P.

P
o
p
o
v
ic
r

-GRAIUL·
PROOROCI
ILOR
EDITURA LUMINA
LUMI1
 Prefaţă
Biblia e cartea proorociilor. Nici o altă carte din lume
nu se poate compara cu ea. Ea cuprinde trecutul, pre
zentul şi viitorul.
Cea mai luminată minte omenească nu poate
pătrunde în cîmpul nevăzut al viitorului, nu poate
prezice ce se va întîmpla nici măcar în ziua de mîine.
În Biblie însă avem o seamă de prevestiri ale viitorului
făcute de anumiţi oameni numiţi prooroci. Prevestirile
făcute îi arată că au fost oameni deosebiţi de toţi
ceialalţi. Împlinirea prevestirilor confirmă că ei au spus
adevărul.
Întrebarea se ridică: de unde au ştiut ei viitorul?
Cine le-a descoperit ceea ce au spus?
Cei mai în drept să ne dea răspunsul sînt ei înşişi. În
toată umilinţa, ei au mărturisit că nu înţelepciunea lor
i-a ajutat la aceasta, ci Domnul Dumnezeu le-a revelat
viitorul. Pe aceea, ei mereu au repetat: "Aşa vorbeşte
Domnul."
"Nu există Dumnezeu" - spun necredincioşii. Dar
proorociile şi împlinirea lor pînă în mici amănunte
proclamă existenţa lui Dumnezeu şi Îl arată că El ştie
viitorul şi că El are puterea să aducă la îndeplinire ce a
spus.
Pentru mine a fost o plăcere şi o deosebită binecu
vîntare să fac prezentul studiu asupra proorociilor, mai
ales că o seamă din ele s-au împlinit sub ochii nostri.
Din mulţimea mare a proorociilor Bibliei am luat doar
cîteva să vi le prezint aici. Cele mai multe sînt cu privire
la trecut, a căror împlinire poate fi verificată în istorie.
Doar vreo trei am luat şi din cele cu privire la viitor,
a căror împlinire pare foarte apropiată.

3
 Prezenta carte face parte din trilogia "Biblia este
totuşi adevărată". Toate proorociile, în cor, mărturisesc
aceasta. Ele au grai. Ferice de cine caută să-I înţeleagă
şi să-I asculte!
Mă rog ca Duhul Sfint să dea multă lumină prin
aceste proorocii fraţilor mei, spre o mai mare în edere
în Domnul şi să trezească Ia o altă viaţă p'e .J1Hilţi care
au fost nepăsători faţă de Biblie, spre a ajunla fericirea
revelată pe paginile ei. Proorociile sp.\.In. 'că Domnul
nostru vine. Fiţi gata!
Autorul

4
 Proorocia făcută lui Avraam
Avraam a fost "prietenul lui Dumnezeu". În mai
multe rînduri, Domnul i s-a descoperit şi a stat de vorbă
cu el. Odată, Avraam se plînge Domnului că nu are
urmaşi şi că Eliezer din Damasc, slujitorul său, va trebui
să-i fie moştenitor. Atunci Domnul i-a zis: "Nu el va
fi moştenito'rul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi
moştenitorul tău." Şi după ce l-a dus afară, i-a zis:
"Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri."
Apoi a adăugat: "Aşa va fi sămînţa ta" (Gen. 15:4-5).
Proorocia aceasta are două preziceri:
1. că Avraam va avea un moştenitor şi
2. că sămînţa lui va fi nenumărată.
Conform cronologiei folosită de Dr. Merill F. Unger
în "Dicţionarul Biblic", 1966, Avraam s•a născut în Ur
prin anul 2161 în Hr. şi a trăit în timpul domniei lui Ur
Nammu, 2135-2035 în. Hr., renumitul întemeietor al
celei de a treia dinastii a imperiului Sumero-Acadian,
care a ridicat marele zigurat de la Ur.
La vîrsta de vreo 75 ani, Avraam cu soţia, cu tatăl
său şi cu nepotul Lot părăsesc cetatea U r şi pleacă la
Haran. După moartea tatălui, e chemat de Domnul să
meargă în ţara pe care i-o va arăta. Astfel se pogoară,
aproximativ în anul 2086, în Canaan. Aici primeŞte
promisiunea că va avea un moştenitor. Dar trec zece
ani şi această prevestire nu se împlineşte. La vîrşta de
85 ani, Avraam acceptă propunerea Sarei să aibă un
copil prin Agar, roaba ei. Astfel la 86 ani are pe Ismael
(Gen. 16:16). Trec încă alţi 13 ani, Avraam ajunge de
99 ani. Atunci Domnul îi spune că îi va da un fiu prin
Sara şi că îl va chema Isaac (Gen. 17:15-19). Avraam
spune că e mulţumit să trăiască Ismael, dar Domnul ·

5
îl asigură că va avea pe Isaac. În acelaş an, sub stejarii
lui Mamre, Domnul îi spune încă odată că va avea un
fiu, precizînd şi timpul: "La anul pe vremea aceasta...
Sara va avea un fiu." Sara a rîs în cort, căci era bătrînă
de aproape nouăzeci de ani, iar Avraam aproape o sută
ani. Şi Domnul repetă: "La anul pe vremea aceasta, Mă
voi întoarce la tine şi Sara va avea un fiu" (Gen. 18:10, 14).
De multe ori noi citim Scriptura fără să observăm
unele amănunte, care de altfel sînt foarte importante.
În cazul acesta avem o perioadă de 25 ani între prima
prevestire şi împlinirea ei. Mi vă surprinde aceasta? De
ce această tărăgănare în împlinirea a ceea ce a spus
Domnul? Cît de neînţelese sînt căile Domnului!
În calea împlinirii acestei proorocii exista o mare
piedică de ordin fiziologic. Sara era stearpă. Nici în
tinereţe nu avusese copii. Cînd Dumnezeu i-a spus lui
Avram prima dată că va avea un moştenitor, soţia sa
Sara era de 65 ani. Trec încă 25 de ani, Sara avea 90 de
ani, deci intervenise şi cea de a doua piedică, vîrstă
depăşită spre a mai,putea concepe. Ea însăşi zice: "Acum
cînd am îmbătrînit să mai am pofte? Domnul meu
bărbatul deasemenea este bătrîn." Privind aceste două
piedici îţi zici: "Cum ar mai putea să se împlinească ce
a spus Domnul?"
Dumnezeu înadins a amînat împlinirea, ca nimeni să
nu poată zice că naşterea lui Isaac a fost ceva firesc.
Legile firii erau împotriva împlinirii a ceea ce a spus
Dumnezeu. Dar cu cît era mai mare neputinţa omenească,
cu atît s-a dovedit mai puternic cuvîntul sfînt. Lumina
cu atît străluceşte mai puternic, cu cît întunericul e mai
negru. În faţă Lui nu există imposibilităţi. La necredinţa
şi rîsul Sarei, El pune întrebarea: "Este oare ceva prea
greu pentru Domnul?" Cuvîntul lui Dumnezeu se îm-
plineşte şi în ciuda neputinţei şi în ciuda rîsului necre
dinţei. În anul următor, Sara a născuat pe Isaac. Prima
parte a proorociei făcută lui Avram s-a împlinit.
Cea de a doua parte afirma că sămînţa lui va fi
nenumărată. Azi, după patru mii de ani, noi ne dăm
seama că şi aceasta s-a împlinit. Cînd Domnul a rostit
cuvintele citate, Avram nu avea nici un copil. Apoi
Domnul îi schimbă numele din Avram, tată înălţat sau
tată exaltat, în Avraam, adică tatăl unei mari mulţimi.
Dar Avram nu era tată a nici unui copil pe acea vreme.
Totuşi el a crezut pe Dumnezeu, L-a luat pe cuvînt. Şi
cuvîntul sfint s-a împlinit. Cine ar putea azi să numere
urmaşii de peste veacuri ai lui Avraam prin Isaac?
Dar nu numai evreii sînt urmaşii lui Avraam. Dumne
zeu îi spusese că îl va face tatăl multor naţiuni. Avram
nu s-a îndoit de aceasta. El a acceptat schimbarea nume
lui. Semnificaţia numelui lui era bine cunoscută celor
din timpul său. Mulţi 1-ar fi putut întreba: cum e tată
a unei mari mulţimi, cînd nu are nici un. copil. Dar el
trăia prin credinţă, nu prin vedere. Tot aşa şi pe noi,
unii în batjocură ne pot întreba cum sîntem copii ai
lui Dumnezeu în timp ce trecem prin necazuri, prin
încercări, prin boale. Să ne bizuim şi noi, ca Avraam,
nu pe cele ce se văd, ci pe Cuvîntul Domnului.
Tot sămînţa lui Avraam, prin Ismael, au fost Ismaeli
ţii, un popor numeros, iar prin Chetura, soţie luată după
moartea Sarei, a avut pe Madian, din care se trag
Madianiţii sau Arabii de astăzi. Proorocia s-a împlinit
întocmai. ·

7
 Proorocia despre robia şi eliberarea lui
Israel din Egipt
Încă înainte de a-l avea pe Isaac, Domnul îl înştiin
ţează pe Avram: "Să ştii hotărît că sămînţa ta va fi
străină, într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită,
şi o vor apăsa greu timp de patru sute de ani. Dar pe
neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu, şi pe urmă
va ieşi de acolo cu mari bogăţii. Tu vei merge în pace
la părinţii tăi, vei fi îngropat după o bătrîneţe fericită.
În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea
Amoriţilor nu şi-a atins încă vîrful" (Gen. 15:13-16).
Să enumerăm elementele acestei proorocii. Domnul
prevesteşte pe Avram că urmaşii lui vor locui într-o
ţară străină, că acolo vor fi făcuţi robi, că vor fi apăsaţi
greu, că asupritorul va fi judecat de Dumnezeu, că vor
ieşi din robie cu bogăţii şi că le va da ţara Canaan. Pro
orocia stabilea că evenimentele se vor petrece într-o
perioadă de patru sute de ani.
Ceea ce Dumnezeu prezisese lui Avram nu erau
evenimente simple care să se petreacă în scurgerea
vremii. Chiar dacă ar fi fost aşa, şi atunci împlinirea
întocmai a ce a fost prevestit mai dinainte, ar fi confirmat
adevărul proorociei. Dar cu cît unele din elementele
proorociei erau mai greu de împlinit, cu atît se reliefează
mai puternic pe profilul istoriei că în ciuda tuturor
greutăţilor, a piedicilor, a împotrivirilor, Cuvîntul lui
Dumnezeu e adevărat şi că se împlineşte.
Ca să observăm mai bine că împlinirea nu e la
întîmplare, ci o lucrare divină, voi arăta întîi o seamă
de piedici cu privire la ieşirea lui Israel din Egipt.
Chiar coborîrea lui Israel în Egipt a fost rînduită de
Dumnezeu. Iacov cu fiii săi aveau turme mari şi n-ar
fi fost gata să părăsească Canaanul, dar o mînă nevăzută
parcă îi sileşte. A fost un întreg angrenaj de evenimente
care îi face să plece în Egipt: foametea în Canaan,
provizii de hrană în Egipt, descoperirea lui Iosif ca
înalt demnitar în Egipt, dorul lui Iacov, chemarea lui
Iosif, carăle lui Faranon şi înştiinţarea că vor fi încă
cinci ani de secetă, toate îi determină să împlinească,
fără să-şi dea seama, prima parte a proorociei.
După moartea lui Iosif şi prin schimbarea regilor
păstori cu o nouă dinastie de egipteni naţionalişti, evreii
care erau semiţi, ca regii păstori, au fost făcuţi robi ai
egiptenilor şi a început asuprirea. Deci şi al doilea
şi al treilea element al proorociei s-a împlinit.
De acum urma latura grea a izbăvirii lor din robie.
Privind la felul cum erau asupriţi, ţi se ridică întrebarea:
oare e posibil să se împlinească proorocia făcută? Piedi
cile erau prea multe şi prea mari.
O piedecă erau ei Înşişi. Nu puteai să vezi cum poporul
acesta va ajunge să fie scăpat din robia Egiptului. Unii
din ei, corupţi de bani, erau vÎnduţi egiptenilor. Pentru o
plată mai bună erau gata să fie vătafii fraţilor lor şi să-i
asuprească spre a scoate numărul cerut de cărămizi,
să-şi facă norma zilnică.
Istoria Universală, apărută în Editura Stiinţifică la
Bucureşti în 1959, vol. 1, pag. 334 spune despre muncile
din. Egipt că "erau fixate anumite norme... Munca era
urmărită de supraveghetori... se muncea în colectiv,
în grupe..." Iar din Exodul 5:19-21 se vede că logofeţii
erau din copiii lui Israel. Deci cum să te poţi aştepta la
scăparea lor din robie, cînd fratele asuprea pe fratele
său?
Pe de altă parte ei erau un popor fricos. Chiar şi mai
tîrziu, cînd ajung stăpîni pe ţara Canaanului, această

9
trăsătură caracteristică o constatăm la Israel. Aveau pe
Saul ca împărat. El era om solid, cu un cap mai înalt
decît toţi ceialalţi, dar cînd vin filistenii, îşi sapă gropi
şi se ascund în ele. Doar doi din armata lui Saul se
dovedesc mai curajoşi: Ionatan şi purtătorul său de
arme. Cum vă gîndiţi ca poporul acesta fricos să aibe
curajul să se ridice împotriva Faraonului şi să se elibe
reze? Era imposibil.
Afară de aceasta, ei erau şi laşi. Robia i-a pervertit.
Chiar dacă ar fi văzut pe cineva că se ridică şi vrea să--i
încoloneze după el, ei nu I-ar fi urmat, ci mai de grabă
I-ar fie denunţat. Nu trebuie Moise să fugă din Egipt
tocmai din cauza aceasta? Şi încă el nu organizase nici
o revoltă, ci doar ieşind să vadă muncile evreilor, a
zărit pe un egiptean, care bătea pe un evreu, iar Moise
sărind în ajutorul evreului, l-a omorît pe egiptean şi
l-a îngropat în nisip. De fapt, în Egipt exista o lege în
privinţa aceasta. Istoricul Diodorus Siculus spune că
legea suna astfel: "Cine vede un om că e omorît de
altul sau că e atacat cu violenţă şi nu-l scapă, dacă poate,
e pedepsit cu moartea." Desigur Moise cunoştea această
lege şi de aceea a intervenit întru apărarea fratelui său.
Dar cînd a venit a doua zi, a zărit doi evrei certîndu-se.
El a intervenit şi a zis celui ce n-avea dreptate: "Pentru
ce loveşti pe semenul tău? Acesta îi răspunse obraznic:
"Cine te-a pus pe tine mai mare peste noi? Nu cumva
ai de gînd să mă omori şi pe mine, cum ai omorît pe
egipteanul acela?" Iar în Ex. 2: 15 ni se spune: "Faraon
a aflat ce se petrecuse şi căuta să omoare pe Moise."
De la cine a aflat? De la fraţii lui laşi şi trădători. Vă
daţi seama că nu se putea face nici cea mai mică
încercare de izbăvire cu aşa oameni?
 Apoi poporul acesta, din pricina robiei, a ajuns la
o stare de deznădejde. Deschideţi la Exod. 6:9 şi veţi
constata acest lucru. Aici citim: "Astfel a vorbit Moise
copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în
care se aflau, i-au împiedicat să asculte pe Moise."
Deznădejdea i-a făcut să nu mai fie buni de nimic. N-au
mai avut pic de moral ridicat, n-au mai avut nici o
fărîmă de voinţă. S-au lăsat duşi de val, în voia soartei,
ce se întîmplă, se întîmplă. Acum gîndiţi-vă, un aşa
popor deznădăjduit se mai poate el izbăvi din robie?
Pe lîngă toate acestea, ei erau complet neinstruiţi în
mînuirea armelor. Ei erau sclavi, folosiţi la munca de
facere a cărămizilor şi pe marile şantiere de construcţii.
Nu aveau arme şi chiar dacă le-ar fi dat cineva, nu le
ştiau mînui. cum s-ar putea să se elibereze un aşa popor?
Ei înşişi erau o piedică în calea împlinirii proorociei.
O altă piedică era Faraon şi armata lui. Se ştie că
Egiptul era o mare forţa militară. Se cîntăreau în putere
cu asirienii. Odată erau învingători asirienii şi răpeau
teritorii de la egipteni, altădată erau biruitori egiptenii
şi răpeau teritorii de la asirieni. Un scriitor spune despre
escadroanele de cavalerie ale egiptenilor că "erau iuţi
ca şacalii cu ochi de foc şi ca furia unui uragan atoate
distrugător." Armata egiptenilor era bine instruită şi
înzestrată cu cel mai bun armament al vremii. Aveau
cai iuţi şi puternice care de război. Putea oare puzderia
de sclavi ai lui Israel să se întreacă la luptă cu o aşa
armată?
O, robi evrei, care aţi învăţat să frămîntaţi pămîntul
şi să-I turnaţi în formele de cărămizi, voi deznădăjduiţi
ai soartei, cum fără cai şi fără care de luptă, fără arme
şi fără scuturi, cum vă veţi elibera din mîna de fier a
Faraonului? Cu fuga? Dar nici cu fuga pe furiş nu era

11
cu putinţă, căci graniţele
Egiptului, mai ales în
partea de nord, erau bine
păzite. Fortificaţii puternice
fuseseră construite şi erau
bine supraveghiate spre a
împiedeca pătrunderea
duşmanilor sau ieşirea din
ţară. Un con silier al lui
Faraon numit Simeh a fugit
şi de la el avem o descriere
care glăsuieşte astfel:
"Am mers pe jos şi am
ajuns la fortificaţia pe care
o construise regele, ca să
împiedece neamurile străineşi
un bătrîn, vînzător de ierburi,
m-a ascuns, dar m-am
speriat la vederea străjii
de pe zid, plimbîndu-se în
fiecare zi ..." Cu o granjţă
atît de păzită, unui om singur
i-a fost greu să fugă, ce să
te faci însă cu un popor întreg?
Fuga era cu totul imposi bilă.
Egiptenii, Faraon, armata
erau o piedică în calea
împlinirii proorociei. Cum
oare se va putea ea
împlini?
O altă piedică era deşertul.
Între Egipt şi Canaan
este deşertul Sinai.
Israel trebuia
să străbată
aceast deşert.
Cercetătorii Bibliei suştin că
poporul Israel, împreună cu
adunătura de oameni care a
fost gata să primească
eliberarea ar fi format o
mulţime de vreo două milioane
şi jumătate sau trei milioane
de suflete. Consideraţi că acest
convoi uriaş, cu bătrîni, cu
copii, cu turme de vite, ar fi
reuşit într-o noapte să
părăsească Egiptul şi să se
furişeze neobservat peste
graniţă? Chiar dacă ar fi reuşit
totuşi n-ar fi putut ajunge în
Canaan, căci i-ar fi înghiţit
deşertul.
Fără o intervenţie divină era
imposibil ca ei
să treacă acest pustiu. V -
aţi gîndit vreodată cîtă
 hrană le-ar fi
........

trebuit să aibă cu ei pentru

acest drum? lncercaţi să cal-
culati pentru două milioane
persoane numai cîte o
jumătate kg. de pîine pe zi.
Înseamnă că le trebuia o sută
de vagoane de pîine pe zi. Să
nu mai socotim alte alimente,
dar apă totuşi le trebuia.
Calculînd numai jumătate kg.
de apă de persoană, ar fi
trebuit să aibă

1
2
alte loO vagoane-cisterne pe zi.
Israel nu avea mijloacele
cestea de a-şi duce
proviziile necesare. Ţinînd în
se mă că drumul ducea prin
pustie, unde nu era nici pîine,
nici apă, că drumul nu putea fi
străbătut în cîteva zile, ci le
trebuia luni (în luna a treia
abia au ajuns la Muntele
Sinai), ne putem face doar o
slabă idee de piedica aceasta.
Să calculăm nu 40 de ani,
ci doar patru luni şi socoteala
ne dă că le trebuia cel puţin
12.000 vagoane de pîine şi pe
puţin tot atîtea de apă. De
unde puteau ei să ia atîtea
provizii? Apoi cum credeţi că
le-ar fi putut transporta? E
vorba de un popor întreg ce
tre buia să se deplaseze. Şi
ei, ca sclavi, nu aveau nici
pro\ iziile, nici mijloacele de
transport pentru trecerea
deşertului. E o latură pe care
noi de multe ori o trecem cu-.
vederea, dar ea constituia una
din cele mai mari greutăţi în
calea împlinirii proorociei. Cu cît
greutăţile sînt însă ·1nai mari, cu
atît apare mai minunată
împlinirea Cuvîntului sfînt.
Dacă, prin absurd, Israel ar
fi reuşit să fugă
din Egipt şi ar fi putut
trece cu bine şi deşertul, în
faţa lor se ridica
o altă uriaşă piedică:
Canaanul. Ţara unde curgea
lapte şi iniere nu era o ţară a
nimănui. Ea era populată şi la
vremea aceea avea vreo 31 de
împăraţi. Avea cetăţi
organizate, întărite cu ziduri
bine păzite de armate. Cu
m ,tlt înainte de formarea
poporului evreu, chiar înainte
de Avram, canaaniţii aveau
împăraţii lor. Tăbliţele de lut
dezgropate la Tel-el-Amarna ne
spun că aceşti împăraţi erau
tributari Egiptului. Acum
gîndiţi-vă ei să fugă de Faraon
şi aici dau peste slugile
credincioase lui Faraon, oare i-
ar fi primit bine?
 Apoi printre locuitorii
Canaanului erau
şi uriaşi:
refaimiţii, anachimii şi unii
filisteni. Cînd s-au întors cele
12 iscoade, au mărturisit că
ţara e minunată, au arătat

13
roadele, dar despre locuitori
au zis: "Am văzut pe copiii
lui Anac, care se trag din
neamul uriaşilor: înaintea lor
şi faţă de ei, parcă eram
nişte lăcuste.'' Cum să
îndrăznească să se lupte cu
aşa oameni? .
Og, regele Basanului, avea
o înălţime de şase coţi.
Un cot este egal cu 60
centimetri. Deci gîndiţi vă
să vă aflaţi în faţa unui om
înalt de 3,60 m. mai
poţi avea curaj să te lupţi
cu el? El are şi cetate
întărită. are şi arme, e şi
uriaş şi tu să mergi să-i
cucereşti cetatea E ştiut că
 şiun om slab, cînd e la
el acasă, ştie cum să
se apere, dar unul puternic.
Cum să poţi tu, Israele,
să ocupi Palestina? Fireşte,
era absolut imposibil. Deci,
ţara însăşi era o piedică.
Totuşi, prin proorocie
Dumnezeu a promis că le-o '
va da şi El e gata să
.

demonstreze aceasta. Cu cît

tara eAtotputernicia
mai mult mai fortificată,
lui cu cît
Dumnezeu şi
uriaşiiSau.sînt
Cuvîntului mai puternici,
Omeneşte era imposibil. Am
iar Israel mai slab, doar ca
nişte lăcuste, cu atît va
străluci

evidenţă piedicile, tocmai ca

 să observaţi
aceasta. Dar
dumnezeeşte era posibil.
Acum să privim la
implinirea proorociei.
În proorocia către
Avram, Domnul spusese
că El îl va judeca pe··
asupritor. După ce au trecut
cei 400 de ani de
asuprire. în cer a
început judecarea
Egiptului. Moise este
cherhat.
de Dumnezeu să se pogoare
în Egipt. Pe
drum îl întîl
neşte pe Aron, fratele său şi
împreună se duc la Faraon
şi-i zic: ,,Domnul îţi spune:
"Lasă pe poporul
Meu să plece..." Faraon,
flegmatic, întreabă: "Cine este
DomnuL ca să ascult de
glasul Lui şi să las pe
Israel să plece?" Şi
Biblia arată cum de aici, în
toate cele ·10 plăgi,
Dom nul a căutat "să fie
cunoscut". De Israel să
fie cunoscut în
bunătatea Sa, iar de Faraon
şi egipteni în asprimea Sa.

14
 LJomnul judecă pe
egipteni şi face de
ruşine zeităţile lor. Fiecare
plagă avea de-a face
cu cîte o zeitate a
Egiptului. În plaga
întîia, prefacerea apei
în sînge, atît a Nilului
cît şi aceloralteape, era
o lovitură aspră dată
. Osiris, zeitatea principală a
Egiptului. Ei susţineau că
Nilul e personificarea lui
Osiris, iar acum apele
lui erau rO'Şii, s-au împuţit
şi toţi peştii. au murit.
În judecata cu
i i D,
um loveşte în ce le era
nez mai scump. Poate
eu
uneori şi la noi, Dumnezeu
loveşte în ce
avem mai de pieţ..bine
să tinem seamă de
j udecătile Lui.
Plaga a doua, broaştele,
era o judecată împotriva
zeităti i Hect, care era
reprezentată ca avînd cap
de bJ oască. Ea trebuia să fie
apărătoarea Egiptului
împotriva btoaştelor, dar
broaştele, ca o armată, au
acoperit toată ţ1ra.. Ea se
dovedeşte neputincioasă. Ele
intră şi în p&latul lui
Faraon, se suie în patul lui,
sar în postăvile cu aluatul de
pîine şi nimeni nu le poate
opri. Peste tot
erau broaşte.
Păduchii · din plaga a
treia întinează pe Apis, boul
s fîht şi chiar sfinţii preoti
sînt întinati de păduchi.
Egiptenii considerau că
păduchele e spurcat. Astfel
ţara întreagă a devenit
spurcată.
Musca cîinească din plaga a
patra e judecata
divină împotriva zeilor-muşte.
Ei aveau menirea ·să
ocrotească Egjptul de
muşte şi iatăle acum peste tot,
afară de ţinutul Goşen,·unde
locuiau evreii. De
data aceasta,Faraon,
biruit, cheamă pe Moise şi îi
propune un
comprOmis: să . aducă
jertfe lui Dumnezeu în
ţara Egiptului. Moise
refuză. Faraon vine cu a doua
propunere de
compromis:
să plece, dar nu prea departe,
şi să se roage
şi pentru
l)upă înlăturarea plăgii,
Faraon din nou
nu dă voie
lui Israel să plece.
15
 De la plaga a cincea,
judecata lui
Dumnezeu atinge
nu numai zeităţile, ci şi
economia Egiptului: ciuma
· vitelor, piatra şi focul,
lăcustele. Dar
Israel este scutit
Deosebirea e izbitoare.
După plaga a 7-a, Faraon
redus noaşte că a păcătuit.
După a 8-a propune al
· treilea compromis: să
•
·
-
meargă numai bărbaţii.
Moise din nou refuză
propunerea.
Prin plaga a 6-a, egiptenii
au fost judecaţi în sănătatea
lor, în trupurile lor. Chiar şi
v aici căutau să-1 imite pe
r Moise, de data aceasta sînt
ă plini de vărsat negru şi nu
j se pot înfăţişa înaintea lui
i Faraon.
t
o Prin plaga a 9-a e
r judecat Ra, zeul soare.
i Trei zile de întuneric beznă
i a cuprins ţara
, Egiptului. Moise şi
c Aran sînt chemaţi la
a palat şi Faraon face a patra
r propunere de
e compromis: să plece fără
vite. Din nou
p Moise refuză Faraon
î înfuriat li scoateafară
n şi îl ameninţă pe
ă Moi se
" mai araţi înaintea mea, căci
S în ziua în care te vei arăta,
ă vei muri." Moise a dat să
plece şi poate în prag s-a
n oprit şi l-a anunţat de plaga a
u .10-a. ., Aşa vorbeşte
Domnul: Pe la miezul
c nopţii, voi trece pfin
u ·Egipt şi toti întîii născuţi
m din tara Egiptului
v vor muri
a ·de la întîiul născut al lui
Faraon, care şade pe
s scaunul lui de domnie,
ă pînă la întîiul născut al roabei
care stă la rîşniţă şi
t pînă la toţi întîii
"
e născuţi ai dobitoacelor. I n
toată ţara Egiptului vor fi
 um n- au mai fost şi nu vor
ţ mai fi. Dar dintre toţi
i copiii lui Israel
p de la oameni şi pînă la
e dobitoace, nici măcar un
t
e cîine nu va chelălăi cu limba
lui, ca să ştiţi ce deosebire
m face Domnul între
a egipteni şi Israel. Atunci
r toţi aceşti slujitori ai tăi se
i vor pogori" la mine şi se
, vor închina
pînă la pămînt înaintea m
poporul care te urmează.'' D
a
ş 16
a

c
Moise a ieşit de la Faraon
aprins de mînie. Nu voia să-i
m
a
i

v
a
d
ă

f
a
ţ
a
.
în proorocie Domnul
spusese că vor
 ieşi cu mari
bogăţii. Între plaga a noua şi a
zecea, evreii au cerut de
la egipteni
vase de
aur şi de
argint.
. Pe la miezul nopţii cîhd
evreii prăznuiau
Paştele,
sărbătoarea eliberării, îngerul
morţii a
făcut prăpăd
în familiile
Egiptenilor..Ţara
întreagă era în
ţipete şi jale.
înspăimîntătoare sîntjudecătilc
Domnului. "Grozav lucru e să

se încolonează în urma lui Moise şi pleacă. "

n-a şoVăit" (Ps. 105:37). ·
cazi în miinile Dun1nczcului
celui viu.'' Atunci în miez de
noapte, Moise a fost chemat
urgent la palat şi i s-a poruncit
să-şi ia poporul şi să
părăsească Egiptul. Chiar dacă
pîinea :nu e . coaptă, dacă
coca e doar în postăvi chiar
dacă nu au provizii; chiar
dacă nu ştiu drumul, chiar
dacă unii sÎnt bătrîni şi
neputincioşi, ei

Era ceasul mare al reliberării.

Era vremea hotărîtă
pentru în1plinirea proorociei.
Egiptenii le dădeau zor să
plece. Iar Moise ne spune
că au fost izgoniţi de
Egipteni (Ex. 12:39).
Când analizam greutăţile, ne
întrebam: cum vor putea să
plece? Iar acum ne întrebăn1:
cum mai puteau să nu plece?
Ce minunate Dumnezeu în
toate lucrările Sale!
Aceste judeCăţi dtvine au
determinat pe Moise să se
încreadă deplin în DofnnuJ;
au arătat lui Israel atot-
puternicia şi grija DomnulUi şi
au demonstrat lui
Faraon
zădărnicia zeilor lor.
 · Dar a mai rămas o
judecatăîmpotriva Egii)tufui.
Falnica lor armată
trebuia.zdrobită, şi aceasta se
petrece la· Marea
Roşie. Domnul îi
porunceşte lui
Moise P unde să
meargă şi îi spune că îl
va determina pe Faraon

17
să-i urmărească, căci "Faraon
şi toată oştirea lui vor face să
se arate slava Mea şi egiptenii
vor ştii că eu inl Domnul.''
.
La Marea Roşie, viteaza
armată intră ·pe
drurnuJ
deschis prin ape. Voiau să
ajungă din urmă pe
fo tli lor sclavi şi să-i
aducă înapoi. Intre tabere
însă era norul de foc.
Spre dimineaţă cînd Israel
ajunsese de parleâ
cealaltă, Moise s-a întors spre
mare şi şi-a întins mîna
iar apele şi-au reluat· cursul,
prăvălindu-se peste cal şi
călăreţ. ;
O, Faraoane, care ai rîs dt
DOmnul, n-ai vrut sj-
L
asculţi, ci ai vrut să lupţi cu
ai, oare te poţi
lupta acum
cu moleculele apelor?
Egipteni, unde vă
este vitejia'?
O, escadroane iuţi ca şacali,
oare veţi putea
întoarce
în robie pe eliberaţii
Domnului? Nu,
nu, niciodată
Iată-vă înghiţiţi de valuri! Vai
vouă căci v-a ajuns jude
cata divină!
 Atunci, pe celălalt mal,
Moise şi poporul de sclavi
eliberat,i au izbucnit într-o
cîntare de slăvire a Dumne-
zeului care i-a izbăvit. Ce imn
de adoratie '
Şi Dumnezeul care le-a
dat o izbăvire minunată,
le-a
purtat de grijă prin pustie şi
de hrană şi de apă. Fără să aibă
sutele de vagoane de provizii,
ei îşi primeau porţiile de hrană
proaspătă, minunată, în fiecare
dimineaţă.
Biblia spune şi istoria
confmnă că
Israel a fost rob
 în Egipt, că a plecat din Egipt
şi că a ocupat
Canaanul. Armata
Egiptului este înfrîntă
fără armele lui
Israel, zidurile Ierihonului
se prăbuşesc înaintea
lor, uriaşi sînt doborîţi
de lăcuste, ţara le este dăruită.
Israel în Canaan e dovada ră
ce spune Dumnezeu· se
împlineşte. Nici slăbiciunealui
Israel, nici atotputernicia
Egiptului, nici sterpiciunea
pustiei, nici uriaşii Canaa-
nului nu pot împiedeca
realizarea a
ceea ce a spus
Durnnezeu.
Poate pînă acum nici tu nu
ai crezut că Biblia
este
adevărată_ Nici Faraon nu voia
să creadă că ce
spune
Dt;Lnlnezeu prin Moise se va
împlini, dar
necredinţa lui
nu a împiedicat cu nimic împlinirea ce
Biblia spune că Dumnezeu e gata
toţi cei ce se întorc la El, ca
fiul risipitor, dar va
judeca
aspru pe toţi cei ce nu vor să
 se pocăiască. Tu poţi să
te bucuri de dragostea Lui sau
să înduri osînda dreptăţii
Sale. Depinde de tine şi numai
de tine.
Nu uita: ce Dumnezeu a
spus se
în1plineşte.

Proorocia

împotriva casei
lui
Ahab
 Jn cartea l Împărati 21: J
7-25 este scris: "Atunci
Cuvîntul Domnului a vorbit
lui Ilie Tişbitul astfel:
"Scoală-te şi pogoară-te înaintea
lui Ahab, împăratul lui Isrţtel,
la Samaria: iată-l este in via
lui Nabot, unde s-a pogorît . s-o
ia în stăpînire. Să-i spui:
"Aşa vorbeşte Domnul: "Nu
eşti tu un ucigaş şi un hoţ?"
Şi să-i mai spui: "Aşa vorbeşte
Domnul: "Chiar în locul unde
au
lin's cîinii sîngele lui Nabot,
vor linge cîinii şi
sîngele
tău , ·
 Domnul a vorbit şi despre
Izabela şi a
zis: "Cîinii
vor mînca pe Izabela lîngă
întăritura Izreelului..." ·
. Proorocia aceasta e făcută
prin anul 899 în. Hr.
Ele1nentele proorociei sînt cu
privire la locul unde vor avea
sfirşitul şi cu privire la felul
sfîrşitului, atît al îm păratului cît
şi al împărătesei.

19
 ..... -
Implinirea o găsiţi la 1
lmp. 22:36-38
cu privire la
Ahab şi se petrece în anul 897
în. Hr., deci după
doi ani -
de la prezicere.
-
Impăratul e în luptă cu
Sirienii. Ca să
nu-l cunoască
împăratul desbracă hainele
sale împărăteşti şi
îmbracă hainede
război, armură aleasă,
- ca să fie ferit. Dar
o săgeată trasă la întîmplare,
îl nimereşte tocmai
pe împărat la încheietura
platoşei. ·
 Impăratul Ahab, greu
rănit, e scos din
cîmpul de luptă, pus pe
carul său şi seara a
murit. "La apusul
soarelui, s-a strigat în tabără:
"să plece fiecare în cetatea lui
şi să plece fiecare în ţara
lui, căci a murit împă ratul.''
"S-au întors în Samaria şi
împăratul a fost îngropat la
Samaria. Cînd au spălat carul
în iazul San1ariei, cîinii
au lins sîngele lui Ahab şi
curvele s-au scăldatîn
el după cuvîntulpe care îl
spusese Domnul."
Izabela rămîne în viaţă
după prevestirea făcută prin
Ilie, o perioadă de 15 ani, pînă
în anul 884 în. Hr. Dacă
deschideţi Vechiul Testament
la 2 Î mp. 9:30-37 găsim că
Iehu, o căpetenie a armatei
lui Israel, uns din partea lui
Elisei să devină împărat,
urzeşte un complot, omoară pe
împăratul Ioram fiul lui Ahab
şi se îndreaptă cu alaiul lui în
goană ne bună spre palatul
împărătesc de vară din
Izreel, unde fusese via lui
Nabot.
Împărăteasa Izabela,
mama
împăratului
omorît de Iehu,
cînd se apropie alaiul lui Iehu,
sulemenită, dichisită
împodobită se uită pe
fereastră.
Pe cînd intra Iehu pe
poartă, ea a zis: "Pace, noule
Zimri, ucigaşul stăpînului
său?" căci auzise de fapta lui
Iehu. El a ridicat faţa spre
fereastră şi a zis: "Cine este
pentru mine? Cine?" Şi doi
sau trei dregători s-au uitat la
el, apropi indu-se de
fereastră. El a zis: "Aruncaţi-
o

20
jos!" Ei au aruncat-o jos, şi i-
a ţişnit sîngele pe zid şi pe cai.
Iehu a călcat-o în picioare. Apoi
a intrat, a .mîncat şi a băut şi
a zis: "Duceţi-vă de vedeţi de
blestemata aCeea şi îngropaţi-o,
căci este fată de împărat."
S-au dus s-o îngroape, dar
n-au mai găsit din ea decît
ţeasta capului, picioarele şi
palmele mîinilor. S-au iptors
şi au spus lui Iehu, care a
zis: "Aşa spusese
Domnul prin robul Său; Ilie
Tişbitul: "Cîinii
;·
vor mînca
în ogorul din Izreel carnea
Izabelei, şi hoitul Izabelei
va fi ca gunoiul pe faţa
ogoarelor, în ogorul din Izreel,
aşa încît nu se va mai putea
zice: "Aceasta este Izabela!"
Fraţii mei, aş vrea să vă
daţi seama, că nu
există
piedici în calea împlinirii
Cuvîntului dumnezeiesc: rang,
onoare sau funcţii deosebite.
· Ea era în1părăteasă, dar
cuvÎntul
proorociei a·
trebuit
să se împlinească,
judecata divină a
ajuns-o.
-
N-a vrut să ţină Intro e
cont de duses
LJumnezeu. în
Israel cultul Baalilor şi al
Astarteelor şi a fost avertizată,
nu odată de Dumnezeu, dar şi-a
făcut de cap. Îl pusese pe
împărat să omoare pe toti
proorocii Domnului. O supă ratl
cu prevestirile lor. Erau o
piedică în calea ospeţelor şi a
jertfelor la altarele Baalilor.
La un moment dat şi Ilie
fuge din ţară, ca
să-şi scape viaţa. Preoţii
Baalilor ajung la vre-
o 450 şi ai Astarteelor
vreo 400, care toţi mîncau la
masa Izabelei.
A adăogat păcat peste
păcatdar într-o zi a
venit osînda divină.
Chiar dacă a
 trebuit să treacă 15
ani,
cuvîntul proorociei a rămas
în picioare şi s-a împlinit
î
n
t
o
c
m
a
i
.

