinciosul
deci este normal, și totusi în proces de normalizare,
sau, cum spunea Luther despre biserică, comunitatea
credincioșilor, este reformată și în continuu proces de
reformare.
! Într-o lume pe dos normalul este considerat
anormal și anormalul este considerat normal, adică
sfințenia este considerată anormală, iar păcatul este
considerat normal.
! De aceea, în orice epocă credincioșii autentici
au fost și sunt prigoniți. „De altfel, toţi cei ce voiesc să
trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi prigoniţi" (2
Tim 3:12). Prigoana nu înseamnă în mod necesar
martiraj (acesta este forma culminantă a prigonirii), ci
prigoana se manifestă în orice formă de ostilitate față
de evlavie, sau față de norma lui Dumnezeu după
care trăiesc credincioșii.
! Lumea trăiește după normele ei proprii, iar cei
care trăiesc după norma lui Dumnezeu nu sunt
apreciați pentru că inevitabil cele două norme sunt în
conflict - un conflict de valori, care se traduce în
conflict de priorități și proceduri care nu pot fi
conciliate.
! Una dintre metaforele folosite de Dumnezeu în
Scriptură pentru a ilustra starea obișnuită a oamenilor
pe pământ este „întunericul“. Întunericul spiritual
ascunde oamenilor realitatea anormalității în care
trăiesc. A fi în întuneric înseamnă a nu vedea
anormalul în care îți trăiești viața în raport cu norma
lui Dumnezeu.
! Credincioșii care au experimentat nașterea din
nou au fost scoși din obișnuitul lumii și au intrat în
normalul lui Dumnezeu. De aceea credinciosii
autentici in raport cu restul lumii sunt oameni
neobișnuiți, dar, fără îndoială, oameni normali.
! Cerul va fi locul normalității perfecte - în cer
obișnuitul se va suprapune cu normalul pentru că în
cer nu va fi nimic anormal, adică nici o anomalie.
Pentru că Dumnezeu este perfect, totul va fi perfect în
 Luminătorul 1, 2012
cer. Deci cei ce vor popula cerul vor fi oameni care au
experimentat în mod real procesul normalizării în
timpul când trăiau pe pământ. Despre cetatea
cerească, Ierusalimul cel Nou, Biblia ne spune că
„nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în
spurcăciune și în minciună; ci numai cei scriși în
cartea vieții Mielului“ (Apocalipsa 21: 27).
! Iadul va fi un loc normal - nu doar raiul va fi un
loc normal, ci și iadul va fi un loc normal, pentru că
celor din iad li se va da ceea ce norma dreaptă a lui
Dumnezeu impune să li se dea. Norma lui Dumnezeu
cere pedepsirea păcatului în conformitate cu cerințele
perfecțiunii divine. Norma lui Dumnezeu care n-a fost
onorată în viața de pe pământ impune pedepsirea
celor care au dezonorat-o; este normal să fie așa,
deci iadul va fi în conformitate cu norma legii divine,
pentru că norma aceasta cere pedepsirea aceasta.
! Nouă ni se poate părea iadul un loc anormal,
exagerat de dur, o pedeapsă disproporționată față de
vinovăția umană, însă aceste impresii subiective
generate de gândirea noastră sunt o altă expresie a
anormalului în care noi trăim și care este în noi. Omul
este anormal prin natura coruptă de păcat, deci el nu
are cum să judece corect norma perfectă a lui
Dumnezeu.
! Invitația lui Cristos de a ne alinia la norma lui
Dumnezeu este pentru noi o invitație a harului
generos al mântuirii, însă respingerea acestei invitații
nu ne
7
poate oferi nici o altă opțiune decât cea a judecății
divine care în mod inevitabil îi va alinia pe oameni la
norma lui Dumnezeu în pedeapsa pe care această
normă perfectă o impune.
! Adevarata încreștinare înseamnă normalizare
după norma lui Dumnezeu, nu doar intrare în religia
creștină; a intra în normal înseamnă a intra în Cristos
și implicit a intra Cristos în tine, adică normalul în tine.
Acest proces este supranatural și este operat de
Duhul Sfânt, agentul restaurării, adică al normalizării
omului păcătos. Fără acest proces de intrare în
normalul lui Cristos, intrarea în religia crestină are ca
rezultat creștini anormali, adică oameni care poartă
numele de creștini dar nu sunt aliniați la norma lui
Cristos. Această stare este o anomalie cu care se
confruntă biserica acum parcă mai mult decât în alte
epoci.
! Distincția dintre oamenii fără Cristos și cei ce
se numesc creștini este tot mai vagă, creștinii se simt
confortabil in obișnuitul lumii, însă Cristos îi cheamă
pe ai săi să fie altfel și le și dă capacitatea să fie altfel.
! A trăi cu și pentru Cristos cu tot ce suntem și
facem este normal, orice altceva este o anomalie,
oricât de obișnuiti am fi cu ea.
! De aceea este imperativ să luăm seama la
provocările Scripturii: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă
sunteți în credință. Pe voi înșivă cercetați-vă…“ 2 Cor.
13:5. ▲
 RBYA - Wintertrip impressions
Personal Testimonies
When I first heard about this East Coast
Mission Trip, and after I decided to go, I
expected it to be fun and an opportunity get to
know new people and see new places. Yes, I
also knew that we would be singing and
studying the Bible. Now that the trip is over, I
Mission
look back and realize that my predictions were
correct, but it was so much more. I didn't come
h o m e
thinking only
about the
beautiful
scenery that
we saw and
the great
people that
we met, but I came
home trying to start
conversations with
fellow non-believers
around me. I came
home thinking
about how I could
serve my family,
church, and friends. I came questioning myself and
testing myself to see if I even know what the gospel
teaches and how it applies to me. This trip has been a
blessing for all of us; God is great and He may have
worked in the hearts of the youth we met on the trip.
He may have encouraged the churches that we visited
—but one thing I know for sure that He did was
strengthen the faith of the individuals who traveled on
this trip. He helped me understand many things that I
didn’t get in the past, and I thank Him for that.
Andrei Cosovan, CA
Those who have attended the RBYA 2011-2012
Winter Missions Trip will have different reasons as to
why they enjoyed the trip. There were many ways in
which one could have served the local churches
during the time in which we traveled.
I attended this trip with the goal of serving others; little
did I know that God had greater plans for me.
Besides trying to encourage local churches as a
whole, our group attempted to strengthen the local
youth of various cities by having youth nights, group
Bible studies, and by just talking to them. After
attending daily small groups for prayer and Bible
study, I can honestly say that the Lord has taught me
much. I, along with
others on the trip,
gained new insight
by reading the
Word together and
by discussing
Christian living. By
visiting many
churches in the
U.S. and Canada, I
was able to witness
many dedicated
Christians. These
people are
committed to their
church, their
brothers, and to their faith. The generosity of our hosts
was also very touching. Seeing the love that people
had for us was very uplifting, and I thank the Lord for
these people.
Like I said before, I was going on this trip with the faith
that God would use me to impact others, but by the
Grace of God, He allowed for me to be impacted by
others. I thank those who planned out this trip and
want to encourage others to attend the trip next year.
Zack Gabor, IL
This winter trip my eyes were really opened to the
abundance of spiritual blessings God truly does
overdose on His chosen ones and on those whom He
calls and sets apart for specific purposes. I love being
Luminătorul 1, 2012
around these such seeking Christians because I feel
like we, as spiritually-minded believers in Christ, are
supernaturally in sync with one another so very much
because of the deep and similar ways God has
worked and continually matures in our lives. The
entire concept of “normal” in the Christian sphere
versus the world differs sharply. It is this sensitive
connection of believers in rich fellowship with the Holy
Spirit that serves as the avenue for understanding “the
things freely given us by God” (1 Corinthians 2:12).
The greatest way I saw this taking place was via our
prayer teams. I was so struck, uplifted, baffled, and
just reassured by the prayer lives of our team this year
—just the way they speak to God, which really brings
out how they know God: as Saviour, Lord, King, and
truly Best Friend. Indeed, you can know how much
someone knows about and understands God, the
Gospel, and Grace by the way he/she prays. What a
refreshing encouragement (God knows I needed) to
know there are others alongside you who find it
normal to seek the things of God and be about the
Father’s business.
Beti Pindic, NC
Thank you all for coming to PA. God works in ways
that people sometimes don't understand. The entire
team brought much joy, and I felt God there with us as
we were in fellowship together. I'm glad that these
youth chose to give God their holiday time, working to
spread the Gospel rather than relaxing at home with
family and friends. Thank you again!
Mircha Hrizhynku, PA
Au trecut deja săptămâni de când am plecat în turneu,
dar amintirile îmi sunt încă proaspete în minte. De
ceva timp lucrul care mă preocupa era cum să mă
aproprii de Domnul. Călcasem strâmb, lumea intrase
adânc în viața mea și metodele pe care le foloseam
eu, chiar și postul și rugăciunea, nu aveau nici un
efect. Știam că lipsește o piesă din ceea ce
înțelegeam sau din modalitățile pe care le
întrebuințam. Astfel am plecat în acest turneu măcinat
de gânduri și de îngrijorări. La intâlnirea mea cu
grupul m-am bucurat și într-un fel am fost surprins de
maturitatea și relația spirituală a unor membri din
grup. Admiram foarte mult dorința lor de a se apropia
9
de Domnul si de a-l sluji cu ființa lor în totalitate. În
preucupările de zi cu zi și în căderile mele am uitat ce
înseamnă să fii predat in totalitate Domnului. Piesa
care îmi lipsea în apropierea mea de Domnul era
aceasta (pe care am înțeles-o in acest turneu): că nu
îl lăsam pe Domnul să lucreze în viața mea. Nu
recunoșteam că puterea lui poate să mă schimbe.
Desigur că nu spuneam asemenea cuvinte, dar o
făceam cu fapta. Nu recunoșteam că Domnul poate
schimba totul, în parte din cauza înțelegerilor greșite
pe care le aveam cu privire la pocăință, pe de altă
parte din cauza egoismului meu - doream  prin
puterea mea să scot lumea din viața mea si astfel să
îmi aduc onoare mie. În rugăciunile mele întodeauna
recunoșteam în fața Domnului că sunt falimentar, dar
cu fapta nu dădeam dovadă de așa ceva. Țineam
prea mult la reputația mea. M-am rugat de mai multe
ori Domnului să mă frângă, fiindcă eu nu aveam
putere. Și nu a fost ușor. Cu toate că știam versetul
din Iacov 5:16, „mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi
rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi; mare
putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit“, si
cu toate că de fel sunt foarte închis, am făcut-o,
mi-am deschis inima si am spus ce mă apasă.
Uitându-mă în urmă, mulțumesc lui Dumnezeu că m-a
ajutat să fac pasul acesta și mă rog ca Domnul să-și
reverse în continuare îndurarea sa față de mine. God
knows the heart.
Alex Cojan, CA
Interviews
What experience struck you most/stuck out the most?
What happened?
The discussions about the Gospel were very
memorable for me, along with the times in prayer with
the prayer team. The talks in the cars and at night with
the person I was rooming was also encouraging.
How did God work to transform your perspective of
our Christian faith?
I was challenged to think through on how to apply the
Gospel to different situations and areas of the trip.
If you could capture this trip (its power/focus/
emphasis) in one word or in a few words, what would
 10 Luminătorul 1, 2012

