Debora și Barac

1. Primire copii / rugăciune de început

2. Gustare
3. Lecție
4. Întrebări recapitulative
5. Verset + cântecel
6. Craft

3. LECȚIE

INTRODUCERE:

Pentru a-Și face lucrarea pe pământ, Dumnezeu s-a folosit de multe ori de oameni. Deși nu au
fost foarte mulți la număr de-a lungul timpului, aceștia au fost de calitate. Cel mai des întâlnim în Biblie
exemple de bărbați prin care Dumnezeu a lucrat, însă unoeri El a ales să lucreze și prin femei.

Debora este una dintre femeile prin care Dumnezeu a lucrat. De data aceasta, Barac, un alt
slujitor al Domnului, a sta oarecum în umbra ei, căci biruința pe care Dumnezeu o promite poporului
Israel a venit printr-o femeie (lael. Vezi Judecatori 4:17-23).

Atitudinea lui Barac – pe care o veți înțelege mai bine după ce veți asculta întreaga povestire
biblică – se regaseste-n viața multor credincioși ai zilelor noastre. În ciuda sutelor de promisiuni divine
pe care Biblia ni le transmite, teama și necredința împiedică implicarea în lupta spirituală ce poate aduce
biruița. Nu este gresit să dorim să avem pe cineva alături de noi în lucrarea în care am fost chemați,
totusi, noi trebuie să avem încredere că promisiunile lui Dumneze se vor îndeplini pentru noi, în ciuda
circumstanțelor ce par total nefavorabile. Promisiunea de care-i aminteste Debora lui Barac (Judecatori
4:14 „Într-adevar, Domnul merge înaintea ta.") trebuie să ne conștientizeze și pe noi că biruința este
asigurată de Cel Atotputernic, nouă rămânându-ne doar sa ne bucuram de ea, prin credință.

ÎNTREBĂRI LECȚIE PRECEDENTĂ:

1. Cum se numea judecătorul despre care am povestit data trecută și prin ce era el diferit? (Ehud,
era stângaci).
2. Ce a făcut Dumnezeu prin Ehud? (a eliberat poporul Israel de sub asuprirea moabiților).

PRIVIRE DE ANSAMBLU:

Canaaniți asupreau israeliți de douăzeci de ani deja, fiind sub domnia lui labin. Acesta avea o
armată puternică, pe care o conducea Sisera. El avea nouă sute de care de fier și o organizare militară
detemut pentru acea vreme.

Debora, al cărei nume se traduce „albină", a fost o prorociță ce locuia între Rama și Betel. Acolo,
„sub finicul Deborei, in muntele Efraim", veneau israeliți din diferite triburi pentru a se judeca în
neînțelegerile dintre ei. A fost singura femeie-judecator din Biblie! Contribuția ei a fost una nemilitară,
atribuțiile ei fiind de a stabili pace între membrii semințiilor sau între seminții.â

Barac, al carui nume se traduce prin „fulger", refuză să se împlice de unul singur în conducerea
poporului - în ciuda asigurărilor că va câștiga -, cerând însoțirea Deborei. Influența și autoritatea ei era
atât de respectată, încat Barac nu vrea sa meargă la luptă neinsoțit decătre Debora.

LECȚIE:

Povestirea de astăzi are loc într-o perioadă de „adormire" a poporului Israel. Era o vreme de
instabilitate politică și declin spiritual. Asta inseamnă că oamenii se îndepărtaseră din nou de Dumnezeu
și acum El nu le mai purta de grijă, suparăt fiind pe comportamentul lor rău. Armata israelită decäzuse
atât de mult incât nu mai avea conducatori, nici arme cu care să se apere. Drumurile erau părăsite. Nu
se mai putea călători pe ele în siguranță. Viața de la sate era tot mai săracă dearece foarte mulți se
mutau în orașe înconjurate de ziduri, pentru a se proteja.

Așadar, povestirea de astăzi se petrece într-o perioadă când nu exista un împărat în Israel. Era
pe vremea judecătorilor, după ce Otniel și Ehud – despre care ați învățat duminicile trecute – au murit.
Israel se întorsese de la Dumnezeu pentru a urma căile rele ale popoarelor din jurul lui. Ei L-au înlocuit
cu idoli care nu puteau vedea, nu puteau auzi și care nu le puteau răspunde la rugăciuni. După ce copiii
lui Israel au ajuns iar robi ai canaaniților, și-au adus aminte de Dumnezeu și au început să strige către El.
Iar El a raspuns la strigătul lor trimițându-le un judecător!

Numele acestui judecâtor era Debora și era, așa cum vă dați seama după nume, o femeie.
Cuvintele ei erau pline de înțelepciune și discernământ. Ea cunoștea forte bine Legea dată de Dumnezeu
prin Moise și lua mere decizii înțelepte când apăreau probleme între oamenii. Debora era și prorociță,
adică Dumnezeu îi vorbea direct și-i spunea ce să le spună oamenilor când aceștia îl întrebau pe
Dumnezeu ce să facă în diferite situații. Așa că camenii veneau de peste tot la ea pentru a-i cere să le
rezolve disputele sau ca să asculte ce are Dumnezeu de spus. Ei erau primiti in apropiere de casa femeii-
proroc, sub un palmier.

Într-o zi, Duhul Sfânt i-a spus Deborei sa il cheme la ea pe Barac, un bărbat din poporul Israel.
Așa a și făcut. Ascultați ce mesaj a avut Debora pentru Barac:

Debora: „Barac, Dumnezeu mi-a dat un mesaj pentru tine."

Barac: „P-p-p-pentru mine?"