21
 Belşugul din
- l- Samaria
m
I p . 7:1-2 avem o pr
-
n oorocie foarte importantă
ce părea cu totul
2 imposibilă. lmpărăţia lui
Israel trecea
printr-o foamete
grozavă, căci era în
război cu
Benhadad împăratul
Siriei, care venise şi
asediase Samaria.
Asediul
a durat mult,
proviziile s-au
terminat şi foametea
a
î a Nu mă opresc
n g asupra stării din timpul
c i foametei. E îngrozitoare.
e i Scriitorul o arată doar
p în cîteva cuvinte, dar
u ( te izbeşte cînd le
t 2 citeşti. Să recurgă
mamele la jertfirea
s Î copiilor lor şi să-i
ă mmănînce ca să-şi
p întreţină viata? E ceva
f . oribil!
.....

a Insuşi împăratul
c 6 Ioram, fiul lui Ahab,
ă : îşi dădea sean1a
2 de eli pele grozave pe
r 4 care le trăieşte şi
a - aştepta dela o zi la alta
v 3 să fie înfrînt. După el,
toat Ea mamei sale, care a
ă l nenorocit pe Israel, nu-
star n şi vede păcatele lui şi
ea u ale poporuluit, tîrît
de la altarele de dezmăţ şi
ne v orgii ale Baalilor, ci
nor e Elisei, mielul
oci d e vinovat că nu urlă ca
re e lupii. El e proorocul şi
din p desigur că numai el a
Sa ă adus asupra lor această
ma c nenorocire.
ria ă Parcă Elisei I-ar fi
se t pus să se
dat o războiască cu
oar ş Benhadad,
a e Dar aşa e omul, nu-.şi
lui n recunoaşte vina lui, ci
Elis i mereu caută să o arunce
asu îş
pra i 2
alto m2
ra. î
Şi n
cîn c
d a
aud s
e
e
c
cuv o
iD;t p
ele il
fem u
eii l,
dis e
per l
ate, s
ce p
 Elisei cunoştea toate aceste
planuri. E
frumoasă şi
1atura aceasta, dar nu mă
opresc la ea. Trimisul îm
păratului e ţinut la uşă, iar
cînd soseşte împăratul aici, el
exclamă: "Iată răul acesta vine
dela Domnul, ce mai am de
nădăjduit dela Domnul?"
Viata lui era păcătoasă,
murdară,
chiar dacă-1 omora
pe Elisei, nu a rezolvat
problema, căci pedeapsa vine
de sus, dela Domnul
Dumnezeul lui Elisei. Acum
Elisei are un mesaj. Cei ce văd
că nu mai merită nimic, pot
 primi totul.
Iată mesajul: "Ascultaţi
Cuvîntul Domnului:
"Mîine la poarte
Samariei, la ceasul acesta, se va
vinde o măsură
de floare de făină cu un siclu
şi două măsuri de orz cu
un . 1 ,,
SIC U .•.
Proorocia aceasta e o
proorocie mare,
ţinînd cont de
starea gravă în care se afla
Samaria. Priviţi
elenzentele ei:
· ea stabileşte timpul:
"Mîine". Ea arată
belşugul care va fi
nu numai că vor avea
 pentru ei, ci vor
avea să şi
vîndă. Ea arată chiar şi preţul
cu care se va vinde
făina
şi orzul. Şi proorocia are şi o sent;nţă.
Cînd călăreţul pe braţul căruia se
aghiotantul împărătesc, îi
răspunde lui Elisei: "Chiar dacă
ar face Domnul ferestre în cer,
cum s-ar putea întîmpla
asemenea lucru...?" Elisei
adaugă: "Vei vedea cu ochii
tăi, dar tu nu vei mînca din
ele.''
Vă rog citiţi capitolul 7. Aici
nu mai avem
o perioadă
lungă de timp între proorocie şi împ
petrece în decursul a 24 ore.
Aş vrea să vă semnalez
cîteva greutăţi în
calea îm
pJi n i rii acestei proorocii.
-
In Samaria nic rezerv alim toa
i ă ente, te
nu mai era o de
au. fost epuizate. Un cap de
măgar se vindea pe
80 de sicli şi un sfert de
cab de găinaţ de
porumbel, pe cinci

23
sicli de argint. Regele însuşi
e îmbrăcat în
sac. Sacul
însemna în Israel, o durere adîncă, un
e conştient de starea grozavă în care se
Nu aveau nici un aliat, care să-i po
le aducă belşugul de
provizii spus dElisei. Nu
aveC:tu
nici o posibilitate de
procura,re a alimentelor.
Timp,ul
era prea scurt, doar 24 de
ceasuri. De unde să poţi
procura atîtea alimente
pentru o cetate infometată(?
Să zicem prin absurd, că Elisei
ar. fi ştiut în ţară depozîte de
alimente dosite dar şi atunci
acelea nu le puteau avea a
doua zi. Ba chiar nu le puteau
avea nicidecu tn căci erau
asediaţj de trupele vrăjmaşe.
Pe de altă parteei nu
aveau nici o
posibilitate de
injrÎngere a duşmanului. Ei
erau oameni istoviţi, lihniţi
de foame, tremurau pe
picioare. Deci nu se putea
repezi
asupra Sirienilor şi printr-o
lovitură fulger să-i înfrîngâ şi
să-şi scape viaţa.
Nu era posibil aşa ceva. În
toată cetatea rămăseseră doar
cîţiva cai. Toţi au fost tăiaţi şi
mîncaţi. -
 Deci, din punct de vedere
omenesc, era imposibil
să
se realizeze ceace a spus
Elisei. Cu cît însă imposibilul e
mai mare, cu atît străluceşte
mai frumos lucrarea
dumnezeiască. Cînd noi nu mai
vedem nici o cale de.
izbăvireDumnezeu şi atunci are
o mie şi una de căi.
Împlinirea proorociei e exactă
în toate
amănuntele
ei.
A doua zi, s-a vîndut la
poarta Samariei o măsură de
floare de făină cu un siclu şi
două n1ăsuri de orz cu un
siclu.
Cum s-a putut întîmpla aşa
ceva? Şi încă fără
să facă
Dumnezeu ferestre în cer!
Simplu de tot. DumnezcLI
făcuse să se audă în tabăra
Sirienilor, un vuiet de cară
şi . de cai, vuietul unei mari
oştiri şi îşi ziseseră unu
către altul: "Împăratul lui
Israel a tocmit împotriva

2
4
noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptului,
ca să vină şi să lupte împotriva noastra" şi s-au sculat
şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile cu pro
vizii, caii, măgarii, tabăra aşa cum era. Israel n-a ştiut
nimic. La poarta Samariei însă erau patru leproşi, care
de o vreme nu-şi mai primiseră porţia de hrană, aruncată
peste zid. Erau înfometaţi.
Dumnezeu le trezeşte gîndul să se ducă în tabăra
Sirienilor. Cînd au pătruns în tabără, iată că nu era nime
ni. Au intrat într-un cort, au mîncat, au băut, au luat din
argint, din aur, îmbrăcăminte şi s-au dus de le-au
ascuns.
S-au întors, au intrat în alt cort, au luat lucrurile şi
s-au dus şi le-au ascuns. Apoi s-au vorbit că nu e bine ce
fac, că trebuie să dea de ştire în cetate. Acolo erau
fraţii lor, care se zbăteau în frigurile foametei.
Atunci s-au dus şi au dat de veste străjerilor de pe
ziduri, aceştia au sculat noaptea pe împărat. Dar Ioram
e bănuitor. El zice slugilor: ..."Vreau să vă spun ce ne
fac Sirienii: "Fiindcă ştiu că sîntem flămînzi, au părăsit
tabăra, ca să se ascundă în ogoare şi au zis: "Cînd vor
ieşi din cetate, îi vom prinde· vii şi vom intra în cetate."
Se găsesc însă cîţiva în sfatul împărătesc,.care sînt de
părere, să se cerceteze, trimiţînd nişte soli. Solii se duc
în două care pînă la Iordan şi găsesc doar haine aruncate
de Sirieni în goana lor. Se întorc şi raportează îm
păratului.
Şi atunci, poporul înfometat al Samariei a ieşit şi a
jefuit tabăra Sirienilor. Aghiotantul împărătesc, care
ieri îl înfruntase pe Elisei, fusese însărcinat cu paza
porţii cetăţii şi probabil că vroia să facă ordine, dar
poporul lihnit de foame n-a mai vrut să ştie de nimic
şi I-au călcat în picioare la poartă.

1
 Deci, el e primul cu care începe împlinirea proorociei.
El vede belşugul dar nu are parte de el. Înainte ca ceilalţi
să guste belşugul, omul necredinţei, gustă moartea. Ce
grozav e să nu crezi ce spune Dumnezeu!
Nu există lucruri sau situaţii, care să-L împiedice
pe Dumnezeu să-şi împlinească cuvîntul dat. Călăreţul
spunea că nici dacă ar face Dumnezeu ferestre în cer,
nici atunci nu s-ar putea întîmpla aşa ceva. Făgăduinţa
era prea de tot.
Şi uitaţi ce simplu a putut Dumnezeu să împlinească
ce a spus. Şi noi nu odată ajungem în situaţii critice,
dar nu uitaţi că Dumnezeu şi atunci poate să ne ajute.
Lucrarea Lui, e întotdeauna aşa de mare că depăşeşte
nevoia noastră. Cei din Samaria au avut şi de vîndut.
Împlinirea acestei proorocii îţi spune că pînă şi bel
şugul vrăjmaşului tău, El ţi-1 poate hărăzi ţie. Că spre
săvîrşirea lucrării Sale, El se poate sluji chiar şi de nişte
lepădături, ca leproşii izgoniţi afară din cetate.
Oare nu spune Apost. Pavel: "Am ajuns ca lepă
dătura tuturor." Dar lepădăturile au salvat cetatea, nu
împăratul şi nu aghiotantul. Cît de nepricepute sînt
căile Domnului!
Nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să îm
plinească ce a spus. Dar vai, pe noi necredinţa ne poate
împiedica de a ne înfrupta din belşugul Lui.
Cîte asemenea persoane nu sînt azi, cărora Ii se
potrivesc cuvintele: "vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu
vei gusta." Da, vor vedea harul dumnezeiesc, belşugul de
bucurie, de pace, de fericire în viaţa altora aici pe pămînt
şi vor vedea locaşurile mărete, ca bogatul din iad, vor
vedea slava şi fericirea eternă, dar din cauza necre
.dinţei, ei nu vor gusta din ele.
 O, ce valoare mare are credinţa! Să-L iei în totul pe
Dumnezeu, pe cuvînt şi ajungi să te înfrupţi zi de zi cu
împliniri minunate a făgăduinţelor Sale.

Proorocii împotriva Ninivei

Nu e numai un singur prooroc care prevesteşte nimi

cirea uriasei cetăţi Ninive.
Primul, care a fost trimis să anunţe nimicirea Ninivei,
a fost proorocul Iona, pe la anul 862 în. Hr., probabil
în timpul domiei lui Asurnatsirpal - 884-860.
Stiţi că la început a refuzat să meargă şi a căutat
să fugă; dar pînă la urmă aruncat fiind în mare şi
înghiţit de peşte, a învăţat lecţia că e mai bine să asculţi
de Dumnezeu, decît să-ţi faci de cap. Iar după ce a scăpat
teafăr, peştele dovedindu-se doar un submarin, care îl
salvase dela moarte şi îl duse la ţărm unde îl vărsă,
Iona la cuvîntul lui Dumnezeu, care îi vorbeşte a doua
oară, e gata, consimte şi pleacă la Ninive. Acolo şi-a
spus mesajul: "Încă 40 de zile şi cetatea Ninive va fi
nimicită."
Împăratul auzind de prevestirea aceasta, a poruncit
pocăinţă cu post şi cetatea a fost cruţată. Mormîntul
lui Iona, se susţine că e în partea de vest a cetăţii.
După vre-o 150 de ani, proorocul Naum şi Isaia pe
la anul 713 în. Hr., proorocesc împotriva ei. Deci în
timpul domniei lui Sargon (722-705), iar mai tîrziu,
Ţefania, pe Ia anul 630, cînd împărăţea Asurbanipal
(668-626), vede în viziunea sa profetică cetatea prefă
cută în pustietate.
 Pe una din tăbliţele asmene, descoperite de arheo
logie avem o listă cu 50 de împăraţi, care au domnit
dela 1850-807 în. Hr., deci se pdt cunoaşte datele lor.
Să luăm elementele mai de seamă din proorociile
acestor bărbaţi.
Proorocia lui Naum e făcută cu vre-o 107 ani
înainte, deci cînd Ninive era în plină propăşire şi
dezvoltare.
Primele cuvinte ale cărţii lui sînt: "Proorocie despre
Ninive." La capitolul 1:8 se arată modul cum avea să
fie luată Ninive. EI spune: "Dar ca nişte valuri ce se
varsă peste mal, va nimici cetatea Ninive şi va urmări
pe vrăjmaşii Lui, pînă în întuneric." Asta înseamnă
că va fi luată prin asalt, de un puhoi de armate.
Aceaşi idee e şi în capitolul 2:4; 3:3 "Duruiesc carele
pe uliţe se năpustesc unele peste altele în pieţe şi aleargă
ca fulgerele", "se aruncă năvalnici călăreţii, scînteiază
sabia, fulgeră suliţa." .
Apoi se arată vitejii Ninivei vor fi cuprinşi de panică:
2:5, "El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui
cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor" (v. 8);
"iată-i că fug! Staţi! Staţi! Opriţi-vă! ...dar nici unul
nu se întoarce" v. 10; "inima îi e mîhnită, îi tremură
genunchii, toate coapsele sufăr şi toate feţele au îngăl
benit."
La fel e arătată nimicirea şi măcelul: 1:10 "vor fi
mistuiţi de foc, ca o mirişte de tot uscată"; 1:12
"oricît de mulţi şi puternici vor fi, toţi vor fi seceraţi
şi vor pieri."
2:6 "porţile dela rîuri sînt deschise şi palatul se pră
buşeşte! 2:10" este jefuită, pustiită şi stoarsă de tot!
3:3 "o mulţime de răniţi! ...Grămezi de trupuri moar
te! ...Morţi fără număr! 3:7 "Toţi cei ce te vor vedea, vor
 fugi de tine şi vor zice:
"Ninive este nimicită!''
3:13 "focul îţi mistuie
zăvoarele!" 3:15
"Acolo te va mîncă
:
f
o
c
u
l
.
.
.
'
'
Isaia prooroceşte tot cu vre-o
107 ani înaintea
nimi-

29
cirii Ninivei. În cap. 30:31-33 se
vorbeşte de soarta împăratului;
"căci de multă vreme este
pregătit un rug, gătit şi pentru
împărat, cu foc şi lemne din
belşug."
Robia e prevestită în cap.
31:8 unde se spune; "tinerii
lui
răz
boi
nici
vor
fi
rob
iţi..
."
Ţefania prevesteşte pustiirea

29
 şi dezolarea,
numai cu
24
ani
în
ai
nt
e
de
îm
pli
nir
e.
În capitolul 2:13-15 "El
îşi va întinde mînă şi spre
miază-noapte şi va nimici
.. Asiria şi va preface
Ninive într -o pustietate,
într-un pămînt fără apă,

29
 ca pustia. În mijlocul
cetăţii se vor culca turme de
vite de tot felul,
pelicanul şi ariciul vor rămînea
noaptea pe coperişurile
stîlpilor ei. La ferestre se vor
auzi ţipetele lor, pustii
rea va fi în prag, căci
căptuşala de cedru, va fi
scoasă... Vai! Cums-a
prefăcut în pustiu şi în
culcuş de fiare..."
Să enumerăm acum citeva
greutăţi în calea
împlinirii
ace stor proorocii.
·
Ninive era o cetate întărită. Ea a

29
 fost clădită de Nimrod
(Geneza 10:11), un strănepot
al lui Noe, pe malul răsări
tean al fluviului Tigru.
Diodor Siculus, susţine că
circumferinţa ei ar fi fost de
55 mile (cam 90 km.). (1)
După Layard, un mare
arheolog, aria cetăţii
era un
mare paraleJogram de 18-20
km. lungime şi
12-14km.
l
ă
ţ
i
m
e

29
.

(
2
)
Zidul ei, spune X enofon, că
la retragerea lui N imr6d cu
cei lO.OOO de soldaţi, avea o
înălţime de 45 mtr., o lăţime
de 45 mtr. Elînsă nu
ştia că e Ninive. O

29
treime era din piatră
calcaroasă, iar restul în sus
era din cărămidă uscată la
soare. (3)
Împrejurul cetăţii erau
săpate şanţuri mari, pe care la
caz de pericol, le umpleau cu
apă. (4)
Proorocul N...aum în 3, 14
spune: "scoateţi apă pentru
împresurare." In Biblie, Ninive
e numită "cetatea cea mare,'.
Ea era o cetate cu civilizaţie
deosebită, în plină
în
f
l
o
r
i
r
e
.
Arhitectura şi
sistematizarea urbanistică erau
bine puse la punct. Toate
străzile erau drepte. ·Sanherib
dădu chiar un decret în
privinţa aceasta, că oricine îşi
va construi o casă şi nu va
respecta linia dreaptă a străzii,
să fie tras în ţeapă chiar pe
acoperişul casei sale. (5)
De fapt, gloria cetăţii Ninive i
se datoreşte
mai mult
lui Sanherib. Schaff spune:
"Dibăcia artistică, geniul şi
măreţia dovedite de asirieni în
arhitectură şi artă, stîrnesc
admiraţia savanţilor de astăzi
..." (6)
Palatele erau enorm de vaste
şi de o frumuseţe
rară Palatul lui
Sardanapal avea 115 mtr. şi tot
atîta lăţime. (7) Palatul lui
Sanherib, avea o
suprafaţă cam cît
patru blocuri şi
conţineapeste 70 de
camere. Picturile şi
sculpturile, care împodobeau
pereţii căptuşiţi cu
lemn
de cedru, sau cu plăci de
alabastru, erau excelente
Specimenele remarcabile de
vase transparente de sticlă
uimesc pe exploratorii zilelor
noastre. (8)
Rawlinson declară, că mult
lăudaţii egipteni, erau inferiori
asirienilor, în afară de
durabilitatea arhitecturii lor. (9)
Posedau cunoştiinţe vaste de
aritmetică, geometrie şi
astronomie. Ei au inventat
cadranul solar. Ei au îm părţit
circumferinţa cercului în 360
grade, dela ei avem

3
0
să_ptămîna de 7 zile, ziua de
24 ore, ora de 60 minute,
minutul de 60 secunde.
La Ninive era templul lui
Nebo şi alte 3
temple
măreţ construite. Erau vre-o
cinci palate împărăteşti.
Pe un cilindru rămas de la
Sanherib, el spune despre
palatul său:
"Ca să se mire mulţimi de
oameni,
Am înălţat frontispiciul lui,
PaJatul fără pereche în
lume,
Aşa i·am pus numele..."
Apoi gradul de civilizaţie al

31
 unui popor se cunoaşte, după
literatura sa. La Ninive,
arhelogia a scos la lumină cea
mai vastă bibliotecă a lumii
vechi, compusă din vre-o
30.000 de exemplare, ce conţin
istorii, epopee, legende,
decrete, legi, contracte.
Un aşa popor să poal{t fi
înfrînt?
NJnive era o cetate păzită de
ostaşi viteji, numiţi "pui
de./ei". Asirieniierau
extraordinari de
războinici. Ţara era
numită "Bîrlogul leilor". Şi
în Biblie, în cartea luţ Naum
2:11-12 se face aluzie
la această denumire,

32
 cînd
zice: ..."Unde este acum
culcuşul acela de lei, păşunea
aceea pentru puii de lei, pe
unde umbla leul, leoaica şi
puiul de leu, fără să-i turbure
nimeni?"
De altfel, curajul lor
remarcabil ·se constată
şi din
faptul că
vînau lei şi
bivoli
sălbatici.
George Smith spune:
"Puterea asiriană a
fost ···o singură. monarhie
dela începutul ei şi a
crescut în mod gradual

31
 prin cucerirea statelor mai
mjci din jurul ei." (10) Naum
prouroceşte pe vremea lui
Sargon, care a cucerit Samaria şi
a dus în robie 27.000
de israeliţi. El înfrânge
în 722 în. Hr., pe Sirieni,
iar pe Fenicieni, în
răscoal
a deJa
Karch
emiş
la 717.

32
 În anul 710 în. Hr. bate pe
Elamiţi, cucereşte Babi; lanul
şi deportează 90.000 de
oameni. Cum deci a în
drăznit proorocul Naum şj
Isaia să proorocească nin1î
cirea Ninivei?
Sanherib, urmaşul lui
Sargon, domneşte între 705-
680 în. Hr. şi nu e cu nimic
mai prejos, ca predecesorul
său. El foloseşte vitejia
asirienilor împotriva
babilonieni lor în anul 702 în.
Hr. şi duce în captivitate
200.000 persoane. Trece pe la
Ierusalim, de unde ia 150 kgr.
aur şi vre-o 9 tone de argint,
ridică Ninive la o glorie deose
bită, dar moare ucis de fii săi.
Moştenitorul său,
Esarhadon, supune
Sidonul, Tirul în anul
672 în. Hr. supune
Şubria, în 671
supune Egiptul şi îi impune
un tribut anual de
180 kgr. aur şi
9

t
o
n
e

d
e
 a
r
g
i
n
t
.
Asirienii stăpîneau o
.
mulţime de ţări: Elamul cu ,
capitala la Susa, Babilonul,
Siria, Fenicia, Samaria
Moabul, Egiptul, Saba, Arabia,
Hamatul, Arpadul Sefarvaimul,
Hena, Iva, Armenia,
Capadocia. Împărăţia a dăinuit
1.200 de ani. Cum să poţi
gîndi la nimicirea unui popor
aşa mare, viteaz şi fără milă?
Pe monumentele lor se pot
vedea cruzimi săvîrşite faţă de
prizonieri, mutilări, precum şi
sacrificarea lor, pe altare ca
jertfă zeilor. Cine va îndrăzni să
înceapă împlinirea
proorociilor? Cum se va
putea realiza ce a spus
Dumnezeu?
Şi chiar dacă nu se
întrezărea nimic la orizont,
nici o forţă care să se ridice şi
să doboare Ninive, proorociile
.au fost făcute. Cel ce a spus
lui Ierernia: ,,Eu
veghez
asupra Cuvîntului Meu, ca
să-L, fmplinesc," trebuia să-şi
facă lucrarea şi El îşi va face
lucrarea, în ciuda oricăror
greutăţi.
 Să privim acum
împlinirea
proorociilor
în Istorie.
Aceasta arată că
totuşi Biblia este
adevărată.
La anul 608 în. Hr. cetatea
Ninive a fost
asediată
timp de 2 ani de forţele
combinate, ale Mezilor şi
Perşilor. Apoi asaltul a fost
dat de mezi în partea de
nord-est a zidului şi a fost
cucerită în anul 606 în. Hr.
Cum s-a putut produce
aşa ceva? O

34
 serie întreagă
de evenimente au colaborat
între ele, au format un
adevărat angrenaj, care a
dus la înfrîngerea puterii
. .
a
s
t
r
t
e
n
e
.
Dumnezeu e Cel ce mişcă
popoarele. Istoricul Herodot
spune că timp de 28 de ani
Sciţii dela miazănoapte, în
hoarde pustiitoare, s-au revărsat
în valuri şi au invadat
provinciile marelui imperiu

33
 asirian: Armenia, Siria,
Palestina, Mesopotamia, pînă
în Egipt, slăbind Asiria.
Egipul a scuturat jugul Asiriei
şi nu i-a mai plătit tributul
datorat
'
lui Asurbanipal.
Pe te Babilon domnea un
frate al lui Asurbanipal, care
se numea Şamaşumuchin, care
se
răsculă
şi
el.
Cronicele lui Asurbanipal
spun următoarele despre acest
caz: "Chiar el
Şamaşumuchin, un frate
necre dincios, care n-a ţinut
legămîntul făcut cu mine, a

34
incitat poporul din ACCAD,
pe caldeeni, pe arameni,
poporul ţării de lîngă mare de
la Acaba la Bab-Salameti, robii
şi supuşii mei, să se răscoale
contra mea."
.,,Ummanigaş, fugarul care
mi-a îmbrăţişat picioarele
mele regale, pe care eu l-am
aşezat pe tronul Elamului şi
regii din Gute, din Palestina,
din Meluca, pe care I-aJ?·
instalat prin împuternicirea lui
Assur şi Beltis, pe toţt aceştia
i-a pus în vrăjmăşie contra mea
şi ei au făcut
ca co cu el.
uz mu
a"' na"'

33
 ,Porţile din Si par, Babilon şi Bor
a anulat Jegătura de frătie..." (11)

34
 Asurbanipal, care pînă aici
se pare că nu luase parte la
expediţii militare, ci
preferase să studiezeîn
biblio teca sa şi doar să
participe la torturarea şi
executarea prizonierilor, acum
se pune în fruntea
armatelor şi reuşeşte să..şi
înfrîngă fratele răsculat,
care văzîndu-se pierdut, a dat
foc palatului să·u şi s-a sinucis
aruncîndu-se în flăcări.
După moartea lui
Asurbanipal în 626 în. Hr.
devine succesor
Assur..Etil..Ilani. După un an,
la 625, pe tronul Babilonului se
ridică vicerege Nabopolassar,
care era
caldeean de origine, şi care încep
cîştigarea independenţei.
Păţania înaintaşului său, îl
învaţă să
fie
prudent.
Fiindcă ştia că şi mezii au
aceleaşi gînduri, face o
alianţă cu ei, întărind aceasta
prin căsătoria fiului său
Nebucadneţar, cu prinţesa
Mediei fiica lui Cyaxares.
Rezultatul a fost nu numai
că şi-au dobîndit inde
pendenţa, cu armatele lor
unite pătrund în
bîrlogul leilor şi dau asalt
asupra Ninivei. Pătrund în
 cetate, măcelă.. resc
aristocraţia, iau prizonieri,
jefuiesc palatele., apoi le dau
foc.
Documentul arheologic
numit "Stela lui
Naboni d ne informează
despre înfrîngerea
Asiriei, astfel:
"Împăratul Asiriei care în
mînia lui Merodac,
a adus ruina ţării:...
Împăratul Umman-Manda
(Media) care nu avea
egal,
1-a supus... ca un potop 1-a
înghiţitel a răzbunat
Babi.. tonul, el a
înmulţit cadavrele..." (12)
 Căderea proorocită a
Ninivei, e confirmată în "Istoria
Universală" apărută la
Bucureşti, astfel: "In ciuda
rezistenţei înverşunate a
asirienilor, oraşul Ninive a
fost cucerit şi aristocraţii
asirieni, care au căzut în
mîinile învingătorilor au fost
măcelăriţi. Sarak, după cît se
pare a urmat exemplul
unchiului său Şamaşu..
muchin, aruncîndu-se în
-
flăcări în palatul său cuprins
de incendiu. Invingătorii au
luat un- mare număr de
prizonieri...'' (13)
Din falnică cetate, Ninive a
ajuns un morman
J
de
dărimături. Oare nu au prezis
proorocii venirea nimi-
citorului, asaltul în valuri.,
focul ce avea să mistuie
palatele, rugul cu flăcări pentru
împărat, măcelul, ducerea în
robie şi pustiirea?
35
 E Biblia adevărată? Istoria
mărturiseşte că da, e
adevărată. Renumitul
arheolog Layard spune în
privinţa aceasta: "fiecare
porţiune de pămînt luată
de hîrleţ şi înlăturată de pe
acele vaste rămăşiţe tind să
confirme adevărul profeţilor şi
să ilustreze Scripturile. Dar
cine a putut crede, că analele
însăşi aveau să fie găsite, care
cu lux de amănunte aveau
să confirme aproape cuvînt cu
cuvînt adevărul textului din Sf.
Scripturi? Şi ţineţi minte, că
acestea nu erau completări
de o dată ulterioară,. pe
monumente, după săvîrşirea

36
 faptelor pe care le relatea·ză, ci
cronici scrise de cei ce au luat
parte în mod direct la
evenimente."
Cuvîntul lui Dumnezeu s-a
împlinit cuvînt cu cuvînt.
Măreţia Ninivei a fost
prefăcută în ruine, în pustiu.
Nici vitejia poporului ei, nici
armamentul, nici strategia nici
civilizaţia de care se bucurau,
nici bogăţiile popoare lor
subjugate de ea, n-au putut-o
scăpa în ziua osîndei divine.
Tabloul în mişcare, de parcă
ar fi un film zugrăvit de
Naum, proorocul, s-a petrecut
aievea.

36
 Cărămizile uscate numai la
soare, au ajuns măcinate de
vreme şi prefăcute în pămînt
pe care au crescut doar bălării.
Şi timp de 2.500 de ani nu s-a
mai stiut nimic de Ninive.
Xenofon,cînd a trecut pe
colo cu trupele
greceşti cu toate că nu
erau decît 200 de ani
şi ceva, dela nimi
cirea ei, nu ştia nimic că
sub acele dărîmături
zace
îngropată "Cetatea cea mare".
(14)
Abia în secolul trecut,
arheologii au scos

36
 la supra faţă cîteva palate
împărăteşti; palatul lui
Sargon, palatul lui Tiglat-
Pileser, al lui Sanherib,
templul lui Nebo şi încă
cîteva de toată frumuseţea.
Acestea sînt mărturii că
ce spune Dumnezeu,
rămîne în picioare.
Dumnezeu

36
şia spus cuvîntul, pe cînd
Ninive era în plină
înflorire şi cînd greu
puteai crede că se va
întîmpla aşa ceva.
Dacă Biblia nu e adevărată,
cum explicaţi aceste împliniri
întocmai? Pe seama cui le
puneţi? Pe a întîm plării oarbe?
Nu există &lt răspuns, decît
că Biblia e
adevărată,
şi Dumn ezeu care a spus, a
veghiat. ca să se
împlinească mtocma1.
Fiecare dărîmătură a
Ninivei strigă: Biblia e adevă
rată. Toată dezolarea ei şi
cucuvelele ce cîntă pe dărî
măturile ei, îmi spun că
Biblia e adevărată. Nu vrei
s..o crezi? Poţi să n-o crezi.
Dar e necinstit, ca un lucru
care e adevărat, să spui că e
minciună. Istoria confirmă, că
Biblia a spus adevărul.
Biblia aceasta, care a
vorbit împotriva Ninivei;
vorbeşte şi împotriva ta. Ea
spune că "plata păcatului e,
moartea". Tu ştii că ai păcate.
Deci gîndeşte-te, dacă spusa
Bibliei s-a împlinit faţă de
Ninive, care a fost o forţă
uriaşă şi totuşi nu a putut
scăpa, ci s-a făcut praf,
atu.c.. i întreabă... te cum vei
putea tu să te împotriveşti?
In Epistola către Romani 2:3
ni se spune: "Şi
crezi
tu. omule că vei scapă de
judecata lui Dumnezeu?"
.lar proorocul Ezechiel ne
întreabă: "Îţi va suferi inima
şi îţi vor fi mîinile destul de
tari, în zilele cînd voi lucr
împotriva ta? Eu Domnul am
vorbit şi voiu şi lucra"
(22:14).
.0, ciob din cioburile
pămîntului., ce vei face tu
atunci? Dacă "puii de lei" ai
Ninivei au pălit şi le-au
tremurat genunchii, neştiind
ce să facă, atunci · cînd
le-a sosit ceasul groazei, cînd s-
a dezlănţuit furia oameni lor ce
te vei face tu, cînd se va
dezlănţui mînia divină şi vei
ajunge în faţa Celui pe care L-
ai blestemat, nu ai vrut să-L
asculţi şi L-ai tăgăduit?

37
 Hristos Domnul, a spus că va
veni într-o zi. Şi poate tu Îl
blestemi pe Hristos. Poţi să-L
blestemi şi mai departe · dar eu
îţi atrag atenţia că cu acest
Hristos te vei întîlni., fie că
crezi, fie că nu crezi. El va
veni.
Ceeace a spus Biblia rămîne
în picioare.
Ferice de cei ce sînt gata
să-L ia pe
Dumnezeu pe
cuvînt. Am constatat că ce a
spus El a
adevărat, atunci
Îl cred, Îl ascult şi caut să împlinesc
tu aşa.
B
 i
b
l
i
o
g
r
a
f
i
e
(1) C. F. Pfeiffer, "The Biblical World",
1972, pag. 416
(2) Philip Schaff, "Bible Dictionary",
Ninive
(
3
)

X
e
n
o
f
o
n
,

"
A
n
a
b
a
s
i
s
"

I
I
I
,

(
4
)

S
c
h
a
f
f
,

o
p
.
c
i
t
.

p
a
g
.

7
8
{5) Ibidem
(6) Ibid; pag. 79
(7) Ibidem
(8) Smith's Bible Dictionary, 1975, pp.
454, 455 · ·.
(9) Schaff, op. cit.
(10) George Smith, "Assyrian
Discoveries", 1875, pag. 447
(11)

Cilindr
ul

Rassa
m col.
III,
96-108
(12)
Stela
lui

Nabon
id, col.
1
(13) lsoria Universală, Ed. St. Buc. pag.
560
(14) J. D. Douglas, ,,The New Bible
Dictionary'', 1962, pag. 889
Proorocii cu

privire la

ărîmarea
I
e
r
u
s
a
l
i
 m
u
l
u
i
Într...o zi Împăratul
Germaniei Frederic
cel Mare după o şedinţă de
cabinet, ceru Episcopului de
Milano să-i dea în două cuvinte
o dovadăcă Biblia e
adevărat{j.
Episcopul îi răspunse:
"Poporul
Evreu,
Majestate!"
38
 Într-adevăr dacă iei şi cercetezi îndeaproape istoria
poporului Evreu, ea însuşi e o dovadă, care confirmă
că Biblia e adevărată.
Cei care susţin că Biblia e o carte ticluită de unii
scriitori, ar trebui s-o citească mai îndeaproape şi s-ar
convinge ei însuşi de adevăr. Sînt foarte mulţi care
h-au citit-o niciodată, şi fac afirmaţii fără s-o cunoască.
Ei se aseamănă cu un student dela o Universitate, în
holul căreia se află o cutie pentru întrebări şi răspunsuri.
Studenţii îşi puneau acolo feluritele lor întrebări şi tot
dintre ei, care se pricepeau dădeau răspunsul. Studentul
nostru în cauză pusese în cutie un bileţel cu întrebarea:
"Unde se găseşte istoria lui Iael şi Sisera?"
Cînd s-a deschis cutia şi au căutat să dea răspun
surile, pe bileţelul cu această întrebare, un alt student
a scris: "În Biblie, păgînule!" Epitetul a fost usturător.
Poate nu i-a plăcut cînd a citit răspunsul, dar din moment
ce nu-şi cunoştea Biblia, merita el să fie numit creştin?
Acum voi lua cîteva proorocii cu privire la dărî
marea Ierusalimului şi vom urmări, în scurgerea vremii,
să vedem dacă s-au împlinit sau nu. Chiar dacă n-ar fi
proorociile şi am lua numai faptele istorice relatate în
Biblie ca să le verificăm cu Istoria, şi atunci ne-am con
vinge că Biblia e adevărată. Cu atît mai mult, cînd e
vorba de anumite afirmaţii făcute mai înainte cu zece
ani, cu douăzeci, cu o sută de ani sau mai mult şi în
decursul istoriei ajung să se împlinească, aceasta în·
seamnă că e un adevăr curat. Eu nu ştiu nici ce se va
întîmpla mîine, dar ce vorbesc de mîine, căci nu ştiu
ce se va întîmpla peste un ceas, nici măcar peste cinci
minute. Dacă cineva ar şti ce se întîmplă mîine, ar fi
un lucru mare. Dar ca să spună ce se va întîmpla peste
ani de zile aceasta e ceva dumnezeesc.

39
 Deaceea prin gura proorocului Isaia, Dumnezeu
spune: "Cine a făcut proorociri ca Mine (să spună ş\
să-Mi dovedească), de cînd am făcut pe oamenii dir\
vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să
se întîmple!"
Biblia, de altfel e scrisă în cea mai mare parte de
evrei. Aşa fiind ne-am aştepta ca şi ei să fie întocmai ca
celealte popoare: să se laude pe ei.
De data aceasta, eu voi arăta tocmai contrariul: Ei
nu se laudă, ci îşi arată slăbiciunile lor pînă în cele mai
mici amănunte. Au ajuns de ocară, aşa spun că sînt, de
ocară. Au ajuns decăzuţi, aşa spun că sînt. Deci nu
caută să ascundă adevărul.
Chiar numai sinceritatea aceasta a scriitorilor Bibliei,
care te izbeşte, ar trebui să ne fie deajuns s-o acceptăm
ca adevărată.
Dar să trecem la confruntarea proorociilor cu
istoria.
Despre poporul Israel şi cetatea lor Ierusalimul,
avem o seamă de preziceri pe paginile Sfintelor Scrip
turi. Preziceri de rău, ameninţări din partea Domnului.
Poporul apucase pe calea păcatului. Dumnezeu tri
misese la ei prooroci, care să-i trezească, dar n-au vrut.
Şi atunci au venit alţi prooroci, care le-au spus ce
pedepse vor veni peste ei, din cauza păcatelor lor.
Pe la anul 715 în. Hr. deci cu vre-o 129 ani înainte
de a se petrece faptul, proorocul Isaia în capitolul 24
vorbeşte despre pustiirea ţării: "Iată Domnul deşartă
ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuito
rii; cum se întîmpla preotului, se întîmpla şi poporului,
stăpînului ca şi slugii, stăpînei ca şi slujnicei, vînzăto
rului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut, ca
şi celui ce ia cu împrumut, datornicului ca şi celui

40
căruia este dator. Ţara este
pustiită de tot şi prădată; căci
D
o
m
n
u
l

h
o
t
ă
r
î
t
a
ş
a
.
"
Proorocul vedea ca într un
film, tot ce
avea să se
petreacă peste 129 ani. La
versetul 1O spune: "Cetatea
pustie este dărîmată, toate
casele sînt închise, nu mai
i
n
t
r
ă
n
i
m
e
n
i

î
n

e
l
e
.
"
Deschideţi vă rog şi la
cartea proorocului Ieremia la
capitolul 25:11, unde avem altă
prevestire a aceluiaşi
fapt istoric: "Toată ţara
aceasta va fi o paragină, un
pustiu şi neamurile acestea vor
fi supuse împăratului
Babilonului timp de 70 de
ani."
Aici se arată că ţara va fi
paragină, că neamurile vor fi
supuse împăratului Babilonului
şi se precizează timpul robiei;
70 de ani."
Tot în capitolul 25:8-9 se
vorbeşte despre dărîmarea cetăţii
sfinte şi cauzele acestei
dărîmări. Proorocul
glăsuieşte: "Deaceea aşa
vorbeşte Domnul Oştirilor:
Pentru că n...aţi ascultat
Cuvintele Mele, iată,
 voiu trimite să aducă toate
popoarele de la
miazănoapte, zice Domnul;
şi voiu trimite la robul Meu
Nebucadneţar, împăratul
Babilonului, îi voiu
aduce împotriva acestei
ţări şi împotriva locuitorilor
ei şi împotriva
tuturor acestor neamuri de
jur împrejur, ca să le
nimicească cu desăvîrşire şi
să facă din ele un
pustiu şi o pricină
de batjocură,
nişte
dărîmături
veşnice."
Proorocia e făcută pe la
anul 607 în. Hr. deci cu circa
21 de ani înainte de a se
petrece evenimentul.
În capitolul 26:4-6 proorocul
Ieremia vorbeşte
că
Templul însuşi va fi dărîmat.
"Să le spui: "Aşa vorbeşte
Domnul: "Dacă nu Mă
ascultaţi, cînd vă poruncesc să
urmaţi Legea Mea, pe care
v-am pus-o înainte dacă nu
ascultaţi cuvintele robilor Mei
prooroci, pe care vi-i trimit, pe
care vi i...am trimis
disdedimineaţă, şi pe care

41
nu i-aţi ascultat, atunci voi
face Casei acesteia, ca lui
Silo, şi voi face din cetatea
aceasta o pricină de blestem,
pentru toate neamurile
pămîntului." Preoţii, proorocii
şi tot poporul au auzit pe
Ieremia rostind aceste cuvinte
în Casa Domnului şi cînd a
isprăvit de spus Ieremia, tot
ce-i poruncise Domnul să
spună întregului popor, preoţii,
proorocii şi tot poporul au
pus mîna pe el şi au zis:
"Trebuie să mori negreşit!"
Cuvintele rostite de Ieremia,
li se păreau
o hulă,
o blasfemie asupra Casei
Domnului. Cum, să aibe el
curajul să spună că Templul
lui Dumnezeu va ajunge o
ruină?
Se revoltă, ţipă, poporul se
îngrămădeşte în jurul lui
Ieremia în curtea Templului.
Vestea se aude la casa
împăratului. Căpeteniile lui
Iuda se îndreaptă în
grabă spre Templu, pentru
judecată. Formează plenul
se aşează în faţa
porţii celei noi, iar preoţii şi
proorocii îşi încep
acuzarea: "Omul acesta
este vinovat de pe deapsa
cu moartea, căci a
proorocit împotriva cetăţii
 acesteia, cum aţi auzit
voi înşivă cu urechile
voastre." Se dă cuvîntul
acuzatului şi el spune:
"Domnul m-a trimis să
proorocesc împotriva casei
acesteia toate lucrurile pe
care le-aţi auzit voi. Cît despre
mine, iată-mă în mîinile
voastre, faceţi-mi ce vi se va
părea că este bine şi drept!
Numaisă ştiţi, că dacă mă
veţi omorî vă veţi face
vinovaţj de sînge
nevinovat, voi, cetatea
aceasta, locuitorii ei; căci
Domnulm-a trimis în
adevăr la voi,
să rostesc în auzul
vostru toate aceste
cuvinte."
Ieremia a fost dealtfel
proorocul
lacrimilor. Cînd
şi-a rostit proorociile acestea
de urgii, care aveau să
vină, nu i-a fost uşor. Dacă
deschideţi la capitolul
20:7-9, el spune: "M-ai
înduplecat, Doamne, şi m am
lăsat înduplecat, ai fost mai tare
decît mine şi m-ai biruit!