it be?
The Gospel needs to reign in all areas of our lives.
Why would you encourage people to go on this trip?
Many youth do not spend much time in the Scriptures,
prayer or serving others very much, so I would
encourage those that want to grow in the faith and
develop their gifts/talents.
Mircea Ionescu (Buni), KY
 
Why would you encourage people to go on this trip?
One aspect that builds us up is the fact that we are
meeting to glorify our living God, and therefore this
creates a strong binding fellowship among us.  The
conversations we have are relevant to what we each
struggle with and the word of God dwells richly among
us (Bible studies, scripture reading). 
Benjamin Nistor, FL

What experience struck you most/stuck out the most? If you could capture this trip (its power/focus/
What happened? emphasis) in one word or in a few words, what would
The Bible studies we had in Massachusetts were it be?
amazing and filled with God's wonderful grace.  It was "Very powerful."
extremely encouraging to see how receptive the youth
were to the gospel.  When people ask
  you how winter trip
How did God work went, what will/did
to transform your you talk about?
perspective of our It was encouraging
Christian faith? for me to spend two
As always, the Lord weeks with godly
is always stirring people and to see
and bringing about how God works
a deeper through our lives to
understanding of further His
the power of the Kingdom. We
gospel.  This trip covered a wide
was encouraging range of helpful
because it helped topics from "What
me really focus on the Gospel means"
Jesus' finished work at the cross. We are trusting in a to questions like "Do girls like beards?" Lol. 
God who  IS  living and working and active, and we
trust a Word that IS always challenging and humbling Why would you encourage people to go on this trip?
us. This trip really does bring you out of your comfort
zone, and we all need that so we won't fall into being
If you could capture this trip (its power/focus/ self-centered and self-focused.  I think when believers
emphasis) in one word or in a few words, what would come together to discuss their beliefs and encourage
it be? one another in what is right and biblical, we all find
Jesus + Nothing = Everything things in ourselves that need to change and be
edified. 1 Th. 5:11.
When people ask you how winter trip went, what will/ "Let no one despise your youth, but be an example to
did you talk about? the believers in word, in conduct, in love, in spirit, in
The need for the gospel in our Romanian community, faith, in purity." 1 Timothy 4:12
the wonderful response to the gospel among youth, Dorina Choban
and the only hope that is found in Jesus Christ.
 Luminătorul 1, 2012
Short Articles
By the grace of God I have come to hear the gospel,
the Good News, in such a profound and liberating way
that it has transformed my understanding of it and
how it applies to my daily life. On this trip I have been
daily reminded and challenged by my family in Christ
to dwell on the redeeming work of Christ and not to
look to what I accomplish or how I fail.
! I have trusted in the work Christ has done on
the cross in my stead - He took the penalty for my
transgression and has imputed His righteousness to
me, I am no longer guilty in front of God. But what I'm
forgetting is that He lived a perfect life and fulfilled the
law before He gave
His life as
atonement for sin.
What does that
mean for me?  in my life. Every
! He has lived
that perfect life in
my stead. I could
never, even after
being born again,
live up to His
standard of
perfection but Christ
has done it for me.
That is why I can
only boast in Christ.
Why do I get so depressed and disappointed when I
fail yet again to do this thing or that? Do I believe that
by doing certain things (like wake up early and read
the Bible for an hour, or pray every night, or witness,
or be nice to my brothers and sisters etc.) that I am
somehow pleasant in His sight and He is then closer
to me and owes me blessings? Or if I fail, He turns His
back and withholds something good from me?
! That by what I do I somehow change my
status with God?? Is this not going back to the deeds
of the law? I'm yet again trusting in my own goodness
and forgetting that I'm hidden in Christ, God calls me
His beloved, all He sees is His perfect Son and no
matter how many good things I do (pray, do mission
work, sing in church...) I will not be able to add or take
11
away from that. 
! He welcomes me into His family, washes away
my sins and guilt, sanctifies me, intercedes for me,
molds me into the image of Christ, matures me,
blesses me in this life, purifies my faith, welcomes me
into Heaven and gives me inheritance in the heavenly
places all out of His free will and because of His
goodness and His grace, and all without waiting for
me to somehow earn it.
! He that spared not His own Son, but delivered
Him up for us all, how shall He not with Him also
freely give us all things? (Romans 8:32)
! Why do I still try to earn His love; His
approval?? What can I do that is good enough? I can
only keep reminding myself of His grace, keep
preaching the
gospel to myself
and lean wholly on
His redemptive work
passage I come
across in my daily
reading somehow
puts into evidence
this Fact of grace; I
see His grace so
much more clearly
and continually
manifested in so
many ways where I
had passed over it
so easily before...It's all about Him—who He is and
what He did and does. And every time deeds are
mentioned, the clear implication is this: Know Him and
you will obey; abide/remain in Him and you will bring
fruit. Never the other way around.
! Again and again the emphasis is on doing
nothing to earn His grace but gaining everything when
accepting it as grace. All I can do is grow in my
knowledge of this grace, deepen my understanding
of Jesus Christ, and live out my life in gratefulness to
Him, leaning solely on Him and not my own standards
of good. Praise be to God!
! “Blessed be the God and Father of our Lord
Jesus Christ, who hath blessed us with all spiritual
blessings in heavenly places in Christ: According as
12
He hath chosen us in Him before the foundation of the
world, that we should be holy and without blame
before Him in love: Having predestined us unto the
adoption of children by Jesus Christ to Himself,
according to the good pleasure of His will, To the
praise of the glory of His grace, wherein He hath
made us accepted in the Beloved. In whom we have
redemption through His blood, the forgiveness of sins,
according to the riches of his grace...” (Ephesians
1:3-8).
Anna Choban, CA
Through my brothers and sisters and His word,
God pointed out my lack of knowledge of Him on this
trip. There is a difference between knowing about God
and knowing Him
p e r s o n a l l y, a n d
I realized I was in the
fi r s t c a t e g o r y . I
thought that by doing
things for God I
would know Him
more, but instead I
was focusing on my
works and my
performance.   In 1
Corinthians 2:2, 5
Paul writes, “For I
resolved to
know  nothing  else
while I was with you
except  Jesus  Christ  and  him  crucified." Why? “…so
that your faith might not rest on human wisdom, but
on God’s power.”   So in other words, Paul is saying
that knowing Jesus is everything, and this knowledge
doesn’t come from human wisdom but it is revealed to
us by Him because of His sovereign grace and
love.  And this was the very thing continuously
mentioned on the trip:  Jesus plus nothing equals
everything! God showed me that knowing Him means
resting on His mercy and grace and trusting that by
Jesus’ death on the cross, I am redeemed and
righteous before God  (Eph 2:8-10). He accomplished
all of this so that I would not boast in my works but in
the cross of Jesus Christ  (Gal 6:14).  When we
understand that we can do nothing to attain salvation,
Luminătorul 1, 2012
we will be able to count everything as loss because
knowing Christ Jesus will be our greatest treasure!
( P h i l 3 : 7 - 8 )  “ B u t ( l e t u s )  g r o w  i n
the  grace  and  knowledge  of our Lord and Savior
Jesus Christ” (2 Peter 3:18).
Daniela Grib, CA
I praise God for meeting me on this winter trip, for
surrounding me with brothers and sisters who are
passionate about glorifying Him, and for challenging
me to examine my faith through new eyes. Even as
this trip has come to an end, I contemplate about my