Debora: „Da, iată porunca pe care ți-a dat-o Domnul: «Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului și ia
cu tine zece mi de oameni din copiii lui Neftali și din copiii lui Zabulon; voi atrage spre tine, la pârâul
Chison, pe Sisera, căpetenia oștirii lui labin, impreună cu carele și oștile lui, și-i voi da în mâinile tale.»"

Barac (răspunde agitat): „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce!"

Debora: „Voi merge cu tine, dar lipsa ta de credinta va face ca meritul luptei sà revinà unei femei."
 Barac nu a avut curajul să plece singur la luptă, deși putea fi sigur de victorie pentru că
Dumnezeu i-o promisese. A avut nevoie ca Debora să fie lângă el și să-l încurajeze. Debora l-a însoțit pe
Barac pâna la Chedes, unde cei doi au ales zece mii de bărbați care sa lupte cu canaaniții care îi
asupreau. Când au auzit însa canaaniți, si-au unit toate armatele sub conducerea unui mare general,
Sisera. Toți erau soldați bine înarmați și pregătiti de luptă. Aveau nouă sute de care de fier, aveau
experientă de război, erau puternici și mari, erau nemiloși în luplă și neînfricați. Biblia nu ne spune câți
soldați avea Sisera sub comanda lui, dar cu sigurantă că pe lână câteva mii de oameni din cele 900 de
care de război au avut și alți luptători. Cert este că Sisera și canaaniții aveau avantajul de a lupta de la
înălțimea carului de fier, avantajul de a avea arme mai puternice decât ale israeliților, avantajul de a
avea mult mai multă experiență în bătălii. Toate circumstanțele erau împotriva lui Israel. Omenește, nu
puteau face față soldaților conduși de Sisera.

Dar planul lui Dumnezeu era să-I atragă pe Sisera într-o cursă. Aparent, Sisera a ales forte
inteligent Valea Izreel, situată de-a lungul râului Chison, drept câmp de batälie. Aici carele lui aveau
suficient loc să se miște și soldatii lui puteau lupta deschis, dar n-a luat in calcul puterea Domnului care
avea să lupte din cer împotriva lui cu furtună și inundație (Judecatori 5:20-21 ). În ziua bătăliei,
Dumnezeu a trimis o ploaie torențială pe câmpul de luptă. Cel mai probabil, râul Chison din apropiere a
inundat valea și de aceea roțile carelor grele de fier ale lui Sisera s-au împotmolit în noroi. Armata
canaanită nu mai putea acum lupta pentru că nu își mai putea folosi principala ei armă: carul de război.
Canaaniții erau infrânți, iar Barac și cei zece mii de oameni ai săi erau învingători! Biblia ne spune că
toată armata canaaniților a luat-o la fugă dinaintea lui Israel, iar israeliții i-au urmărit, i-au bătut și nici un
soldat nu a reusit să scape.

Sisera, conducătorul armatelor canaaniților, a vazut cum marea lui armată piere și că soldații săi
sunt fără scăpare dinaintea israeliților. Știind că nu mai poate face nimic, a fugit de la locul luptei și s-a
îndreptat spre un loc unde știa că va găsi adăpost și nu-I vor găsi dușmanii. A ajuns la cortul lui Heber, un
aliat al său cu care era prieten. A crezut că lael, soția lui Heber, îl va ajuta să scape de israeliții care îl
urmăreau. A intrat în cortul acestor oameni și i-a cerut lui lael să-l ascundă. Soția lui Heber l-a întâmpinat
și i-a oferit să bea lapte. Apoi, în timp ce Sisera dormea, epuizat după bătălie, lael a luat un țăruș de-al
cortului și un ciocan și a mers la el încet. I-a bătut țărușul în tâmplă, și astfel Sisera a fost ucis.

Batălia era acum clar câstigată, iar meritul victoriei... aparținea unei femei, așa cum spusese
Dumnezeu. Deși Sisera a condus o armată mult mai numeroasă și mult mai bine dotată decât a lui Barac,
bătălia a fost câștigată de acesta din urmă. De ce credeți voi că s-a întâmplat așa? (Răspund copiii.)
Dumnezeu a fost de partea israeliților și le-a purtat de grijă. După această bătălie, copiii lui Israel au avut
odihnă în țară patruzeci de ani.

Atunci când ascultăm de Dumnezeu și îl rugăm să fie cu noi, putem fi siguri că totul va fi bine,
indiferent ce situații avem de înfruntat. Debora și Barac au învățat ca nu trebuie să se sperie de câți
oameni vor lupta împotriva lor, dacă ei se încred în Dumnezeu. Astazi, și noi putem învăța de la Debora
și Barac că indiferent câți ar fi împotriva noastră, dacă îl avem pe Dumnezeu de partea noastră, noi
suntem cei care vom câștiga!
4. ÎNTREBĂRI RECPAITULATIVE:

1. Cine era acum judecător în Israel și ce poruncă a primit acest judecător de la Dumnezeu? (Debora.
Dumnezeu i-a spus să îl cheme pe Barac și să îl trimită la luptă împotriva armatei canaanite).

2. Cu câți oameni au pornit la luptă Brac și Debora? (Cu zece mii de oameni). Dar Sisera? (Cu o armată
numeroasă și 900 de care de luptă).

3. Ce a făcut Dumnezeu pentru ca Barac și copiii lui Israel să obțină victoria? (A făcut ca toate carele lui
Sisera să se împotmoleasc în noroi și să nu mai poată continua lupta).

5. VERSET DE MEMORAT:

Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-l în toate căile tale
și El îți va netezi cărările.

Proverbe 3.5-6