4
2
În fiecare zi sînt o pricină de rîs, toată lumea îşi bate
joc de mine. Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să
strig: "Silnicie şi apăsare!" Aşa încît Cuvîntul Domnului
îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua. Dacă
zic: "Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi
în Numele Lui! iată că în inima mea este ca un foc
mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-1 opresc, dar
nu pot.
Întoarceţi Ia capitolul 9:1 şi ascultaţi-!: "0, de mi-ar
fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi,
aş plînge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!"
El îşi dădea seama de prăpădul ce avea să vină, dar
Dumnezeu îi porunceşte să meargă şi să spună poporului
lucrurile acestea.
El prooroceşte în capitolul 38:8 şi 23, că cetatea va
fi arsă cu foc, iar împăratul Zedechia nu va scăpa din
mîinile Haldeilor, dacă nu se supune lor de bună
voie.
Ierusalimul era fala lor şi nu-şi puteau închipui, cum
ar putea fi ars. Ierusalimul era sfînta cetate, Sionul cu
temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi, frumoasă înălţime,
bucuria întregului pămînt, cetate făcută ca dintr-o bucată.
Aici se suiau seminţiile Domnului, aici preoţii împo
dobiţi în haine sfinte aduceau jertfele. Ah, altarele Tale,
Doamne al ostilor! Aici se cîntau laudele Domnului;
aici era măreţul Templu, sfîntul locaş al locuinţelor Celui
Prea Înalt! Cum s-ar putea ca Dumnezeu să îngăduie
să fie cetatea aceasta? Cum?
Ascultaţi prevestirea Domnului: "Iată dau cetatea
aceasta în mîinile Haldeilor şi în mîinile lui Nebucadne
ţar, împăratul Babilonului şi o va lua. Haldeii care luptă
împotriva cetăţii acesteia vor intra, îi vor pune foc şi
o vor arde împreună cu casele pe acoperişul cărora au

43
adus tămîie lui Baal şi au turnat jertfe de băutură altor
zei, ca să Mă mînie. Căci cetatea aceasta Îmi aţîţă
mînia şi urgia din ziua cînd s-a zidit şi pînă azi;
de aceea vreau s-o iau dinaintea feţei Mele" (Ier. 32:
28-29, 31).
E arătată aici şi vina, starea de păcătoşenie şi sfîr
şitul pe care urma să-1 aibe cetatea aceasta. Proorocia e
făcută de Ieremia cu vre-o 18 ani înainte.
Tot Ieremia e cel ce spune că poporul va fi dus în
robie. Pe la anul 598 în. Hr. primeşte din partea Dom
nului o însărcinare "Aşa mi-a vorbit Domnul: "Fă-ţi
nişte legături şi nişte juguri şi puneţi-le pe gît. Trimite-le
împăratului Moabului, împăratului Edomului, împăra
tului copiilor lui Amon, împăratului Tirului şi împăra
tului Sidonului, prin trimişii care au venit la Ierusalim
la Zedechia, împăratul lui Iuda."
Deci, la Ierusalim se ţinea tocmai o consfătuire, prin
care puneau la cale o revoltă împotriva împăratului
Babilonului care i-a supus, iar acum voiau să se alipească
de Egipt.
Deodată în mijlocul şedinţei, apare proorocul Ieremia
cu jugurile, dă fiecăruia cîte o mostră şi le cere să spună
stăpînilor lor: "Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, împăratul
lui Israel: "Iată ce să spuneţi stăpînilor voştri: "Eu am
făcut pămîntul, pe oameni şi dobitoacele care sînt pe
pămînt, cu puterea Mea cea Mare şi cu braţul Meu
întins, şi dau pămîntul cui Îmi place. Acum dau toate
aceste ţări în mîinile robului Meu Nebucadneţar, împă- ,
ratul Babilonului, îi dau chiar şi fiarele cîmpului, ca
să-i fie supuse. Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului
lui, şi fiului fiului lui, pînă va veni vremea şi ţării lui
şi o vor supune neamuri puternice şi împăraţi mari."

44
 cit De aici uşor se poate vedea că proorocia nu se
-mzumă numai la Ierusalim, ci se extinde şi asupra ţărilor
jnvecinate.
·, Apoi proorocul are un cuvînt direct către Zedechia,
jtppăratul lui 1uda. În capitolul 37:17 ni se spune cum
iialpăratul trimite să-I aducă pe proorocul Ieremia din
im:hisoare, înaintea sa, la el acasă. Aici îl întreabă în
ecret: "Ai vre-un cuvînt din partea Domnului?" Şi
J.}f#?Orocul Ieremia i-a răspuns: "Da! şi a adăugat: "Vei
Ji dat în mîinile împăratului Babilonului."
Pe vremea aceea, un împărat avea drepturi depline
asupra supuşilor săi, dar Ieremia e neînfricat, spune
'ittlt;vărul primit oricare ar fi urmările. O, de ar învăţa
· ebţii, păstorii, vestorii Evangheliei, să fie ca Ieremia!
Şi proorocul Ezechiel are o prevestire pentru Zede
chia, o găsiţi în capitolul 12:12-13 "Domnitorul care
este în mijlocul lor, îşi va pune lucrurile pe umăr şi
N<J)j:lleca pe negură, vor sparge zidul, ca să-I scoată
afată; îşi va acoperi faţa ca să nu vadă pămîntul cu ochii.
fmj voiu întinde mreaja peste el şi va fi prins în laţul
Mf.JI· Îl voiu duce la Babilon, în ţara Haldeilor, dar
n.41i va vedea şi va muri acolo."
::!S:e spune această proorocie? Că împăratul va încerca
fjiL ugă, că timpul va fi noaptea, că nu vor ieşi pe poartă,
ci printro spărtură în zidul Ierusalimului, că va fi prins
§i dus în Babilon, dar că nu îi va vedea, deci va fi lipsit
de vedere.
,Proorocia e făcută pe la anul 594 în. Hr. deci cu vre-o
8 ani înainte de a se petrece lucrurile.
.;, )Un alt amănunt e că în_proorocie se arată şi timpul
cît vor fi robi în Babilon. In cartea lui Ieremia la capi
ţ9lul 25:11 e o proorocie făcută prin anul 606 în Hr. şi
I.Vlă astfel: "Ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu

1
şi neamurile acestea vor fi
supuse împăratului
Babi
lonului timp de şaptezeci de
ani." Iar după trecerea celor
70 de ani, se vor întoarce
iarăşi în ţara lor, căci aşa
vorbise Domnul prin
proorocul Isaia la capitolul
45:13 "Eu am ridicat pe Cir,
în dreptatea Mea şi voiu netezi
toate cărările lui. El îmi va
zidi iarăşi cetatea şi va da
drumul prinşilor Mei de
război, fără preţ de răscum
părare şi fără daruri, zice
Domnul Oştirilor." "El va zice
despre Ierusalim; "să fie zidit
iarăşi!" Şi despre Templu"să i
se pună temeliile!" (44:28).
Proorocia e făcută prin anul
690 în. Hr. deci cu
vre-o
154 de ani înaintede
împlinire. Nu exista
Cir, nu era încă născut,
dar proorocul Isaia îl
numeşte pe el şi lucrarea
pe care o va face.
Acestea sînt o parte din
prezicerile în
legătură cu
Israel.
Israel a fost înştiinţat mai
dinainte, de tot ce avea să se
întîmple.
Noi ştim că la Ninive a
 mers un prooroc, nu
din
neamul lor, ci un străin,
Iona, şi poporul s-a pocăit în
frunte cu împăratul, iar
Dumnezeu a cruţat
cetatea. Poporul
acesta îp.să, care se
numea poporul lui
Dum nezeu, care avea
prooroci în mijlocul lor, tocmai
poporul acestanu vrea
să se pocăiască.
După ce am auzit
proorociile, aş vrea să spun
că împlinirea lor nu era
tocmai uşoară. Voiu încerca
să vă arăt acum o seamă de
Greutăţi ivite în calea împli
nirii proorociilor făcute.
Proorocii spuneau că
cetatea va fi
nimicită. Ori ·
trebuie să stiţi că Ierusalimul
prin poziţia lui, era
o
cetate de necucerit.
Ierusalimul era
aşezat pe cinci
coline, două din acestea erau
mai înalte: Muntele
Moria

46
atinge 805 m, iar la apus muntele Sion, ajunge o înăl
ţime de 841 m.
Pe muntele Moria era clădit Templul, iar pe muntele
Sion, palatul împărătesc. Mai erau apoi culmile de deal:
Acra la nord de Sion, culmea Bezeta şi culmea Ofel la
nord de Moria.
Cetatea era împrejmuită de jur împrejur cu zid, iar
zidurile erau clădite pe coastă aşa că prin valea adîncă
de sute de metrii era imposibilă intrarea în cetate, decît
numai pe porţile ei. '
Tacitus, un scriitor de mai tîrziu, care descrie asediu!
Ierusalimului, a doua oară sub Titus, pe la anul 70 d. Hr.
spune: "Cetatea, aşezată într-un loc mai ridicat, era
întărită cu felurite lucrări, cu care putea fi apărată de
ajuns, chiar una aşezată în loc deschis. Căci cele două
coline foarte înalte erau închise cu ziduri făcute cu
meşteşug, piezişe sau arcuite înăuntru, aşa că ataca
torii aveau flancurile descoperite şi expuse la lovituri.
Partea de sus a stîncii era prăpăstioasă şi acolo unde
muntele era de ajuns de înalt, se ridicau turnuri pînă
la 60 de picioare (aproximativ 18 mtr.), şi de 120 de
picioare (cea. 36 mtr.) pe unde locul era mai aşezat;
minunată vedere şi din depărtare părînd deopotrivă
de înalte.
"Alte ziduri se aflau înăuntru în jurul palatului
regesc... Templul era clădit în forma unei fortăreţe şi
zidurile lui erau mai presus de toate celealte, prin truda
şi meşteşugul cu care au fost ridicate; chiar porticele
care împrejmuiai Templul, erau un loc minunat de
, apărare..." (2)
Îndrăzneşte deci să urei panta prăpăstioasă, să te
apropii de ziduri, că vei fi doborît de săgeţile soldaţilor

1
de pe ziduri şi vei ajunge în adîncul prăpastiei, care
îţi va fi mormîntul.
Poziţia naturală o făcea să fie de necucerit. Chiar
tactica romană de mai tîrziu, care cu "berbecii" lor pră
buşeau orice zid, la Ierusalim s-a dovedit zadarnică,
căci n-aveau locul cum să-şi pună "berbecii" în mişcare
şi nu-i putea urca pe pantă.
"Locul, spune Tacitus, nu îngăduia năvala sau un
război prin surprindere" aşa că inamicii au trebuit să
folosească strategiile născocite de cei vechi, sau de cei
de acum, pentru cucerirea cetăţilor." (3) Deci, nimicirea
Ierusalimului era foarte foarte grea, dar ea a fost prezisă.

Apoi Ierusalimul poseda o oştire numeroasă şi destul

de bine înarmată.
Poziţia "cheie" a Palestinei, - căci pe aici treceau şi
Egiptenii şi Babiloneni, şi Asirienii, - i-a determinat
să aibe o armată, care să facă faţă oricărui pericol.
În plus toată oştirea Iudeii, se refugiase la Ierusalim,
căci ţara întreagă fusese cucerită, numai Ierusalimul a
rămas necucerit de Babilonieni. Oştirea aceasta în
disperarea ei, ştiindu-şi părinţii, fraţii, soţiile şi copiii
asupriţi de Babilonieni, a luptat cu toată îndîrjirea.
Şi în această stare, cînd un om luptă la disperare, nu
e uşor să-I biruieşti. Babilonienii luptau împinşi de
dorul să cucerească, n-aveau alt motiv, pe cînd Evreii
aveau datoria de a-şi apăra patria şi a dezrobi pe ai lor.
Dar cu toată dîrzenia lor, proorocii au prevestit că
Ierusalimul va fi cucerit.
Un alt lucru care făcea cetatea de necucerit, erau
rezervele mari de provizii, ce şi le-au procurat din timp
la Ierusalim, atît rezerve de alimente cît şi rezerve
de apă.

48
 Încă de pe vremea lui Ezechia (2 Împ. 20:20) au fost
canalizate din porunca împăratului anumite izvoare şi
părîul Ghihon a fost amenajat un iaz, un bazin mare,
unde se adunau apele, ca la orice eventualitate să poată
face faţă asediului. Deci, aveau şi partea aceasta asi
gurată. Cu toate acestea, proorocii au prezis că Ierusa
limul va fi cucerit.
Mai tîrziu după ce Ierusalimul a fost dărîmat, prooro
cul Ieremia spune în Plîngerile sale la capitolul 4:12;
Împăraţii pămîntului n-ar fi crezut şi nici unul din
locuitorii lumii n-ar fi crezut că asediatorii, care îl
împresurau, vor intra pe porţile Ierusalimului." Deci,
nimeni nu putea să bănuisacă măcar că Ierusalimul ar
putea fi cucerit.
Aşa poziţie strategică, aşa întărituri, aşa armată, aşa
rezerve masive avea Ierusalimul că părea de nebiruit.
Vi le-am arătat toate acestea, ca să vă daţi seama
că împlinirea proorociilor nu a fost uşoară, dar să trecem
acum să vedem

Împlinirea proorociilor

Cu toate greutăţile ce le aveau de învins, armata

babiloniană a hotărît să cucerească Ierusalimul.
Primii prizonieri din Israel au fost luaţi şi duşi în
Babilon în anul 606 în Hr. cînd Nebucadneţar ca prinţ
încă, dar părtăs la domnie cu tatăl său, tocmai se
întorsese de la o bătălie ce o avusese cu Sirienii la Car
chemiş. Evreii aliaţi cu Sirienii împotriva Babilonienilor
au fost învinşi şi ei.
Berosus, un istoric de seamă al Babilonului ne spune

1
că: "Nebucadneţar, nu numai că a redus Siria Ia tăcere,
ci a adus Evreii captivi în Babilon şi a întemeiat cu ei,
în diferite locuri potrivite colonii." (4)
Iar un cercetător biblic, Schaff, spune că; "au fost
duşi în Babilon, circa 10.000 de Evrei, dintre cei mai
de seama." (5)
Despre aceştia se vorbeşte în cartea proorocului
Daniel Ia capitolul 1:1-2... "În al treilea an al domniei
lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăra
tul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a
împresurat..." "Domnul a dat în mîinile lui pe Ioiachim
împăratul lui Iuda şi o parte din vasele Casei lui Dum
nezeu. Nebucadneţar, a dus vasele în ţara Şinear, în
casa Dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumne
zeului său." ...Atunci a luat voievozi şi printre ei se
găseau şi Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Poporul a
rămas supus Babilonului" (2 Cron. 36:6).
Ioiachim a fost pus împărat peste Iuda în anul 608
în. Hr. de către Faraon Neco şi a domnit 11 ani (2 Cron.
36:4-5). EI e împăratul care a ars sulul cărţii lui Ieremia.
În al treilea an al domniei sale (Dan. 1:1-2 şi 2 Împ. 24:1),
deci anul 606 în. Hr., Nebucadneţar după lupta de la
Carchemiş, trece pe la Ierusalim, îl prinde pe Ioiachim,
care dădu-se ajutor Sirienilor şi "1-a legat cu lanţuri de
aramă, ca să-I ducă la Babilon" (2 Cron. 36:6).
Se pare că în urma unor făgăduieli şi jurăminte.
Ioiachim nu e dus în Babilon, ci e lăsat să domnească
în continuare, dar să fie supus Babilonului.
În anul 604 în. Hr. moare Nabopolasar, tatăl lui
Nebucadneţar şi el rămîne singur la domnie. În timpul
acesta, după trei ani de la supunerea lui Ioiachim, dato
rită unor tratative duse în secret de Egipteni, după cum
spune Iosif Flaviu şi datorită faptului că Nebucadneţar

50
devenise prea ocupat cu
treburile
Babilonului, Ioiachim
se răscoală din nou şi nu-i
mai plăteştetributul.
Domneşte în continuare
pînă în anul 597 în. Hr. cînd
moare de o moarte violentă,
iar trupul lui mort e aruncat
peste zid, în conformitate
cu spusele lui Ieremia (Cap.
22:18-19; 36:30), probabil spre
a fi identi ficat de vrăjmaşi că
e mort.
"
In locul lui domneşte
provizoriu, doar trei
luni, fiul său Ioiachin, căci
Nebucadneţar soseşte cu
 armateleşi împresoară
Ierusalimul. Ioiachin însoţit
de mama-sa, de drăgători
şi căpetenii, iese şi se
prezintă înaintea lui
Nebucadneţar (2 Împ.
24:10-12). Acesta îl ia zălog
pe el, pe dregători, pe
războinici şi pe cei mai
buni meşteri teslari şi fierari şi
îi duce în Babilon, iar ca
împărat peste Iuda îl pune
pe Matania, unchiul lui
Ioiachin, căruia îl se
himbă numele în Zedechia.
Acestea se petrec în anul
597 în Hr. adică în al
optulea an al domniei
lui Nebucadneţar (2 Împ. 24:12).
 Zedechia era tînăr de 21 de ani
şi a domnit unsprezece
ani la Ierusalim (2
Cron.
36:11). El e tributar
Babilonului. El
e ultimul împărat al lui
Iuda (Ier. 37:1). Împărăţia
lui Israel încă din
anul
721 în Hr. a fost anexată
Asiriei.
"
In al patrulea an al
domniei sale, el face o vizită
în Babi Ion (Ier. 51:59) dar tot
în timpul acesta are consfă tuiri
cu delegaţii .ţărilor din jur,
momiţi de făgăduielile Fara
anului Apries sau Hoffra, să
se alăture Egiptului şi să se
răscoale împotriva
Babilonului. Alianţa cu Egiptul
era echivalentă cu o declaraţie
de război Babi lonului.
Istoricul Iosif Flaviu spune
că aceasta s-ar fi petrecut în al
g.. lea an al domniei lui
Zedechia. (6)

51
 Nebucadneţar trimite
armate şi invadează ţara lui
Iuda. Lupte mai importante
se dau la Lachiş şi Azec (Ier.
34:7), iar alte trupe asediază
Ierusalimnul.
Faraon trimite trupe în
ajutorul lui Zedechia. Haldeii
cînd prind de veste,
despresoară Ierusalimul şi
pleacă în întîmpinarea
Egiptenilor (Ier. 37:5).
Atunci Ieremia face încă o
proorocie către trimişii
împăratului: "Iată ce să
spuneţi împăratului lui Iuda
care v-a trimis la mine să mă
întrebaţi: "Iată că o astea
lui Faraon, care pornise să vă
 ajute, se va întoarce
în ţara ei în Egipt, iar
Haldeii se vor întoarce,
vor bate iarăşi cetatea
aceasta, o vor lua şi o vor
arde cu foc (ler. 37:7-8).
Iar ca să arăte în chip
mai izbitor adevărul aceste
spune: "Şi chiar dacă aţi
bate toată oastea
Haldeilor care se războiesc
cu voi, chiar dacă
n-ar mai rămîne din ei decît
vre-o cîţiva răniţi, tot s-ar
ridica fiecare din cortul lui
şi ar arde cetatea
aceastacu foc'' (ler.
37:10), În alte cuvinte, ceea
ce a spus Dumnezeu, tot
 se va împlini, oricît de
viteji aţi fi, sau
oricîte ajutoare aţi
pn•mt•.
La scurt timp după
aceasta, proorocul Ieremia
e aruncat în închisoare (Ier.
37:16). "În al nouălea an
al domniei lui Zedechia,
anu1588 în Hr., în ziua a zecea
a lu nii a zecea, a venit
Nebucadneţar, împăratul
Babilonului, cu toată oştirea
lui, împotriva Ierusalimului;
au tăbărît înaintea lui
şi au ridicat şanţuri de părare
dejur împre jurul lui (Ier.
52:4).
De la această dată,
 asediu! a progresat
încet, dar
sigur. Cetatea a fost
închisă. Asediu! a
durat un an şi
jumătate, pînă în al
unsprezecelea an al lui
Zedechia Rezervele
de hrană ale
Ierusalimului s-au
terminat,
iar foametea şi ciuma au
început să secere.
Cuvintele

52
'tomnului, spuse prin Ieremi;1, se împlineau din plin.
, Iată o descriere a stării disperate a Ierusalimului
ub asediu: "Tot poporul lui căuta pîine suspinînd;
·-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi
nă viaţa... Chiar şi şacalii îşi apleacă ţîţa şi dau să
ugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără.
fl1ilă, ca struţii în pustie. Limba sugătorului i se lipeşte
de cerul gurii, uscată de sete, copiii cer pîine, dar nimeni
nu le-o uă. Cei ce se hrăneau cu bucate alese, leşină
pe t4a· Cei ce fuseseră crescuţi în purpură, se bucură
'!cum de o bucată de gunoi!"
:..: "Voievozii ei erau mai strălUcitori decît zăpada, mai
sl\:>i decît laptele; trupul le era mai roş decît mărgeanul,
frua le era ca safirul. Dar acum înfăţişarea le este mai
p gricioasă decît funinginea, aşa că nu mai sînt
qmoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată
Ba lemnul. Cei ce pier ucişi de sabie sînt mai fericiţi
decît cei ce pier de foame, care cad sleiţi de puteri din
Hpsa roadelor cîmpului! Ne arde pielea ca un cuptor,
q frigurile foamei. Femeile cu toată mila lor, îşi fierb
copiii, care le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădu
lui1 fiicei poporului meu" (Plîng. lui Ieremia l: 11;
453-10; 5:10).
: H:Oupă un an şi jumătate de asediu, în timp ce în
c&te foametea şi ciuma făceau ravagii încît morţii
.llălleau pe uliţe, căci nu mai puteau fi îngropaţi, duş
rlNnii băteau la ziduri, hotărîţi să dărîme cetatea şi
<1!(, nimicească pe locuitori.
· 1fn ziua a noua a lunii a patra, în al unsprezecelea
anbal domniei sale, Zedechia şi cu oamenii de război
w făcut o spărtură în zid, căci pe porţi nu puteau
f, fiindcă erau masaţi duşmanii şi au încercet să
·l!l!i noaptea pe întuneric; apucînd drumul spre cîmpie,

1
sînt ajunşi 10 cîmpiile Ierihonului, de către oaste
Haldeilor, care îl prînd pe Zedechia şi îl duc la împăratut
Babilonului, ce se afla acum la Ribla.
Împăratul a poruncit ca fiii lui Zedechia să fi
junghiaţi în faţa lui şi toate căpeteniile lui Iuda să fid
tăiate, apoi a scos ochii lui Zedechia, l-a pus în lanţufl
de aramă şi l-a trimis în Babilon unde a f6st aruncat îh
temniţă pînă în ziua morţii lui. !b
După o lună, în ziua a zecea a lunii a cinanUl
586 în. Hr. Nebuzaradan, unul din comandanii} 11J
Nebucadneţar, vine şi pustieşte Ierusalimul, dînd "
Templului, palatului împărătesc şi tuturor caselor i
mari, a dărîmat zidul de apărare al cetăţii, iar pe mar 8
preot, pe cei trei uşieri, pe famenul care avea s
porunca lui unităţile de război, pe şapte din sfetni@H
împăratului, care au mai fost găsiţi în cetate, pe logr6'l
fătul căpeteniei oştirii şi 60 de oameni din popor îi
şi îi duce la Ribla, unde era împăratul. ?h
Ace ta omoară căpeteniile, iar poporul este dus H
robie. In ţară nu sînt lăsaţi decît cîţiva din cei nOO
săraci, care trebuiau să lucreze ca vieri şi ca plugari.I0:)
JlJ1
Şi acum să ascultăm ce spune istoria seculară t.i•
legătură cu asediu!, cu dărîmarea şi robia. O relatare
succintă găsim în "Istoria Universală editată în Bucure 3
În anul 597 î. e. n. Nabucodonosor a ocupat lerusali11Wk
instalînd în Iudeea, un om al său, pe Hiskia (Ze echijlh
Dar sucesul acesta n-a fost de lungă durată. In ap!M
590 î. e. n., Faraonul egiptean Psammetic II şi la scurtă
vreme după aceea noul faraon Apries au încercat dtiM
nou să cucerească Fenicia şi Palestina. us
"Apries probabil sprijinit de regele Tirului, a cw er
Sidonul. De partea lui a trecut şi regele Iudeei, HistJi!t',
 precum şi cîţiva principi din Palestina şi Transiordania"
1 Edom, Moab, Amon).
, "Probabil că toţi aceştia îşi puneau speranţa într-un
:eonflict între Media şi Babilon, conflict a cărui izbuc
e.ire devenise inevitabilă. Probabil însă că pînă în anul590
in Hr., Media a fost osupată cu lichidarea statelor Urartu
Sciţia, iar după aceea fu atrasă într-un război de
lUngă durată cu Lydia, în Asia Mică."
"Aşa dar, nu s-au dovedit îndreptăţite speranţele pe •
care le nutreau Siria şi Palestina, într-un conflict dintre
Babilon şi Media. Şi cînd în anul 587 î. e. n. Nabuco
mosor a apărut din nou în Siria, Apries s-a retras,
lă-sînd Iudeea la voia întîmplării."
, .. "După asediu! Ierusalimului, care a ţinut un an şi
jumătate, Hiskia a căzut în mîinile Babilonului, în
\impul unei incursiuni nereuşite. 1 s-au scos ochii şi
. ,fost trimis în Babilon. Curînd după aceasta, în anul
1'586 î. e. n. Ierusalimul a fost din nou ocupat, distrus
şi jefuit."
"0 parte însemnată din populaţia Iudeei, în primul
t nd aristocraţia precum şi meşteşugarii, de care Nabu
oodonosor avea extrem de mare nevoie, au fost - potrivit
0biceiurilor asiriene - deportaţi în Babilon..." (7)
Avea dreptate Ieremia cînd zicea în rugăciunea lui:
Ce ai spus Tu s-a întîmplat" (Ier. 32:24).
u Ezechiel spunea despre Zedechia că va fi prins şi
us în Babilon, dar că nu îi va vedea şi iată că a ajuns
l i se scoată ochii.
O, împărate Zedechia, care n-ai fost gata să asculţi
.t sul Domnului, iată că ai ajuns să constaţi că Cuvîntul
1
omnului se împlineşte întocmai.
- Dar să-I lăsăm pe Zedechia în închisoarea din Babilon
)i să ne întoarcem la Ierusalim, ca să privim cetatea şi
să ne dovedească ea că ce Dumnezeu spune, se împli
neşte.
"Vai cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît doe
plină de popor altădată! Iuda a plecat în pribegie... Va
în ce întuneric a aruncat Domnul, în mînia Lui, pe
fiica Sionului!... Domnul a nimicit fără milă toatti
locuinţele lui Iacov. În urgia Lui a dărîmat întărituri!
fiicei lui Iuda şi le-a prăvălit Ia pămînt, a făcut de ocariî
împărăţia şi căpeteniile ei... Cum s-au risipit pietrele
sfintului Locaş pe Ia toate colţurile uliţelor!
Şi în timp ce trecem printre dărîmături, unul bocea
amarnic: "0, voi, care treceţi pe lîngă mine, priviţi
vedeţi dacă este vre-o durere mai mare ca durerea me:ti
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mîniei
Lui aprinse! Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea <i.
ajuns de scîrbă... Iată roada păcatelor proorocilor săi,'l:i
nelegiurilor preoţilor săi... Ca un vrăjmaşa ajuns Domnu ?
a nimicit pe Israel, i-a dărîmat toate palatele, a cufundli(
în jale întăritura şi zidurile, care nu mai sînt toate decîe
nişte dărîmături triste."
"Porţile îi sînt cufundate în pămînt, i-a nimicit şi
rupt zăvoarele. Împăratul şi căpeteniile sînt între neammil
Lege nu mai au. Mai marii noştri au fost spînzura
de mîinile lor, bătrînilor nu le-au dat nici o cinste.
Asupritorul a întins mîna Ia tot ce avea el mai scum .
Bătrînii fiicei Sionului, şed pe pămînt şi tac şi şi-au
presărat ţărînă pe cap, s-au încins cu saci.
"Fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pămînt capul
Mă doare ochiul de plîns, din pricina cft muntele Sionu
lui este pustiit, din pricină că se plimhă şacalii prin el:
"Vai de noi, căci am păcătuit! Domnul a înfăptuil
ce hotărîse, a împlinit cuvîntul pe care-I sorocise de
multă vreme..."

56
 E Biblia adevăraid 1 Istoria
Ierusalimului confirmă,
că da,e adevărată. Foametea şi
ciuma, cetatea dărîmată
şi Templul ars, împăratul cu
ochii scoşi şi
poporul dus
în robie, sînt dovezi grăitoare.
Chiar dacă nimeni
n-a putut crede, scurgerea
vremii a arătat împlinirea
Cuvîntului Sfint, că ceea
ce Dumne-
zeu 1 p1.c1oare.
1"._

spune,
ra...., m"i,..,
ne
Din toate acestea, aş vrea
 să scot pentru
noi o în
văţătură. În cartea lui
Ieremia la capitolul 21:8
scrie:
"Aşa vorbeşte Domnul: "Iată
că vă pun înainte calea vieţii
şi calea morţii", \ar în
capitolul 26:13 spune: "Acum
îndreptaţi-vă căile şi faptele,
ascultaţi glasul Domnului
Dumnezeului nostru şi
Domnul se va căi de răul pe
care L-a rostit împotriva
voastră."
Deci, noi sîntem cei care ne
alegem soarta. Lui Israel is-a
cerut să asculte de Domnul,
dacă n-a vrut a ajuns să. indure
urgia Domnului.
Eu vă îndemh să apucaţi
calea yieţii. Israel a avut parte
de durere, plîns şi scrîşnirea
dinţilor, nu pentrucă
Domnul a vrut aşa, ci
fiindcă ei au ales calea
morţii.
Biblia e adevărată.

Bibliografie

(1) Philip Schaff, ,,Bible Dictionary",

Jerusalem
(2) Tacitus, "Opere şi istorii" II, Ed. St.
Buc. pag. 305
(3) lbidem
(4) Philip Schaff "Bible Dictionary" J
erusalem
(5) Ibidem
(6)
Josephus, ),
Antichităţi

iudaice", X,
7, 3 (7)
,,Istoria
Universală",
v,ol. 1, pp.
564, 565

57
 Proorocii împotriva Tirului
Cetatea Tir, se afla clădită pe litoral şi pe două insuii
înguste, paralele cu ţărmul Feniciei, la vre-o 800 metlfi
în Marea Mediterană.
Pliniu, un scriitor roman, indică circomferenţa im.lfl.
lei de aproximativ 4 Km., iar cu Paletirus, vechiul orăŞfl'i
în total vre-o 27 Km. (1)
După Herodot, căruia i-au spus preoţii fenicici+1;
vechimea cetăţii ar fi de 2700 de ani în. Hr. (2) ·
Ezechiel vorbeşte despre ea ca de cetatea "în inirriR
mărilor". Ea era o cetate renumită şi foarte bogată..·
Fenicienii erau recunoscuti ca meseriaşi foarte is<JI@
siţi ce au lucrat Templul lui Solomon şi ca foarte buti1
marinari, ce au străbătut mările pînă la mari depărtăn
Ei făceau comerţ şi îşi duceau mărfurile lor pînă în
Spania şi chiar în insulele Britanice. Una din mărfurife·
lor, foarte preţioasă, era purpura, o ştofă aleasă pe care
o purteau doar împăraţii şi marii bogătaşi. Culoare i
roşie-purpurie, ei o scoteau din sîngele unei scoici
Ca religie, fenicienii erau politeişti. Ca zei mai în
semnaţi îl aveau pe Baal şi Astarteea. Cultul lor a fos
introdus chiar şi în Israel, în timpul Izabelei, care era
feniciană.
Să luăm cîteva proorocii rostite împotriva Tirului:
Proorocul Isaia cu vre-o 140 de ani mai înainte, vedd
Tirul nimicit. Capitolul 23 din cartea sa c consacraf
Tirului. El spune cine va înfrînge Tirul. In versetul 1 j
zice: "lată pe Haldei, care nu erau un popor, locuitorii'
aceştia ai pustiei... ei înalţă turnuri, surpă casele îm
părăteşti ale Tirului, le prefac în dftritllaturi." ·
Ezechiel e mai ·precis. El prcvt· tqte evenimentele
doar cu vre-o 2 ani înainte de i111plinire. În capitolul

58
 ':t-7 spune: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată
,m necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta,
14lte neamuri, cum îşi ridică marea valurile!" "Iată că
I.NP dela miazănoapte împotriva Tirului pe Nebu
neţar împăratul Babilonului... cu o mare mulţime de
pware."
;2 inştiinţarea profetică, arată că Tirul va fi asediat:
;21· 8-9 "va face şanţuri de apărare împotriva ta, va
a îndrepta loviturile berbecilor săi
întărituriv..a.
c4,urilor tale şi îţi va surpa turnurile cu maşinile lui.
3
E prevestit jaful, arderea şi pustiirea. Ezechiel 26:12
··lt vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile."
. 'frofetul Zaharia în cap. 9:4 spune: "EI însuşi va fi
r. cu foc."
1 zechiel 26:3-5 "Aşa vorbeşte Domnul: "Iată că am
•z pe tine Tirule şi voi aduce împotriva ta multe
1ftl>oare. Ele vor dărîma zidurile Tirului, îi vor surpa
pynurile, îi vor răzui şi ţărîna şi o vor face o stîncă
;oală. Va rămînea în mare ca un loc unde se vor întinde
nÎ,ejile de prins peşte." La fel se spune că în cetate va fi
cel. În Ezechiel 26:15 "Aşa vorbeşte Domnul Dum
e u despre Tir: "Se vor cutremura ostroavele
de
·,tţietul căderii tale, de gemetele răniţilor şi de măcelul
u111 mijlocul tău."
u1Dar împlinirea acestor profeţii nu a fost uşoară.
in Prin aşezarea sa, Tirul avea o poziţie strategică ex·
ftf(entă. În timp ce la celealte cetăţi din vechime găsim
şjpţuri de cîţiva metri umplute cu apă, aici avem apele
iirii de aproape un Km.
5#f În plus cetatea era împrejmuită cu ziduri de piatră
1\flntru apărare, cu turnuri din loc în loc.
o Tirul avea o armată puternică. Încă pe vremea lui
I ua, Tirul e numit: "cetatea cea tare" (Iosua 19:29).
59
Unii din cei mai buni ostaşi
erau în solda lor, după cum
reese din Ezechiel 27:10-11
"Cei din Persia, din Lud, şi
din Put, slujeau în oastea
ta, ca oamenide război, ei îşi
spînzurau în tine scutul şi
coiful şi-ţi dădea strălucirea.
Cei din Arvad îti umpleau
zidurile cu războinicii tăi şi
oameni viteji erau în
turnurile tale, ci îşi atîrnau
pavezele pe toate zidurile
tale, şi-ţi desă vîrşeau astfel
frumuseţea."
Cît de mare era vitejia lor se
vede din Ezechiel
26:17
"locuitorii ei băgau groază
 în toţi cei
dimprejur." Apoi,
Tirul erabogat şi
avea mari
provizii.
Profetul Zahariîn capitolul
9:3 spune: "Tirul
.şi-a zidit o întăritură,
a îngrămădit
argint ca pulbere
şi aur.. ca noroiul
de pe uliţe."
Profetul Ezechiel în cap.
27:33 spune: .,Cînd ieş:eau
mărfurile tale pe mări, săturai un
mare număr de popoare, cu
belşugul avuţiilor şi mărfurilor
tale îrn bogăţeai· pe împăraţii
pămîntului." Mai degrabă era
 Înfrînt duşmanul, care ar fi
îndrăznit să-1 asedieze, decît ei.
Aşa a păţit-o Salmanazar,
împăratul Asiriei, care a venit
în anul 721 în. Hr. şi a asediat
Tirul, timp de cinci ani, dar în
cele din urmă, a fost nevoit să se
întoarcă acasă ruşinat, căci
Tirul nu a putut fi cucerit de
puternica oştire a Asiriei.
Şi încă un lucru: "Fenicienii
erau foarte dl'Şicpţi. Pentru
plătiţi, muncile mai făceau
cei din Tir, grele, doar
ca pe cîrmacii.
vîslaşi,fine. Fiind
meşteşugari în lucruri etc., stăpînii mărilo
ei aveau oameni

ţul a o seamă de popoare era în

mîini 1lor. Capitolul 27 din
 cartea lui Ezechiel e o listă
de popoare cu
produsele
cărora ei făceau comerţ. Iar în
E?crhiel 28:3-4
Domnul
spune: "lată că eşti mai
înţelept decît Daniel,
nici o taină nu este ascunsă
de tineprin înţelepciuneaşi
pri-

60
 .,perea ta, ţi-ai făcut avere şi ţi-ai îngrămădit aur şi
lrgint în visteriile tale."
il Totuşi poporul acesta, atît de deştept, atît de bogat,
. ît ge bine apărat, a fost sortit nimicirii. Sentinţa a fost
tă.
Care e vina lui? Prin negoţ, s-a dedat la nedreptate
$\· nelegiuire (Ezechiel 28:18). Înţelepciunea 1-a dus la
îngîmfare (Ezechiel 28:5-6 şi îşi zicea că e Dumnezeu.
'Dar asta pînă într-o zi. Şi oamenii care n-au vrut să
Hnă cont de Dumnezeu, au ajuns să primească plata
cuvenită faptelor lor, au ajuns să vadă împlinirea a
:t ceeace a prezis Dumnezeu.
Istoria confirmă împlinirea, proorociilor cu privire la
Tir. În anul 587 în. Hr. cu armatele lui formate din multe
f/Opoare, aşa cum s-a prezis - a venit Nebucadneţar şi
{'.asedit Tirul, cerîndu-i să se predea. Dar Tirul nu a
Wut. Timp de 13 ani a durat asediu!. Nebucadneţar la
ttlcăpăţănarea Tirului a răspuns cu încăpăţănarea sa şi
rfu a fost gata să plece ruşinat acasă, ca altădată Salmana
tk După 13 ani datorită strategiei de război şi datorită
istovirii apărătorilor, Nebucadneţar reuşeşte să intre cu
flupele sale în cetatea sărăcită. (3)
;.·: Universală" spune: "În luptele cu Tirul,
Nabucodonsor, a avut succese mai mici, asediu! înde
IJ\lgat al acestui oraş n-a dat rezultate hotărîtoare şi
tiOtul s-a încheiat printr-un compromis, în anul 574 în.
e!ln." (4)
IC't'Cum Nebucadneţar nu avea flotă, cei din Tir au dus
Ml\te bogăţiile din vechiul oraş în oraşul care era pe cele
Miuă insule.
10 Şi aceasta confirmă un alt text, din cartea lui Ezechiel
2: 17 "Fiul Omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului,
şiUa pus oastea, să facă o slujbă grea împotriva Tirului.