relationship to God and to the world. I ask myself
about my motivations for acting in certain ways and
doing certain activities. During the trip I was
repeatedly challenged
to reflect whether I
was behaving out of
"fear of man" or "fear
of God." As I continue
to examine my
actions, I now strive
to live my life to
glorify God, and I am
less concerned with
peer pressure or peer
approval. I know that
my duty as a child of
God is to share my
love of Christ with
others. With boldness, I am ready to share the simple
yet incredibly powerful message of the Gospel with
those around me because I am now aware of the
need for the truth even in our Christian circles. More
convinced of the incredible power of prayer after
participating in those 40 min - 1 hour prayer meetings
on the trip, I am determined to make prayer a priority
in my life as I return to campus. Striving to live a holy,
set-apart life for God, I know that I will fail, but I return
to Christ continuously and rejoice in his wonderful
grace which has accomplished all things and has
taken all burdens off of me.
Paula Daniliuc, IL ▲
Cum ar trebui să fie
biserica
AidenTozer
! „Mi-este teamă de noul val de religie care a
venit. A început în Statele Unite şi acum se
răspândeşte. Este un fel de ezoterism al sufletului şi
al minţii însoţit de fenomene ciudate. Mi-e teamă de
orice nu necesită curăţie de inimă şi neprihănire a
conduitei în viaţă din partea individului. Tânjesc de
asemenea ca, prin îndurările blânde ale lui Cristos, să
existe printre noi următoarele lucruri:
! 1. O simplitate frumoasă. Întotdeauna sunt
precaut faţă de artificialitatea şi complexitatea religiei.
Aş vrea să văd simplitate. Domnul nostru Isus a fost
unul dintre cei mai simpli oameni care au trăit
vreodată. Pur şi simplu, nu-l puteai implica în nimic
formal. El a spus ce avea de spus la fel de frumos şi
de natural precum cântă o pasăre dimineaţa în copac.
Aceasta este ceea ce aş vrea să văd restaurat în
biserici. La polul opus se află artificialitatea si
complexitatea.
! 2. O dragoste creştinească radiantă. Îmi
doresc să văd o restaurare a dragostei creştineşti
care să radieze în aşa fel încât să fie imposibil să
găseşti pe cineva care să vorbească cu asprime sau
fără milă despre cineva sau cuiva. Aceasta necesită
multa chibzuință şi multă rugăciune necontenită.
Diavolul ar face o criză. Ar fi atât de supărat şi aşa de
dezamăgit că ar sta îmbufnat ani în şir în iadul creat
chiar de el. În această ultimă perioadă de moarte a
dispensaţiei creştine ar trebui să existe un grup de
creştini care să aibă dragoste radiantă, nişte oameni
atât de iubitori încât să nu-i poţi face să vorbească
nedrept şi fără milă.
! 3. Un sentiment de reverenţă plină de
umilinţă. Sunt dezamăgit de faptul că venim la
biserică fără sentimentul prezenţei lui Dumnezeu şi
fără sentimentul reverenţei pline de umilinţă. Există
religii false, secte religioase stranii şi secte ale
creştinismului care cred că Îl ţin pe Dumnezeu într-o
cutie şi atunci când se apropie de
cutia aceea simt o reverenţă plină de
teamă şi de uimire. Binenţeles că tu şi
eu vrem să fim izbăviţi de un
Pastorală
asemenea păgânism sau de o
asemenea sectă falsă. Dar am vrea de
asemenea să vedem un grup de
oameni care să fie ferm convins că
Dumnezeu este cu ei – nu într-o cutie
sau într-un biscuit, ci în mijlocul lor –
să ştie că Isus Cristos este cu
adevărat printre ei şi să aibă
sentimentul reverenţei pline de
umilintă atunci când se adunaă
împreună!
! 4. O adiere de lipsă de formalism plină de
bucurie. Marele predicator englez care a fost păstor
timp de mulţi ani la capela Westminster din Londra, G.
Campbell Morgan, şi-a lăsat biserica şi s-a dus în
Ţara Galilor unde trezirea era în desfăşurare sub
Evan Roberts la începutul secolului. A stat în acea
ţară o vreme şi a absorbit slava ce ieşea de acolo. Am
citit predica care a ținut-o congregației lui după aceea;
a fost cea mai mustrătoare predică pe care a ţinut-o el
vreodată.
! Le-a spus: „Cântările voastre sunt lipsite de
bucurie, comportarea şi vorbirea sunt lipsite de
bucurie şi nu aveţi acel avânt şi acea bucurie pe care
le-am văzut în Ţara Galilor.“ I-a sfătuit că au nevoie să
ajungă într-un punct în care să-i cuprindă acea adiere
a lipsei de formalitate pline de bucurie.
! 5. Un loc în care fiecare să-i socotească pe
ceilalţi mai presus decât pe ei însişi. Ca urmare a
acestui lucru, toţi ar trebui să dorească să slujească şi
nimeni să nu caute să obţină o poziţie anume. Nimic
nu e mai dureros de amuzant ca ambiţia în biserica lui
Cristos. E ca şi cum un om care ajunge într-o barcă
 14
de salvare datorită faptului că a fost salvat de la
moarte în adâncurile oceanului ar începe să se
ambiţioneze pentru a deveni căpitanul bărcii în drumul
acesteia de a-i salva pe cei ce sunt în ea. E ca şi cum
un om ar vrea să pătrundă într-o zonă distrusă, lovită
de cutremur, în care oamenii mor, și s-ar lupta pentru
o poziţie înaltă acolo.
! 6. O sinceritate de copil. Iubesc copiii
datorită sincerităţii lor incredibil de frumoase. Se uită
la tine şi îţi spun cele mai simple lucruri posibile. Dacă
ar fi puţin mai mari, ar roşii până în vârful urechilor,
însă ei sunt absolut neprefăcuţi. Îmi place să vorbesc
cu ei, îmi place să vină la mine şi să stăm de vorbă,
pentru că înainte să plece întotdeauna îmi spun
anumite lucruri. Dacă nu vrei să se afle ceva, nu
spune celor micuţi, deoarece ei spun absolut orice. Nu
au nimic de ascuns. Cred că, cu limitele cuvenite
vârstei noastre adulte, ar trebui ca, din punct de
vedere spiritual, să fim atât de neprefăcuţi încât să nu
fie loc pentru duplicitate sau pentru nesinceritate.
 DOSESCU-­‐PASCALAU
! 7. O prezenţa a lui Cristos care să fie un
miros plăcut de smirnă şi aloe. Când te obişnuieşti
cu mirosul hainei lui, nu mai vrei nimic mai puţin. Dacă
nu am mirosit niciodată smirnă sau aloe putem să ne
continuăm viaţa şi să nu tânjim după aşa ceva. Dar o
singură adiere frumoasă a miresmei hainei lui şi nu
vom mai fi vreodată multumiţi cu ceva mai puţin!
! 8. Răspunsuri la rugăciuni. Minunile n-ar
trebui să fie rar întâlnite. Nu sunt un predicator al
miracolelor. Am fost în biserici în care se anunţau
întâlniri în care urma să se înfăptuiască miracole.
Dacă arunci o privire într-un ziar de sâmbătă, vei
vedea din când în când pe cineva care ajunge în
oraşul tău şi face următorul anunţ: „Veniţi să vedeţi
minuni!“ De acest fel de minuni nu-mi pasă.
! Nu poţi să obţii un miracol aşa cum obţii o
reacţie chimică. Nu poţi să faci un miracol aşa cum
face acte de magie un magician pe scenă. Dumnezeu
nu se vinde în mâinile magicienilor religioşi. Eu nu
cred în acest fel de miracole. Cred în miracolele pe
care Dumnezeu le dă oamenilor Lui care trăiesc atât
de aproape de El încât răspunsurile la rugăciuni sunt
obişnuite, iar minunile nu le sunt nefamiliare.
! John Wesley nu şi-a permis niciodată să
predice despre minuni, dar minunile care au urmat
lucrarea lui John Wesley au fost de necrezut. Odată
Luminătorul 1, 2012
trebuia să-şi împlinească o obligaţie, dar calul a
început deodată să şchiopăteze şi nu a mai putut
merge. Wesley s-a dat jos, a îngenunchiat lângă cal şi
s-a rugat pentru vindecarea lui. A poi s-a urcat din nou
şi și-a continuat călătoria către locul în care trebuia să
ajungă, fără ca animalul să mai şchiopăteze. Wesley
nu a făcut reclamă acestei minuni şi nu a spus: „O să
ridicăm un cort mare şi o să facem miracolul
cunoscut.“ Dumnezeu pur şi simplu făcea aceste
minuni pentru el.
! Deşi Charles Spurgeon nu a predicat
vindecarea, totuşi, în Londra s-au vindecat mai mulţi
oameni ca răspuns la rugăciunile sale decât a
vindecat vreodată un doctor acolo. Despre acest fel
de minuni vorbesc.
! Asa ar trebui să fie Biserica… ▲
ANA
! Anuța, cum era cunoscută, s-a născut în
familia Ioan și Ecaterina Dosescu, la 15 iulie 1949,
în comuna Pesac, județul Timiș, România. S-a
căsătorit cu Ioan Pascalau și împreună au fost
binecuvântați cu doi copii: Adina și Silviu. A absolvit
universitatea și a devenit inginer chimist. Ea l-a
primit pe Domnul Isus în viața ei ca Domn și
Mântuitor în Biserica nr.2 din Timișoara, unde a fost
membră. În 1990 a emigrat în Canada. Împreună cu
Ioan și Silviu, a fost membră la Biserica din Windsor
până pe data de 28 octombrie 2011, când Domnul a
chemat-o acasă în slavă.
! „Scumpă este înaintea Domnului moartea
! celor iubiți de El.” Ps. 116:15
Traian (Nuțu) Dosescu
Regele meu
S.M Lockridge