61
Toate capetele au ajuns pleşuve, toţi umerii sînt jupui şi
n-a luat dela Tir nici o plată, nici el, nici oastea 1
pentru sluiba pe care a făcut-o împotriva lui. De aceea
aşa vorbeste Domnul Dumnnezeu: "lată că dau IIM
Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ţara Egiptului; Q!
îi va ridica bogăţiile, o va prăda şi o va jefui; aceasta
va fi plata oastei lui! Ca plată pentru slujba făcu
Tirului, îi dau ţara Egiptului, căci pentru mine s-a ostcni\î
zice Domnul Dumnezeu."
Ce grăitoare şi pline de învăţăminte sînt aceste ciP
vinte! Cu preţul de a deveni cu capetele pleşuve Şil
umerii jupuiţi, oamenii au stat Ia datorie. Şi era o slujb
de nimicire, de împlinire a pedepsei dumnezeieşti.
Cu cît mai multă perseverenţă nu ar trebui să ave9â
noi în lucrarea de oferire a mîntuirii, de vestire a dras
gostei dumnezeieşti?! Pe de altă parte nimic nu c W
zadar. Chiar dacă Tirul nu a mai avut bogăţii, ca plati\
pentru slujba făcută, Dumnezeu îi dă bogăţiile Egiptul%
Nimic nu e nerăsplătit. Niciodată Dumnezeu nu rămlrie.
dator.
Proorocia din Ezechiel 26 însă nu s-a împlinit uq.
Nebucadneţar, doar cea din Ezechiel 29:17. Vă rot să
citiţi în întregime capitolul 26 din Ezechiel. El se :111tj
parte în trei părţi. Partea 1 v. 1-6 prevestirea nimic1rii)l
partea II v. 7-11, cucerirea Tirului de Nebucadneţar ş)J
se foloseşte mereu pronumele "El" deci IH.:rs. III singular
partea III dela v. 12-21 arătarea jefuirii şi distrugerii
Tirului şi se foloseşte pluralul pers. III, "ei îţi vcm
ridica bogăţiile, îţi vor prăda miirllll'ile, îţi vor sur
zidurile, îţi vor dărîma casele tu le L de plăcute şi \ or
arunca în apă pietrele, lemnele i 1arîna ta... şi nu v 1
mai fi zidit Ia loc"; şi v. 21 ,.Te voi nimici cu desăvÎJit

62
şire şi nu vei mai fi. Te vor
căuta şi nu te vor
mai găsi niciodată, zice
Domnul Dumnezeu."
Nebucadneţar a împlinit
partea a
doua a proorociei,
a cucerit Tirul vechi, a călcat
pe ulitele lui cu
copitele cailor, a ucis
poporul cu sabia,
dar n-a ridicat bogăţiile·
lui, n-a prădat mărfurile lui,
căci acestea erau în
partea insulară a Tirului. N-a
aruncat în ape pietrele,
lemnele şi
n -a răzuit ţărîna s-o arunce
în mare. Tirul a continuat să
existe încă vre-o 250 de ani.
Deci, se părea că aceste
cuvinte ale Scripturii nu au
fost adevărate.
Tirul a suferit umilirea
timp de 70 de ani. O parte
din populaţie, a fost dusă în
robie, iar cealaltă parte, dată
uitării, în conformitate cu
cuvintele profetului Isaia
23:15 "În vremea aceea,.Tirul
va fi dat uitării 70 de ani, cît
ţine viaţa unui împărat."
După 70 de ani, sub
Cirus, Tirul se reface, îşi reia
comerţul, se dedă iar la păcat
şi atunci urmează partea
cealaltă a proorociilor de
nimicire spuse prin Ezechiel,
care sînt aduse la împlinire de
Alexandru cel Mare.
În campaniile lui de
cucerire a răsăritului, el a
fost întîmpinat de o
delegaţie a Tirului. Un
ambasador special, a dus
tratative cu Alexandru şi
el s-a arătat binevoitor. Se
părea că Tirul va scăpa
iarăşi. Dar înainte de a se
despărţi, Alexandru şi-a
exprimat dorinţa că vrea să
se închine în Tir.
Delegaţia şi-a dat seama
că cei ce vin să se
închine nu vor mai pleca, ci
se vor face stăpînii lor, şi nu
au fost gata să-I lase să
intre 1n cetate. Atunci,
Alexandru a venit cu
trupele pînă la mal. Tirul
insular era la ceva mai mult
de jumătate Km. în mare,
Ce puteau face? Apele îi
împiedicau să poată ataca
cetatea. Numaidecît
Alexandru făuri planul: Să se
facă un drum pînă la
insulă. Toate pietrele, toate
lemnele, toate dărămîturile
din vechiul oraş au
fost

63
aruncate în mare şi chiar ţărîna a fost răzuită şi aruncat .
Astfel aveau construită o cale pentru trupe pe care au
ajuns la cetate. (5)
După un asediu de 7 luni, cetatea a fost luată. În
măcelul care a urmat, au fost masacraţi vre-o 8.000 do
oameni, vre-o 2.000 au fost răstigniţi, iar 30.000 dt•
bărbaţi, femei şi copii, au fost vînduţi ca sclavi, bogăţiile,
au fost ridicate, mărfurile prădate, iar cetăţii i s-a
pus foc.
Dărîmarea totală a oraşului s-a făcut însă abia în
sec. al XIII-lea d. Hr., cînd Musulmanii I-au luat dela
Cruciaţi. (6) b
Despre a doua cetate feniciană, despre Sidon, citim
în Ezechiel 28:21-24 că va fi lovită cu ciuma, că va !li
un mare măcel, sîngele va curge pe uliţe, dar nu spuru:
că va fi nimicită. Sub domnia persană, Sidonul era
mare şi populat. În timpul lui Artaxerxe Ocus, s-au
răsculat şi au rezistat o vreme, dar au fost trădaţi. Cînd
şi-au dat seama că nu mai pot scăpa cetatea, cei vre-o
40.000 de locuitori, care erau în ea, au preferat să moară,
decît să cadă în mîinile perşilor. Astfel, s-au închis în
locuinţe cu soţiile şi copii şi şi-au dat foc caselor. m
Sidonul există şi astăzi sub numele de Saida. 'd
Spusele călătorilor, care au ajuns prin părţile acelea-,
arată că proorociile s-au împlinit întocmai cu privire
la Tir. :)
Acolo unde altădată era cetatea îngîmfată, care se cre:;
dea Dumnezeu, acum o sută şi ceva de ani, Bruce a văzut
o stîncă golaşă, pe care pescarii îşi întindeau mrejele1·
exact cum a spus proorocul, cu secole în urmă. i
Dr. W. M. Thomson în cartea sa, "The land and the
Book", istoriseşte impresiile pe care le-a avut vizitînd
ţinutul Tirului. El zice: "Un lucru este sigur şi anume

64
că azi nu mai există nimic
din ceeace acum mai bine de
3.000 de ani, Iosua numea,
"cetatea tare a Tirului", nimic
din puternica metropolă
care timp de 13 ani înfruntă
toată puterea mîndrului
împărat Nebucadneţar, pînă
cînd în armata lui, "toate
capetele au ajuns pleşuve şi
toţi umerii s-au jupuit",
în lupta grea împotriva
T
i
r
u
l
u
i
.
în acest port părăsit, nu
mai există azi
nimic, care să ne aducă
aminte de timpurile,
cînd marinarii veseli
cîntau în tîrgurile lui. Nu a
rămas nici o urmă din tur
nurile, care au rezistat atîta timp
sforţărilor îndîrjite ale marelui
Alexandru Macedon. Toate
acestea au pierit ca uri vis
uitat, iar Tirul a dispărut la
suflarea cuvîntului profetic." (8)
Aşa cum e azi, Tirul
constituie o
puternică
mărturie
despre existenţa lui
Dumnezeu. Dacă ar fi şi azi
 tot
mareputernică şi populată, cu
cetatea aceasta s-ar făli,
contr Dumnez necredincioşH,
a Jui eu, toţi dare imposibil
aşa ceva în situaţia de azi.
Tirul nu se va mai ridica
niciodată din pulbere, ca să dea
mărturie contra Cuvîn tului
Sfint.
Cuvîntul lui Dumnezeu
rămîne în picioare. Nici
iscusinţa omenească, nici
bogăţiile, nici fortificaţiile, nici
armatele viteze, nimic n-a putut
zădărnici spusa Domnului. E
Biblia adevărată? Tirul
confirmă că da, Biblia e
adevărată.
65
 Bibliografie

(1) Philip Schaff, "Bible Dictionary",

Tir
(2) J. D. Douglas, "The New
Bible Dictionary", 1962, pag.
1302 (3) Ibid. pag 1303
(4) "Istoria Universală" vol. I, Buc. pag.
566
(5) P. W. Stoner, "Science Speaks",
Moody Press Chjcago, 1963, p. 75 (6)
"Unger's BibJe Djctionary", Moody
Press Chicago, 1966, p. 1121
(7) J ohn Urquhart, "The Wonder of
Prophecy", 1925, pag. 20
(8) Dr. W. M. Thomson, ,)The land and
the Boo k", vol. li, pag. 626
 Proorocii

împotriva

Babilonului
Babilonul era o cetate
uriaşă. Babilonul era aşezat pe
cele două maluri ale Eufratului,
pe o suprafaţă de 200 mile
pătrate după Herodot (1)
(aprox. 321.800 m. p.), depăşind
cu mult suprafaţa marilor oraşe
moderne de azi.
În 1873 suprafaţa Londrei
 era de
122 mile
p., Parisul
avea 30 mile p., Peckingul avea
50 mile p.,
42 mile p., Filadelfia 129New-Yorkul
mile p.
Ctesias, citat de Oiodor, dă supr faţa
a
106 mile. (2)
Oraşul avea forma pătrată,
tăiat în diagonală de fluviul
Eufrat şi avea străzi largi şi
drepte, care împărţeau oraşul în
676 pătrate mai mici.
Două mari palate, erau de o
parte şi de alta
a fluviu
lui, legate printr-un pod şi
un tunel pe sub
apa flu.o
viului.

66
 Palatul lui Nebucadneţar
era o imensă îngrămădire cu.
clădiri, pe o suprafaţă de
aproape 6 mile în circum
ferinţă.
Apoloniu de Tiana, care a trăit

pe vremea lui Nerone,

şi a Apostolilor, ne-a lăsat o
descriere cum se
prezenta
Babilonul în primul secol după
Hristos.
EJ spune: "Palatele sînt
învelite cu bronz şi luciul
învelişuri1or străluceşte la
distanţă" iar camerile bărbaţi
lor, ca şi ale femeilor sînt
împodobite, parte cu draperii
67
ţesute cu fir de aur sau
argint, cu covoare şi parte cu
plăci de aur masiv, aşezate
în figuri." Despre sala
tronului el spune: "Plafonul a
fost făcut în formă de cupolă
boltită, ca să se asemene cu
cerul, şi era acoperit cu safir,
o piatră foarte scumpă
asemănătoare cu
albastru! cerului, iar pe plafon
erau chipuri de zei, pre
zentîndu-se ca nişte chipuri
de aur, strălucind de sus din
văzduh." (3)
Siegfried Oertwig în cartea
sa: "Călătorie prin oraşe
dispărute", spune despre
palatul lui Nabucodonosor:
"Curtea principală a palatului
de gală producea asupra
ambasadorilor, solilor şi
reprezentanţilor popoarelor
străine, cărora regele le
îngăduia să-1 vadă, o impresie
copleşitoare despre puterea
stăpînitorului.
Străinii pătrundeau în curte,
pe la nord, iar în faţa lor se
întindea un perete lat, bogat .
decorat cu cărămizi
smălţuite
şi
străpuns
de trei
porţi.
Prin poarta dela mijloc, ei
erau conduşi într-o sală
lungă de 52 metri şi lată de
17 metri, unde într-o
nişă
amenajată în peretele opus
intrării, trona regele, în faţa
căruia trebuiau în cele din urmă
să se proşterneze, pentru a-i
supune cererile lor." (4)
Dar Babilonul, care după
expresia lui
Herodot, "nu
este numai mare ci şi un oraş
de o splendoare nemaiîn tîlnită
la alte cetăţi" (5), a devenit
sortit pierzări· şi pustiiri.
Proorociile împotriva
Babilonului
sînt multe.
Profetul Ieremia pe la anul
 606 în. Hr. deci
cu vre-o
68 de ani înainte de
împlinire, prezice timpul
pedepsiri
B
a
b
i
l
o
n
u
l
u
i
.
El spune în capitolul 25: 12,
că va fi după
 terminarea
robiei lui Israel: "Dar cînd se
vor împlini aceşti 70 de ani,
voi pedepsi pe împăratul
Babilonului... voi pedepsi

6
8
ţara Haldeilor şi voi preface
în nişte
dărîmăturiveş nice."
În Ieremia 51:11 pe la anul
595 în. Hr. ni
se spune
cine va cuceri Babilonul:
"Domnul a aţăţat duhul împă'!'
raţilor Mediei, pentru că vrea
să nimicească Babilonul...
pregătiţi împotriva lui pe
neamuri, pe împăraţii Mediei."
Iar proorocul Isaia pe la
anul 713 în. Hr.
în capitolul
13:17 la fel spune: "Iată aţîţ
împotriva lor pe Mezi,
car nu se uită la argint şi
nu poftesc aurul."
 Proorociile arată că
Babilonul
va fi cucerit
j'ără lupte
m
a
r
1
•

.
În Isaia 13:7-8 se spune:
"Toate mîinile
slăbesc şi
orice inimă omenească se
topeşte. Ei sînt năpădiţi de
s
p
a
i
 m
ă
.
"
În Ieremia 51:30 găsim
scris: "Vitejii Babilonului nu
mai luptă, ci stau în cetăţui,
Dar puterea
proorociile spuneste că sleită şi .au nu num
Babilonul,
fi cucerit, ci va
ajuns dărîmat
ca finişte şi pustiit.
femei."

Proorocul Isaia cu vre-o

175 de ani
înainte, spune:
Şi astfel Babilonul, podoaba
împăraţilor, falnica mîndrie a
Haldeilor, va fi ca Sodoma şi
Gomora, pe care le-a nimicit
Dumnezeu. "Voi face din el un
culcuş de arici, şi îl voi
mătura cu mătura nimicirii,
zice Domnul oştirilor (Isaia
13:1914:23).
Iar prin proorocul Ieremia
se prezice: "Chiar şi
zidul
Babilonului va cădea...
zidurile cele
largi ale Babilo
nului vor fi surpate şi porţile lui
cele înalte vor fi arse
cu
. (Ieremia 51 :44-58).
Un alt amănunt 1mportant
în proorocii e că Babilonul nu
va mai fi clădit şi locuit. "El
nu va mai fi locuit, nu va mai
fi niciodată popor în el.
Arabul nu-şi va mai întinde
cortul acolo şi păstorii nu-şi
vor mai ţărcui

69
 turmele acolo, ci fiarele pustiei îşi vor face culcuşul acolo,
bufniţele îi vor umplea casele, struţii vor locui acolo şi
stafiile se vor juca acolo. Şacalii vor urla în casele lui
împărăteşti pustii şi cîinii sălbateci în casele lui de petre•
cere" (Isaia 13:20-22). ,1
"De aceea fiarele pustiei se vor aşeza acolo împreuna
cu şacalii şi struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit
niciodată, ci vecinic va rămînea nelocuit. Ca şi Sodoma
şi Gomora şi cetăţile vecine pe care le-a nimicit Domnul\
aşa nu va mai fi locuit nici el şi nimeni nu se va mai
aşeza acolo" - "Vei fi o dărîmîtură veşnică, zice Dom <
nul." "Babilonul va ajunge un morman de dărîmături, o
vizuină de şacali, un pustiu şi o batjocură şi nu va mai
avea locuitori" (Ieremia 50:39-40; 51:26-37).
Vreau însă să semnalez aici cîteva nedumeriri.
Cine putea crede aşa proorocii? Cînd ele au fost
rostite, Babilonul era în plină dezvoltare şi într-uM
adevărat iureş de cuceriri. Grozava Asiria, cu puii ei
de lei, e înfrîntă. Ninive e îngenunchiată şi jefuită de
Babilon. Celealte popoare cu cetăţile lor nu se pot
înpotrivi celui, care ca un ciocan, sfarîmă toate
popoarele. Te şi miri cum de au avut proorocii în
drăzneala să spună aşa ceva.
Cum să fie înfrîntă o armată aşa de puternică? E; au
luptat şi au învins Ninive, au înfrînt J:;giptul, Siria,
Palestina, Tirul; să nu lupte ei pentru cucerirea Babi
lonului? Să devină ei ca nişte femei? Nu au m0rs
proorocii prea departe?
Pe de altă parte, cum să fie înfrînt Babilonul, care
avea aşa uriaşe fortificaţii? Probabil că mulţi au rîs ironic
de aceste profeţii.
După spusele lui Herodot, cetatea era înconjurată
încercuită, cu un zid lung de vre-o 86 Km. (6) şi apoi

70
mai era un al doilea zid. Înălţimea zidului era de 335
picioare (102 mtr.) şi o lăţime de 75 picioare (22 mtr.).
Ctesias susţine că lungimea zidului era de 65 Km. (7),
iar înălţimea lui ar fi fost de 200 picioare (60 mtr.) şi
că ar fi fost clădit de 2.000.000 oameni.
Arheologul Koldeway, care a consacrat cea mai mare
parte a muncii lui ştiinţifice, cercetării vechiului Babilon,
a izbutit să scoată Ia lumină, zidurile pe o lungime de
18 km. Ele sînt impunătoare şi astăzi avînd o grosime
de 30 mtr. (8)
Aceste fortificaţii se compuneau din trei rînduri de
zidărie: unul interior lat de 7 mtr., făcut din cărămizi
de argilă, altul exterior din cărămizi arse iar, în faţă
mai era un zid de 3,3 mtr., prevăzut cu un şant.
Porţiunea lată de 12 mtr. dintre zidurile principale,
era umplută cu pămînt. Deci sus puteau circula coloane
întregi bine înarmate. Zidul avea 250 turnuri şi 100 porţi
de aramă. (9)
Istoricul antic Berosus, spune despre Nebucadneţar:
"El a fortificat puternic cetatea şi a înfrumuseţat extra
ordinar porţile ei." Iar "Istoria Universală" spune refe
ritor la fortificaţii: "În jurul Babilonului, la o oarecare dis
tanţă era înălţat un zid în spatele căruia se putea ascunde
populaţia din împrejurimi, în timpul operaţiilor militare.
Oraşul era înconjurat de un dublu zid de cărămidă,
de o înălţime şi tărie excepţională, cu un şanţ şi un val
de pămînt în faţă." (10)
Inscripţiile lui Nebucadneţar descoperite de arheo
logie, sînt în acord cu spusele lui Herodot că cetatea era
împrejmuită cu două rînduri de ziduri.
Ţinînd seama de aceste date, te întrebi, cine ar fi
avut îndrăzneala să escaladeze un aşa zid înalt, ştiind
că sus sînt trupele vrăjmaşe? Cum să fie cucerită o aşa

71
fortăreaţă? Cum pot fi dărămate astfel de ziduri? Nu
vi se pare ceva imposibil? Oare nu au greşit proorocii?
Proorocul Ieremia susţine că nu. El spune: "Căci
Domnul a luat hotărîre şi aduce la îndeplinire, ce a
rostit împotriva locuitorilor Babilonului." "Chiar dacă
Babilonul s-ar înălţa pînă la ceruri, chiar dacă ar face
cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele înalte, tot voiu
trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul" (Ier.
51:12-53).
Faptul că cineva nu putea să creadă că s-ar putea
întîmpla aşa lucmri, nu a împiedicat cîtuşi de puţin
împlinirea lor. În loc să se pocăiască, ca cetatea Ninive
la predica lui Iona, Belşaţar trece la chefuri şi orgii. Ba
cere chiar vasele sfinte luate ca pradă din Ierusalim să
fie aduse, ca să bea din ele. Şi prăpădenia a venit
peste ei.

Împlinirea proorociilor

Împlinirea proorociilor nu a putut fi împiedicată de

nimic, ea s-a realizat întocmai.
Din izvoare greceşti, ştim că prosperitatea Babilo
nului s-a datorat unei triple alianţe între: Nebucadneţar
din Babilon, Alyattes din Lydia şi Cyaxare din Media.
Nabonid, ocupînd tronul Babilonului, a rupt rela
ţiile alianţei. În Media, Cyaxare a fost urmat de Astyage.
Acesta a aţîţat spiritele de rivalitate.
În anul 559 în. Hr. găsim în Elam un nou conducător
pe Cyrus. În zece ani după urcarea sa pe tron, Cyrus a
absorbit Media. În anul 546 în. Hr. conform cronicelor
lui Cir şi Nabonid, armatele Persiei au cucerît cetatea.
Arbela de pe Tigru.

72
 În apus, Cir a biruit pe Cresus, regele Lydiei. Gîndul
lui Cir, era să ocupe Babilonul, dar ştiind că e o fortă
reaţă de nepătruns, a lăsat-o la urmă.
În ziua de 16 Tamuz (Iunie) anul 538 în. Hr. Gobrias,
guvernatorul ţării Gutium, cu trupele lui Cir a intrat în
Babilon fără lupte.
Xenofon, Herodot şi Berosus spun că "Cir a abătut
apele Eufratului într-un nou canal şi călăuziţi de doi
dezertori armatele sale au pătruns pe albia uscată în
cetate, în timp ce babilonienii chefuiau la o sărbătoare
a zeilor lor." (11)
Nabonid a fost făcut prizonier, iar Belşaţar fiul său
a fost omorît.
"Istoria Universală" spune: "În anul 538 î. e. n. a
început ofensiva perşilor şi a mezilor. Babilonul a fost
cucerit în următoarele împrejurări: Nabonid se întorsese
la Babilon, şi împreună cu Belşaţar s-au închis în citadelă,
iar armatele perşilor au ajuns la zidurile Babilonului,
porţile acestuia li s-au deschis fără lupte. Nabonid a
fost făcut prizonier şi apoi a fost trimis în exil în Car
mania, la răsăritul Iranului, Belşaţar a fost ucis." (12)
Datorită faptului că Babilonul a fost ocupat fără
lupte, zidurile cetăţii au rămas intacte şi era motiv ca
Babilonul să rămînă în picioare. Dar proorociile Bibliei
au spus nu numai că va fi cucerit fără lupte, ci şi că va
fi prădat şi nimicit.
Dacă prima parte s-a împlinit întocmai, a doua parte,
fireşte vorbind - se putea să nu se împlinească? Cir
cruţă cetatea, dar ea decade. Xerxe mai tîrziu o pră
dează.
Pe la anul 331, Alexandru Macedon cucereşte ţara
Babilon şi ajungînd în cetatea rămasă în paragină,
 plănuieşte realizarea unor mari construcţii aici, precum
şi reclădirea turnului Babel care era în ruină.
El a angajat zece mii de muncitori care au lucrat
două luni la curăţirea ruinelor. (13)
Îmbolnăvirea lui subită şi moartea lui timpurie, pun
capăt ambiţiilor sale. Proorocia spune că va fi o dără
mîtură veşnică şi că nu va mai fi locuit şi aşa a rămas.
Încetul cu încetul, cel mai mare oraş din lume, devine
pustiu. Sub Seleucus Nicator (312-280 în Hr.) regele
Siriei, pietrele Babilonului au fost luate şi duse pe Tigru,
unde s-a clădit cetatea Seleucia.
În secolul al XII-lea cînd Beniamin de Tudela a
trecut prin Caldea, vechea capitală era pustie, iar între
ruinele palatului lui Nebucadneţar nu se putea intra
datorită numărului mare de şerpi şi scorpioni ce mişunau
peste tot. (14)
În anul 1845, arheologul englez Layard scrie aşa:
"Grămezi informe de moloz acopere pe o mare întindere
faţa pămîntului. Pretutindeni cioburi de sticle, de mar-
. mură, de vase şi de cărămizi cu inscripţii se văd ameste
cate cu un pămînt silitros şi alb, rezultat din resturile
vechilor clădiri şi care opresc sau distrug orice vegetaţie
şi fac din suprafaţa Babilonului, un pustiu gol şi urît.
Bufniţe mari cenuşii, adesea în stoluri de aproape o
sută, se ridică din puţinele tufişuri, iar şacalii leneşi se
ascund prin viroage." (15)
Nu a spus Biblia lucrul acesta? Nu s-a împlinit pînă
în cele mai mici amănunte?
În 1913 misionarul W. C. Ising, care a vizitat locul
unde profesorul Koldeway făcea săpături arheologice
pentru desgroparea palatului lui Nebucadneţar, scria:
"Fără să vrei îţi aduci aminte de proorocia din Isaia 13
şi din alte texte, care s-au împlinit cuvînt cu cuvînt.

1
Niinani nu mai locuieşte pe cuprinsul vechiului Babilon '
şi chiar arabii întrebuinţati la săpături, şi-au făcut colibele
lor de lut pe valea bătrînului fluviu, la o distanţă de
oîţiva kilometri mai spre vest." (16)
ă?. t/.n colonel din armata turcă a întrebat odată pe
Pf ţyrus Hamlin, misionar american la Constantinopol,
I;Y<sînt dovezile că Biblia e adevărată. Colonelul era
fH"R ;ee a călătorit foarte mult. Dr. Hamlin i-a zis: "Ai
ffi_ vreodată în Babilon?" "Da, - zise colonelul - şi să
v<i,a(pun un incident curios. Ruinele Babilonului abundă
îb ·vînat. Odată m-am dus acolo pentru vînătoare şi am
an4ajat pe un şeic cu oamenii lui să mă ajute. La asfin
}J.t1Ql soarelui toţi arabii şi-au strîns corturile pentru
Itkcare. Am mers la şeic şi am protestat, dar totul a fost
th,.zadar. "Aici nu eşti în siguranţă-a zis el - şi nici un
fhliritor nu îndrăzneşte să rămînă aici după apusul
ş,9arelui. Strigoii şi stafii ies din găuri, din ruine după
ce se întunecă şi pe oricine îl prind, devine unul de al
lor. Nici un arab nu rămîne în Babilon după asfinţitul
soarelui." Dr. Hamlin a luat Biblia şi a citit colonelului
ultimele patru versete din cap. 13 al lui Isaia: "Şi astfel
Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mîndrie a Hal
geilor, va fi ca Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit
Pumnezeu. El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată
popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo şi
păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo, ci fiarele
pustiei îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umplea
casele, struţii vor locui acolo şi stafiile se vor juca acolo.
Şacalii vor urla în casele lui împărăteşti pustii şi cîinii
sălbateci în casele lui de petrecere."
Cînd misionarul a închis cartea, colonelul a zis:
"Exact asta e istoria lui." Dr. Hamlin a dat din cap şi a

75
spus: "Nu, aceasta e proorocia. Cuvintele acestea at f6Mn
scrise în timp ce Babilonul era în toată gloria sa." Oi7!P
Un turist european, care voia să viziteze Babill»nutr,
a luat un arab, drept călăuză. Cercetînd ruinele, :âo
înserat acolo. Turistul voia să întindă un cort şi să
doarmă acolo, dar arabul nu a vrut. Turistul a insistat14
căutat să-i ofere bani, numai să doarmă cu el prlnt?e
dărîmături, dar arabul nu a vrut cu nici un chip. ..
Turistul nu cunoştea proorocia care zice: "Ar!!1IDJ
nu-şi va mai întinde cortul acolo" şi a cerut arabtflBl
să-i spună dece nu vrea să doarmă? Arabul a răsp(ufs·
"E un loc blestemat!" După mii de ani proorocia co11:
tinuă să se împlinească. '
S. Oertwig, spune: "Astăzi n-a mai rămas decît JH
cîmp larg de ruine, palatele s-au prăbuşit, templek . ,
turnurile s-au ruinat, toate aceste popoare au disp
rut." (18)
Şi privind la aceste ruine, ajungi să repeţi cuvintifM
de altă dată ale lui Nebucadneţar: "Oare nu este aceiln
Babilonul cel mare?'' Oare nu sînt aceste ruini, una dH!
cele mai puternice şi grăitoare mărturii ale adevărul@.
dumnezeiesc?
Şi astfel, Babilonul podoaba împăraţilor, falnica
mîndrie a Haldeilor, care a ajuns ca Sodoma; prin dărg
mături, prin grămezile de moloz îmi spune că Biblia
adevărată.
Şacalul ce urlă prin viroagele lui şi arabul ce nu vrea
să-şi facă cortul acolo, îmi spune că Biblia e adevărată.
Planurile năruite ale lui Alexandru cel Mare şi planu
rile nerealizate ale lui Napoleon Bonaparte, care în
timpul campaniei siriene voia să reclădească Babilonul
şi a însărcinat specialişti, care să întocmească aceste
planuri, ce se găsesc şi azi, dar nu s-au realizat, căci

1
 poleon a ajuns exilat în insula Elba; chiar şi aceasta
onfirmă adevărul Bibliei, spus prin proorocul Ieremia
5}1626 "căci vei fi o dărîmătură veşnică, - zice Domnul."
Ge aproape 2500 de ani, adeveresc aceste prevestiri.
,,,,Am căutat să dau aceste mărturii ale istoriei, căci ele
ne fac să vedem că Biblia e adevărată. Şi acum am o
întrebare pentru tine. Cu ce crezei tu, că vei putea
împiedica împlinirea Cuvîntului Sfint faţă de tine? Cei
din Babilon aveau fortificaţii, armate, armament, pro
vizi, deşteptăciune, dar cu nimic n-au putut zădărnici
spusele Bibliei, n-au putut opri osînda divină.
Ce vei face tu în ziua osîndei? Aceiaşi Biblie, care a
vorbit despre Babilon, vorbeşte şi despre tine zicînd:
;;Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea Scaunului
de Judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi pri
mească răsplata după binele sau răul, pe care-I va fi
făcut, cînd trăia în trup (2 Cor. 5:10).
Crezi oare că tu vei putea face excepţie? Să nu te
prezinţi? În cartea Apocalipsei 6:14-17 se spune despre
ziua aceea: ..."Cerul s-a strîns ca o carte de piele, pe
care o faci sul şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat
din locurile lor. Împăraţii pămîntuluidomnitorii, căpi
anii oştilor toţi s-au ascuns în peşteri şi în stîncile mun
tilor. Şi ziceau munţilor şi stîncilor: "Cădeţi peste noi
şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe Scaunul de
Domnie şi de mînia Mielului: căci a venit ziua mîniei
Uui, şi cine poate sta în picioare?
Eu ţi-am spus Cuvîntul Sfint tu poţi să nu-l crezi.
Poţi să-ţi vezi de păcatele tale, de desmăţ, de stricăciune,
de minciună, de înşelătorii de beţii, de neascultare de
părinţi, de certuri, de toate relele, dar Cuvîntul lui
DUmnezeu îţi spune, că într-o zi vei da socoteală, că
viaţa aceasta e scurtă, dar că răsplata e veşnică. Tu

77
preferi plăcerile trecătoare şi renunţi la desfătările vef
nice, te priveşte personal. Vei regreta însă amar.
De aceea îţi spun că e mult mai bine să te despaiţ4
de tot ce e rău şi păcat, e mai bine să te întorci Ia Dum
zeu cu pocăinţă, e mai bine să trăieşti o viaţă frumoasă
de curăţie şi vei fi fericit.

Bibliografie

(1) W. Smith, "Bible Dictionary", N. J. 1975; pag. 66

(2) Ibid pag. 67
(3) Philostrat "The Life of Apoloniu" I, 55
(4) Siegfried Oertwig, "Călătorie prin oraşe dispărute" Ed. St. Buc.
1966, pag. 56
(5) Ibid. pag. 51
(6) C. W. Ceram, "Hands on the Past", N. Y. 1966, pag. 231
(7) Ibid. pag. 231
(8) Ibid. pag. 230
(9) "Halley's Bible Handbook", Zondervan Publ. H. 1965, pag. 336
(10) "Istoria Universală" vol. I, Buc. pag. 571
(11) Halley op. cit. pag. 344
(12) ,,lst. Univ." pag. 570
(13) A. Ernest Cooke, "Fu1filled Prophecy" Mody Press, 1963, pag. 19
(14) lbid. pag. 21
(15) Layard "Discoveries Among Ruins", pag. 413
(16) "European Division Quarterly" IV, 1923
(17) Gwynn McLendon Day, "The Wonder of the Word", Moott
Press, pp. 52, 53
(18) Siegfried Oertwig, op. cit. pag. 59

78
 Proorocii despre Edom
Chiar şi cel mai mare necredincios, dacă vrea să
cerceteze în chip sincer împlinirea proorociilor Bibliei,
va fi uimit de mulţimea lor, precum şi de felul precis
cum, în toate amănuntele, ele s-au împlinit. O luminiţă
aprinsă într-o cameră nu poate alunga tot întunericul,
dar cu cît aprinzi mai multe lumini, vei vedea cum
ajung să se lumineze şi cele mai îndepărtate unghere.
Aceste evidente istorice de împlinire minuţioasă a
proorociilor. ca nişte Iuminiţe, sînt prea izbitoare ca să
poată fi tăgăduite. Ele au un grai. Ruinele şi pustiirile
sînt o mărturie puternică despre adevărul Cuvîntului
lui Dumnezeu.
Să analizăm · acum cîteva proorocii cu privire la
Edom. Vă rog luaţi Biblia şi deschideţi la Ezech. 35:2,
5, 7, 9, 15; Ier. 49:15; Obadia 1-4. Aici e anunţată:
- prefacerea cetăţilor Edomului în dărîmături, Ezech.
35:4, Obadia 4
-nimicirea cu desăvîrşire a locuitorilor lui, Ezech.
35:7 b; Ier. 49:10 Obadia 10 b
-pustiirea, Ezech. 35:3,4 b, 7 a, 9 a, 15; Ier. 49:13-17
-că nu va mai fi locuit, Ezech. 35:9 b
- se arătă cauzele: înfumurarea, Ier. 49:16 Obadia 1:3;
silnicia Obadia 10-14 Ps. 137
Numele de Edom a fost dat lui Esau, fratele lui Iacov
şi la fel şi descendenţilor lui, care au format un popor
numeros. Ei au locuit în ţara Seir, care se întinde dela
Wadi Zered spre golful Akaba pe marea depresiune
Wady Arabah ce face legătură între Marea Moartă şi
Golful Akaba, înconjurată de munţii Seir la sud de
Marea Maortă. Ţara avea capitala Ia Seba lînga Petra.