Regele meu S-a născut Rege EL e subiectul celor

Biblia spune că El e de 7 ori Rege mai mari critici
El e Regele Iudeilor – un Rege rasial El e doctrina
El e Regele lui Israel – un Rege național fundamentală a
El e Regele neprihănirii teologiei
El e Regele veacurilor El e revelația întrupată
El e Regele cerurilor Acesta e Regele meu
El e Regele gloriei El e minunea veacurilor

Adorare
El e Regele regilor si Domnul domnilor El e superlativul a tot ceea ce poți să
Acesta-i Regele meu numești „BUN“
Mă-ntreb, Îl cunoști tu pe El? El e Singurul care poate să-ți împlinească
Îl cunoști? toate nevoile în mod simultan
Nu încerca să mă duci în eroare El dă putere celui slab
Îl cunoști tu pe acest Rege al meu? El este cel mai aproape de cel ispitit și
David a spus că Cerurile declară slava Lui Dumnezeu încercat
și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui El simpatizează, simte cu cel nenorocit și
Regele meu e singurul a cărui dragoste fără margini oferă izbăvire
nu poate fi măsurată sau definită El e Dumnezeu puternic, și El oferă
Nici un telescop nu poate aduce in vizibilitate călăuzire. El vindecă pe cel bolnav
marginea și țărmul resurselor Sale El curățește pe cei leproși
Nici o barieră nu poate stăvili revărsarea El iartă pe cei păcătoși
binecuvântărilor Sale El eliberează pe cei  datori
El e Cel Atotputernic care rămâne în veac El dă eliberare celor captivi
El e întru totul sincer și onest El apără pe cei slabi
El e veșnic neclintit El binecuvântează pe cei tineri
El e un veșnic izvor de grație El slujește pe cei nenorociți
El posedă toată puterea împărătească El are considerație pentru cei în vârstă
El e milos și îndurător fără părtinire El răsplătește pe cel sârguincios și îl înalță pe cel umil
Acesta-i Regele meu Îl cunoști?
El e Fiul Lui Dumnezeu Regele meu e cheia cunoștintei
El e Mântuitorul celui păcătos El este izvorul înțelepciunii
El e inima civilizației El este poarta izbăvirii
El există Singur prin Sine Însuși El este cărarea păcii
El e nobil, maiestuos El e calea neprihănirii
E unic El e drumul sfințeniei
El e fără seamăn El e Poarta slavei
El e fără precedent El e stăpânul celor mari
El e Suprem El este căpetenia învingătorilor
El e pro-eminent El este Căpetenia eroilor
El e cea mai înaltă, cea mai măreață idee în literatură El este liderul tuturor legislațiilor
El e cea mai înaltă personalitate în filosofie El veghează asupra celor ce biruiesc
16 Luminătorul 1, 2012

El este guvernatorul celor ce guvernează Și slava,

El este Printul prinților Noi încercăm să ne asumăm prestigiul, onoarea și
El este Regele regilor si Domnul domnilor gloria pentru noi, dar toată slava Îi aparține numai Lui
Acesta-i Regele meu. Da, Regele meu Da, a ta este împărăția, și puterea, și slava, în vecii
Slujirea Sa e multiplă vecilor, și-n veci de veci...
Fagaduinta Sa e sigura Cât durează aceasta? În veci de veci, și-n vecii
Lumina Sa e fără egal in strălucire vecilor, și-n veac, și-atunci AMIN.
Bunătatea Sa e fără de margini
Îndurarea Sa e veșnică Traducere, Echipa „One A Week“▲
Iubirea Sa e neschimbată
Cuvântul Său e îndeajuns
Harul Său e suficient
Domnia Sa e dreaptă
Jugul Său e bun și sarcina Sa e ușoară
As vrea să ți-L pot descrie, dar e de nedescris
El e de nedescris, Da.
E de neconceput,
E invincibil
E irezistibil,
Vă spun, cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde, cum ar
putea un muritor să-L explice?
Nu-L poți scoate din mintea ta
Nu poți să-ți speli mâinile de EL
Nu poți să-I supraviețuiești, și nu poți viețui fără EL
Fariseii nu L-au putut suferi, dar și-au dat seama că
nu-L pot opri.
Pilat n-a putut găsi nici o vină in EL
Martorii nu au putut să se uneasca in învinuirile ce I
le-au adus
Irod nu L-a putut ucide
Moartea nu L-a putut stăpâni, mormântul nu L-a putut
reține
Acesta-i Regele meu
El a fost dintotdeauna, și va fi întotdeauna
N-a avut predecesor si nu va avea niciodată vreun
succesor.
N-a fost nimeni înainte de EL și nu va fi nimeni după
El.
Nu-L vei putea învinui sau acuza în fața vreunui Guido Reni, The Head of Christ
tribunal, și nici nu va demisiona vreodată
Acesta-i Regele meu, Regele meu!
Căci a Ta este împărăția, și puterea, și slava
Toată puterea aparține Regelui meu
Puterea rasială, economică, militară, puterea lui
Dumnezeu
Căci a Ta este puterea, Da.
Billy Graham în România
Doru Radu (Golgotha RBC, Detroit)
  De-a lungul impresionantei sale lucrări, Billy
Graham a reuşit să viziteze o serie de ţări comuniste -
URSS, China, Coreea de Nord, Cehoslovacia,
Ungaria şi România. O performanţă de invidiat. Cum
a reuşit oare să fie acceptat? A fost intens criticat de
presa americană şi de unii creştini pentru vizitarea
ţărilor unde fraţii erau persecutaţi, pentru că astfel
dădea o anumită credibilitate falselor pretenţii
guvernamentale. Ba a mai dat şi declaraţii
controversate care i-au îndurerat pe cei ce sufereau în
comunism. Şi eu l-am criticat aspru pentru acele
declaraţii. Rămân totuşi un admirator al acestui mare
om al lui Dumnezeu. Cum a reuşit dumnealui să
obtină aprobare? Care au fost compromisurile făcute?
S-au justificat ele oare? O parte din răspunsuri se
găsesc în „Afacerea Evanghelistul“ (Editura Argonaut,
Cluj-Napoca, 2010). Autorii cărţii, Denisa Bodeanu şi
Valentin Vasile, sunt doi cercetători de la CNSAS (1)
care au găsit dosarul de Securitate cu același titlu
privind urmărirea/supravegherea vizitei marelui
evanghelist. Documentele nu pot fi reproduse fără
acordul autorilor. Mă limitez deci la câteva consideraţii
personale pe baza lor.
! Ce a urmărit guvernul comunist din România
prin vizita lui Graham?
! Guvernul român spera să obţină cu titlu
permanent clauza naţiunii celei mai favorizate, fără
verificări anuale; românii au constatat o semnificativă
îmbunătăţire a imaginii ţărilor comuniste ce l-au primit
pe Billy Graham. În plus, guvernul a cerut o emisiune
la TV, la o oră de vârf, în care să fie lăudat regimul
ceauşist. Au mai cerut ca în cartea despre vizita
evanghelistului să fie lăudată libertatea religioasă și
combătute „criticile nejuste la adresa ţării noastre“.
Toate acestea pe cheltuiala BGEA(2).
! Ce a cerut (BGEA)?
! Misiunea americană a acceptat emisiunea la
TV și cartea despre vizită fără critici la adresa
României. În schimb, a cerut ca Billy Graham să fie
lăsat să predice in
biserici și să
primească un titlu de
doctor honoris causa.
! După negocieri complexe,
tergiversări şi multe condiţii, guvernul
român a autorizat vizita şi predicarea în
diferite biserici. Vizita s-a desfăşurat între 6
Istorie
şi 17 septembrie 1985 la invitaţia
Mitropolitului Antonie Plămădeală; fratele
Graham a predicat în șapte oraşe din
România.
! Negocierile din partea BGEA au fost
purtate de către Dr. Haraszti, iar din partea
română, în principal, de Departamentul
Cultelor. Deşi a cerut să fie primit de
Ceauşescu, Billy Graham a fost primit doar
de viceprim-ministrul guvernului. La negocieri au fost
prezenţi în permanenţă reprezentanţi ai Uniunii
Baptiste. Haraszti părea expert in Europa de Est, el
aranjând vizita fratelui Graham şi în celelalte ţări
comuniste.
! Partea americană n-a obiectat la conditţiile
impuse, acceptând chiar şi cererea ca în predică să
fie introduse date din istoria României şi aspecte
sociale. Uniunea Baptistă a susţinut mereu punctul de
vedere guvernamental fără obiecţii. Haraszti cunoştea
bine situaţia din ţară. În timpul negocierilor s-a spus
clar că existau informaţii critice la adresa României.
Iosif Ţon, se spune, a cerut BGEA să nu accepte o
vizită in România pentru că vizita va fi folosită în scop
de propagandă; tot el, împreună cu Radu Căpuşan,
ameninţa cu demonstraţii în SUA contra vizitei lui Billy
Graham in România. Cu toate acestea, delegatul
BGEA a acceptat cererile românești. Haraszti se arăta
extrem de nemulţumit de fostul ambasador american
la Bucuresti, Funderburk, cunoscut critic al lui
Ceauşescu; atitudinea delegatului BGEA a fost pe
placul românilor.
 18
Nici măcar după „intervenţia în forţă a organelor“ care
au tăiat pentru a doua oară amplificarea la Timişoara,
BGEA n-a protestat si n-a ameninţat cu întreruperea
vizitei. Billy Graham a urmat fidel traseul trasat şi n-a
încercat să se întâlnească cu credincioşi, în afara
celor oficiali. Şi nici să afle de la ei situaţia din ţară.
Cei care au reuşit să-l contacteze personal s-au
expus ameninţărilor Securităţii. În plus, la adunarea
pentru dezarmare şi pace de la Bucureşti, el a spus
că nimeni nu i s-a plâns de persecuţii religioase.
Totuşi, unii credincioşi i-au informat pe unii membri ai
delegaţiei despre persecuţiile din ţară. Să nu fi
transmis aceştia lui Billy Graham informaţiile primite?
! Spre cinstea sa, dupa revenirea în USA,
BGEA n-a dat curs tuturor cererilor României.
Asociaţia misionară a criticat în publicaţia ei unele
abuzuri din România, precum dărâmarea bisericii
baptiste Bistriţa, lucru care i-a înfuriat pe români. În
plus, Billy Graham a refuzat să se
întâlnească cu o delegaţie română
în Elveţia, iar filmul şi cartea despre
vizita sa întârziau să apară. Când
cartea a apărut în sfârşit, România
a cerut să fie retrasă şi refăcută
pentru că ea cuprindea şi aspecte
critice la adresa ei. Regimul
ceauşist fumega de furie.
Interesantă mi s-a părut justificarea
lui Haraszti pentru nerespectarea promisiunilor. El
susţinea că Billy Graham a fost atacat de presă după
vizită şi că a fost influenţat de unul din consilierii săi,
agent FBI (sic!). A fost oare sincer emisarul lui Billy
Graham vorbind de infiltarea FBI, sau a vrut să facă
pe placul românilor? Întrebarea e interesantă pentru
că Securitatea ne spunea că toţi misionarii americani
sunt agenţi CIA si că noi, traducătorii lor, am fi pe lista
CIA. Gogoși comuniste ca să ne sperie! Cert este că
delegatul american se dovedeşte un excelent
diplomat, iar negocierile sale sunt în stilul nesincer al
diplomaţilor; în negocierile sale cu românii el a cîştigat
detaşat. Richard Wurmbrand, se spune, i-a scris lui