79
Alte oraşe mai importante erau: Boţra în nord la vre-o
20 mile spre Marea Moartă şi Teman tot în nord (1),
iar Dedan în sud-est. Moise îi numeşte fraţi în Num.
20:14.
Edomiţii erau verişori cu Israeliţii. Arheologia
modernă a arătat că înainte de Esau, ţara a fost locuită
de Horiţi. (2) Cind Iacob s-a întors din Haran (Gen.
32:3), Esau locuia deja în Edom. În Gen. 36:31 ni se dă
lista împăraţilor care au domnit în Edom, inainte de a fi
un împărat peste Israel. Pe vremea exodului, Moise a
cerut dela împăratul Edomului să le dea voie să treacă
pe drumul împărătesc spre Canaan, căci el avea controlul
acestei căi, dar nu le-a dat voie (Num. 20:14-18). Saul
şi David poartă războaie cu Edomiţii. Ei formau un
popor numeros cu o armată puternică. Amaţia, împă
ratul lui Iuda, bate pe Edomiţi în Valea Sării şi omoară
10.000 de ostaşi.
Un scriitor, vorbind despre Edom, spune că plaiul
"a fost acoperit cu oraşe de toată importanţa. Ţara a fost
capabilă de o recoltă bogată. Ţara a prezentat odată un
tablou de belşug şi fertilitate..." (3) Burkhardt, un alt
scriitor despre Edom, vorbeşte de "superioritatea clima
tului, puritatea aerului şi briza răcoritoare." (4) Dean
Stanley, în cartea sa "Siria şi Palestina", ne dă o bună
descriere a Edomului. (5)
Numărul oraşelor şi a cetăţilor, azi în ruină, arată că
odinioară ţara a fost foarte populată, deci aşa cum spune
Biblia, iar pe de altă parte sînt numeroase indicaţii atît
în vestigiile culturii antice cît şi în condiţiile prezente
ale solului că limbajul Bibliei despre marea fertilitate
nu e întru nimic exagerat. Apoi Edomul făcea mare
comerţ. Caravane din răsărit şi din sud îşi aduceau
bogăţiile aici şi duceau de aici alte produse în Egipt,

81
Palestina şi Siria. Strabo, un vechi istoric, ne spune că
Petra "era un punct terminus al uneia din cele mai
mari rute comerciale ale Asiei." (6)
Cetatea Petra se află la 280 Km. sud de Ierusalim.
Ea a fost una din cele mai puternic cetăţi. Denumirea
ei provine dela grecescul "petras" adică stîncă. Cetatea
era o adevărată minunăţie. Ea era denumită: "Tranda
firul roşu", "Cetatea curcubeului" şi avea peste 267.000
locuitori. (7) Ea se afla la o înălţime de peste 1200 metri.
Spre deosebire de celalalte cetăţi, care erau clădite din
piatră, Petra era tăiată în piatră, în stînca muntelui.
Construirea ei a cerut o muncă colosală. Case măreţe,
temple cu coloane uriaşe precum şi un imens teatru,
toate au fost tăiate în munte. Templul Ed Deir are o
înălţime de 40 mtr. o lăţime de 47 mtr. şi e tăiat dintr-o
singură stîncă. E cu adevărat grandios. Cetatea era o
fortăreaţă de necucerit. Datorită aşezării ei într-o poziţie
înaltă, tăiată în munte, cu pante abrupte ca peretele,
pe înălţime de 120-220 mtr., cu stînci prăpăstioase,
făcea posibilă apărarea ei chiar de un mic număr de
ostaşi. Accesul la Petra era printr-un defileu îngust, doar
doi cai puteau merge alăturea. (8) Expediţia arheo
logică Melchett în colaborare cu distinsul Albright şi
alţii au făcut aici excavaţii în anul 1934. George Robin
son în cartea sa "Sarcofagul civilizaţiei antice", ne dă
o descriere şi un studiu cu privire Ia cetatea Petra. Date
arheologice mai recente avem dela Howard C. Hammond
Jr. în cartea sa "Petra" precum şi cartea "The Excava
tions of the Conway High Place" (Petra) apărută în
1960.
Cînd citeşti şi îţi dai seama ce întărituri puternice
erau, te întrebi cum s ar putea împlini proorociile făcute
împotriva Edomului? Au trecut veacuri şi Petra a rezistat

82.
şi a rămas în picioare. Ninive zace în ruine, Ierusalimul
a fost ars, Babilonul a ajuns o paragină, Tirul a fost
ras de pe suprafaţa pămîntului. Proorociile privitoare
la aceste cetăţi s-au împlinit, Petra însă a rămas în
picioare.
E adevărat că Ia patru ani după arderea Ierusalimului,
adică în anul 582 în Hr., Edomul a fost înfrînt de
aceiaşi Babilonieni pe care i-au ajutat împotriva lui
Israel (9) (Osea 1:7). Dar poporul n-a fost nimicit, nici
cetăţile distruse. Alexandru cel Mare pornise de două
ori împotriva cetăţii Petra, dar locuitorii au reuşit să-I
cumpere pe vitezul cuceritor. La fel au reuşit să menţină
prietenia lui Seleucid, succesorul lui Alexandru. Ceva mai
tîrziu, prin sec. al III-lea înainte de Hristos, Nabateanii,
un popor din Arabia (Obadia 1:19), au năvălit asupra
Edomului şi au ocupat cetăţile. De la ei avem o seamă
de temple şi monumente săpate în stîncă. Astfel,
statul edomit a fost nimicit, dar poporul şi cetăţile au
continuat să existe. E adevărat că a devenit slab, dar
şi prin aceasta s-a adeverit proorocia lui Obadia din
versetul 2 "Iată te voi face mic printre neamuri."
În anul 55 în Hr. cînd Pompei a supus Siria, Gabi
nius, generalul său, a primit capitularea celor din Petra,
dar pentru încă un secol şi jumătate au avut împăraţi
din neamul lor.
Pe vremea Domnului Isus, Petra era încă o cetate
înfloritoare. Chiar împăratul Irod era un idumeu şi se
trăgea din Edom. Pe vremea lui Pavel, împăratul Areta
dela Petra stăpînea Damascul (2 Corint. 11:32). Deci,
proorociile că poporul acesta va fi nimicit, erau neîm
plinite. Ieremia îşi rostise proorocia pe la anul600 în Hr.;
Ezechiel şi Obadia vestesc nimicirea la 586 în Hr., deci
au trecut peste 600 de ani şi ce-au spus proorocii nu s-a

1
împlinit. Aceasta putea stîrni îndoiala în multe inimi.
Totuşi Ieremia şi Obadia au afirmat că "aşa vorbeşte
Domnul". Ezechiel face aceeaşi afirmaţie şi adaugă:
"şi se va şti că Eu sînt Domnul" (Ezech. 35:9-15).
Da, aceasta întîrziere a devenit binecuvîntată pentru
noi cei de astăzi. Dacă ele s-ar fi împlinit la 5-10 ani
după rostire, mulţi din scepticii, din necredincioşii
veacului nostru ar fi căutat să sucească adevărul spunînd
că întîi s-au petrecut lucrurile şi apoi au fost scrise
proorociile, ca să arate că nu sînt prevestiri dumnezeieşti,
ci simple ticluiri omeneşti, fiindcă ei nu vreau să creadă
în existenţa lui Dumnezeu. Dar cu aceste proorocii
împotriva Edomului, cititorule, care nu vrei să crezi, nu
te mai poţi juca. Astăzi se ştie data cînd au fost spuse
aceste proorocii. În grota de la Qumran, unde au fost
descoperite aşa numitele "manuscrise de la Marea
Moartă", au fost găsite şi cărţile cu aceste proorocii.
Comform examinării ştiinţifice cu ajutorul unor aparate
Geiger pe baza radioactivităţii cenuşei rezultată de la
pînza de in în care erau înfăşurate aceste suluri s-a
stabilit că ele au fost aşezate acolo înainte de anul 170
în Hr. Chiar şi la această dată proorociile privitoare la
Edom erau numai pe suluri, nu erau împlinite. Cum
îţi explici tu aceste proorocii? Nu există Dumnezeu?
Dar de unde putea şti Ieremia, Ezechiel şi Obadia ce
avea să se întîmple peste veacuri în Edom? Nu exista
înţelepciune omenească care să fi putut prevedea eveni
mentele ce aveau să se petreacă după vre-o 1900 de ani.
Oamenii de ştiinţă dela Observatoarele Astronomice
de azi, cu ajutorul atîtor aparate speciale şi pe baza
atîtor date primite dela alte Observatoare, totuşi nu
reuşesc să prevadă timpul sigur nici pe ziua de mîine,
ci doar "timpul probabil" şi s-a întîmplat că de atîtea
ori au spus că va fi vreme frumoasă şi a fost urîtă sau
au anunţat ploaie şi a fost soare şi cer senin. Ei, de unde
au ştiut proorocii ce avea să se întîmple în Edom? Pe
seama cui pui aceste prevestiri ale viitorului? Găseşti
vre-o sursă? Nu, nu căuta altă explicaţie, caci nu vei
găsi. Singura explicaţie e cea dată de cei ce au făcut
aceste proorocii: "Aşa vorbeşte Domnul."
El e cel ce a dat sentinţa împotriva Edomului. Execu
tarea sentinţei, împlinirea întocmai a proorociilor, s-a
făcut abia tîrziu, dar s-a făcut. Istoria arată că în anul
630 d. Hr. o oştire arabă condusă de însuşi Mohamed
a luptat împotriva Edomului. În 636 d. Hr. Edomul a
fost înfrînt de forţele mohamedane. (10) Timp de
450 de ani nu se mai pomeneşte nimic de Edom, iar
pe la anul 1.100, cruciadele invadează ţara. Enciclopedia
Columbia spune că astăzi Edomul e o pustietate. E
curios şi dealtfel foarte important că toate cetăţile au
fost nimicite afară de Teman care există şi azi sub
numele Maan. (11) Dar şi aceasta e în conformitate
cu graiul profeţiilor. În Ezech. 25:13 ni se spune; "îl voi
preface într-un pustiu de la Teman.'1
De atunci Edomul a fost uitat pînă în 1812, cînd
Burkhardt vizitînd ţara, a găsit cetatea Petra şi a pus-o
pe hartă. (12) Ceva înainte de el, lui Volney, un alt
cercetător, i s-a spus de către nişte arabi că dacă merge
din Palestina spre sud, după o cale de trei zile, va găsi
30 de cetăţi în ruină, pustii cu desăvîrşire." Dar el nu s-a
dus să le vadă. (13) Nelson Glueck, un distins arheolog
al secolului nostru, confirmă în totul potrivirea spuselor
Bibliei cu Edomul. (14)
Panorama cetăţii Petra e dezolată. Clădirile ei pustii te
înfioară. George Davis spune cum în timpul vizitei sale
în Palestina a întîlnit un misionar care cunoştea bine
ţara Edom. Acesta i-a istorisit cum deşi istoria arată
că altădată populaţia Edomului a fost de cîteva mi
lioane, azi ţara e pustie. El a călătorit 30-40 mile fără
să vadă un om sau o fiară sălbatică. (15) Şi în toată
lumea nu se mai găseşte azi nici un edomit, poporul
a fost nimicit cu desăvîrşire, exact cum a spus Cuvîntul
Domnului. Petra cu giganticele ei case săpate în stîncă,
dar azi pustii, nimicirea Edomiţilor şi ruinele celoralte
cetăţi vorbesc un grai convingător. Ele ne strigă că
există un Dumnezeu care răsplăteşte fiecăruia după
faptele sale şi că tot ce a spus El se împlineşte.
Unii susţin că Petra va fi Jocul de refugiu al lui
Israel în viitor (Apoc. 12:13). Cetatea poate adăposti
peste 100.000 locuitori. (16)

Bibliografie

(1) Charles F. Pferffer, "The Biblica!World", 1972, pag. 206

(2) U nger's Bible Dictionary, pag. 286
(3) John Urquhart, "The Wonders of Prophecy", pp. 95, 96
(4) George Davis, "Bible Prophecy", pag. 50
(5) Dean Stanley, "Syria and Palestine", pag. 87
(6) George Davis, op. cit. pag. 52
(7) A. Ernest Cooke, "Fulfilled Prophecy", pag. 23
(8) Joseph Hoffmann Cohn, "The Man from Petra", pag. 6
(9) Halley's Bible Handbook, pag. 362
(10) John Urquhart, op. cit. pag. 97
(11) Ibid. pag. 100
(12) J. H. Cohn, op. cit. pag. 6
(13) John Urquhart, op. cit. pag. 99
(14) Nelson Glueck, "The other Si de of Jordan", 1940, pp. 15, 18, 19
(15) George Davis, op. cit. pag. 53
(16) Joseph Hoffman Cohn, op. cit. pag. 13
 Proorocii împotriva Filistenilor

Filistenii au fost un popor atît de puternic încît

grecii, au dat întregii ţări după ei numele de "Philistina",
iar mai tîrziu Palestina. (1) Ei locuiau doar cîmpia din
faţa mării Mediterane, dela Iafa la Gaza. Cetăţile lor
de seamă, altfel foarte întărite, erau: Ecron, Aşdod,
Ascalon, Gat şi Gaza.
Filistenii se trăgeau din Mitrain prin Casluhim şi
Caftorimi, urmaşi ai lui Ham.· Cînd Avram vine din
Canaan, Filistenii aveau ca domnitor pe Abimelec. Pe
vremea judecătorilor, filistenii au făcut mereu incur
siuni în Israel. Samson are multe necazuri cu ei şi în
cele din urmă devine prizonierul lor. Chiar pe vremea
împăraţilor Saul şi David, se poartă lupte grele între
Israel şi Filisteni. Cele cinci cetăţi erau conduse de
domnitori care erau în alianţă şi întodeauna luptau
împreună. Filistenii erau buni agricultori. Samson le
arde ogorele cu grîne. La fel erau şi buni negustori.
Prin Gaza trecea unul din cele mai de seamă drumuri
spre Egipt. Pe aici treceau caravanele din Siria din
împărăţia Hetiţilor şi chiar din Asiria şi Babilon. Deci,
poziţia cheie i-a ajutat. Pe de altă Parte, avînd ieşirea
la mare, făceau comerţ pe apă. Erau şi buni meşteşugari
în olărie. Ei au fost primii care au prelucrat fierul în
Palestina. (2) Ba chiar deţineau monoplul prelucrării
fierului. Căci în 1 Sam. 13:19-21, citim: "În toată ţara
lui Israel nu se găsea nici un fierar, căci Filistenii
ziseseră: "Să împiedicăm pe Evrei, să-şi facă săbii sau
suliţi." Şi fiecare om din Israel se pogora la Filisteni
ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa,
cînd acestea se toceau sau ca să facă vîrf ţepuşului cu
care mîna boii. Ca luptători, Filistenii, aveau ca rămăşiţă
un număr de uriaşi din neamul lui Rafa. Cu ei băgau
în sperieţi oştirile vrăjmaşe. Astfel Goliat avea o înălţime
de sase coţi şi o palmă, aproximativ 3,70 mtr. Iar în
2 Sam. 21:15-22 găsim alţi patru uriaşi de ai Filistenilor
cam de aceiaşi talie.
Filistenii au fost foarte viteji. În Egipt la Medinet
Habu, pe Nil, la vest de Teba, se află un splendid templu
al lui Amun, datînd din timpul domniei lui Ramses al
III-lea (1195-1164). Pereţii templului sînt plini de scene
şi inscripţii istorice. Un text redă groaza egiptenilor de
filisteni. El sună astfel: "în al optulea an al domniei
lui Ramses III... Nici o ţară nu a fost în stare să reziste
forţei lor. Ţara Hitiţilor, Kode (Siria) Carchemiş şi
Cipru au fost distruse dintr-o lovitură. Ei au nimicit
poporul şi ţările lor au ajuns ca şi cînd n-ar fi existat. Ei
au pus mîinile pe orice ţară pînă la marginile pămîntului.
Au inimi curagoase şi se încred" în ei înşişi zicînd: "Vom
reuşi în planurile noastre." (3)
Filistenii erau idolatrii. Ca zeu principal aveau pe
Dagon ce avea înfăţişarea jumătate om, jumătate peşte.
A veau un templu închinat lui la Aşdod. Aici a fost dus
chivotul lui Israel, luat în luptă, la moartea lui Eli, dar
au fost nevoiţi să-1 trimită înapoi. Apoi mai aveau pe
Astarteea şi pe Baal Zebub, zeul Ecronului la care
Ahazia, împăratul lui Israel, trimite soli să vadă dacă
se va vindeca (2 Împ. l :2). Escavaţiile arheologice dela
Betsan au scos la lumină două temple. (4) Se presupune
că unul ar fi fost al lui Dagon şi altul al Astarteeii, poate
chiar unde au fost atîrnate armele lui Saul, luate după
înfrîngerea sa pe Ghilboa.
Dar poporul acesta bogat, viteaz şi iscusit a fost
sortit pierzării. lată ce a spus Domnul, prin Ezechiel pe la
anul589 în Hr.: "Asş vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Pen
tru că Filistenii s-au dedat la răzbunare pentru că s-au
răzbunat în chip batjocoritor şi din adîncul sufletului,
voind să nimicească totul, în ura lor străveche, aşa
vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată că îmi întind mîna
împotriva Filistenilor: nimicesc cu desăvărşire pe Chere
tiţi şi prăpădesc tot ce a rămas pe coasta mării" (Ezech.
25:15-16). Iar în cartea proorocului Ţefania cap. 2:4-7
citim: "Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit,
poporul din Aşdod va fi izgonit ziua în-namiaza mare
şi Ecronul va fi smuls din rădăcină. Vai de locuitorii
de pe malurile mării, vai de neamul Cheretiţilor! Aşa
a vorbit Domnul împotriva ta Canaane, Ţara Filistenilor:
"Te voi nimici şi nu vei mai avea locuitori! Malurile mării
vor ajunge izlazuri de păşunat, locuinţe pentru păstori
şi tîrle de oi. Malurile acestea vor fi pentru rămăşiţele
casei lui Iuda; acolo vor paşte; se vor odihni seara în
casele Ascalonului; Dumnezeu nu-i va uita şi va aduce
înapoi pe prinşii lor de război." El spunea acestea pe
la anul 630 în. Hr.
La fel şi proorocul Zaharia pe la anul 487 în. Hr. în
cap. 9 după ce vorbeşte de nimicirea Tirului în vers. 5
şi 6 pomeneşte pe Filisteni zicînd: "Ascalonul va vedea
lucrul acesta şi se va teme; - adică va exista pe vremea
nimicirii Tirului - Gaza de asemenea şi o va apuca un
puternic cutremur; Ecronul de asemenea, căci nădejdea
lui va fi dată de ruşine; va pieri împăratul din Gaza şi
Ascalonul nu va mai fi locuit, Străinul se va aşeza în
Aşdod şi voi frînge mîndria Filistenilor."
Iar proorocul Ieremia pe la anul 600 în Hr. anunţă
stîrpirea Filistenilor în cap. 47 în v. 4 zice: "Vine ziua
cînd vor fi nimiciţi toţi Filistenii... Domnul va nimici pe
Filisteni."
 Proorociile cu pnvtre la Filistenii au peste 25 de
detalii, de amănunte. Astăzi, în vremea creerilor elec
tronice s-a stabilit în mod ştiinţific că o proorocie cu
privire la o persoană, la un loc sau eveniment ce are
25 detalii, şansa de împlinire a lor la voia întîmplării
e de unu la 33 milioane.
În alte cuvinte, împlinirea unei aşa proorocii e mai
presus de orice ticluire omenească, că depăşeşte abili
tatea de calcul a omului, că întrece capacitatea noastră
de pricepere şi că e o dovadă împotriva coincidenţii.
Împlinirea în istorie a unei aşa proorocii arată că în
fond există o Persoană Divină care dirijează toate
lucrurile spre o ţintă precisă, spre un scop mai dinainte
determinat. Privind la proorocii prin împlinirea lor, ne
dăm seama de ştiinţa adîncă şi de nepătruns a Dumnezeu
lui nostru, precum şi de adevărul de necontestat al
Bibliei.
Filistenii, poporul acesta at-it de puternic altădată,
avea să fie nimicit. Aşa au prevestit proorocii, oricine
se putea îndoi de împlinirea lor. Aşdodul a sfidat
ambiţiile şi forţele Egiptului, rezistînd unui asediu de
29 de ani; este cel mai lung asediu cunoscut în istorie. (5)
Cu toate că val după val au trecut peste Filistia armatele
asmene, babiloniene, egiptene, persiene, greceşti,
romane, ţara a rămas tare şi populată pe vremea Domnu
lui Isus şi a Apostolilor. Chiar în secolul XII d. Hr.
proorociile erau încă neîmplinite. Pe vremea luptelor
între cruciaţi şi arabi, o seamă de cetăţi bine întărite
de ale Filistenilor au fost cucerite şi recucerite de crucia ţi.
Pe la sfirşitul sec. XIII-lea, Ascalonul îşi deţinea încă
tăria şi măreţia. În anul 1270, sultanul Bibars a dat
lupte crîncene aici, i-a dărîmat fortificaţiile şi portul
l-a umplut cu pietroaie. (6) Zidurile prezente arată că
au fost reclădite. Acolo era cartiruită o garnizoană
turcească pînă în 1840. Sultanul lbrahim Paşa a curăţit
o parte a ruinelor ca să-şi aşeze trupele aduse din Egipt
şi a găsit 20 fintîni. (7) Cetatea Gad a dispărut cu totul.
Vechiul Ecron - astăzi Achir - e un sat nenorocit
cu .vre-o 40-50 cocioabe făcute din noroi. (8) Gaza, dar
nu vechea Gaza a Filistenilor, există cu vre-o 15.000
locuitori. Din toată faima, bogăţia şi splendoarea Filiste
nilor, astăzi nu mai găsim decît dărîmături, iar poporul
e stîrpit cu desăvîrşire. Nu mai găseşti picior de Filistean
pe faţa pămîntului. S-a împlinit întocmai ce a spus
Domnul: "Voi nimici pe Filisteni." Nici întăriturile lor,
nici bogăţia, nici iscusinţa, nici vitejia n-au putut
împiedica împlinirea proorociilor. Ele s-au împlinit
pînă în cele mai mici amănunte.
Cineva ar putea obiecta că cele cîteva cocioabe
contrazic Biblia, întrucît ţara nu e pustie de tot, dar
şi cocioabele nu contrazic, ci din contra, arată împlinirea
unui amănunt din proorocii. Proorocul Ţefania spunea:
"Malurile mării vor ajunge izlazuri de păşunat, locuinţe
pentru păstori şi tîrle de oi. Malurile acestea vor fi pentru
rămăşiţele lui Iuda... Dumnezeu nu-i va uita şi-i va
aduce înapoi." Deci, ceea ce spunea Ţefania cu 2600
de ani în urmă, se împlineşte sub ochii noştri. Statul
Israel ocupă azi toată Filistia de altădată. Evreii au
precizat locul vechiului Ascalon şi au hotărît rezidirea
lui. Ziarul lerusalem Post nota că noua cetate Ascalon
a fost plănuită să fie un oraş - grădină. E semnificativ
că Evreii i-au păstrat vechea denumire. Aici în noul
oraş se află una din cele mai mari fabrici de ţevi din
lume.
Porter în cartea sa "Giganticile cetăţi al Basanului"
scrie despre vechiul Aşdod: "Nu se mai găseşte nici
urmă de Templu. Dealungul pantei de sud, pietrele
vechilor clădiri cu fragmente de coloane şi capiteluri
sculptate sînt puse în gardurile de împrejmire a grădi
nilor şi în zidurile ţarcurilor de oi şi capre, arătînd
cum timpul şi Dumnezeul care nu se schimbă, au con
vertit proorocia în istorie: "vor ajunge locuinţe pentru
păstori şi tîrle de oi." (9)
O, voi toţi cei ce aveţi mîndria filisteanului Goliat,
mîndria puterii, e bine să ţineţi minte că Biblia se îm
plineşte.

Bibliografie

(!) George Davis, "Bib1e Prophecy", pag. 43

(2) Werner Keller, "The Bib1e as History", pag. 190
(3) 1bid. pag. 184
(4) Joseph P. Free, "Archaeo1ogy and Bib1e History", 1969, pp. 152, 153
(5) John Urquhart, "Wonders of Prophecy", pag. 102
(6) George Davis, op. cit. pag. 46
(7) John Urquhart, op. cit. pag. 108
(8) J. L. Porter, "Giant Cities of Basan", pag. 191
(9) Ibid. pag. 195

Reîntoarcerea din robie

În Evanghelia după Luca capitolul 21:33, Domnul
Isus glăsuieşte astfel: "Cerul şi pămîntul vor trece, dar
Cuvintele Mele nu vor trece." Căutăm şi de data aceasta
să ne ocupăm de aceste cuvinte, despre care El spune
că nu vor trece.
 Voi folosi în continuare nu metoda comparaţiei, ci a
confruntării între proorociile Bibliei şi implinirile relatate
de Istorie. Biblia îşi are prezicerile ei şi vom urmări dacă
în scurgerea vremii, ele s-au împlinit sau nu s-au îm
plinit.
· Data trecută am lăsat pe Israel în robia Babilonului,
duşi acolo de Nebucadneţar (oamenii şi chiar vasele
sfinte dela Templu). Proorocul Ieremia prin anul 606
în. Hr., deci înainte de a se înfăptui robia cu vre-o 20 de
ani, precizase timpul cît va dura robia în Babilon. Cei
ce aveţi Vechiul Testament vă rog deschideţi la cartea
proorocului Ieremia la capitolul 25:11 unde spune aşa:
"Toate ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu şi neamurile
acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de
şaptezeci de ani.
Deci, proorocia e clară. Acelaşi lucru îl spune Ieremia
şi în scrisoarea adresată prinşilor de război, la capitolul
29:10: "Dar iată ce zice Domnul: "De îndată ce vor
trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce
aminte de voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea
cea bună, aducîndu-vă înapoi în locul acesta."
Ei au fost duşi în robia Babilonului. În anul606 înainte
de Hristos, atunci pe cînd Nebucadneţar era coregent
cu tatăl său la cîrmuirea împărăţiei, a luat primii pri
zoneri în Babilon. Un al doilea lot a fost dus în anul 597
în. Hr. cînd 1-a prins pe împăratul Ioiachim şi 1-a pus
pe Zedechia, ca împărat peste Iuda. Iar al treilea lot
mare a fost dus la dărîmarea Ierusalimului în anul
586 în. Hr.
Spaţiul nu ne ajunge să descriem starea poporului
Israel din timpul robiei. Totuşi cei ce doriţi să cunoaşteţi
ceva, deschideţi la Psalmul 137 şi din cîteva cuvinte vă
veţi da seama.
 Psalmul, se susţine că e al lui Ieremia şi spune aşa:
"Pe malurile rîului Babilonului, şedeam jos şi plîngeam,
cînd ne aduceam aminte de Sion. În sălciile din ţinutul
acela ne atîrnaserăm arfele. Căci acolo biruitorii noştrii
ne cereau cîntări şi asupritorii noştrii ne cereau bucurie,
zicînd: "Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului." -
"Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt
străin?"
Mai cunoaştem din cartea lui Daniel că ei şi-au
păstrat credinţa lor în Dumnezeu, căci au continuat să
se închine Viului şi Adevăratului Dumnezeu, chiar cu
preţul vieţii lor.
Işi dădeau seama că din pricina păcatelor lor au ajuns
în robie. Vreţi dovada? În cartea lui Daniel 9:5-7 spune:
"Noi am păcătuit am săvîrşit nelegiuire, am fost răi şi
îndărătnici, ne-am abătut dela poruncile şi orînduirile
Tale. N-am ascultat pe robii Tăi proorocii, care au vorbit
în Numele Tău, împăraţilor noş.tri, căpeteniilor noastre,
părinţilor noştri şi către tot poporul. Tu, Doamne, eşti
drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa
de ruşine, nouă tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor
Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie
departe, în toate ţările în care i-ai izgonit, din pricina
fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine."
Aceeaşi convingere o găsim şi la Neemia. În rugăciunea
sa din capitolul 1:6-9 zice: "Căci eu şi casa tatălui meu
am păcătuit. Te-am supărat şi n-am păzit poruncile Tale,
legile şi orînduirile pe care le-ai dat robului Tău Moise.
Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat
robului Tău Moise să le spună: "Cînd veţi păcătui, vă
voiu risipi printre popoare; dar dacă vă veţi întoarce
la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini,
atunci chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai
îndepărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi
aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască
Numele Meu acolo."
Deci, ei erau conştienţi că păcatele lor au atras
osînda dumnezeiască în viaţa lor, prin ducerea în robie.
Pedeapsa a trezit conştiinţa lor şi acolo s-au pocăit, s-au
întors la Dumnezeu.
Ceeace nu au vrut să facă atunci cînd erau acasă
la bine, cînd proorocii le strigau: "Întoarceţi-vă, în
toarceţi-vă...", au ajuns să facă pe pămînt străin, în
depărtare şi de Templu, şi de locuinţa lor dragă, şi de
rudenii, acolo s-au pocăit.
Şi azi se întîmplă de multe ori aşa. Cînd omul e la
bine, nu vrea să asculte de Dumnezeu. Apostolul Pavel
în Romani 2:4 spune: "Nu vezi tu că bunătatea lui
Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?" Însă omul nu e
gata să asculte.
Şi abia atunci cînd intervine o nuia din partea lui
Dumnezeu, într-un fel sau într-altul, printr-un necaz,
o strîmtoare, o durere, o boală, abia atunci omul ajunge
să-şi dea seama că a făcut rău, că nu L-a ascultat pe
Dumnezeu şi atunci caută să se întoarcă. Aşa a făcut
şi poporul Evreu.
Perioada celor şaptezeci de ani a dat la iveală o
credincioşie deosebită, mai ales în mijlocul tineretului.
Tinerii,' deportaţi dela Ierusalim în ţara Babilonului,
au căutat să se păstreze curaţi, atît în ce priveşte crezul,
cît şi în ce priveşte comportarea lor. Cunoaşteţi cazul
celor trei tineri, care au fost solicitaţi să ·se închine
chipului de aur al lui Nebucadneţar, împăratul care
stăpînea o lume. În faţă unui împărat aşa mare şi puternic,
trei tineri, şi aceştia prizonieri, au curajul să spună că ei
nu se închină chipului.
 O lume întreagă, mii, poate zeci de mii, aduşi pe
cîmpia Dura, se închină chipului de aur, şi auzi, trei
au curajul să spună: "Noi nu ne închinăm!" Ce denotă
aceasta? Curăţie în crezul lor, în cugetul lor. Acesta e
adevăratul chip de aur, ei nu se închină decît viului şi
adevăratului Dumnezeu şi numai Lui. Cunoaşteţi sen
tinţa: "Să se înfierbînte cuptorul de şapte ori mai tare
şi să fie aruncaţi în cuptor." Sentinţa se execută.
Credinţa lor străluceşte în mod deosebit, ea stinge
văpaia şi puterea focului. Ei au preferat mai degrabă
să-şi dea viaţa, decît să-şi murdărească sufletul, să şi-1
profaneze prin îngenunchierea înaintea chipului de aur.
Oamenii acestia au fost scoşi la iveală în robia în care
erau. În Israel ei n-ar fi avut niciodată ocazia să-şi
dovedească credinţa în felul acesta. Dumnezeu întot
deauna îşi are martorii Lui. Şi chiar în robie, ei cer
cetau proorociile şi le cunoşteau (Daniel 9:2).
Timpul s-a scurs. Şi aşa Cl.j.m fusese proorocit, aşa
s-a împlinit. Aş vrea să vedeţi că nu e la întîmplare, că
ceeace Dumnezeu a spus, s-a împlinit şi s-a împlinit la
milimetru.
Prin proorocul Isaia, Dumnezeu spusese că va ridica
pe robul Său, Cir. "Aşa vorbeşte Domnul despre Cir:
"El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea;
el va zice despre Ierusalim: "Să fie zidit iarăşi!" Şi despre
Templu: "Să i se pună temeliile!" "Eu voi merge
înaintea ta, - îi spune lui Cir - voi netezi drumurile
muntoase, voi sfîrîma uşile de aramă şi voi rupe zăvoarele
de fier. Din dragostea pentru robul Meu Iacov, te-am
chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, înainte
ca tu să Mă cunoşti."
Acestea le spune înainte de a se naşte Cir. Probabil,
că unii dintre Evrei duşi în robie se vor fi gîndit mult
dacă numele acesta e nume propriu sau simbolic.
Isaia prooroceşte prin anul 690 în. Hr. Cir ajunge să
cucerească Babilonul în. anul 538 în. Hr. deci e o perioadă
de unasutăcincizeci şi doi de ani.
Evreii aveau nădejdea că se va ridica Cir. Ei credeau
proorociile. Şi într-o zi prin anul 559 în Hr. la cîrmuirea
Persiei se ridică un împărat, care poartă exact acelaş
nume dat de proorocie. (1)
Cir, în alianţa cu armatele Mezilor, se ridică şi cuce
reşte Babilonul. (2) Aşa cum spusese proorocul, el a fost
bărbatul, care a emis decretul de eliberare tuturor prin
şilor de război. (3)
În anul 536 în. Hr., evreii se întorc din robie, deci
după 70 de ani. Vă rog faceţi socoteala între anii 606 şi
536 şi vădă exact 70 de ani. Ela a poruncit să fie din nou
zidit Ierusalimul şi Templul să fie reclădit.
Istoria Universală ediţia Bucureşti scrie: "Regele
Persan Cyrus permise refacerea Ierusalimului." (4)
Evreii întorşi au reclădit zidurile cetăţii şi Templul.
Vrăjmaşii au vrut să oprească aceste lucrări, mai ales
reclădirea Templului.
Prin anul 519, dregătorii cer lui Darius să vadă dacă
într-adevăr Cir a dat poruncă să se reclădească Templul.
Darius dispune să se facă cercetări în casa scrisorilor,
unde se puneau visteriile în Babilon. Şi s-a găsit la
Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era
scrisă această aducere aminte: "În anul întîi al domniei
împăratului Cir - se înţelege anul întîi de domnie peste
Babilon - împăratul Cir a dat această poruncă privitoare
la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: "Casa să fie zidită
iarăşi, ca să fie un loc, unde să se aducă jertfe şi să aibe
temelii tari. Să aibe o înălţime de şasezeci de coţi, o
lăţime de şasezeci de coţi, trei rînduri de pietre cioplite
şi un rînd de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din
vistieria împăratului. Mai mult, uneltele de aur şi de
argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebu
cadneţar din Templul de la Ierusalim şi le adusese în
Babilon, să fie date înapoi, duse la Templul din Ierusalim,
la locul unde erau, şi puse în Casa lui Dumnezeu" (Ezra
(fl-5).
Documentul acesta găsit, a pus capăt discuţiilor şi
Evreii au putut continua reclădirea Templului. Din
document se vede clar, că el dăduse poruncă să fie
reclădit Templul, întocmai cum spusese proorocia.
Cînd au isprăvit de dres zidurile şi de reclădit Templul,
au format două coruri, care au pornit pe ziduri, unul
într-o direcţie, altul în cealaltă, împreună cu dregătorii
şi poporul.
Cele două coruri s-au oprit în Casa lui Dumnezeu.
Şi a fost o mare bucurie, a fost o zi de sărbătoare
deosebită. Ezra şi Neemia cer să se cureţe tot răul din
viaţa lor. Fac legămînt că îl vor sluji în totul pe Dumnezeu.
Şi o vreme au căutat să facă aşa.
Graiul proorocilor ne spune că există un Dumnezeu
viu, care vede toate, care ştie toate şi care a spus mai
dinainte anumite lucruri.
Cum îşi explică cei ce nu cred în Dumnezeu toate
proorociile? Pe seama cui le pun? Pe a înţelepciunii
omeneşti? Dar să încerce şi ei să facă preziceri să vadă
se vor împlini? De ce nu fac aşa ceva? Nu sînt aşa
deştepţi? Dar se poate ca cei de acum 2.500-3.000 de
ani să fi fost mai deştepţi ca cei de azi? Cei de atunci
nu cunoşteau nici microscopul simplu, dar pe cel electro
nic; nu cunoşteau telescopul ca să poată scruta cos
mosuL
 Azi datorită aparatelor automate; astronauţii ştiu
cînd au trecut jumătatea drumului între pămînt şi lună,
mai preciz decît ştia tata unde e jumătatea drumului
între Firiteaz şi Arad, distanţă pe care o măsura cu
pasul. Astăzi datorită spectrului, oamenii de ştiinţă ştiu
din ce materie, din ce minerale e formată o stea sau altă
stea. Ştim ce este în adîncul oceanelor, dar nu ştim ce
ne poate aduce clipa următoare. Nu cunoaştem întru
nimic viitorul. Ieremia era un tinerel din Anatot. Amos,
fără multă pregătire, un culegător de smochine şi alţii
tot aşa de simpli, dar Dumnezeu îi face prooroci şi ei
ajung să vadă ce avea să se petreacă în viitor, nu numai
în clipa următoare, ci chiar şi peste zeci şi sute de ani.
Nu puterea lor, ci puterea dumnezeiască le-a descoperit
acestea. Ei au proorocit şi istoria confirmă că evenimen
tele acelea s-au împlinit întocmai. Proorociile ne arată
că există un Dumnezeu viu, că noi sîntem răspunzători
faţă de EI pentru toate faptele, vorbele şi gîndurile noastre.
Biblia e cartea proorociilor, e cartea lui Dumnezeu şi
istoria confirmă că ce a prezis Biblia s-a împlinit. Deci,
Biblia e adevărată.
Fraţii mei, căutaţi să o iubiţi mai mult, să o
cunoaşteţi şi să o trăiţi. Iar voi cei ce aţi fost nepăsă
tori faţă de ea, e bine ca să ştiţi că în Biblie e arătat
viitorul vostru. Nu ai Biblie, împrumută una şi citeşte-o.
E bine să şti ce te aşteaptă. Şi e mai bine să trăieşti ce
spune ea.