Billy Graham criticându-l pentru că acesta ceruse
oamenilor să nu emigreze. Haraszti a garantat că
Graham nu se ia după oameni ca Wurmbrand (sic!).
! Informatorii baptişti si de alte confesiuni şi-au
făcut conştiincios „datoria“ atât în timpul negocierilor,
Luminătorul 1, 2012
pe parcursul vizitei, cît şi după aceea. De n-ar fi fost
acţiunile curajoase ale unor credincioşi, numărul celor
ce ar fi auzit Evanghelia ar fi fost cu mult mai mic.
Vigilenţa miliţienilor şi securiştilor obraznici şi agresivi
a fost ineficientă. Conducătorii baptişti s-au dovedit
neputincioşi în a controla mulţimile.
! Securitatea a supravegheat strict vizita; sub
acoperirea de lucrători ai Departamentului Cultelor, 20
de ofiţeri au călătorit cu evanghelistul american peste
tot. Aceştia, fiind cazaţi în acelaşi hotel cu delegaţia
americană, au ascultat telefoanele delegaţiei şi ale
bisericilor vizitate. Securitatea a constituit o echipă
operativă specială la nivel central condusă de maiorul
Măieran Vasile, locţiitor al comandantului Direcției I.
Pe tot parcursul vizitei, Securitatea a încercat prin
diverse mijloace să dezinformeze şi să diminueze
impactul vizitei.
! Impactul asupra lucrării Domnului şi asupra
situatiei politice din România:
- Desigur, mulţi oameni care n-au
mai auzit evanghelia vreodată au
avut ocazia s-o audă, cu sau fără
voia lor; 150,000, după aprecierile
tendenţioase ale Securităţii, s-au
înghesuit să-l vadă pe Billy
Graham. După BGEA, cifra era de
250,000, probabil o exagerare.
- Vizita a însemnat o mare
încurajare pentru noi, o ocazie de a ieşi în public, de a
ne invita colegii… de a ne dovedi că suntem o forţă
socială.
- Vizita n-a avut însă un impact spiritual deosebit. Nu
s-au raportat convertiri de grupuri mari, sau vreo
trezire spirituală. Cauzele pot fi multiple. Între ele a
fost și faptul că situaţia din ţară n-a permis să fie
aduse echipe de suport/pregătire şi consilieri aşa cum
făcea evanghelistul în ţările libere. Din cei 150-200 de
mii de ascultători, cea mai mare parte n-au putut
asculta mesajul din cauza autorităţilor care au tăiat
sonorizarea în afara clădirilor. De vină am fost şi noi,
care am aşteptat un miracol de la un singur om.
Oboseala aşteptării şi logistica au făcut ca unii oameni
să părăsească evanghelizarea după sosirea lui
Graham şi înainte de mesajul acestuia.
- Impactul politic a fost însă major. Comuniştii s-au
păcălit. Cunosc detalii despre grija panicardă cu care
 Luminătorul 1, 2012
au pregătit vizita la Arad. Cetăţeni nereligioși au privit
spre această vizită cu o anumită speranţă. Dumnezeu
a întors planul autorităţilor împotriva lor înseși.
Generalul de Securitate Iulian Vlad, adjunct al
Ministerului de Interne, recunoaşte el însuşi eşecul
demersului comuniştilor: Ce a obţinut România de pe
urma acestei vizite? Unde sunt promisele efecte
pozitive ale vizitei? Cum au fost sancţionaţi cei ce-au
propus-o şi au înghiţit poveştile lui Haraszti et Co.? –
întreabă el în raport.
! Manifestaţiile populare din timpul vizitei au fost
o puternică lovitură dată regimului. Prim-secretari de
judeţ au fost schimbaţi din funcţii; comandanţi de
Securitate, precum cel de la Arad, au fost mustraţi
pentru că au încercat să minimalizeze efectele vizitei
şi au fost prinşi cu minciuna. Colonelul Coşer, Arad, a
trebuit să-şi refacă raportul. Minţise spunând că doar
cîteva „pâlcuri de baptişti“ au venit să-l asculte pe Billy
Graham. Blocul luat cu asalt la Arad vorbeşte de la
sine. Despre restul pot depune și eu mărturie, ca unul
din miile de participanţi.
! Securitatea nu s-a dovedit atât de grozavă cu
toate măsurile speciale intreprinse. Colonelul
recunoaşte eşecul Securităţii de a tăia amplificarea la
Arad; apoi minte din nou încercând o justificare.
Numele credincioşilor cuprinşi în raportul său sunt
eronate; la fel bisericile în care activau aceştia. Se
dovedeşte astfel că securiştii nu erau chiar atât de
bine informaţi și nici atât de profesionişti cum se
zvonea. Trebuia să ne temem mai mult de Domnul şi
mai puţin de ei! Câteva nume sunt corecte; respectivii
se pretinde c-ar fi fost „avertizaţi“.
! Franklin Graham are dreptate când spune că
din reacţia populară se putea vedea că regimul nu va
mai rezista mult. (3)
! Care sunt, dupa 26 de ani, învăţămintele
acestui eveniment?
- După părerea mea, vizita n-a avut efecte spirituale
de durată. Faptul că n-a fost o trezire sau convertiri în
masă dovedeşte că Dumnezeu n-are nevoie de
compromisurile noastre. Billy Graham a fost cu
siguranţă sincer, crezând că îşi face datoria de a
prezenta Vestea Bună. Dar compromisul făcut a
mascat persecuţia, fie si indirect, ceea ce reprezenta
promovarea unui neadevăr. Iar BGEA ştia aceasta.
Faptul că nu s-a dat curs complet cererilor oamenilor
19
lui Ceauşescu atenuează din efectul acestui
compromis. Dar el rămîne un fapt. Gestul său i-a
încurajat şi pe liderii religioşi români care colaborau cu
regimul şi care au susţinut tot timpul punctul de
vedere guvernamental fără pretenţii sau condiţii.
- Liderii creştini care călătoresc astăzi în ţări unde
creştinii sunt persecutaţi şi cei ce dialoghează cu lideri
religioşi sau laici din aceste ţări trebuie să înveţe din
experienţa lui Billy Graham în România. În primul
rând, trebuie avută în vedere situaţia fraţilor care
suferă. Faţă de ei e nevoie de sensibilitate şi
problema lor trebuie ridicată în faţa autorităţilor cu
riscul de a nu fi primiţi cu covorul roşu sau de a nu fi
primiţi deloc. Trebuie ţinut cont că câştigul cel mai
mare în astfel de compromisuri e de partea dictaturilor
și a liderilor religioşi locali compromişi, şi nu de partea
emisarilor/evangheliştilor din ţările libere sau a lucrării
Domnului. Cei ce persecută şi complicii lor caută să
obţină credibilitate. Mai devreme sau mai târziu însă
se va dovedi cine sunt ei de fapt. Cei ce-şi pierd
credibilitatea însă sunt creştinii care, de bună credinţă
fiind, le oferă o străvezie acoperire persecutorilor.
- Chiar dacă aprobă astfel de manifestări, regimurile
totalitare antrenează un imens aparat coercitiv și
propagandistic pentru a le sabota și a le reduce la
dimensiuni decorative, la simple platforme mediatice
profitabile imaginii lor.
- Presiunile asupra dictatorilor dau totuşi rezultate; ele
trebuie contitnuate. Rezultă clar din documente că
Ceauşescu accepta unele „libertăţi“ doar de frica
deteriorării imaginii sale în lume.
- Dumnezeu e Domn și al istoriei; el răstoarnă
planurile celor răi și tot el pune capăt dictaturilor,
oricât de puternice şi înfricoșătoare ar fi ele (Fapte
17:26).
! Binecuvîntat să fie Dumnezeu pentru că mâna
sa cea bună ne-a ocrotit în acele vremi grele! ▲
________________________________
(1)CNSAS - Consilul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
(2)BGEA - Billy Graham Evangelistic Association.
(3) Interviu la Televiziunea Română cu ocazia lansării cărţii
„Afacerea Evanghelistul“.
 Dicționar istoric al baptiștilor români
Ioan Știr (RBC of Houston)
Iubiți frați,
Vă salut în Numele Domnului nostru Isus
Cristos, Mântuitorul.
Vin cu un apel de colaborare în vederea
r
colectării de date biografice despre diferiti frați
a
slujitori baptiști români pe care îi cunoașteți
n
sau aveți acces la biografia lor.
o
Lucrez la editarea unui Dicționar istoric al
i
baptiștilor români și doresc să tipărim o lucrare
ț
cât mai completă, de aceea apelez la toți aceia
c
dintre dumneavoastră care ar putea să
i
furnizeze informații despre diferite persoane
D
care vor fi incluse in lucrarea amintită.  
 
Cine va fi inclus în Dicționar?
 
• Pionieri și plantatori de biserici baptiste care au avut
sau au o contribuție deosebită la răspândirea credinței
baptiste în provinciile românești (Transilvania,
Moldova, Dobrogea, Munteia, Oltenia, Banat, Banatul
Iugoslav, Transcarpatia, Bucovina), precum și
pretutindeni pe unde au ajuns in decursul anilor în
Europa, America, Australia etc.
• Pastori baptiști care au slujit sau slujesc în bisericile
românești sau de altă etnie.
• Misionari
• Evangheliști
• Teologi/profesori de teologie sau alte discipline în
cadrul instituțiilor de învățământ.
• Compozitori și dirijori cu o contribuție deosebită la
promovarea imnologiei baptiștilor romani.
• Frați care au activat, s-au remarcat sau au deținut
diferite funcții în mediul secular, educație, politică,
artă, militar etc., și de a căror slujire Domnul s-a folosit
în promovarea credintei baptiste.
• Alți slujitori baptiști romani – frați și surori – care au
avut sau au o slujire specifică și rodnică în cadrul
bisericilor sau al misiunilor baptiste
române de pretutindeni.
 
Ce materiale se cer?
a. Completarea formularului de mai jos cu datele
biografice și de slujire.
b. Poze individuale sau de grup, cu familia, biserica,
comitetul etc.
c. Alte documente relevante: còpii dupa diplome,
certificate de ordinare, acte de fondare a bisericii sau
instituției pentru care a lucrat, premii, decorații etc.
 
Care este data până la care se trimit materialele?
- Până la 1 Aprilie 2012.
 
Unde se trimit materialele?
– adresa electronica: dictionarbaptist@gmail.com
Cei ce nu au acces la computer pot trimite materialele
la următoarea adresă fizică:
Ioan Stir
25525 Oakhurst Forest Dr.
Porter, TX 77365
USA
 
Care sunt instituțiile de consultanță?
• Institutul Teologic Baptist din Bucuresti și UBR.
• Universitatea Emanuel din Oradea.
• Colegiul Baptist din Chișinău.
• Organizația Neemia (Asociația Bisericilor Baptiste
din Ucraina).
• Seminarul Teologic Baptist Româno-American al
Asociației Bisericilor Baptiste Române din SUA și
Canada.
• Asociația Bisericilor Baptiste Române din Australia.
 
Care sunt informațiile cerute?
 
 Luminătorul 1, 2012
În primul rând, datele menționate în formularul de mai
jos, apoi orice date și informații considerate relevante.   ___________________________________________
Scopul editarii acestui dicționar l-am luat din Evrei
13:7 -
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă
la sfârşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!“
 
Bunul Dumnezeu să ne ajute să ne amintim cu
plăcere de cei ce ne-au vestit sau ne vestesc
Evanghelia.   ___________________________________________
Multumiri anticipate tuturor,
Rector Ioan Stir, PhD
Seminarul Teologic Baptist Româno-American
Houston, Texas USA ▲
Formular-model de date biografice și de slujire
Numele_____________________________________
Prenumele__________________________________
Data și locul nașterii/decesului
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
Date despre familie: părinți, soție, copii
___________________________________________ 
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
Convertirea la credința in Domnul Isus
___________________________________________ 
___________________________________________
___________________________________________
21
Data botezului
Studii teologice
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
Biserica și data ordinării
Membrii comisiei de ordinare
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
  
Date de slujire, biserici păstorite, lucrări misionare,
publicații, organizații înființate etc.
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
Orice informații relevante pentru viața și lucrarea
persoanei în cauză
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
___________________________________________
 Scrisoarea de „la revedere“
Arnold Fine

! Într-o zi geroasă, Arnold Fine găsi pe ! La intrare fu întâmpinat de director, care îi

stradă, din întâmplare, un portofel. În el se spuse că Hannah era la etajul trei și se uita la
aflau doar 3 dolari și o scrisoare uzată  care se televizor. Cineva îl conduse imediat acolo și după
vedea că fusese purtată acolo multă vreme. aceea plecă. Fine i se prezentă lui Hannah și îi relată
e

Scrisoarea era datată cu șaizeci de ani în urmă cum găsise scrisoarea în portofel. I-o arătă și o
i

și începea cu „Dragă Michael“. Frumos întrebă dacă ea o scrisese.

formulată, în cuvinte triste, punea capăt unei ! „Da”, îi răspunse ea, „i-am trimis lui Michael
a ț

povești de dragoste pentru că părinții se scrisoarea pentru că aveam doar șaisprezece ani și
opuneau. mama nu voia să ne
t