Bibliografie
(!) C. F. Pfeiffer, "The Biblica! World", pag. 442
(2) Herodotus I, pp. 189-191
(3) J. B. Pritchard "Ancient Near Eastern Texts", 1950, pag. 315
(4) istoria Universală, Ed. St. Buc. voi. 1, pag. 495
 Proorocii despre Egipt
În cartea proorocului Ieremia la cap. 46:25-26 citim:
"Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: "Iată voi
pedepsi pe Amon din No pe Faraon şi Egiptul, pe dum
nezeii şi împăraţii lui, pe Faraon şi pe cei ce se încred
în el. Îi voi da în mîinile celor ce vor să-i omoare, în
mîinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în
mîinile slujitorilor lui. După aceea însă, Egiptul va fi
locuit ca în zilele de altădată, zice Domnul." Aceeaşi
proorocie de cucerire a Egiptului de către Nebucadneţar
o face şi Ezechiel în cap. 29:9: "Ţara Egiptului va ajunge
o pustietate şi un pustiu." În versetele 11-13 e prezisă
robia de 40 de ani. În cap. 29:17-20 se prevestea jefuirea
Egiptului." Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: "Fiul
omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului şi-a pus
oastea, să facă o slujbă grea împotriva Tirului. Toate
capetele au ajuns pleşuve, toţi umerii sînt jupuiţi şi n-a
luat de la Tir nici o plată, nici el, nici oastea lui pentru
slujba pe care a făcut-o împotriva lui. De aceea, aşa
vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iaţă că dau lui Nebucad
neţar, împăratul Babilonului, ţara Egiptului; el îi va
ridica bogăţiile, o va prăda şi o va jefui. Aceasta va
fi plata oastei lui! Ca plată pentru slujba făcută Tirului,
îi dau ţara Egiptului, căci pentru mine s-a ostenit, zice
Domnul Dumnezeu."
Dintr-un început vreau să subliniez că Dumnezeu
prin proorocii Săi a vestit mai dinainte viitorul celor
mai proeminente popoare din timpul Vechiului Testa
ment. Interesul cititorului Bibliei creşte tot mai mult pe
măsură ce caută să confrunte proorociile cu Istoria.
Şi e de notat că profeţiile care au fost spuse despre
Babilon, nu se potrivesc decît Babilonului, nicidecum
nu se potrivesc Ninivei, Egiptului sau Tirului. Deci şi
această potrivire nu e oare ea o dovadă în favoarea
adevărului divin? Istoria seculară arată împlinirea lor
întocmai. Şi împlinirea e cu atît mai izbitoare cu cît
priveşti toate amănuntele. Nimic n-a fost spus în zadar.
Uneori, proorociile asupraunui popor sau unei cetăţi
au fost făcute de mai multe persoane, în timpuri diferite.
Cu adevărat putem spune că Biblia e cartea de prevestire
a viitorului, nu numai a unui popor, a unor oameni, ci
a tuturor oamenilor.
Să trecem însă la analiza cîtorva proorocii împotriva
Egiptului. Ieremia vorbeşte despre pedepsirea Egiptului,
că aceasta se va face prin împăratul Nebucadneţar al
Babilonului şi că după aceea va fi locuit ca în zilele de
mai înainte. Această proorocie e făcută prin anul 604 în.
Hr. Iar Ezechiel prin anul 588 în. Hr. în cap. 29:1-16
vorbeşte de pustiirea ţării şi ducerea în robie a Egipteni
lor pentru 40 de ani. La sfirşitul celor 40 de ani se vor
întoarce dar măreţia de altădată nu va mai fi restabilită.
Ezech. 29:17-21, după 17 ani dela prima parte, e prooro
cită jefuirea bogăţiilor.
Egiptul a fost una din cele mai neegalate ţări ale
antichităţii în ştiinţă şi artă. Monumentele, templele
precum şi colosalele piramide vorbesc fără grai de măreţia
şi grandoarea de altădată. Iar arrnata Egiptului era bine
instruită şi bine înarmată. Totuşi, din cauza păcatelor
lor, sentinţa divină a fost rostită împotriva egiptenilor.
Şi s-a împlinit întocmai.
Egiptul vroia să stăpîneasca cetatea Carchemiş pe
Eufrat. În anul 605 în. Hr. Nebucadneţar pe cînd era
coregent, părtaş cu tatăl său la domnie, vine cu armatele
sale şi bate armatele lui Faraon Neco. Pe vremea lui
Zedechia, Faraonul Hofra (589-570) vine să ajute pe
Zedechia care era asediat la Ierusalim. Nebucadneţar
stopează asediu! şi îl respinge pe Hofra, care apoi e
omorît de coregentul său, conform proorociei lui Ieremia
44:30. Un text babilonian (fragmentat) ne spune că în
al 37-lea an al domniei sale, adică în zilele Faraonului
Amasis, în anul 568-567 în. Hr., Nebucadneţar a invadat
Egiptul. Atunci i-a prădat bogăţiile, a pus foc palatelor
şi templelor şi a dus pe Egipteni în robie. Din robie s-au
întors în anul 536 sub Cir.
Să luăm o altă proorocie:
În Ezechiel 30:14-16 avem în toate trei versetele
pomenită cetatea No: "Îmi vei aduce la îndeplinire
judecăţile asupra Noului... voi nimici cu desăvîrşire
mulţimea din No... No va fi deschis prin spărtură"...
Cetatea No sau No Amon era cetatea zeului Amon,
grecii o numeau Diospolis (cetatea zeului), iar în general '
e cunoscută ca Teba. Ea a fost capitala Egiptului. Laudele
cetăţii cu o sută de porţi au fost cîntate de Homer, iar
Tacitus spunea că ea poate trimite pe cîmpul de luptă
şapte sute de mii de oameni. Diodorus Siculus, care a
vizitat Egiptul cam prin anul 50 în Hr. şi care a trecut prin
Teba, nu-şi putea reţine admiraţia. El scrie: "Soarele
n-a văzut o altă cetate ca aceasta. Niciodată n-a fost
vre-o cetate care să fi primit atîtea daruri în argint,
aur, fildes, statui colosale şi obeliscuri tăiate fiecare
dintr-o singură piatră." (l) Spusele lui Diodor sînt con
firmate în totul de ruintele de la Luxor şi Karnac, părţi
din vechea Teba. Wilkinson spune că Marele Templu
din Karnac este cea mai mare şi mai splendidă ruină,
pe care timpurile antice sau moderne au putut-o dăl
tui." (2)
Ezechiel a proorocit împotriva acestei cetăţi pe cînd
era în plină înflorire pe la anul 588 în. Hr. N-au trecut
însă decît 63 de ani şi în 525 în. Hr., Cambyse în fruntea
armatelor persane invadează Egiptul, capturează Teba şi
îşi varsă asupra ei ferocitatea sa. Măreţele ei temple au
fost mistuite de flăcări, iar statuile ei gigantice au fost
doborîte la pămînt. Egiptul a fost făcut o simplă pro
vincie persană. (3)

Deşi s-au făcut repetate încercări, totuşi Teba nu

s-a mai putut ridica niciodată la măreţia ei. Capitala
a fost mutată de aici. După biruinţa grecilor, comerţul
care a alimentat Teba a fost dirijat spre alte direcţii.
Ea a căzut tot mai mult în declin. În secolul dinaintea
erei creştine, Teba exista şi avea încă bogăţii. Deci,
proorociile n-au fost împlinite în totul. Lovitura de
moarte i-a fost dată însă de unul din proprii prinţi ai
Egiptului, de Ptolomeu Lathyrus, bunicul Cleopatrei,
în anul 89 în. Hr. Şi tăria ei chiar în vremea aceasta
poate fi văzută din faptul că timp de trei ani a rezistat
eforturilor asediatorilor săi. În cele din urmă însă, ase
diatorii înfuriaţi de rezistenţa ei, o dărîmă pînă în
temelii. Dumnezeu îşi adusese la îndeplinire judecăţile
Sale. Cuvintele din v. 14 şi 15 s-au împlinit. A treia parte
v. 16 că cetatea va fi deschisă prin spărtură, că va fi
fragmentată, urma să se împlinească. Pentru cel ce
cercetează împlinirea proorociilor Bibliei, nu sînt nece
sare argumentele, căci el e uimit de împlinirea lor cu
minuţiozitate, în toate amănuntele. Prezicerea aceasta
îşi are interpretarea în faptul însăşi. Teba, propriu zis a
fost fragmentată sau deschisă prin spărtură. Strabo,
care a vizitat ruinele ei prin anul25 în. Hr., a găsit cetatea,
care numai cu 60 de ani înainte era o unitate majestoasă,
acum era împărţită în mai multe sate, separate; şi azi
ruinele Tebei sînt împărţite în nouă cătune.
 Iată sînt mai bine de 2.500 de ani dela enunţarea
acestor proorocii. Şi după cum altădată Egiptul uimea
prin bogăţia, belşugul şi luxul locuitorilor, tot aşa Egiptul
poate uimi azi prin sărăcia locuitorilor lui. Ce contrast
izbitor! Măreţia de altădată nu a fost fondată pe puterea
sa militară, ci pe fertilitatea solului. Egiptul a fost grînarul
lumii. Şi fertilitatea a rămas, dar măreţia s-a dus. Cînd
împăratul August a înfrînt pe Antoniu, a găsit Egiptul
atît de bogat, încît cu prada luată a plătit toate datoriile
de război ce au rezultat. Resursele Egiptului i s-au părut
atît de formidabile încît s-a temut să numească acolo
ca guvernator un bărbat de seamă, ca nu cumva să-i
devină rival. De aceea, a pus ca guvernator pe Cornelius
Gallus, un cetăţean ridicat de jos şi fără mare însemnă
tate. (4)
Spre deosebire de Ninive, Babilon, Edom, sau Filistia
care s-a spus că vor fi nimicite, despre Egipt citim în
Ezechiel 29:14 "Voi aduce înapoi pe prinşii de război
ai Egiptului... în ţara lor de baştină şi acolo vor alcătui
o împărăţie slabă." Nu izbeşte lucrul acesta? Deşi
fertilitatea solului e aceeaşi şi astăzi, totuşi Egiptul nu
mai are belşugul, nici forţa, nici ştiinţa, nici arta, nici
grandoarea de altă dată. Proorocul Ieremia în cap. 46:11
spunea: "Fecioară, fiica Egiptului... nu este vindecare
pentru tine." În timp de 2000 de ani ei nu s-au putut
ridica la treapta de altădată din declinul lor. Ruinele
templelor Luxor şi Karnac, obeliscurile, piramidele,
monumentele şi papirusurile vorbesc tuturor celor ce
vreau să înţeleagă despre împlinirea în totul a proorocii
lor. În vremea din urmă, Egiptul a făcut eforturi deo
sebite a se ridica. Dar şi aceasta ca să împlinească alte
proorocii.

i04
 Bibliografie

(l) John Urquhart »Wonders of Prophecy", pag. 23

(2) Ibid. pp. 23, 24
(3) lbid. pag. 42
(4) lbid. pag. 30

Proorocie despre a doua dărîmare

a Ierusalimului
În ziua cînd Hristos Domnul şi-a făcut intrarea de
Florii în Sfînta Cetate în chip triumfal, evanghelistul
Luca ne spune: "Cînd S-a apropiat de Cetate şi a văzut-o,
Jsus a plîns pentru ea şi a zis: "Dacă ai fi cunoscut
şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi
dea pacea! Dar acum ele sînt ascunse de ochii tăi. Vor
veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura
cu şanţuri, te vor înpresura şi te vor strînge din toate
părţile; te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii
tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa din tine piatră pe
piatră pentrucă n-ai cunoscut vremea cînd ai fost cer
cetată" (Luca 19:41-44).
Aici avem o nouă proorocie. Ea e făcută de Cel mai
mare prooroc, prooroc peste prooroci. Moise spusese
lui Israel: "Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din
mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine; să
asculţi de EI!" (Deut. 18:5). Şi Israel n-a vrut să asculte.
Atunci El, le face prezicerea aceasta că Ierusalimul va

1
fi asediat, că va fi strîns, că cetatea va fi cucerită şi
dărîmată, încît nu va mai rămînea piatră pe piatră.
Unul din vechii istorici, Tacitus spune aşa: "Titus a
fost numit comandant al trupelor romane în Iudea. Pe
el îl primiră trei legiuni; a cincea, a zecea şi a cincispre
zecea, vechi ostaşi de ai lui Vespasian. La acestea el a
mai adăogat legiunea a douăsprezecea din Siria, iar de
la Alexandria pe ostaşii din a optsprezecea şi din a treia
legiune. Îl însoţeau douăzeci de cohorte de aliaţi, opt
de călăreţi şi totodată regii Agripa şi Sahaemus şi întă
riri de la regele Antiohus şi o trupă puternică de la
Arabi. Au pornit împotriva Iudeilor plini de ură, în
speranţa de a pune stăpînire pe mintea vlăstarului
domnesc. Pătrunzînd cu aceste trupe orînduite în ţinu
turile duşmanilor, el cercetă împrejurimile, gata în
orice clipă de luptă, apoi îşi clădi un castru nu departe
de Hierusalyma." (1)
Cu aceasta începe a doua dărîmare a Ierusalimului.
De fapt Evreii se răsculaseră încă din anul 66 d. Hr.
împotriva Romei, nu au mai vrut să plătească birurile,
au măcelărit garnizoana romană din Ierusalim, precum
şi pe unii din conducătorii iudei, care ţineau cu romanii.
Guvernatorul Siriei Cestius Galus trimite o armată
romană să înăbuşe răscoala, dar această armată e zdro
bită de răsculaţi.
Atunci Nero trimite pe Vespasian, care era un coman
dant experimentat, cu alte armate împotriva Palestinei.
După ce a potolit răscoala din ţara şi a supus din nou
Palestina, s-a îndreptat din nou spre Ierusalim, care
nu voia să cedeze. L-a asediat, dar nu 1-a putut cuceri.
În timpul acesta la Roma se petrec mari prefaceri.
Nerone e detronat. Galba îi ia locul. Galba e ucis şi
e ales Otto, dar şi domnia acestuia e scurtă, căci Vitelius
un alt comandant de oşti se ridică împotriva lui. Otto
se sinucide şi Vitelius ocupă tronul, dar Vespasian
sprijinit fiind de Senat, ridică asediu! Ierusalimului,
duce trupele la Cezarea şi e proclamat împărat.
Ajutat de armatele puternice de la Dunăre, îl înfrînge
pe Vitelius în anul 69 la Cremona şi rămîne singurul
conducător al imperiului.
În timpul acestei pauze la Ierusalim, după despresu
rare, biserica creştină părăseşte cetatea şi se mută la
Pela, peste Iordan. Ei şi-au adus aminte de Cuvintele
Domnului Isus: "Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat
de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape"
(Ev. Luca 21 :20). Ei au folosit clipa de răgaz şi au fost
scăpaţi de prăpăd. Ce minunat este să crezi Cuvîntul
Domnului!
Ceilalţi care credeau că romanii vor lăsa în pace
Ierusalimul, s-au înşelat, căci Vespasian îl însărcinează
pe Titus, fiul său, cu comanda trupelor împotriva
Ierusalimului. Armata romană număra 30.000 ostaşi,
iar armata evreilor 24.000. (2)
Toţi au rămas închişi în Ierusalim ca într-o închisoare.
Istoricul creştin Eusebiu zice: "A fost exact în acele
zile în care şi ei au provocat suferinţe Mîntuitorului
şi binefăcătorului tuturor oamenilor." (3) Căci Titus
sosise cu armatele tocmai în ziua Paştelor anul 70 d. Hr.
Tacitus, îşi continuă descrierea: ..."După ce şi-a
aşezat castrul în faţa zidurilor cetăţii Hierusalyma, el
îşi scoase legiunile orînduite în linie de bătaie. Iudeii
se înşirară şi ei pentru luptă, chiar sub ziduri, gata a
îndrăzni înaintarea, dacă vor învinge, avînd totuşi pre·
gătit un adăpost, dacă aveau să fie bătuţi. Călărimea
trimisă asupra lor dimpreună cu cohortele uşor înarmate,
dădu o bătălie nehotărîtă; apoi duşmanii se retraseră

1
şi în zilele următoare încăierări dese avură loc în faţa
porţilor pînă ce au fost goniţi înăuntrul zidurilor cu
pierderi grele. Romanii au început atacul, căci nu li se
părea demn de ei, să aştepte înfometarea duşmanilor
şi toţi căutau lupta deschisă, unii din vitejie, mulţi din
trufie şi poftă de răsplată. Titus însuşi, avea înaintea
ochilor Roma, bogăţii şi plăceri; şi i se păreau că acestea
întîrziau, dacă Hierusalyma nu va cădea în curînd." (4)
Apoi Tacitus vorbeşte de greutăţile luptei, din cauza
poziţiei cetăţii, din cauza fortificaţiilor, precum şi a
dîrzeniei Iudeilor. El spune: "Îndîrjirea era deopotrivă la
bărbaţi şi la femei." Totuşi pomeneşte despre disensiu
nile dintre Simion care era comandantul trupelor, ce
făceau paza zidurilor, loanes care avea mijlocul cetăţii şi
Eliazar, care avea paza templului. După un asediu
îndelungat, Ierusalimul a fost cuprins de frigurile
foametei.
Asediu! a durat cinci luni, luni grele înspăimîntă
toare. Pe lîngă populaţia oraşului, Ierusalimul fiind
cetate întărită, mulţi s-au refugiat aici de groaza romani
lor, iar vre-o 300.000 pelerini veniseră pentru sărbă
toarea Paştelor. Astfel la începutul asediului, în oraş se
aflau peste 600.000 vizitatori. (5) Aceasta a făcut ca
proviziile de alimente să fie consumate mult mai repede.
Istoricul Iosif Flaviu, care era evreu, redă cu o reţinere
evidentă grozăvia foametei, cauzată de asediu. Cînd au
început să se termine alimentele, peste tot prin cetate
au început să mişune bande de înfometaţi care jefuiau
tot ce găseau. Ei intrau cu forţa prin case, răscoleau
totul căutînd mîncare şi băteau pe cei din casă spre a
spune unde au ascunse proviziile. Aceasta mai ales
dacă arătau bine la faţă. Dacă erau palizi, slăbiţi îi lăsau
în pace şi treceau mai ,departe. Mulţi bogătaşi şi-au
vîndut în secret averea pentru o măsură de grîu sau
orz. Apoi boabele le-au ascuns cu grije într-o cămăruţă
dosnică, unde se retrăgeau zilnic şi luau doar cîteva
boabe ca să-şi prelungească viaţa. El scrie: "Foametea a
depăşit toate relele... nu mai era nici o consideraţie,
nici o ruşine. Astfel soţiile răpeau bucăţica de la gura
soţilor, copiii de la gura părinţilor şi ce era mai grozav,
mamele răpeau bucăţica de la gura copilaşilor lor...
Ori de cîte ori se vedea o uşă închisă, acesta era un
semn că cei dinăuntru, s-au închis ca să poată mînca
ceva, şi atunci se repezeau, spărgeau uşa, intrau, îi
apucau şi le scoteau chiar bucata din gură. Bătrînii erau
bătuţi, femeile erau apucate de păr, dacă căutau să
ascundă ce aveau în mînă... Dar erau mult mai cruzi
cu cel care dădea de veste celoralţi de sosirea lor şi
înghiţeau ceea ce vroiau ei să apuce, ca şi cum ar fi fost
ei nedreptăţiţi. Au inventat fel de fel de torturi spre a
descoperi orice loc unde ar fi fost ascuns ceva hrană...
Dacă cineva cu riscul de a fi prins de romani, se strecura
noaptea afară să culeagă puţină iarbă sălbatică şi reuşea
să se întoarcă cu bine, era prins de aceste bande de
nebuni înfometaţi şi erau jefuiţi de tot ce au adus. De
multe ori îi conjurau pe numele lui Dumnezeu să le
lase măcar o mică parte, pentru care şi-au pus viaţa în joc,
dar nu le lăsa nimic. Era o ocazie fericită dacă erau numai
jefuiţi şi nu omorîţi. Şi pe măsură ce foametea creştea,
ea decima poporul şi familiile din case. Casele erau
pline cu femei şi copii ce se stingeau în frigurile foamei,
iar cărările de afară pline cu cadavre de ale bătrînilor...
Cei bolnavi nici nu-şi puteau îngropa morţii lor, iar cei
lalţi nu-i îngropau din pricina numărului mare de morţi
şi din pricina nesiguranţei soartei lor. Mulţi, într-adevăr,
în timp ce căutau să îngroape pe alţii au căzut ei înşişi
 peste cadavre şi au murit. Nu mai era nici o lacrimă,
nici un plîns, nici o jeluire, căci foametea a înăbuşit
orice afecţiune... La început, ca să evite mirosul, s-a
poruncit ca morţii să fie îngropaţi, dar după aceea ne
mai fiind în stare, aruncau cadavrele doar peste zid
afară din cetate. Odată Titus, mergînd împrejur, a văzut
şanţul plin cu cadavre şi un părîu plin de sînge curgînd
din t_rupurile intrate în descompunere, a ţipat îngrozit,
şi-a ridicat mîinile spre cer şi a chemat pe Dumnezeu
ca martor că nu el i-a omorît pe aceştia... Cei ce au
pierit în cetate din cauza foametei au fost un număr
infinit. Mizeria era de nedescris. Într-adevăr nevoia îi
forţa pe oameni să roadă orice; chiar şi ce nu era de
mîncat nici pentru cele mai murdare animale iraţionale,
ei devorau. Astfel şi-au ros toate curelele şi chiar
încălţămintea. Unii au mîncat paiele ce s-a mai găsit
·în cetate, alţii au adunat miriştea şi au mîncat-o. Dar ce
să vorbesc despre excesiva severitate a foametei pome-
nind lucrurile neînsufleţite. Trebuie să descriu o aşa
răutate cum nu e pomenită nici la greci, nici la barbari.
E oribil să o relatezi şi e de necrezut să o auzi... O femeie
ce a locuit dincolo de Iordan, numită Maria, fiica lui
Eleazar,din satul Bathezor, ceeace înseamnă "casa de
isop", distinsă pentru familia şi bogăţia ei, s-a refugiat
la Ierusalim, cu restul mulţimii şi a fost prinsă de asediu.
Tiranii au jefuit-o de tot ce a avut, de tot ce a adus cu
ea de dincolo de Iordan. Ce s-a petrecut cu bunurile
ei, s-a petrecut şi cu hrana ce şi-o procura, căci bandiţii
veneau zilnic şi luau tot ce găseau. Ea fu cuprinsă de o
indignare groaznică şi ori de cîte ori îi vedea venind,
începea să-i blesteme pe bandiţi cu scopul de a-i întîrîta
împotriva ei. Dar nici unul, nici din ură, nici din milă,
n-a vrut s-o omoare. Fiind istovită să tot procure hrană
pentru alţii căci nu mai era posibilitatea de a o găsi, ura
ei devenise mai violentă decît foametea. Îndemnată de
foame şi de nebunie, ea a procedat împotriva naturii ei
însăşi. Apucîndu-şi copilaşul ce-l avea încă la sîn, ea a zis:
"Nenorocit copil! În mijlocul războiului, a foametei şi a
răsvrătirii, pentru ce să te mai las în vi-aţă? Soarta
noastră între Romani, chiar dacă am trăi, ar fi sclavia.
Dar chiar sclavia e anticipată de foamete, iar asasinii sînt
chiar mai cruzi decît ea,- vino să-mi fi hrană, furie pentru
asasini şi povestire de pomină, ceea ce mai lipsea, să
completeze mizeria evreilor." Zicînd acestea şi-a în
junghiat copilaşul, 1-a fript şi a mîncat jumătate din el,
iar cealaltă jumătate a păstrat-o. N-a trecut mult şi
bandiţii înfometaţi, atraşi de mirosul de friptură, au şi
venit înăntru şi au ameninţat-o că o omoară, dacă nu le dă
ce a pregătit de mîncare. Ea le spuse că a păstrat o bună
porţie pentru ei, apoi descoperi rămăşiţele fripte ale
copilaşului ei. Cînd au văzut, i-a cuprins groaza. Se
uitau năuciţi. "Acesta e copilaşul meu şi isprava e a
mea. Mîncaţi, căci şi eu am mîncat. Nu fiţi mai delicaţi
ca o femeie şi nici mai gingaşi ca o mamă. Dar dacă
sînteţi aşa de pioşi şi refuzaţi ce vă ofer, lăsaţi-mi mie,
căci eu voi mînca şi cealaltă jumătate." După aceasta,
ei au plecat tremurînd, îngroziţi de scena văzută, lăsînd
mamei acest fel de hrană." (6)
Nu arată această oribilă descriere, împlinirea prooro
ciei lui Moise, rostită cu 1480 ani înainte! Iată cuvintele
lui "Dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumne
zeului tău... iată toate blestemurile care vor veni peste
tine şi de care vei avea parte... În strîmtorarea şi necazul
în care te va aduce vrăjmaşul tău, vei mînca rodul trupu
lui tău, carnea fiilor şi fiicelor tale... Femeia cea mai
gingaşe şi mai miloasă, c are de gingaşă şi miloasă ce
..
era, nu ştia cum să calce mai uşor cu piciorul, va privi
fără milă pe bărbatul, care se odihneşte Ia sînul ei, pe
fiul şi pe fiica ei; nu le va da nimic din carnea noului
născut... va mînca pe ascuns din pricina strîmtorării şi
necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile
tale" (Deut. 28:15, 53 56-57). Iar Domnul Isus, care le
prevestise prăpădul ce avea să vină, cînd mergea spre
Golgota a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe
Mine, ci plîngeţi-vă pe voi şi pe copiii vostrii" (Luca
23:28).
Grozavă a fost această împlinire!
Proorocia spunea; "te vor strînge din toate părţile, te
vor face una cu pămîntul şi nu vor lăsa în tine piatră
pe piatră." În timp ce foametea şi violenţele făceau
ravagii înăuntru, romanii cu berbecii băteau Ia ziduri.
Flaviu, care observa bătălia din afară, scrie: "Nu exista
turn atît de tare, nici zid atît de lat ca să poată rezista
mai mult, decît primele lovituri, totul era forţat să cedeze
în cele din urmă." (7) Aşa au cedat şi zidurile Ierusalimu
lui. Deşi în partea de nord unde au dat asaltul au fost
trei rînduri de ziduri, toate au fost dărîmate. Templului i
s-a pus foc. Vespasian a ordonat ca "cetatea să fie demo
lată în întregime." (8)
S. R. Dumelow spune că unele pietre de Ia Templu
"erau de peste 20 mtr. lungime, 2 mtr. înălţime şi 3 mtr.
lăţime." (9) Unele pietre de la Turnul lui David cîntăreau
pînă la zece tone, (10) iar una de la colţul zidului de
sud-est era de 90 tone. (11) Dar au fost dărîmate şi n-a
rămas piatră pe piatră. Proorocia s-a împlinit întocmai.
Doar în partea de nord-vest, Titus a poruncit ca trei
turnuri să fie cruţate ca mărturie a fortificaţiilor ce le-au
avut evreii, pe care el le-a dărîmat. (12)
 Proorocul Mica a zis: "Din pncma voastră, Sionul
va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge ca un morman
de pietre..." (Mica 3:12). Într-adevăr Sionul a ajuns să
fie arat. Proorocia a fost făcută cu 750 ani în. Hr. şi s-a
împlinit. Jerome spune că în anul 135 din ordinul îm
păratului Adrian, Sionul a fost arat cu plugul. Cînd în
1543, sultanul Suleiman a rezidit zidurile Ierusalimului,
aceea parte numită Sion sau Cetatea lui David, a fost
lăsată în afară de ziduri, căci ea era arată şi cultivată cu
cereale. (13)
Iată încă cîteva proorocii împlinite cu această ocazie:
Deut. 28:49 "Domnul va aduce de departe, de la
marginile pămîntului, un neam care va cădea peste tine
cu sbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o cunoşti."
Egiptenii erau la 300 mile de Ierusalim, Asiria la 700 mile,
Babilonul la 700 mile, Grecia la 800 mile, Persia la 1.000
mile, Roma la 1.500 mile. (14) Dacă Moise ar fi vorbit
de la el ar fi pomenit unul din popoarele din jur, dar
el a zis: "Domnul va aduce de departe un neam a cărui
limbă n-o cunoşti."
În timp de 2.000 de ani, Ierusalimul a fost asediat
de 20 de ori, (15) dar Romanii au fost cei mai de de
parte.
Deut. 28:62 "După ce aţi fost atît de mulţi... nu veţi
mai rămînea decît un mic număr pentru că n-ai ascultat
de glasul Domnului." În timpul asediului, cînd foametea
a început să facă ravagii, mulţi evrei au încercat să
scape cu fuga în timpul nopţii, dar au fost prinşi de
romani şi zilnic erau răstigniţi pe cruci cîte 500 evrei pe
dealurile din jur. Toţi copacii au fost tăiaţi pînă ce nu au
mai avut lemne pentru cruci. Era o adevărată pădure
de cruci. (16) Iosif Flaviu spune în cronica sa că au
fost omorîţi 1.356.460 evrei.
 Deut. 28:64 "Domnul te va împrăştia printre toate
neamurile." Cifra de 101.700 evrei luaţi prizonieri,
priveşte doar pe cei din Ierusalim şi alte două locali
tăţi, dar nu dă grosul prizonierilor luaţi din toată ţara.
Milman zice: "Numărul celor vînduţi ca sclavi a fost
incalculabil." (17) Astfel au ajuns împrăştiaţi în toate
părţile pămîntului. Evreii s-au găsit în toate ţările. Nu
e izbitoare această împlinire a proorociei?
Deut. 28:68 "Vă veţi vinde ca robi şi roabe, şi nu
va fi nimeni să vă cumpere." După înfrîngerea Ierusali
mului, tîrgurile de sclavi au devenit aşa de tixite de
evrei încît nu a mai fost nimeni să-i cumpere. (18) Atunci
mulţi au fost transporaţi pe corăbii în Egipt, la lucru,
în mine unde se făcea muncă forţată pentru exterminare
timp de 24 ore, fără răgaz pentru somn. Diodorus zice:
"Vastul număr de sclavi aduşi în aceste mine sînt puşi
în lanţuri şi constrînşi să lucreze zi şi noapte fără între
rupere şi fără cea, mai mică nădejde de scăpare. Nu se
dădea nici o atenţie persoanei. Nu aveau nici măcar o
bucată de zdreanţă ca îmbrăcăminte. Nici o odihnă,
nici o întrerupere de la lucru nu se dădea nici celui bolnav;
nici slăbiciunea vîrstei, nici neputinţele femeilor nu
erau luate în seamă, ci toţi erau mînaţi cu biciul la lucru
pînă ce cădeau şi mureau la locul de muncă." (19)
Robia aceasta a fost mult mai grozavă decît cea din care
au fost izbăviţi părinţii lor. Astfel s-au împlinit cuvin
tele: "Domnul te va întoarce pe corăbii în Egipt, şi vei face
drumul acesta despre care-ţi spusesem: "Să nu-l mai
vezi!"
Groaznice împliniri din cauza neascultării.
În Istoria Universală citim: "Titus, fiul lui Vespa
sianus, a cucerit Ierusalimul după un lung asediu, în
care răsculaţii opuseseră o rezistenţă înverşunată.
Oraşul a fost distrus; 70.000 de oameni au fost vînduţi
ca sclavi. Vespasianus şi Titus, au sărbătorit un triumf
strălucit." (20)
Istoricul Iosif Flaviu spune că au fost omorîţi cu
această ocazie 1.356.460 de evrei, iar 101.700 au fost
duşi în capivitate. Şi aceasta afară de cei decimaţi de
foamete şi alte boli. (21)
E Biblia adevărată? Istoria confirmă că da, e adevă
rată. Ce a spus Hristos Domnul s-a împlinit întocmai.
Că nici poziţia, nici fortificaţiile, nici dîrzenia luptăto
rilor, nici necredinţa lor, n-au putut împiedica împlinirea
lor. Şi împlinirea a fost tragică.
Ierusalimul nu a vrut să primească mîntuirea şi pacea,
aduse de Cel proorocit, de Mesia. "A venit la ai Săi şi ai
Săi nu L-au primit." Oricine refuză iertarea, trebuie să
primească osînda, cine refuză salvarea, ajunge să guste
prăpădul. Şi ce grozav a fost prăpădul lor!
Dar cît de grozav, va fi prăpădul care va lovi pe cei
ce refuză azi, harul dumnezeiesc, care nu primesc mîn
tuirea sufletelor lor, prin jertfa Golgotei! Ah, e prea
grozav! Nu vreau să vorbesc despre acest prăpăd. Nu
pot! Dar vă îndemn, scăpaţi-vă sufletele voastre pînă mai
puteţi.
Cum creştinii prin ascultare au folosit răgazul dintre
cele două asedii şi au părăsit Ierusalimul, spre a-şi salva
viaţa, aşa faceţi şi voi. Părăsiţi păcatul şi tot ce-i sortit
pierzării: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu
fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei",
zice Cartea Sfîntă. Ascultaţi-o! Împliniţi spusele ei şi
va fi ferice de voi şi de copiii voştri.
 Bibliografie

(1) Tacitus, "Opere" II, Ed. St. Buc., pag. 299

(2) "Halley's Bible Handbook", pag. 655
(3) Eusebiu, "Ecclesiastical History", cartea III-a, cap. 3, pag. 87
(4) Tacitus, op. cit., pag. 305
(5) Josephus, "History of the Jews" II, pag. 381
(6) Eusebiu, op. cit. pp. 82-92
(7) John Urquhart, "The Wonders of Prophecy", pag. 225
(8) lbid. pag. 226
(9) J. R. Dumelow, "Bible Comentary"
(10) J. A. Thompson, "The Bible and Archeology", 1968, pag. 333
(li) Pfeiffer, "The Biblica! World", 1972, pag. 318
(12) Halley, op. cit. pag. 65,5
(13) Peter W. Stoner, "Science Speaks", Moody Press, pag. 87
(14) Halley, op. cit. pag. 39
(15) S. H. Kellogg, "The Jews", 1954, pag. 38
(16) Werner Keller, "The Bible as History", pag. 447
(17) Millman, "History of the Jews", Il, pag. 436
(18) John Urquhart, op. cit. pag. 224
( 1 9) lbid. pag. 223
(20) Istoria Universală, pag. 627
(21) A. E. Cooke, "Fulfilled Prophecy", Moody Press 1963, pag. 3'1

Proorocii cu privire la Israel

Cîmpul proorociilor e foarte vast şi fiecare proorocie
împlinită e o dovadă de veracitatea Cuvîntului dumne
zeiesc, de adevărul de neclintit al Scripturilor. Fiecare
proorocie împlinită, pentru noi are un grai. O, de l-am
înţelege!
 1. Pustiirea ţării

Proorocia pe care o vom analiza e cu pnvue la

pustiirea ţării lui Israel. O găsiţi scrisă în Lev. 26:31-32:
"Vă voi lăsa cetăţile pustii, vă voi pustii locaşurile sfi)lte,
voi pustii ţara, aşa că vrăjmaşii voştri care o vor locui
vor rămînea încremeniţi, văzînd-o." Ţara frumoasă,
bogată, ţara în care curgea lapte şi miere, avea să devină
pustie. Ţara aceasta atît de populată altă dată, avea să
rămînă fără locuitori. După Căpitanul Conder, care era
la Soc. de Expl. a Palestinei, în unele părţi ale ţării
populatia era atît de densă încît ajungea la 700 persoane
pe milă-pătrată. (1) Şi proorocia aceasta s-a împlinit
întocmai.
Întîi, ţara a rămas fără locuitori. Odată cu cucerirea
Ierusalimului, Evreii, o parte au fost masacraţi, altă
parte duşi în robie. Istoricul evreu Iosif Flaviu spune că
au fost omorîţi 1.356.460, iar 101.700 au fost duşi în
robie. În anul 135 d. Hr., din cauza unei răscoale a
Evreilor sub Barcociba au fost omorîţi 580.000 evrei.
Atunci împăratul Adrian a poruncit dezrădăcinarea
Evreilor. (2) Dion Casius spune "Întreagă Iudea a fost
un deşert; lupii şi hienele umblau pe uliţele oraşelor
pustii. (3) Deci proorocia s-a împlinit exact cum spune
în Deut. 28:63 "Veţi fi smulşi din ţară." Werner Keller
zice: "Arheologii nu au găsit nici o evidenţă materială
de existenţa lui Israel în Palestina după anul 70, nici
chiar o piatră de mormînt cu inscripţie în evreieşte." (4)
În al doilea rînd, proorocia s-a împlinit nu numai în
faptul că cetăţile au rămas pustii, dar şi ţara avea să
devină o pustietate. Ţara, care a fost ca o grădină altă
dată, a ajuns un deşert. Frumoasa cîmpie a Şaronului
acoperită cîndva de flori şi trandafiri, a ajuns acoperită
cu dune de niSip. Transformarea în deşert a fost un
proces al naturii, care a durat mult, dar s-a împlinit.
Copacii au fost distruşi de armatele care au trecut peste
această ţară. O parte de copaci care au mai rămas, au
ajuns să fie tăiaţi chiar de proprietari. Aceasta din cauza
că turcii au pus impozite mari pe pomi. Ca să scape de
impozite, proprietarii au tăiat pomii, care mai erau pe
dealurile Palestinei. (5) Astfel, pomii, care formau o
perdea împotriva vînturilor şi mijloc de atragere a ploilor,
au dispărut. Pe de o parte lipsa ploilor, pe de altă parte
vînturile au purtat nisip şi ţara a devenit o pustie. Doar
pe lîngă ape mai era verdeaţă, care a atras pe străinii
care s-au aşezat în Palestina. Dar din cauza ţînţarilor,
malaria făcea prăpăd în rîndurile lor.
Dr. Porter vorbind despre Carmel şi frumoasa cîmpie
a Şaronului, zice: "Ogoarele de cereale, livezile cu
măslini şi viile sînt acum puţine şi rare şi chiar păşunile
sînt pustii, mai pasc doar cîteva turme ale unor nomazi
săraci... În jurul Mării Galileii unde pe vremea Domnului
Isus erau zece cetăţi şi nouăzeci de sate, acum de pe
colină cu binoclu! nu s-a putut zări nici măcar o barcă
singuratică." (6)
O altă mărturie pe care vreau s-o redau e aceea a lui
Mark Twain. El a trăit între anii 1835-1919. El a scris
mai multe cărţi, din care amintesc "Prinţ şi cerşetor",
"Un yankeu la curtea regelui Arthur" şi altele, sînt
traduse şi în româneşte. El a vizitat Palestina. Despre
partea din nordul Mării Galileii din împrejurimile lacu
lui Huleh, zice: "Scene mişcătoare... nu se mai întîmplă
în această vale. În toată întinderea ei nu există nici
măcar un sat, pe o distanţă de 30 mile în oricare direcţie.
Sînt vre-o 2-3 cătune de corturi ale beduinilor nomazi,
dar nici o singură locuinţă permanentă... Vizitatorul
poate călătorii 10 mile şi să nu vadă zece fiinţe omeneşti.
Acestei regiuni este aplicată profeţia "Voi pustii ţara,
aşa că vrăşmaşii voştri care o vor locui, vor rămînea
încremeniţi văzînd-o" Nimeni nu poate sta aici alături de
Ain Mellahah şi să zică că profeţia nu s-a împlinit...
E ora şapte dimineaţa şi cum sîntem la ţară, ar trebui
ca iarba să fie îmbibată de rouă, florile să înmiresmeze
aerul cu prospeţimea lor şi păsările să cînte în pomi.
Dar, vai, aici nu e picătură de rouă, nu-s flori, nici
păsări, nici pomi. E doar o cîmpie, un loc neumbrit
şi dincolo ceva munţi sterpi." (7)
Dean Stanley după ce vorbeşte despre "ruinele fără
număr ale Palestinei", zice: "În Iudea cu greu s-ar putea
spune că e exagerare dacă se afirmă că pe distanţă de
kilometri şi kilometri nu se vede nici o viaţă sau aşezări
omeneşti, afară de turmele de capre ce pasc ocazional
pe coasta dealurilor sau femei ce vin la fîntînă." (8)
Henry Moundrell, care a vizitat ţara în 1697, a scris:
"Tot timpul călătoriei de azi de la Khan Leban la Beer
şi atît cît puteai să vezi cu ochii de jur împrejur, ţara
arată o faţă cu totul diferită de cea pe care o avea
î11ainte, nu vedeai nimic decît munţi, stînci şi prăpăstii."
(9) ['o.zolarea era aşa de mare încît pur şi simplu turiştii
se întrebaJ dacă aceasta e ţara promisă.
Dr. Porter a scris despre ţinutul fertil altădată din
împrejurimea Mării Galileii: "Nici un oraş, nici un sătuc,
nici o casă, nici un semn de aşezare omenească nu se
putea vedea, afară de cîteva colibe la Magdala şi casele
dărîmate de la Tiberia. O jalnică tăcere de mormînt,
domină triumfătoare. Dezolarea ţine acum un Sabat
continuu în Galileia." (10)
O altă mărturie mult mai recentă ea unui călător care
a vizitat valea Ezdraelonului. El spune: "Cînd am văzut-o
în 1920 era o pustietate. Patru sau cinci sătuleţe arabe
murdare, la mare distanţă unul de altul, puteau fi văzute
ici şi colo la poalele dealuriloc.. În rest, ţara era nelocuită
nu exista o casă şi nici un pom. Dealungul căii ferate
Hedjaz, trenul oprea ocazional la staţiile pustii. O mare
parte a pămîntului era în proprietatea unor stărJîni
sirieni absenţi."
"Rîul Kison care curge prin vale şi multele izvoare
care îl alimentează din panta dealului, au fost lăsate să
formeze o seamă de bălţi şi mlaştini. Ca o consecinţă
ţara a devenit un focar de malarie. Pe lîngă aceasta,
securitatea publică a fost atît de neglijată sub regimul
turcesc, încît orice agricultură mai de seamă era im
posibilă." (ll)
Biblia mai precizează un amănunt. În ţara lor vor
locui vrăjmaşii lor. "Vrăjmaşii voştri care o vor locui,
vor rămînea încremeniţi, văzînd-o." Oare în Palestina
n-au locuit tocmai vrăjmaşii lor?
Deci proorocia s-a împlinit în toate amănuntele.

Bibliografie

(1) Samuel H. Kellogg, "The Jews", pag. 35

(2) Millman, "History of the J ews", Il, pag. 435
(3) Werner Keller, "The Bible as History", pag. 454
(4) Josephus, "History of the Jews", II, pp. 435, 436
(5) Kellogg, op. cit. pag. 100
(6) Kellogg, op. cit. pp. 36, 37
(7) Mark Twain, "The New Pilgrim's Progress", pp. 123, 124
(8) Dean Stanley, "Syria and Palestine", pag. 117
(9) John Urquhart, "Wonders of Prophecy", pag. 120
(10) J. L. Porter, "Giant Cities of Bashan", pp. 107, 108
(11) George Davis, "Bib1e Prophecy", pag. 28
 2. Israel va fi prigonit

Apoi proorociile au spus care va fi starea lor în

diaspora adică printre neamurile unde aveau să fie
împrăştiaţi. În Deut. 28:64-67 citim: "Domnul te va
împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a
pămîntului pînă la cealaltă. Oare nu s-au împlinit aceste
spuse? Cine ar putea tăgădui aşa ceva? Evreii se găsesc
în toată Europa, în Africa, în America, în Australia, în
Asia şi chiar în îndepărtata Chină. În Shangai era o
comunitate evreiască de zeci de mii. Şi proorocia lui
Moise continuă: "Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit,
şi nu vei avea loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale.
Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lîncezi şi sufletul
îndurerat. Viaţa îţi va sta nehotărîtă înainte, vei tremura
zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta. În groaza care -
ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le va
vedea ochii, dimineaţa vei zice: "0, de ar veni seara!" şi
seara vei zice: "0, de ar veni dimineaţa!" Aceste cuvinte
au fost spuse de Moise acum 3.400 şi ceva de ani. Şi
oare nu s-au împlinit ele întocmai? Să facem în fugă
o trecere în revistă a acestor împliniri.
Arhelau într-o singură zi a omorît 3.000 de evrei. (1)
Istoricul Suetoniu spune că împăratul Claudiu a dat
un edict de expulzare a evreilor din Roma. (2) Împăratul
Constantin după preluarea puterii a luat măsuri împotriva
lor. (3) Mai tîrziu împăratul Justinian îi pune în afara
legii. Evreii au devenit oameni fără drepturi.
Pe vremea cruciadelor Petre Hermitul a spus: "Dece
mergem să luptăm împotriva duşmanilor lui Hristos
cînd cei mai răi duşmani sînt lăsaţi aici în spatele nostru.
Şi atunci s-a început măcelărirea evreilor, acuzaţi fiind,
că sînt omorîtori de Dumnezeu. După 50 de ani o
noua furtună s-a pornit împotriva lor în Germania
cînd au fost masacraţi mii şi mii.
În Mai şi Iunie 1096, 12.000 evrei au fost omorîţi
în Renania.
La 1 Nov. 1290 în Anglia apare o lege de expulzare
sub ameninţarea pedepsei prin spînzurare. Şi nu li s-a
permis să se întoarcă înapoi decît după 400 de ani.
Din primăvara pînă în toamna anului 1298, 100.000
evrei sînt omorîţi în Franconia, Bavaria şi Austria.
În Franţa au avut răgaz pentru o vreme. Ei erau me
dici, negustori, miniştrii, generali şi sfetnici ai regului.
Dar bogăţiile acumulate, au trezit invidia altora. Filip
August îi jefuieşte de bogăţiile lor şi îi izgoneşte din
ţară. Plătind un preţ mare sînt îngăduiţi să se întoarcă
în ţară, dar Louis al VIII-lea dă dispoziţii ca toţi evreii să
devină proprietatea moşierilor. În 1239 mulţimea îi
atacă la Paris şi se comit groaznice progromuri. Acţiunea
e imitată şi în alte oraşe. (4) Iar în 1395 se dă şi aici legea
de expulzarea lor sub ameninţarea pedepsei cu moartea,
lege care a durat pînă în 1794.
În 1348 au fost acuzaţi că ei sînt cauza pestei negre -
un fel de ciumă - şi au fost omorît mai mult de un
milion.
La 2 Aug. 1492 sînt izgoniţi din Spania.
În 1648 aproape 400.000 sînt omorîţi în Polonia.
În 1939, Hitler a exterminat în Polonia 3.000 de evrei,
în total au fost exterminaţi în timpul celui de al II-lea
război mondial 6.000.000 de evrei. În multe ţări au fost
puşi să poarte anumite haine, banderole sau semne
distinctive. Ei au fost oprimaţi de nobili, anatemizaţi de
preoţime, urîţi ca rivali, de negustori şi comercianţi,
dispreţuiţi şi alungaţi de populaţie. Ei fugeau îngroziţi
de la un oraş la altul şi viaţa le era nesigură. Nu aveau
loc pentru talpa piciorului lor. În groaza care i-a umplut,
dimineaţa ziceau: "0, de ar veni seara!" şi seara ziceau:
"0, de ar veni dimineaţa!" Care necredincios ar putea
tăgădui această împlinire? Oare nu s-au petrecut aceste
lucruri chiar şi în timpul nostru? Vă rog citiţi încăodată
aceste texte. Au fost spuse acum 3400 de ani şi ţi se pare
că au fost scrise ieri de unul care a scăpat din lagărele de
exterminare dela Dachau, Buchenwald sau Auschwitz.
De unde a ştiut Moise să le scrie aşa? Înţelepciunea lui?
Nu. Există un Dumnezeu care le-a prevestit ce urmări
vor avea dacă aleg calea păcatului. Dumnezeu le spunea:
"Alege viaţa ca să trăieşti" Deut. 30:19 Dar ei n-au vrut
să asculte şi consecinţele au fost grozave. Ce a spus
Dumnezeu s-a împlinit. Şi acelaş, Cuvînt sfint îţi strigă
şi ţie "Alege viaţa!" O, de L-ai asculta acum!

Bibliografie

(1) Werner Keller, "The Bible as History", pag. 400

(2) Suetoniu, "Claudius", pag. 25
(3) Kellogg, "The Jews", pag. 30
(4) John Urquhart, "The Wonders of Prophecy", pag. 235

3. Israel nu va fi nimicit

Să analizăm încă cîteva proorocii a căror împlinire

sare în ochi. Nici cel mai mare necredincios nu poate
tăgădui aceste împliniri. Proorociile acestea au fost
făcute acum 3.000, acum 2.500 de ani. Nimeni nu poate
spune că au fost scrise ieri. Dar împlinirea lor se face
acum. Ce sclipitor e adevărul divin în ele. Nimeni decît
Dumnezeu a putut şti ce avea să se petreacă cu Israel.
Vrei să-I tăgăduieşti pe Dumnezeu, dar te izbeşti de
această stîncă de granit a Cuvîntului Sfint, de proorocii.
Nu ai pe seama cui să pui aceste prevestiri, dacă-L
tăgăduieşti pe Dumnezeu. Împlinirea lor întocmai,
arată că în dosul acestui grai divin al proorocilor este
o Persoană Supremă Atotştiitoare şi Atotputernică, care
îşi aduce la îndeplinire ceea ce a spus. Şi aceasta în
ciuda tuturor condiţiilor potrivnice. Şi cu cît părea mai
imposibilă împlinirea, cu atît devine mai grăitoare
realizarea înfăptuită. Aceste împliniri nu sînt la voia
întîmplării. Proorociile nu au fost făcute, că aşa i-a venit
lui Moise, Isaia sau Ieremia să scrie şi tot aşa împlinirea,
pînă în mici amănunte nu e datorită întîmplării oarbe.
Nu! Nu! Ci aici se vede lucrarea lui Dumnezeu în istorie.
E probarea peste veacuri a celor spuse de Dumnezeu:
"Eu veghez asupra Cuvîntului Meu, ca să-I împlinesc"
(Ieremia 1:12).
Şi acum să cercetăm cîteva proorocii care spun că
Israel nu va fi nimicit. Vă rog puneţi mîna din nou pe
Biblie şi deschideţi Ia Lev. 26:44 "Dar, şi cînd vor fi în
ţara vrăjmaşilor lor, nu-i voi lepăda de tot şi nu-i voi urî
pînă acolo să-i nimicesc de tot." Acelaşi lucru e afirmat
şi în Ieremia 30:11: "Căci Eu sînt cu tine zice Domnul
ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre
care te-am risipit, iar pe tine nu te voi nimici; te voi
pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit." La
fel, subliniaţi cuvintele; "pe tine nu te voi nimici". Prooro
cia a fost făcută în anul 596 în. Hr. deci acum peste
2.500 de ani. E o adevărată minune că Israel a supra
vieţuit. Popoare puternice ca asirienii şi babilonienii la
care ei au fost robi, de mult au pierit. Unde sînt Hetiţii?
Unde sînt Moabiţii? Unde sînt Edomiţii? Unde sînt
Filistinii? Aproape că le-a dispărut şi pomenirea. Şi
Israel există. Nici unul din acele popoare nu au avut
atîţia duşmani ca Israel. Nici unul nu a fost aşa împrăştiat
ca Israel. În toate părţile pămîntului unde au ajuns, ei
au fost urîţi. S-au depus atîtea străduinţe pentru stîr
pirea lor. În toate ţările şi în toate veacurile, ei fost prigo
niţi, urîţi, urmăriţi. Legi şi decrete au fost întocmite
pentru nimicirea lor, dar ei au supravieţuit. Fiecare
evreu azi e o minune. Atîtea alte popoare puternice la
care ei au fost robi, au pierit de mult, fără să fi fost supuse
unei nimiciri sistematice. Unde sînt asirienii şi babilo
nienii? Au pierit de mult. Chiar falnicii romani nu mai
există. Deşi evreii existau cu veacuri înainte de fondarea
Romei, ei au rămas. Istoria Romei, cea mai puternică
împărăţie, e doar o paranteză în istoria lui Israel. Toate
legile, armele şi măsurile de exterminare n-au putut
anula proorocia. Oamenii vroiau să-i nimicească cu
desăvîrşire, dar Dumnezeu a spus: "Nu te nimicesc."
Da, ei nu au putut fi nici nimiciţi, nici asimilaţi. Timp
de 1.900 de ani au fost fără ţară, fără rege, fără templu.
Exact cum a spus proorocul Osea în cap. 3:4 "Căci copii
lui Israel vor rămînea multă vreme fără împărat, fără
căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi
fără terafimi." Şi cu toată Perioada acesta lungă, ei nu
au fost asimilaţi de popoarele între care au locuit. Nu
arată această împlinirea proorociilor? Aici în America,
am întîlnit fii de Români care doar la a doua generaţie,
nu mai stiau limba romînă, iar alţii nici nu vreau să
ştie, că strămoşii lor au fost români. În alte cuvinte, ei
au fost total asimilaţi, aceasta chiar fără motive. Nimeni
nu i-a urît, nu le-a făcut şicanii din cauza aceasta. Evreii
aveau toate motivele să nu mai spună că sînt evrei, ca
să scape de ură, de prigoniri, de expulzări, de progro
muri, de exterminare, dar totuşi ei s-au păstrat ca popor.
Gîndiţi-vă numai puţin; poporul acesta uscat pînă în
măduva oaselor de vînturi de prigoane, totuşi a supra
vieţuit. Dece? Aşa a fost proorocit.
La un banchet, Napoleon a întrebat pe Arhiepiscopul
de Milano care e cea mai bună dovadă că Biblia e de
inspiraţie divină. Acesta se uită peste comeseni şi
zărindu-1 pe Mareşalul Mosena, îl arătă cu degetul.
Mareşalul Mosena era evreu. Deci evreii sînt cea mai
bună dovadă că Biblia e de inspiraţie divină. Păstrarea
lor ca popor e grăitoare. -· ·

4. Reclădirea Ierusalimului

Altă profeţie importantă e cu privire la reclădirea

Ierusalimului. O găsiţi în Ier. 31:38-40 "lată, vin zilele,
zice Domnul, cînd cetatea va fi zidită iarăşi în cinstea
Domnului, dela turnul lui Hananeel pînă la poarta
unghiului. Frînghia de măsurat va trece încă pe dinaintea
ei, pînă la dealul Gareb, şi de acolo va face un ocol
înspre Goat. Toată valea unde se aruncă trupurile moarte
şi cenuşa şi toate ogoarele pînă la păriul Kedron, pînă
la unghiul porţii cailor la răsărit, vor fi închinate Dom
nului, şi nu vor mai fi niciodată, nici surpate, nici
nimicite."
Pentru ca să ne dăm seama mai bine de împlinirea
proorociilor cu privire la reclădirea Ierusalimului, e
necesar întîi să avem cîteva cunoştinţe generale.
Ierusalimul e unul din cele mai renumite oraşe de pe
faţa pămîntului. El e considerat oraş sfint de aderenţii a
trei mari religii: ai iudaismului, ai creştinismului şi ai
mohamedanismului.
Oraşul e foarte vechi. El exista cu două mii de ani
înainte de Hristos. Documentele arheologice descoperite
la Tel El Amarna vorbesc de existenţa lui. (1) Pe vremea
lui Avraam purta numele de Salem sau "Cetatea păcii"
şi avea ca împărat pe Melchisedec. Pe vremea lui Iosua,
cetatea se numea Iebus şi era stăpînită de Iebusiţi, un
popor din urmaşii lui Sem. Iosua nu s-a luptat contra
acestei cetăţi şi Iebusiţii au stăpînit-o pînă pe vremea
lui David. Numele de Ierusalim e format din două
cuvinte "hieros" ce înseamnă "sfint" pe greceşte şi
"salem", deci "Sfintul Salem" sau "Cetatea Sacră a Păcii".
Denumirea se pare că nu e ebraică în originea ei. În
scrierile asiriene, cu mult înainte de a fi cucerită de
evrei, cetatea e numită "Urusalem". (2) David cucereşte
cetatea şi îşi mută aici reşedinţa, iar Solomon îşi clădeşte
aici palatul şi Templul.
Ierusalimul e zidit pe cinci culmi de munţi sau coline,
trei în partea de răsărit înspre Muntele Măslinilor, iar
două în partea de apus, înspre Marea Mediterană. Înspre
răsărit, în partea de jos e Sionul, înalt de 841 mtr., pe
care se afla vechea cetate a lui Melchisedec şi a lui
David, la mijloc e Moria, înalt de 805 mtr., unde s-a dus
Avram să-I jertfească pe Isaac, iar mai tîrziu Solomon .
aici, a clădit Templul; şi Ofelul în partea de Nord. Înspre
apsus e culmea Acra şi Bezeta.
Ierusalimul s-a desvoltat treptat. Pe vremea lui
Avram era clădit doar Sionul. Pe vremea lui David era
clădit Sionul, Acra şi Moria, iar pe vremea Domnului
Isus se afla clădit şi Ofelul şi Bezeta.
Dar cetatea Ierusalim a fost dărîmată de Nebucad
neţar şi armatele babilonene, în anul 586 în. Hr. După
ce împăratul Cir a proclamat eliberarea prinşilor de
război în anul 536, Ierusalimul a fost clădit din nou
sub Neemia. În anul 70 d. Hr., Titus cu armatele romane
au sosit în ziua de Paşte au împresurat din nou Ierusa
limul şi după un asediu de cinci luni de zile, cetatea a
căzut în mîinile sale. Titus a ars Templul şi a distrus
cetatea pînă la temelie, lăsînd doar trei turnuri ale lui
Irod, ca dovadă ce masive au fost fortificaţiile pe care
el le-a dărîmat.
Timp de 50 de ani, Ierusalimul a dispărut din istorie.
Între anii 132-135 d. Hr., Barcociba, un pretins mesia,
prin răscoală pune stăpînire pe dărîmăturile Ierusalimului
şi încearcă să reclădească Templul. (3) Dar armata
romană suprimă răscoala, omoară vre-o 580.000 de evrei
şi se interzice evreilor, sub pedeapsa cu moartea, de a mai
intra în Ierusalim. Pe locul vechiului Templu, Romanii
au clădit un templu lui Jupiter şi au format acolo o
colonie romană. Ei au schimbat numele cetăţii. Noua
cetate se numea Aelia Capitolina, în cinstea împăratului
Adrian. (4) În anul 637, Ierusalimul a căzut în mîinile
mohamedanilor - şi cu excepţia a vre-o sută de ani pe
vremea cruciadelor - a rămas cetate mohamedană
pînă în 1917, cînd a ajuns să fie controlată de creştini.
Luînd în considerare aceste date, ne dăm seama că
reclădirea Ierusalimului nu s-a făcut sub evrei, ci sub
romani şi sub otomani. Am arătat aceste amănunte isto
rice, ca să vă daţi seama mai bine cum oamenii care
nu aveau a face cu proorociile, au fost gata să le împli
nească, fără să-şi dea seama. Aceasta dovedeşte ce minu
nat se împlineşte Cuvîntul Sfint şi demonstrează cum
chiar cei necredincioşi contribuie la împlinirea prooro
ciilor. Te miri de aceasta? Nu te mira că acelaşi lucru
se întîmplă cu necredincioşii de azi. Şi ei împlinesc
alte proorocii ale Domnului. O, de şi-ar da seama, n-ar
mai fi necredincioşi.
Vechea cetate a Ierusalimului avea şase colţuri.
Proorocia lui Ieremia dă vre-o 9 puncte de reper în lăr
girea cetăţii. Primele două au fost incluse în zidurile
reclădite de sultanul Soliman în 1543. După cincizeci
de ani, cetatea a devenit aglomerată. Lărgirea putea să
înceapă în oricare din cele şase colţuri, dar ea a început
exact în direcţiile indicate de prooroc. Cele nouă puncte
puteau fi foarte uşor schimbate. Adică lărgirea putea să
în ceapă cu pct. 1 apoi în loc de 2 să fie clădit pct. 5 apoi
8 apoi 3, dar nu, planul dat de Ieremia s-a realizat pas
cu pas, fără ca oamenii să ştie de el şi fără să caute
să urmărească această împlinire. Oare această împlinire
nu vă grăieşte că este un mare Arhitect care a poruncit
realizarea planului dat de Ieremia. Cu alte cuvinte, că
ceeace a spus El se împlineşte în totul. Şi că uneori
oamenii în mod inconştient, ca sultanul turc Soliman,
devin instrumente de împlinire a voii lui Dumnezeu.
Lărgirea Ierusalimului în scurgerea vremii, lucru ce se
poate constata aşa de uşor, dovedeşte că această proorocie
s-a împlinit.
Am căutat să vă prezint aceste împliniri ca să ne dăm
mai bine seama de valoarea Cărţii Sfinte. Că unii rîd
de ea, că îşi bat joc, n-are importanţă, ea se împlineşte. Un
bătrîn spunea odată că luna nu se sinchiseşte că latră
un căţeluş la ea şi nici chiar o droaie de dulăi de-ar
lătra, nu se sperie, nu se opreşte, ci îşi urmează cursul ei.
Tot aşa şi Biblia îşi urmează cursul ei în istorie, indiferent
de ce părere au oamneii. Că tu nu vrei s-o crezi şi atunci
ea rămîne adevărată. Ea vorbeşte despre necredincioşi
şi chiar arată care va fi soarta lor veşnică. Vrei tu să
fi unul din cei ce merg în iad, te priveşte. Dar vei regreta

131
o veşmc1e. Eu nu aş vrea să ajungi acolo, deaceea am
căutat să-ţi dau aceste dovezi grăitoare cu privire la
adevărul Sfintelor Scipturi. Am căutat să vă fac să vă
daţi seama că realizările ce le vedem sub ochii noştri
au fost spuse de mult de prooroci. O, fraţii mei, bizu
iţi-vă pe acest Cuvînt, căutaţi să-I cunoaşteţi mai mult
şi trăiţi-!în viaţa voastră, căci nu vă va părea rău niciodată.

Bibliografie

(1) Merill C. Tenney, "Pictorial Bible Dictionary", pag. 420

(2) C. F. Pfeiffer, "The Biblica! World", pag. 309
(3) Halley's Bible Handbook, pag. 656
(4) Smith's Bible Dictionary, pag. 285

5. Poarta de aur

O altă proorocie de seamă este cea cu privire la poarta

dinspre răsărit. O găsiţi în Ezechiel 44:1-2 "M-a adus
înapoi la poarta de afară a sfintului Locaş dinspre
răsărit. Dar ea era închisă. Şi Domnul mi-a zis: "Poarta
aceasta va sta închisă, nu se va deschide şi nimeni nu va
trece pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat
pe ea. De aceea va rămînea închisă."
Profeţia a fost făcută de Ezechiel aproximativ pe la
573 în. Hr. Pe atunci, drumul din Valea Kedron intra
prin această poartă, numită Poarta de aur. Pe vremea
Domnului, ea era folosită, şi pe aici El şi-a făcut intrarea
Sa triumfală, căci tot alaiul a venit din răsărit, dinspre
Betania. În anul 1542 cînd zidurile Ierusalimului au fost
reclădite de sultanul Soliman, (1) drumul spre Poarta
de aur nu se mai folosea. Sultanul, văzînd că nu are rost
să lase poartă aici, a poruncit să fie clădită. Dar în loc
de a clădi zidul într-una şi peste poartă, el a restaurat
poarta cu arcadele şi ornamentele ei, apoi a zidit-o. (2)
El nu a ştiut nimic de proorocia lui Ezechiel; el nu a
fost creştin să poată fi invinuit că a urmărit scopul
împlinirii. El nu a ştiut că pe aici a intrat Domnul Isus
şi că trebuie să fie închisă şi totuşi a zidit poarta aceasta
şi iată de mai bine de 400 de ani, ea stă tot Zidită. Nu e
acesta o împlinire a proorociilor? Kaiserul Wilhelm a
plănuit să cucerească Ierusalimul şi să-şi facă intrarea
sa triumfală prin Poarta de aur. (3) Dar n-a reuşit să-şi
împlinească planul. Poarta a rămas zidită. Ce minunată e
confirmarea istoriei că Biblia a spus adevărul! Şi ce
frumoasă · e cercetarea profeţiilor în împlinirea lor!

Bibliografie

(!) .,Columbia Viking Desk Encyclopedia", voi. 1, N.Y. 1968, pag. 538
(2) Davis "Fulfilled Prophecies that Prove the Bible", pp. 34-39
(3) Peter W. Stoner, "Science Speaks", pag. 86

6. Reînvierea lui Israel

Ezechiel în cap. 37 vorbeşte clar de reînvierea

poporului Israel şi reîntoarcerea lor în Palestina.
Proorocia e foarte semnificativă. Valea cu oase uscate
nu a putut fi înţeleasă de unii, dar azi e uşor să-i prindem
sensul, căci proorocia e realizată. Casa lui Israel zicea:

1
"Ni s-au uscat oasele" (v. 11), căci erau secătuiţi de
orice vlagă. Dar Domnul a zis: "Vă voi scoate din mor
mintele voastre (din ţările unde fuseseră împrăştiaţi) şi
vă voi aduce iarăş în ţara lui Israel" (v. 12). Şi alţi prooroci
au prezis aceasta.
Împlinirea proorociilor cu privire la reînvierea lui
Israel şi reîntoarcerea lor în Palestina întîmpina mari
greutăţi. Începînd dela ordinul împăratului Adrian, care
interzicea sub pedeapsa cu moartea întoarcerea lor
la Ierusalim, la ordinul lui Herclius (628 d. Hr.) prin
care au fost izgoniţi iarăş din Ierusalim şi pînă la cartea
Albă redactată de guvernul britanic pe data de 17 Mai
1939, prin care se limita imigrarea evreilor în Palestina,
mereu au fost ordine şi legi împotriva întoarcerii lor
în ţara părinţilor lor. Timp de aproape 2.000 de ani ei
n-au mai avut niciodată stăpînire asupra Ierusalimului.
Cetatea a fost într-una călcată în picioare de neamuri.
Cine mai putea să se gîndească la o reînviere a lui
Israel. Niciodată în cursul istoriei nu s-a pomenit ca
un popor să reînvie după 500 de ani, dar decum după
aproape 2.000 de ani. Şi totuşi proorociile prevesteau
aceasta.
John Owen, pastor englez, a scris. în 1673: "Evreii
vor fi adunaţi din toate părţile pămîntului unde sînt
acum împrăştiaţi şi vor fi aduşi acasă în patria lor." (1)
lncrease Mather, fost preşedinte al Universităţii
Havard între anii 1685 şi 1701, în cartea sa "Explicarea
misterului salvării lui Israel", în timp ce nu era nici
umbră de împlinire a proorociilor cu privire la adunarea
lor în Palestina, a scris: "Scriptura e plină şi clară de
aceasta, încît nu poţi să vezi cum ai putea să te îndoieşti
sau să tăgăduieşti aşa ceva." Ba mai mult, el prevedea
că "Israeliţii la întoarcerea lor chiar vor zbura." (2)
Ţineţi seama că pe atunci încă nu era inventat avionul.
Dar el credea proorociile.
Dr. Samuel H. Kellogg, misionar în India, a scris
o carte intitulată "Evreii sau preziceri şi împliniri",
aJ?ărută în anul 1883, analizînd proorocia din Isaia
11:11-12, el zice: "Aici avem nu mai puţin de cinci
dovezi, independente, că Scripturile prezic o adunare a
evreilor în ţara lor, aşa cum lumea încă nu a văzut.
Simplul fapt că în prezent (1883) nu putem vedea cum
aceste lucruri se vor împlini în mod literal,nu e suficient
să se anuleze forţa acestei presupuneri." (3) Iată însă că
ceeace atunci părea de necrezut chiar pentru cei credin
cioşi, astăzi e fapt realizat, crezut şi de necredincioşi.
Aşa sînt lucrările Domnului mari şi minunate.
În Ezechiel 37:1-14 avem o relatare cum avea să se
petreacă reînvierea lui Israel. Proorocul indică anumite
etape succesive, perfect distincte. Astfel, Ezechiel a văzut
cum înainte de a primi viaţa, oasele uscate care simboli
zau pe Israel, chiar înainte de a primi carne şi piele,
"s-a făcut o mişcare şi oasele s-au apropiat unele de
altele." Aceasta indică o tendinţă spre organizare în
timp ce se aflau încă printre neamuri. Tendinţa aceasta
era premergătoare pentru revenirea lor în Palestina.
"Vuietul şi mişcarea" formau primul stagiu.
Eminentul profesor evreu Gratz în marea sa lucrare
"Istoria Evreilor" împarte istoria lor în patru perioade,
datînd începutul celei de apatra periodă în anul1750 d. Hr.
şi introduce această parte a istoriei lui cu cuvintele:
"Poate o naţiune să se nască într-o zi? Sau poate o naţiune
să se nască din nou? Da, într-o naţiune naşterea din
nou apare, e o înviere din starea de moarte şi strică
ciune. Şi aceasta la un popor cu trecut îndelungat, a
cărui istorie se numără cu miile de ani, să apară
 vigoarea tinereţii. Un aşa miracol merită atenţia îndea
proape a fiecărui om care nu trece cu vederea feno
menele minunate. Mendelson, la începutul acestei
perioade, a zis: "Poporul meu e ţinut la o aşa distanţă
de orice cultură încît oricine se poate îndoi de posibili
tatea vreunei regenerări." Şi totuşi poporul acesta s-a
trezit cu o aşa uimitoare grabă, de parcă ar fi auzit
glasul unui prooroc strigîndu-i: "Scoală-te! Scutură
praful, desfă-ţi cătuşele, o, Fiică captivă a Sionului!" (4)
în timp de o sută şi ceva de ani, lumea a fost martoră
la înplinirea literală a proorociei. Întîi s-a petrecut o
schimbare în atitudinea faţă de evrei. Astfel, evreii au
putut să-şi dea copiii la învăţătură. Profesorul Treitşchke
de la Universitatea in Berlin dădea în vileag că pe vremea
lui în întreaga Germanie procentul evreilor era de 1la 75,
iar proporţia evreilor în institutele superioare de învă
ţămînt era de 1 la 10. (5) Pregătiţi fiind, au ajuns să
deţină posturi de seamă şi ca educatori să exercite o
puternică influenţă. Aceasta nu într-o singură ţară, ci
peste tot. Prin aceasta s-a împlinit ce a spus proorocul
Ţefania: "îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în
toate ţările unde sînt de ocară acum" (3, 19). Deci, nu
în Israel, ci între popoare.
La fel au ajuns să acumuleze averi şi bani. Peste tot
în Europa s-a observat o extraordinară tendinţă de
concentrare a capitalului în mîinile evreilor. Isaia spunea:
"Veţi mînca bogăţiile neamurilor" (61:6).
Apoi au ajuns să crească mult în număr. Acum vreo
270 de ani, Basnage evalua numărul lor la 3.000.000. (6)
În ultimii 150 de ani au crescut uimitor. Conform
Enciclopediei reale a lui Herzog la sfîrşitul secolului
trecut numărul lor s-a ridicat la 12.000.000. (7) Înainte
de al doilea război mondial au ajuns la 16.000.000, dar
au fost omorîţi peste şase milioane. Iar azi sînt peste
14.000.000 evrei pe faţa pămîntului. (8) Creşterea popu
laţiei arată vigorea unui popor.
Vuietul auzit de Ezechiel s-a împlinit în Mişcarea
Sionistă, care a început să facă propaganda pentru
întoarcerea evreilor în Palestina. Primul lor congres a
fost în 1897, (9) şi oasele s-au apropiat unele de altele,
dar încă nu au înviat. Acum vreo 150 de ani în toată
Palestina erau doar 8.000 de evrei. În 1908 erau 41.000,
iar în 1914 erau 90.000 de evrei. (10) Mişcarea era doar
o pregătire pentru înviere.
În 1915, Lloyd George, care pe atunci era Ministrul
Armamentului, iar mai tîrziu Prim-ministru al Angliei,
relatează în Memoriile sale cum Anglia era în situaţia
gravă din lipsă unui puternic explosiv. Cineva i-a spus
de un chimist evreu Dr. Chaim Weizmann din Man
chester la care el a apelat după ajutor. Acesta numai
decît a luat măsurile cuvenite şi lucrînd zi şi noapte a
produs mari cantităţi de acetonă necesară fabricării
explosivului, care a contribuit la victorie. La terminarea
războiului Lloyd George l-a întrebat pe Dr. Weizmann
ce renumeraţie să-i dea guvernul pentru aportul adus,
acesta a spus că nimic pentru el, dar că el simte că
trebuie să ceară ca poporul lui, Evreii, să fie ajutaţi
să se poată întoarce în Palestina. "De îndată ce am ajuns
Prim-ministru, am discutat întreaga chestiune cu Lord
Balfour, care era ministru de externe. Ca bărbat de
ştiinţă, el a fost adînc interesat cînd i-am spus despre reali
zările lui Dr. Weizmann. Dr. Weizmann a fost pus în
contact direct cu Secretarul Externelor. Acesta a fost
începutul unei asocieri, din care după multă examinare,
a fost întocmită faimoasa Declaraţie Balfour. (11) Prin
aceasta se acorda Palestina ca reşedintă naţională pentru
poporul evreu. Aceasta a fost o nouă etapă. Acum
oasele s-au putut mişca şi apropia unele de altele. Dar
încă nu aveau viaţă.
Evreii din toate părţile au început să se întoarcă în
Palestina. Numai în 1926 s-au întors peste 100.000.
Odată cu aceasta s-au făcut mari transferări de capital
acolo. Dar curînd arabii au fost aţîţaţi de conducătorii
lor religioşi, contra evreilor. În 1929 la Hebron, arabii au
atacat violent pe noii veniţi şi au provocat mari vărsări de
sînge. Aceasta a făcut ca între 1929 şi 1939, britanicii
să frîneze imigrarea evreilor în Palestina, iar în cele din
urmă să emită "Cartea Albă" prin care se limita imi
grarea lor la un mic număr, iar după cinci ani au stopat-o
cu totul. (12) Atunci a venit al doilea război mondial,
cînd un alt evreu de seamă şi-a dat contribuţia sa. Pe
data de 2 August 1939 marei savant Dr. Albert Einstein,
a scris o scrisoare Preşedintelui Statelor Unite prin care
îl informa că dacă nu se va căuta să se perfectioneze
bomba atomică şi nu se va folosi, înainte de a o folosi
duşmanii, va fi o mare înfrîngere. (13) Datorită acestei
sesizări au fost adunaţi o seamă de bărbaţi de ştiinţă,
care au lucrat în domeniul acesta. După terminatea
războiului în 1945, evreii au primit din nou permisiunea
şi s-au întors în masă în Palestina. Pe data de 29 Noembrie
1947 Organizaţia Naţiunilor Unite a împărţit teritoriul
Palestinei între arabi şi evrei. Pe oasele uscate din prooro
cia lui Ezechiel, acum a crescut carne şi piele. Atro·
cităţile săvîrşite împotriva lor în timpul războiului,
exterminarea lor în Suedia şi Norvegia, i-a făcut să se
adune în ţara părinţilor lor. Mandatul britanic asupra
teritoriului evreesc urma să expire pe data de 15 Mai 1948,
dar cu o zi mai înainte Israel s-a proclamat stat inde
pendent.

1
 La 14 Mai 1948 Vineri ora 4 p. m. David Ben Gurion,
de pe treptele muzeului municipal din Tel Aviv, pro
clama independenţa Statului Israel. Populaţia evreiască
la această dată era de 650.000. (14)
Atunci evreii din toate părţile pămîntului au început
să se întoarcă acasă, în ţara lor. Într-o cuvîntare ţinută la
o conferinţă a învăţătorilor din Israel Ben Gurion,
întăiul Prim-ministru, a declarat: "În primii patru ani
dela fondarea Statului Israel trei sferturi de milion de
evrei s-au reîntors din toate părţile pămîntului, din mai
mult de 60 de ţări." Atît Ben Gurion cît şi Levi Eshko1,
foşti Prim-miniştri, au afirmat în repetate rînduri că
Israelul modern s-a întors în Palestina să-L aştepte pe
Mesia. (15)
George Davis redă o discuţie ce a avut-o cu o redac
toare a ziarului "Ierusalem Post". (16) La întrebarea ei,
ce 1-a determinat să viziteze Israelul, el a răspuns că
vrea să vadă cum se împlinesc profeţiile Bibliei în
această ţară. "E foarte interesant răspunse ea. Prim
ministrul nostru David Ben Gurion deasemenea e adînc
interesat în împlinirea profeţiilor din Vechiul Testament.
Acum cîteva zile numai, el a ţinut o cuvîntare aici la
Ierusalim şi şi-a încheiat vorbirea citînd două versete
din cartea lui Isaia. Veniţi şi vi le voi arăta în filele
ziarului nostru."
Ea 1-a condus într-un alt birou şi i-a arătat ziarul cu
cuvîntarea Primului ministru. La sfîrşit era citatul din
Isaia 43:5-6: "Nu te teme de nimic căci Eu sînt cu tine,
Eu voi aduce înapoi neamul tău dela răsărit şi te voi
strînge dela apus. Voi zice miazănoaptei "Dă încoace"
şi miazăzilei "Nu opri", ci adu-mi fiii din ţările depărtate
şi fiicele dela marginea pămîntului." Apoi redactoarea
făcu uluitoarea remarcă: "Am citit aceste două versete
 în originalul ebraic şi am fost surprinsă văzînd că în verse
tu! 6 unde se spune: "Voi zice miazăzilei nu opri",
cuvîntul "miazăzilei în originalul ebraic e "Teman"
şi Teman în limba ebraică înseamnă Yemen." La în
cheierea interviului, Davis s-a întors unde găzuiau şi a
spus soţiei: "Astăzi am auzit cea mai remarcabilă re
latare făcută mie de cînd sîntem în Israel." Şi într-adevăr
din Yemen s-au întors în Palestina peste 40.000 de evrei.
Cu cîtă preciziune a vorbit Isaia! Ştiţi cum au fost
descoperiţi evreii din Yemen de lumea din afară? În
1858 doi turişti britanici au vizitat Yemenul. Acolo au
întîlnit mari comunităţi care declarau că sînt evrei.
Ei erau bruneţi ca şi ceilalţi din Arabia, dar se închinau
Dumnezeului lui Avram, Isac şi Iacob. Cînd turiştii
i-au întrebat cu ce pot dovedi că sînt evrei, ei le-au arătat
sulurile de Tora cele cinci cărţi ale lui Moise şi le-au
zis: "Veniţi şi auziţi copiii noştri citind Scripturile în
ebraică, deşi limba ţării era arabă." Apoi cei doi turişti
au făcut cunoscut prin ziare descoperirea lor. Nimeni
pînă atunci nu ştia de ei. Între Yemeniţi se păstra
tradiţia că vor fi duşi cîndva în ţara lor de baştină, pe
aripi de vulturi." Probabil o ideie împrumutată din
Ex. 19:4 unde spune: "V-am purtat pe aripi de vultur şi
v-am adus aici." După întemeierea Statului Israel, evreii
din Yemen au trimis mesagii guvernului Israel, expri
mînduşi dorinţa de a se întoarce acasă şi a deveni
cetăţeni ai lui Israel. Guvernul a trimis un emisar
special care a dus tratative cu regele Yemenului şi s-a
semnat o înţelegere că poţ să_părăsească ţara. Guvernul
a aranjat ca să fie aduşi din Aden cu avioanele la Lida
în Israel. Acesta fiind singurul mijloc de transport
printre celealte ţări care erau duşmane. După zile, unii
chiar săptămîni de călătorie pe jos, desculţi, alţii pe
 măgăruşi au ajuns la Aden. Cei mai mulţi niciodată nu
au văzut avionul în viaţa lor. Un evreu Yemenit care
părea de 75 de ani, a venit la avion purtînd pe umeri
pe tatăl său bătrîn de 106 ani. Tatăl dorea să moară în
Israel şi fiul care şi el er;l bătrîn 1-a purtat un drum de 160
mile - peste 200 Km. - prin deşert pînă la Aden. Tatăl
era slăbit doar piele şi oase cînd s-au urcat în acelaş avion.
Cînd au ajuns la Lida, fiul şi-a luat tatăl pe umăr 1-a
coborît din avion şi îi şopti: "Tată acum sîntem în
Israel". Apoi îl lăsă jos. Bătrînul a sărutat pămîntul,
închise ochii şi muri liniştit lîngă avion. Dorinţa lui a
fost împlinită.
Prin proclamarea Statului Israel, oasele au prins
viaţă, au înviat. Proorocia lui Ezechiel s-a împlinit. Au
urmat lupte grele cu arabii, dar aceasta a atras tot mai
mulţi evrei în Israel. În primele patru luni au sosit din
Europa 50.000 de evrei, ia la finele a 18 luni Israel a
primit 100.000 evrei din Polonia, 120.000 din România
şi aproape toţi evreii din Yugoslavia şi Bulgaria. După
patru ani dela întemeierea Statului Israel, la l Ianuarie
1952 în Palestina erau 1.405.000 evrei. În 1957 populaţia
evreiască a depăşit 1.700.000, iar în 1960 erau 2.000.000
evrei. Astăzi sînt la vre-o 2.5 mii. Ei sînt veniţi din 107
ţări din toate părţile pămîntului. În Ierusalim se vorbesc
peste 100 de limbi diferite. Şi e bine de ţinut minte că
peste ei au avut situaţii bune şi s-au întors în Israel la
sărăcie, la muncă grea de reconstrucţie, la o ţară devenită
pustie, În ciuda sărăciei şi în ciuda celor 110 milioane de
arabi care le sînt vrăjmaşi de moarte, ei au fost gata
să se întoarcă în ţara strămoşilor lor. Nimic nu i-a putut
împiedica. Dar înapoierea lor încă nu s-a încheiat.
Aceasta e o proorocie ce se împlineşte sub ochii nostri.
Şi orb dacă ai fi şi atunci tot ar trebui să vezi că aici e
mînă lui Dumnezeu la mijloc. Cei 2.5 mîl. de evrei
adunaţi în Israel din cele patru vînturi, sînt mărturii
vii, pe care nu le poţi tăgădui. Aceste proorocii se dove
desc adevărate. În ultimii 20 de de ani, imigrările în
Israel au crescut cu mai mult de 300%. Şi cel mai mare
număr au venit nu din America şi Europa, ci din Maroc,
Yemen, Egipt, Irac, Iran. Toţi din toate părţile au fost
cuprinşi de nostalgia ţării promise, de nostalgia pămîntu
lui străbun. Ca păsările călătoare toamna, aşa şi evreii
se îndreaptă spre Israel.
Nu-ţi spune această revenire a evreilor, că Biblia e
adevărată? Oasele uscate au înviat şi au devenit o mare
oştire. Proorocia a devenit istorie sub ochii noştri.
Evidenţa e reală.