Ultimul rând mai lase să ne

i

suna astfel: v e d e m . Ve d e ț i
d

„Michael, te dumneavoastră, el
voi iubi era un băiat foarte
e

întodeauna”, chipeș, ca Sean

M

i a r Connery.“ Fine îi
semnătura
era „A ta,
Hannah“.
! Fine se
hotărî să încerce să
dea de urma
proprietarului
scrisorii. Folosind
adresa lui Hannah,
încă vizibilă, reuși în
cele din urmă să găsească un număr de telefon. Dar
când sună fu dezamăgit (deși nu surprins) să afle că
Hannah și familia ei se mutaseră de multă vreme din
casa aceea. Persoana de la celălalt capăt al firului
cunoștea totuși numele azilului unde se dusese mama
lui Hannah. Prin urmare, Fine sună la azil și află că
aceasta nu mai trăia. Dar când le spuse ce încerca să
facă, îi dădură adresa și numărul de telefon pe care îl
aveau în arhivă pentru Hannah. El sună la numărul
respectiv și află că Hannah locuia acum într-un azil.
Ceru numele azilului și apoi găsi numărul de telefon.
Curând fu în stare să confirme că da, Hannah locuia
într-adevăr acolo. Cât putu de repede, Fine decise să
viziteze azilul și să încerce să vorbească cu ea.
putu vedea licărirea
din ochi și bucuria
de pe chip, care îi
dovedeau dragostea
pentru Michael. „Da,
îl cheamă Michael
Goldstein. Dacă îl
găsiți spuneți-i că
mă gândesc deseori
la el și că nu m-am
măritat niciodată. Nimeni nu s-a ridicat la nivelul lui“,
declară ea, ștergându-și discret lacrimile din ochi.
Fine îi mulțumi pentru timpul acordat și plecă.
! La ieșirea din azil, portarul îl întrebă pe cine
vizitase. El îi relată povestea și îi spuse: „Cel puțin am
putut afla de la ea numele de familie. Îl cheamă
Michael Goldstein.“
! „Goldstein?“ repetă portarul. „Aici, la etajul opt,
locuiește un anume Mike Goldstein.“ Fine făcu
stânga-mprejur și intră din nou în clădire, de data
aceasta urcând la etajul opt, unde întrebă de Michael
Goldstein. Când fu îndrumat către un domn în vârstă,
îl întrebă: „V-ați pierdut cumva portofelul?”
 Luminătorul 1, 2012 23

! „O, da, l-am pierdut zilele trecute, când făceam

o plimbare“, îi răspunse Michael.
Dumnezeu este dragoste
! Fine îi întinse portofelul și îl întrebă dacă îi – 1 Ioan 4:8
Richard Wurmbrandt
aparține. Michael fu încântat să îl revadă și, plin de
recunoștință față de găsitor, începu să-i mulțumească
pentru că i-l returnase, când Fine îl întrerupse:
! „Trebuie să vă spun ceva“, recunoscu el. „Am
Un creștin eliberat din închisoare, unde
citit scrisoarea dinăuntru.“
suferise pentru credință, a scris într-o scrisoare:
! Luat prin surprindere, Michael se opri o clipă și
!
apoi întrebă: „ Ați citit scrisoarea?“
! Înfățișarea mea exterioară nu este
! „Da, domnule, și am vești pentru
atrăgătoare. În lagărul de muncă obligatorie, eu am
dumneavoastră“, continuă Fine. „Cred că știu unde
lucrat în subteran. Am avut acolo un accident care
este Hannah.“
m-a lăsat cu o cocoașă. Odată, un copil s-a uitat la
! Michael se albi la față. „Știți unde e? Ce face?“
mine și apoi m-a întrebat: „Unchiule, ce ai în
! „E bine și e la fel de frumoasă ca atunci când
spate?“ Eram sigur că va urma o ironie. Totuși am
ați cunoscut-o.”
răspuns: „O cocoașă.“ „Nu“, a răspuns copilul,
! „Puteți să-mi spuneți unde se află? Mi-ar
„Dumnezeu este dragoste și El nu dă nimănui
plăcea mult s-o sun. Știți, când am primit scrisoarea
infirmități. Tu nu ai o cocoașă în spate, ci o cutie, în
aceea, viața mea s-a terminat. Nu m-am căsătorit
care sunt ascunse aripi de înger. Într-o zi cutia se
niciodată. N-am încetat niciodată s-o iubesc.“
va desface și tu îți vei lua zborul către cer,
! „Veniți cu mine“, îi spuse Fine. Îl luă de braț și
folosindu-te de ele.“ Am început atunci să plâng de
îl conduse la lift, apoi coborî la etajul trei. În momentul
bucurie. Chiar și acum, când scriu, plâng.
acela, directorul clădirii li se alătură. Intrară cu toții în
camera lui Hannah.
Fiecare om are câte o „cocoașă“, vreun
! „Hannah, șopti directorul, gesticulând în
handicap fizic, mintal sau spiritual, ceva care îl
direcția lui Michael, îl cunoști pe omul acesta?“
deosebește de alți oameni. Lucrurile par a fi așa
! Ea își potrivi ochelarii și îl privi, în timp ce-și
doar când le privim din perspectiva limitată a vieții
răscolea amintirile. Apoi, cu o voce înăbușită, Michael
noastre pământești. Aici „cunoaștem în parte“ (1
vorbi: „Hannah, sunt eu, Michael.“ Ea se ridică în
Corinteni 13:12). Din această cauză, viața și
picioare când el se îndreptă spre ea. Se îmbrățișară și
suferințele noastre par adesea fără sens.
rămaseră așa timp îndelungat. Apoi se așezară,
Dumnezeu a lăsat ca unul să aibă o
ținându-se de mână, și printre lacrimi depănară ce se
cocoașă, altul o boală, sau sărăcie, sau închisoare,
întâmplase în anii îndelungați care trecuseră.
sau să-i moară cineva foarte apropiat. Dar noi nu
Simțindu-se ca niște intruși într-un moment sacru,
trebuie să acceptăm standardele umane, după care
Fine și directorul s-au strecurat încetișor afară pentru
toate acestea sunt catastrofe. Noi vom aplica
a-i lăsa singuri pe ce doi și să se bucure de regăsire.
standardele acelui copil umplut de Duhul Sfânt și
! Trei sătămâni mai târziu, Arnold Fine primi o
vom vedea în necazurile noastre cutii în care sunt
invitație la nunta lui Hannah, în vârstă de 76 de ani, și
ascunse aripi de înger, puse acolo special pentru a
Michael, în vârstă de 78 de ani.
ne ajuta când ne vom înălța la cer. ▲
! Fine își încheie povestea spunând: „Cât de
bună este lucrarea Domnului!“ ▲

 
Ilustrație preluată din Marele Țesător, de Ravi Din colecţia de meditaţii Drumul spre culmi.
Zacharias.
 Conducerea Asociației

Președinte - Dan Paul

Secretar general - Sorin Covaci
Vicepreședinte est - Sorin Sabou
Secretar est - Simion Plăcintă
Vicepreședinte vest - Eusebiu Rusu
Secretar vest - Florin Filip
Vicepreședinte Canada - Ionel Păsui
Președinte Comisia pastorală- Ioan
Brisc
Membri: Marian Chirla, Nelu Cintean
Președinte Comisia de misiune -
George Dancea
Membri: Doru Aninoiu, Daniel
Brânzei
Președinte Comisia de Școală
duminicală - Aurel Mateescu
Membri: Florin Filip, George Bisorca
Casier misiune: Ion Cotârlă
Casier adm.: Cornel Ciba

Editor „Luminătorul“ -
Sorin Sabou
Tipar și distribuție - Ioan Știr
Nu uitați să vă abonați la
Luminătorul!
Abonamenul unei reviste este de
$30 pe an.
Abonamentele se fac la Cornel Ciba
2624 Chalet Pl, Chino Hills,
CA 91709
cornel.ciba@gmail.com
Contribuțiile pentru fondul de
misiune se fac la Ion Cotârlă
3015 W. Kilburn Rd., Rochester
Hills, MI 48306
ioncotarla@gmail.com
Tu mă ridici
Când obosit mi-e sufletul, și singur,
Împovărat când sunt, și abătut,
Îmi dă curaj și liniște nădejdea
Că vei veni să stai cu mine Tu...
Tu mă ridici, să pot să stau pe munte,
Tu mă ridici, să-nving furtuna grea!
Tare-s doar când Tu mă duci pe umeri -
Tu mă ridici cât nici n-aș ști visa!
Nu-i viață fără doruri ne-mplinite
Căderi și rătăciri n-or conteni...
Dar când vii Tu, mă umpli de uimire
Și-ntrezăresc ceva din veșnicii...
trad. Simona Sabou