Bibliografie

(1) JOhn Wesley White",Re-entry", Special Crusade Ed., 1971, pag. 133
(2) Ibid. pag. 133
(3) Kellogg, "The Jews", pag. 53
(4) Gratz, "Geschichte der Juden", XI. Bd., S. 1, 2
(5) Kellogg, op. cit. pag. 74
(6) Ibid. pag. 76
(7) Herzog's Real Encyclopedia
(8) World Almanach 1975, pag. 158
(9) Richard Wolf, "Israel Act III, pag. 47
(10) Ibid. pag. 47
(11) David Lloyd George, "War Memories" voi. li, pag. 46
(12) Kellogg, op: cit. pag. 101
(13) Ibid. pag. 104
(14) Revista "Life" (nr. comemorativ la a 25 aniv. a Statului Israel)
1973, pag. 67
(15) 1. W. White, op. cit. pag. 144
(16) G. Davis, op. cit. pp. 12-21
 Pustia va înflori

Să luăm proorocii, care vorbesc despre ·înflorirea

ţării lui Israel. În altă parte am arătat cum proorocii
au spus că ţara va deveni o pustie, nu numai în sensul
că va fi lipsită de locuitori, ci în sensul real. Palestina
a ajuns lipsită de vegetaţie şi unele părţi - cîmpia Saro
nului care altădată era foarte roditoare, - a ajuns acope
rită cu dune de nisip. Am dat şi unele mărturii ale
vizitatorilor care adevereau în totul împlinirea celor
spuse de prooroci. Dar tot proorocii au fost aceia care
au spus că pustia va înflori. Să privim la spusele prooro
cilor.
Deschideţi la Js. 35:1, 2, 7: "Pustia şi ţara fără apă se
vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca tranda
firul; se va acoperi cu flori şi va sări de bucurie, cu
cîntece de veselie şi strigăte de biruinţa, căci i se va da
slava Libanului, strălucirea Carmelului, şi a Saronului.
Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului
nostru... marea de nisip se va preface în iaz şi pămîntul
uscat în izvoare de ape." Is. 55:13: "În locul spinului
se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte
mirtul." Is. 51:3: "Tot astfel Domnul are milă de Sion
şi mîngîie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui
ca un Rai, şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului."
Ezech. 36:8-10 spune: "Iar voi, munţi ai lui Israel,
veţi da crengi şi vă veţi purta roadele pentru poporul
Meu Israel, căci lucrurile acestea sînt aproape să se
întîmple. Iată că voi fi binevoitor. Mă voi întoarce spre
voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. Voi pune să locuiască
pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe
toţi. Cetăţile vor fi locuite şi se vor zidi iarăşi dărîmă
turile." Ezech. 36:34-35: "Ţara pustiită va fi lucrată
iarăşi... Şi se va spune atunci: "Ţara aceea pustiită a
ajuns ca o grădină a Edenului." Mă opresc aici cu
citatele.
Orice cercetător al Bibliei îşi poate da seama foarte
uşor cum împlinirea proorociilor trebuia să se facă în ·
lanţ: că Israel trebuia să fie înfrînt, Ierusalimul dărîmat,

1
ei parte omorîţi, parte duşi în robie, vînduţi ca sclavi,
ţara avea să devină pustie, ei oprimaţi printre popoare,
chinuiţi, dar nu nimiciţi; că aveau să fie aduşi din
nou din toate părţile pămîntului în Palestina şi că ţara va
înflori, va deveni ca o grădină a Domnului. Dacă un
amănunt nu s-ar fi împlinit, şi următorul era împiedicat
de a se împlini. De exemplu dacă nu ar fi fost înfrînţi,
nu ar fi putut fi vînduţi; sau dacă nu s-ar fi adunat în
Palestina, ţara n-avea cum să înflorească. E bine să
observăm această înlănţuire, ca să ne minunăm mai
mult de adevărul divin şi să vedem mai bine mîna lui
Dumnezeu în realizarea istoriei. Împlinirea lor era mare
şi depăşea putinţa omenească de pricepere. Dar prooro
ciile au fost spuse şi rămînea pe seama istoriei să înscrie
împlinirea lor.
Dar să revenim la împlinirea proorociilor cu privire
la înflorirea ţării lui Israel. Pustia care 1-a îndurerat pe
Mark Twain, azi a devenit ca o grădină a Domnului.
Ce s-a întîmplat? Evreii au avut oameni bogaţi, ca baronul
Rothschild şi alţii care au investit sume mari de bani
pentru împădurirea dealurilor Palestinei. De exemplu
în 1934 s-au plantat 130.862 copaci. După aceea în
fiecare a4 s-au plantat cea. 1.000.000 copaci şi pomi
fructiferi. Astfel pe livezi întinse au fost sădiţi portocali,
lămîi, mandarini, măslini şi eucalipţi. Eucalipţii au
contribuit apoi la stîrpirea ţînţarilor şi scăparea populaţiei
de malarie. Aceste plantaţii sînt ca adevărate păduri.
Împădurirea ţării a dus la îndulcirea climei pe de o parte
şi la un mare izvor de cîştig pe de altă parte. Israel a
devenit o ţară exportatoare de citrice. Una din cele mai
vestite păduri e "pădurea martirilor" cu 6.000.000 de
pomi în amintrea celor 6.000.000 de evrei exterminaţi
în timpul celui de al Il-lea război mondial.
 Apoi evreii au făcut mari lucrări de irigaţii. Două
conducte cu diametru de 1,75 mtr. poartă apele rîului
Yarkon de lîngă Tel Aviv din centrul Israelului, pînă
în jos în Neghev, una pe o lungime de 100 Km. alta
cu o lungime .de 200 Km. (1) S-au clădit 3 staţii dq
pom pare.
Datorită acestor irigaţii pustia a înflorit ca trandahrul.
În pustia Neghev s-a ridicat oraşul nou Dimona cu
19.000 locuitori, iar vechiul oraş Beerşeba pe unde a
poposit Avram şi a clădit altare, a devenit un oraş modern.
Clădiri de tip nou s-au ridicat peste noapte. Astăzi popu-'
laţia a trecut de 60.000 şi e în plină desvoltare şi înflorire.
S-a construit chiar şi o cale ferată ce leagă Tel Avivul de
Beerşeba. Partea de sud ce a fost totdeauna pustie, azi
cu un sistem de irigaţie a înflorit şi produce recolte
îmbelşugate, cereale excelente. George Davis spune:
"Acum cîţiva ani am călătorit prin partea de nord a
Neghevului şi am fost uimit de cîmpurile cultivate şi de
belşugul grînelor ce unduiau în valuri." (2) Terenurile
acestea aride, sterpe, au devenit fertile, cu roadă bogată.
În adevăr s-a împlinit ce spuneau proorociile rostite
acum mai bine de 2.500 de ani. "El va face pustia lui
ca un rai, şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului."
În anul 1800, în toată Palestina erau doar cîtev&
hectare de pămînt cultivabil. În 1948 acesta a crescut
la 412.000 acre, iar după 20 de ani în 1967 la 1.250.000
acre. (3) Cine a vizitat Israelul cu 20 de ani înainte,
astăzi nu-l mai recunoaşte. Israel a devenit una din cele
6 ţări din lume care produce mai mult decît consumă
pe piaţa internă. (4) Ţara e complet schimbată în înfăţi
şare. E ca o grădină a Domnului. Proorocia s-a împlinit
sub ochii noştri...

1
 Şi tot aşa a înflorit şi industria. La Ascalon e cea
mai mare fabrică de ţevi şi conducte presate din lume. (9)
La Oron, unde se află cele mai mari zăcăminte de
fosfaţi din lume, s-a ridicat o mare fabrică, cu producţia
anuală de sute de mii de tone fosfaţi. (6)
La Sidon, lîngă Marea Moartă, se află o fabrică de
săruri minerale care valorifică zăcămintele de minerale
din marea moartă ca: potasiu, brom magneziu, etc.
Portul Elat, aşezat în golful Acaba, neglijat timp de
2.000 de ani, acum a devenit port cheie pentru comerţul
cu Asia şi Africa. Dela Elat pleacă o conductă de ţiţei
la marile rafinerii de la Haifa pe o lungime de 271 mile.
Ea transportă anual 60 milioane tone ţiţei. Din acesta
se acoperă 80% din nevoile ţării. (7)
La fel minele de cupru ale lui Solomon din nordul
Elatului au fost reactivate şi Israel a ajuns să exporte
aramă chiar în multe ţări europene. (8)
La Nahal Rubin s-a construit un reactor atomic care
a intrat în funcţiune în Iulie 1960. Iar nu demult revista ger
mană "Der Spiegel" şi cea canadiană "Montreal Gazzete"
anunţau că Israel ar avea deja cinci bombe atomice de
20 kilotone şi că lucrează la a şasea. Evreii au desminţit
însă această stire. (9)
La Rehovot se află un mare Institut de cercetări
ştiinţifice "Institutul Weizmann" cu un efectiv de vre-o
1.350 persoane. (10)
Din această scurtă înşirare de date se poate con
stata că Israel e în plină înflorire în toate domeniile.
S-a împlinit ce spunea Isaia "Pustia va înflori ca tranda
firul."
 Bibliografie

(1) George Davis, "Bible Prophecies Fulfilled Today", pag. 82

(2) Ibid. pag. 81
(3) "Chicago Sun Times", 5 Mai 1968, pag. 2
(4) J. W. White, "Re-entry", World Wide Publ. 1971, pag. 140
(5) "Chicago Sun Times", pag. 10
(6) Ibid. pag. 10
(7) Ibid. pag. 8
(8) lbid. pag. 10
(9) "P1ain Truth", Pasadena, Iunie 1969, pag. 48
(10) "Chicago Sun Times", pag. 15
 8. Ierusalimul sub neamuri şi eliberarea lui

Acum aş vrea să analizăm cîteva proorocii de o

importanţă deosebită. De aceea vă rog să luaţi din nou
Biblia şi să urmărim ce a spus Domnul. Proorociile pe
care le vom cerceta, vorbesc un grai pentru toţi cei
credincioşi şi pentru toţi cei necredincioşi. Unele s-au
împlinit în trecutul apropiat, altele se împlinesc acum şi
altele în viitorul apropiat. Nici cel mai mare necredincios
nu poate tăgădui aceste împliniri, doar dacă îşi poate
pune gura ţărînă, căci Dumnezeu lucrează. Pentru
credincioşi aceste împliniri sînt strigătul de miezul
nopţii, iar pentru cei nemîntuiţi - cine are urechi de
auzit să audă - e strigătul de alarmă ca să alerge în graba
cea mai mare, să-şi caute adăpost în Domnul, care este
Stînca veacurilor. Vă rog urmăriţi cu toată seriozitatea
aceste proorocii.
Prima proorocie o găsiţi în Ev. Luca 21:24. Ea e
desprinsă de pe buzele Domnului Isus şi sună aşa:
"Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se
vor împlini vremurile neamurilor." Ea a fost facută în
primăvara anului 30 d. Hr. Mai precis Marţi seara înainte
de Paşti. La aceea oră, Ierusalimul era populat şi se află
în plină înflorire. Dar istoria a confirmat, că Ierusalimul
din anul 70 a fost călcat în picioare de neamuri, timp
de 1.900 de ani. Chiar după formarea Statului Israel,
Ierusalimul era încă călcat în picioare, căci o parte era
sub stăpînirea Arabilor.
Toate proorociile îşi au timpul lor predeterminat. În
anul 362, împăratul Iulian Apostatul, a vrut să rezi
dească Ierusalimul şi Templul, spre a demonstra că nu
sînt adevărate cuvintele Domnului Isus că "Ierusalimul
va fi călcat în picioare pînă se vor împlini vremurile
neamurilor." El a însărcinat cu aceste lucrări pe Alypius,
un om foarte învăţat. Acesta a cerut ajutorul guver•
natorului Palestinei. La chemarea împăratului, evreii
din toate părţile imperiului s-au adunat pe sfintul munte
al părinţilor lor şi strigătele lor de bucurie au speriat
pe creştini. Unii, cu hîrleţe şi tîrnăcoape de argint, au
început munca, iar alţii purtau molozul în mantale de
mătasă sau purpură. Toţi şi-au deschis pungile şi au
oferit mari contribuţii. Un mare elan îi însufleţea pe
toţi. Dar banii, elanul şi puterea n-au fost suficiente.
Un cutremur, un vînt năprasnic şi o erupţie vulcanică
au răsturnat toate temeliile noi ale Templului. Eveni·
mentul e pomenit de Ambrose, episcopul de Milano
într-o scrisoare către împăratul Teodosiu; de Crisostom
şi de Grigore de Nazianz, precum şi de mărturia lui
Ammianus Marcelinus în istoria sa, arătînd extraordi
narele obstacole care au întrerupt restaurarea Templului.
El zice: "În timp ce Alypius, asistat de guvernatorul
provinciei, îndemna cu vigoare şi stăruinţă executarea
lucrărilor, înspăimîntătoare mingi de foc ţîşneau la teme
lie, cu atacuri frecvente şi susţinute zguduia locul din
timp în timp şi pîrjoleau lucrătorii... îi făcea să fugă la
distanţă, Lucrarea a fost abandonată." (l) Fenomenul a
fost destul de puternic încît a biruit şi elanul evreilor şi·
ambiţia dîrză de luptă a împăratului împotriva lui
Hristos. Iulian a trebuit să înveţe că nu era timpul
hotărît pentru aceasta.
În anul 1799, împăratul Napoleon, cu ocazia expe
diţiei sale contra Siriei, a proclamat că el va reclădi
Cetatea Sfîntă şi Templul. Dar campania a suferit eşec
şi tot proiectul lui s-a spulberat. (2) Ierusalimul încă
trebuia să fie călcat în picioare de neamuri. Nu venise
încă ceasul eliberării lui.
 Dr. Wilbur Smith, într-una din cărţile sale, scria
încă în anul 1952, următoarele: "Nu sînt un alarmist şi
cred că dealungul anilor niciodată nu am dat vreunui
eveniment mondial vreo însemnătate profetică care să
nu fi fost justificată; dar mi se pare mie că aproape în
orice zi sau noapte, această proorocie a Domnului nostru
ar putea fi împlinită. În Ierusalim locuiesc azi deja mai
mulţi evrei decît au fost în toată Palestina la începutul
secolului. Ba mai mult, există un guvern al unei naţiuni
nou născute, Israel, în Ierusalimul modern. Cei vreo
30 metri, o făşie de ţară a nimănui, cîteva garduri de
sîrmă ghimpată şi cîteva mitraliere mînuite de o mînă
de arabi - acestea sînt tot ce au reţinut pe evrei de la
deplina rcupare a cetăţii şi instalarea guvernului lor
acolo. /
"De ce nu merg evreii să ia cetatea, nu ştiu; în mod
sigur ar putea face aceasta, Probabil că nu le permite
Dumnezeu încă pentru un timp. Dacă ar intra aşa de
capul lor, ar cuceri-o şi s-ar instala acolo, dar asta ar
atrage mînia popoarelor arabe, şi atunci această pro
orocie nu ar fi împlinită, căci la împlinirea vremii,
Ierusalimul nu va mai fi niciodată stăpînit, călcat în
picioare de neamuri. Eu doar spun că pentru prima dată
în aceşti două mii de ani, noi sîntem uimitori de aproape
de împlinirea acestui verset."
Dar deşi Dr. Smith i se părea în 1952 că sîntem
uimitor de aproape, au trebuit să mai treacă 15 ani. Nu
era atunci timpul de împlinire a acestei proorocii.
Această perioadă însă de călcare în picioare a Ieru
salimului s-a încheiat prin războiul celor şase zile
declanşat la 5 Iunie 1967. Iată cîteva date în legătură
cu acest război care a avut ca rezultat important elibe
rarea Ierusalimului.
 Pe data de 18 Mai 1967, la cererea lui Naser, preşedin- ·
tele Egiptului, corpul de pace al Org. Naţiunilor Unite
a încetat să mai patruleze graniţa de la Gaza dintre
Israel şi Egipt. Corpul expediţionar al ONU-ului se afla
cantonat pe teritoriu egiptean de la ostilităţile din 1956.
"Paravanul de sticlă", cum spunea Naser acestei trupe,
era o piedică în calea împlinirii planurilor sale, de aceea
a cerut retragerea lor. La 22 Mai 1967, Naser a ordonat
blocarea portului evreiesc Elat şi a golfului Acaba,
declarînd: "Noi sîntem gata de război." (3) La 30 Mai,
preşedintele Naser şi regele Husein al Iordaniei au
semnat un pact militar. Egiptul a mutat 80.000 de soldaţi
în regiunea Gaza, cu 900 tancuri şi cu rachete gigantice
ruseşti. La graniţa de nord erau 40.000 sirieni, întăriţi
cu 5.000 de soldaţi din Irac. În partea de est erau 40.000
iordanieni şi 20.000 soldaţi din Arabia Saudită gata de
luptă. La 5 Iunie 1967 s-au declanşat ostilităţile. Israel
cu o populaţie de 2 milioane avea petreritoriul său
vreo 600.000 de arabi astfel că abia 1 milion şi 400 mii
erau evrei. Armata lor era de numai 70.000 soldaţi.
Ei trebuiau să facă faţă ostilităţii a 14 naţiuni arabe cu o
populaţie de 110 milioane. Ei aveau 350 avioane de
luptă, iar arabii aveau 800. (4) Dar în primele patru ore
aviaţia Egiptului a fost făcută praf de aviaţia Israeliană,
iar cele 25 de baze de aviaţie a lumii arabe au fost scoase
din funcţie. Rezultatul a şase zile de luptă a fost aşa cum
nimeni nu s-a aşteptat. Mica naţiune Israel, constituită
din adunături din toate părţile pămîntului din vreo sută
de ţări, care părea că are să fie cotropită de lumea arabă, a
ieşit biruitoare. Războiul a fost fulger. În ciuda inferiori
tăţii numerice, Evreii au cucerit vechiul Ierusalim cu
zidul plîngerii, au ocupat Gaza, toată peninsula Sinai
pînă la Canalul Suez, de la Sirieni au ocupat înălţimile
Golan din nordul Galileii, iar de la lordanieni au luat
tot malul vestic al Iordanului cu Betleemul, Ierihonul şi
partea din Ierusalim deţinută de arabi. În timpul celor
şase zile Israel a capturat nouă generali egipteni şi zece
colonei, iar morţi au fost 2.000 de Sirieni, 8.000 Iorda·
nieni, vreo 20.000 de Egipteni şi 679 Evrei. Costul
războiului a fost estimat la 100 milioane dolari pentru
Israel şi un miliard 500 milioane pentru lumea arabă. (5)
În Ierusalim luptele au început pe ziua de 5 Iunie ora
11 a. m. cînd iordanieni au deslînţuit focul artileriei
asupra sectorului evreiesc. Focul a durat toată ziua.
După căderea nopţii aviaţia lui Israel a început să contra
atace poziţiile iordaniene, apoi două coloane blindate
au înconjurat vechea cetate. Pe ziua de 6 Iunie încer
cuirea a fost desăvîrşită, iar a doua zi luptele s-au dat
neintrerupt pînă au cucerit întregul oraş.
Eliberarea Ierusalimului a fost un eveniment culminat
în viaţa poporului Israel. Ziaristul Wiliam Stepenson
scria atunci: "Peste toată ţara, evreii ortodocşi vorbeau
despre un nou Mesia, anunţat de reîntoarcerea la "zidul
plîngerii". Mulţi credeau că el va apare Miercuri 14 Iunie,
la sărbătoarea Savuat - darea Legii - şi traditionala zi
de aniversare a naşterii şi a morţii împăratului David.
În aceea zi, vreo 20.000 de evrei au parcurs cei 4 Km. şi
jumătate la muntele Sion, prin poarta gunoiului şi îna
poi prin cartierul armean, la Poarta Iafa. Mamele îşi
împingeau cărucioarele cu copilaşii mici, iar tinerii îşi
sprijineau la braţ părinţii încărunţiţi să meargă să vadă
zidul pe care ei nu I-au văzut niciodată înainte. Sute
din ei au petrecut noaptea pe muntele Sion în rugă
ciune." (6)
Leon Uris, alt scriitor de seamă, spune: "Au stat
înaintea zidului de apus al Templului şi s-au rugat, au
dansat şi au plîns de bucurie. Şi Domnul Şi-a dat seama
că ei şi-au păstrat credinţa şi au suferit destul. Şi El le-a
cerut să zidească un al treilea Templu şi să locuiască
în ţara lor pe vecie." (7)
De atunci, Ierusalimul a rămas în întregime în
mîinile lui Israel, deci perioada călcării în picioare a
Ierusalimului s-a sfîrşit. Proorocia e împlinită. Azi
aceasta e o realitate istorică. Că vrea cineva să creadă
în Biblie sau nu vrea să creadă, n-are importanţă. Ea se
împlineşte. Aceasta ne face să examinăm cu grijă
expresia "vremea neamurilor". În Rom. 11:25 ni se
spune că: "Israel a căzut într-o împietrire care va ţinea
pînă va intra numărul deplin al neamurilor." După
comentarul Wyclife, "vremea neamurilor" însemnează
perioada de har pentru neamuri, care apoi va fi închisă
şi harul va fi dat lui Israel.

Bibliografie

(!) Ammianus Marcelinus, "History of the Decline and Fali of Roman

Empire", cap. XXIII
(2) Kellogg, "The Jews", pag. 39
(3) R. Wolff, "Israel act III", pag. 8
(4) lbid. pag. 9
(5) lbid. pag. 10
(6) lbid. pag. 12
(7) Ibid. pag. 13

1
 9. Hotarele lui Israel

Altă proorocie e cu privire la hotarele lui Israel. O

găsiţi în Gen. 15:18 "Seminţei tale dau ţara aceasta dela
rîul Egiptului pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat". Pînă
astăzi, niciodată Israel n-a atins aceste hotare. Deci,
încă nu s-a împlinit această proorocie. E bine să o
notaţi, ca atunci cînd se va împlini, să nu vi se pară
că a fost o simplă întîmplare. Azi evreii aspiră la acest
teritoriu. Fostul Ministru al Apărării Moshe Dayan a
zis că "frontierele lui Israel vor fi extinse pînă unde
trebuie să fie, incluzînd tot teritorul dintre Nil şi
Eufrat." (1)
Dr. Samuel Kellogg încă în 1883 pomenea lucrul
acesta. El a scris: "Legămîntul făcut cu Avraam cu
privire la ţară, promitea un teritoriu mult mai vast decît
a ocupat vreodată Israel. Departe de a fi mărginit numai
la Palestina pe care au locuit-o cele 12 seminţii, pro
misiunea spunea: "Seminţei tale dau ţara aceasta dela
rîul Egiptului - dela Nil - pînă la rîul cel mare, rîul cel
mare, rîul Eufrat" (Gen. 15:18). Promisiunea ţării cum
a fost făcută lui Avraam nu avea nici o condiţie în sine.
După cum sigur e că Dumnezeu e adevărat, tot aşa
Israel trebuia să aibe în stăpînirea lor tot acel teritoriu,
care le-a fost dat prin legămîntul cu Avraarn. (2)
Preşedintele Naser, pe cînd trăia, a zis: "Noi cerem
cu stăruinţă pace. Noi avem nevoie în mod disperat de
pace pentru desvoltarea economică. Dar noi trebuie să
ne apărăm. Israeliţii au zis în repetate rînduri că ţara lor
se întinde de la Nil pînă la Eufrat." (3)
Azi pare absurd lucrul acesta, însă în viitorul apropiat
se va împlini şi această proorocie.
 Bibliografie

(!) J. W. White, "Re-entry", pag. 143

(2) Kellogg, "The J ews", pag. 53
(3) "The Plain Truth", Iulie 1969, pag. 10

Răspindirea Evangheliei
"Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi propovăduită
în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor
neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul" (Mat. 24:14).

Partea aceasta din Scriptură constituie cea mai mare

proorocie cu privire la răspîndirea Evangheliei. Cînd ea a
fost rostită, părea cu totul împosibil aşa ceva. Era o
proorocie absurdă.
Spre a înţelege mai bine această latură, este necesar
să privim cum se prezenta situaţia. Hristos Domnul era
înconjurat de ucenicii Săi. Marţi seara în săptămîna
Patimilor, ei se îndrepta: spre Betania. Cînd au ajuns pe
povîrnişul Munteleui Măslinilor, ucenicii au arătat Dom
nului clădirile Templului. Atunci El S-a oprit şi a prooro
cit dărîmarea Ierusalimului şi sfîrşitul lumii. Printre
semnele prevestite ce vor indica vremea sfîrşitului,
Hristos Domnul a menţionat vestirea Evangheliei în
toată lumea. Proorocia aceasta se împlineşte sub ochii
noştri. Ea e foarte grăitoare.
 1. piedici în calea împlinirii proorociei.
La ora cînd au fost spuse cuvintele acestea, Isus avea
12 apostoli, din care unul era deja trădător, căci primise
cei 30 de arginţi şi aştepta numai timpul nimerit ca
să-L predea în mîinile duşmanilor. Cei 11 apostoli
rămaşi oare vor putea ei împlini această proorocie?
Hristos Domnul e arestat după două zile, e judecat şi
răstignit. La arestare toţi ucenicii L-au părăsit, au fugit.
Doamne, oare fugarii aceştia vor putea ei să propovă
duiască Evanghelia în toată lumea? În acea noapte,
Petru se leapădă cu blesteme în trei rînduri că nu-L
cunoaşte pe Hristos. În calea împlinirii proorociei cu
privire la răspîndirea Evangheliei, piedicile au fost cu
grămada şi enorm de mari. Pomenesc în treacăt doar
cîteva, căci numai aşa putem observa mai bine măreţia
împlinirii acestei proorocii.
O piedică au fost ucenicii înşişi. Ei au fost fricoşi.
Fuga lor, lepădarea, uşile încuiate, toate dovedesc
această trăsătură. Ei au fost săraci, nişte pescari ce trăiau
de pe o zi pe alta. Cum vor putea să ajungă în toată
lumea cu Evanghelia? O aşa acţiune cerea milioane, iar
Petru nu avea nici măcar banul cu care să-şi plătească
impozitul astfel că Domnul trebuie săi-i spună să
arunce undiţa şi să prindă un peşte care avea un ban
un gură. Cum vor putea săracii aceştia, care de foame au
frecat spice în miini, chiar şi în ziua Sabatului, cum
vor putea ei duce Evanghelia în toată lume?
Altă piedică era însăşi conţinutul Evangeliei. Ea
vorbea de un om răstignit pe cruce, care a fost aşa
de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El. Cine va primi
o aşa Evanghelie? Ea era vestea că Cel răstignit a înte
meiat o împărăţie, dar cine îi va crede? Nu părea absurd
un aşa mesaj?

156
 Apoi o alta piedică erau cei cărora trebuia propo
văduită Evanghelia. Evreii erau duşmanii de moarte
ai lui Hristos; ei să creadă Evanghelia? Ei să primească
o aşa veste? Poate se vor duce la Greci. Dar Grecii
voiau filozofie, înţelepciune, nu un Hristos răstignit.
La romani? Ei, care erau deţinătorii celui mai mare
imperiu, lor să le propovăduiască Evanghelia Împărăţiei,
să le spună că a luat fiinţă o altă împărăţie? Vor accepta
ei o aşa veste? Oare nu vor fi imediat striviţi de călcîiul
Romei? N-au încercat şi alţii să întemeieze noi îm
părăţii şi nu au fost nimicite toate armatele lor de
legiunile romane? Vor putea cei unsprezece să proclame
Evanghelia Împărăţiei? Se vor duce ei în toată lumea?
Dar cum? Lumea este mult prea mare şi grupul lor
prea mic. Apoi lumea vorbeşte atîtea limbi, iar ei cu
aramaica lor cum vor putea ei propovădui Evanghelia
la toată lumea? O, nu, e imposibil să se împlinească o
aşa proorocie. E ceva cu totul absurd. Aşa ar fi gîndit
oricine care ar fi stat lîngă grupul de ucenici şi ar fi
ascultat cuvintele Domnului.
II. Dar să privim astăzi, după aproape două mii de
ani, să vedem împlinirea acestei proorocii. Ea este mă
reaţă, cu adevărat uimitoare. Spre a vă convinge de
realitatea acestei împliniri, voi căuta să dau o seamă de
cifre. Cifrele sînt grăitoare în ce priveşte răspîndirea
Evangheliei.
Să luăm de exemplu traducerea Bibliei în alte limbi.
În anul 1500, Biblia sau părti din Sf. Scripturi, era
tradusă în 14 limbi, în anul1800 era tradusă în 7llimbi,
în 1965 era tradusă în 1250 limbi, iar în 1974 era
tradusă în 1546 limbi. Faptul că în primii 1800 de ani
biblia a fost tradusă în numai 71 de limbi, iar în urmă
torii 175 de ani numărul traducerilor a ajuns la 1.475
de limbi, ne spune două lucruri: 1. că proorocia, care
părea imposibilă, se împlineşte şi că sfirşitul lumii este
aproape. Azi Biblia e tradusă în limile a 97% din popu
laţia globului. Mai sînt vreo 2.000 limbi şi dialecte în
care Biblia nu e tradusă, dar acestea sînt vorbite doar
de 3% din populaţia lumii. Şi în privinţa aceasta prooro
cia e împlinită.
Să luăm alte cifre şi prin comparaţie vom observa
acelaşi lucru. În anul 1800 era o singură Societate
pentru răspîndirea Bibliei în toată lumea. În anul 1957
erau 24 Societăţi Biblice naţionale, iar după 10 ani, în
1967 erau 35 Societăţi care se ocupă cu răspîndirea
Bibliei.
Să privim la cîteva cifre, care arată larga răspîndire
a Evangheliei în toată lumea. Soc. Biblică Britanică în
165 de ani a tipărit 293.000.000 Biblii sau părţi din Sf.
Scripturi. În anul 1954, 24 Societăţi Biblice au răspîndit
un număr de 25.000.000 de Biblii sau părţi din sfintele
Scripturi. În anul 1967, s-au răspîndit prin 35 Soc.
Biblice 100 milioane Biblii sau părţi din Scripturi adică
o Biblie la 33 locuitori ai pămîntului. Dar în 1970, numai
Soc. Biblică Americană a răspîndit singură 100 milioane
exemplare. Deci, ceea ce cu 3 ani înainte au făcut 35 Soc.,
în 1970 a făcut o singură Societate Biblică. În 1974
distribuţia Bibliei în lume a fost de 250.000.000 exemplare.
Cifrele care le avem la îndemînă arată creşterea enormă
a tirajului de Biblii tipărite şi iuţeala cu care sînt răs
pîndite. Nu arată aceasta chiar şi celui mai mare necre
dincios că proorocia făcută de Domnul Isus, care părea
absurdă, azi se realizează rapid?
Să luăm acum răspîndirea Bibliei pe ţări şi vom
constata aceeaşi împlinire. Timpul nu-mi ajunge să dau
răspîndirea ei pe plan mondial arătînd pe fiecare ţară

158
în parte, ci dau doar cîteva exemple luate prin sondaj.
În Rep. Dem. Congo în anul 1968, la o populaţie de
16 milioane, s-au răspîndit 9.000.000 Biblii sau părţi
din Scripturi. În Kenia, altă ţară din Africa, în 1969, la
o populaţie de aproape 10 mii. s-au răspîndit 807.578
exemplare din Biblie sau părţi din Scripturi. Prin părţ,i
din Scripturi se înţelege Noul Testament, sau cartea
Psalmilor sau cele 4 evanghelii tipărite separat.
În Guatemala cu o populaţie de aproape 5 milioane,
în 1968 s-au răspîndit 899.018 exemplare Biblii sau
părţi din ea, iar în 1969, s-a răspîndit 1.425.677, deci
aproape dublu.
În Noua Guinea, cu o populaţie de 2.200.000 papuaşi
în 1969 s-au răspîndit 115.000 Biblii sau părţi din ea.
În Bolivia, cu o populaţie de 3.000.000 loc., anul 1969,
s-au răspîndit 443.886 Biblii sau părţi din ea.
În Fiji, insulă din Pacific, cu o populaţie de 520.000
locuitori s-au răspîndit în primei 9 luni din anul 1970 -
391.623 exemplare.
La Expo 70, Osaka, Japonia, s-au distribuit 2.500.000
exemplare.
Răspîndirea mare a Evangheliei a fost mult ajutată
în ultimii ani prin planul de alfabetizare desfăşurat de
Org. Natiunilor Unite prin UNESCO, în toate părţile
lumii. În foarte multe ţări, guvernele au hotărît să folo
sească ca material didactic o selecţie de texte din Scrip
turi. Astfel în Guatemala, Ministerul Educaţiei Naţionale
a comandat 300.000 broşuri cu aceste texte alese. Ase
menea selecţii au fost tipărite în peste 300 limbi şi dialecte
şi au fost folosite în vreo sută de ţări în şcolile de
alfabetizare. Datorită faptului că oamenii au învăţat
să citească, Evanghelia s-a putut răspîndi tot mai mult.
În ultimii 10 ani, procentul analfabeţilor pe glob a
scăzut de la 44 la 39%. Cine s·ar fi putut gîndi acum
două mii de ani că în vremurile din urmă pînă şi şcolile de
alfabetizare vor contribui la răspîndirea Evangheliei?
Şi totusi aceasta este o realitate pe suprafaţa pămîn
tului.
Chiar piedicile băneşti, ce păreau imposibile de în
lăturat, Dumnezeu în grija Sa de a se împlini ce a prezis,
a creat posibilităţi nebănuite. De exemplu: bugetul,
numai al Soc. Biblice Americane, a fost pe 1969 de
8.340.000 dolari, iar pe anul 1971 era de 9.250.000 dolari,
fiind majorat de comitet cu încă 769.000 dolari, adică în
total vreo 200 milioane lei. A fost cel mai mare buget
în cei 155 ani de existenţă. Pe 1975 bugetul a fost ridicat
la 12.950.000 dolari. Nu am la îndemînă cifrele din
bugetele celoralte 34 Societăţi biblice. consider însă că
ar da o cifră colosală. Proorocia cu privire la răspîndirea
Bibliei se împlineşte rapid sub ochii noştri.
Dar nu numai situaţia materială arată aceasta, ci şi
rîvna deosebită a unora în răspîndirea Bibliei. Sora Love
Lagotse din Lome, Ghana, în nouă luni de zile a
răspîndit în ţara ei 27.000 Biblii sau părţi din Scripturi.
Fr. Ed. Ziegler predicator din Bakersfield, California,
cu membrii bisericii sale au făcut muncă voluntară în
săptămîna naţională a Bibliei şi au r spîndit 75.000
Biblii sau părţi din Scripturi mergînd din casă în casă.
Cînd Papa Paul VI a vizitat Filipinele Soc. Biblică
Filipineză în trei zile a distribuit 70.000 exemplare din
Ev. după Marcu. În 1963, cînd s-a proclamat indepen
denţa Keniei, Societatea Biblică din Africa răsăriteană,
a prezentat celui dintîi preşedinte al ţării Jomo Keniata
primul exemplar din traducerea Bibliei în limba Kikuyu.
Era tocmai proaspăt terminată traducerea şi Keniata
provenea tocmai din tribul Kikuyu. În trei zile, cu

.160
ocazia sărbătoririi independenţii şi a instalării preşe·
dintelui, Societatea biblică a vîndut 9.000 de Biblii.
Un grup de tineri credincioşi din Egipt a lansat aşa numi
tul "Proiect al uitării". Ei au cumpărat un număr de
10.000 părţi din Sf. Scripturi şi Texte alese pe care le
vor uita în trenurile ce pleacă din Cairo în Sudul ţării.
Pasagerii iau aceste tipărituri şi le citesc.
Mai recent Republica Arabă Unită prin Ministerul
Educaţiei a cerut Societăţii Biblice un număr de 6.000
Biblii în limba arabă pentru bibliotecile şcolilor şi 40.000
din Noul Testament pentru ostaşi. Pare lucru curios,
căci arabii sînt mohamedani, totuşi au început să în
curajeze citirea Bibliei şi statul nu ia, ci dă soldaţilor
Noul Testament. Cum vă explicaţi aceasta? Ei nu numai
că nu sînt creştini, ci sînt în duşmănie cu evreii. Biblia
a f9st scrisă în cea mai mare parte de evrei şi cu toate
acestea acum guvernul lansează o comandă. Şi aceasta
e o dovadă grăitoare a împlinirii proorociei: "Evanghelia
aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea,
ca să slujească de mărturie la toate neamurile. Atunci
va veni sfîrşitul."
Apoi Evanghelia este răspîndită prin activitatea.
misionară a celor credincioşi, de la om la om. Nu în
toate părţile pămîntului este uşor de a procura şi a
răspîndi Biblia, dar toţi pot mărturisi prin viu grai
Evanghelia, vestea bună, că Isus primeştt.' şi mîntuieşte
pe orice păcătos care se apropie de El. Atunci cînd la
holdă sau pe drum, sau la casa de odihnă, mărturiseşti
pe Domnul, arătînd ce a făcut Hristos în viaţa ta, tu
contribui la împlinirea acestei proorocii. Ce să mai
pomenesc de marile campanii de evanghelizare ţinute
în săli uriaşe ca McCormick Place din Chicago, cu
vreo 40 mii de locuri, unde evanghelistul Billy Graham ,

161
a predicat între 3 şi 13 Iunie 1971 sau pe marile stadioane
cu 60,80 sau 100.000 ascultători. Nu vă spun toate
acestea, că evanghelia se răspîndeşte, că cele spuse de
Domnul Isus se împlinesc sub ochii noştri?
Evanghelia se răspîndeşte şi pe calea undelor prin
radio şi televiziune. Conform unei statistici, în 1968,
erau în lume 268 milioane aparate de radio şi 94 milioane
televizoare, care permit ascultarea propovăduirea Evan
gheliei la domiciliu. Un număr destul de mare de staţii
de radio-emisie, transmit programe religioase de vestire
a evangheliei. Numai în Statele Unite sînt peste 250 de
asemenea Staţii. Cine oare ar putea spune numărul
celor ce ascultă predicarea Evangheliei pe calea undelor?
Un verset dintr-o cîntare a noastră spune:

"Răspîndiţi acest cuvînt

Isus dă ajutor,
Cu iuţeală, ca un vînt,
Isus dă ajutor.

Da! Astăzi evanghelia se răspîndeşte cu o iuţeală

mult mai mare ca aceea a vîntului. Care dintre ucenicii
cărora li s-a spus că Evanghelia va fi predicată în toată
lumea, ar fi îndrăznit să se gîndească la aşa ceva? Cuvin
tele acestei proorocii se împlinesc. Descoperirile ştiinţi
fice ale vremii noastre au contribuit nespus de mult la
aceasta. Ceea ce părea cu totul absurd, se realizează
azi. Numai cine nu vrea, acela nu vede aceasta. Domnul
spunea lui Ieremia: "Căci Eu veghez asupra Cuvîntului
Meu ca să-I împlinesc" (Ier. 1:12). Astăzi tot mai mulţi
oameni au devenit interesaţi în realizarea acestor
proorocii. În luna Iunie 1971, la Ierusalim s-a ţinut un
mare congres creştin pentru cunoaşterea proorociilor
Bibliei. Creştini din toate părţile pămîntului s-au adunat
acolo pentru acest studiu. Şi textul nostru este o
proorocie a cărei împlinire pe cît părea de imposibilă
atunci, pe atît e de măreaţă astăzi.
Ce măreaţă este această împlinire cînd priveşti la
lupta permanentă care s-a purtat împotriva Evangheliei?
Biblia a fost cea mai prigonită carte de pe faţa pămîntului
şi prin lupte, a devenit cea mai biruitoare carte. În timp
ce tu o asculţi la radio, fratele african o citeşte în
coliba lui, iar fratele eschimos în căsuţa lui de ghiaţă. ,
Oamenii au ars Evanghelia şi au torturat oribil pe vesti
torii ei, dar ea prin mesajul ei de dragoste a cucerit
şi inima vrăjmaşilor.
Această evanghelie, tu eşti chemat s-o crezi, să o
trăieşti şi s-o vesteşti. Faci tu această? O, voi cei salvaţi
din valurile păcatului, voi aveţi în mîinile voastre
frînghia de salvare. Mii şi milioane au mai rămas în
valuri, cum poţi să stai nepăsător? Tu porţi în mîna ta
tremurîndă actul de graţiere al păcătoşilor, de ce nu-ţi
îndeplineşti însărcinarea? Tu păcătos mîntuit, care ai
meritat osînda veşnică, eşti chemat azi să fii părtaş cu
Dumnezeu la împlinirea celei mai mari şi mai imposi
bile proorocii. Oare te vei dovedi tu demn de o aşa
chemare, sau vei da cu piciorul în ea? "Evanghelia
aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită. Dacă nu vrei
tu, Dumnezeu va ridica pe altul. Nu e timp de pierdut.
Nevoile lumii pierdute sînt mari şi urgente. timpul se
scurtează. Sfîrşitul se apropie. Osînda e înspăimîntă
toare. Hristos are nevoie de martori energiei şi hotărîţi,
care să acţioneze în puterea Duhului Sfînt şi să răspîn
dească cu elan şi bucurie cea mai bună veste de pe
pămînt. Vrei tu să fii unul care contribuie la împlinirea
acestei proorocii de răspîndire a Evangheliei? Vrei?

1
Domnul întreabă: "Cine va merge pentru Noi?" Răs
punde şi tu ca Isaia: "Iată-mă trimite-mă!" Eu am
răspuns. Răspunde şi tu acum. Da, chiar acum.

Lepădarea de credinţă
"Dar Duhul spune lămurit că în vremile din urmă, unii
se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri
înşelătoare şi de învăţăturile dracilor" (1 Tim. 4:1).

Lumea în care noi trăim, cu toată civilizaţia ei, va avea

un sfirşit. Hristos Domnul, apostolii Petru, Ioan, Pavel
şi Iuda au prezis sfirşitul lumii şi au arătat o seamă de
semne care vor marca vremea sfirşitului. Aceste semne
sînt un fel de tăbliţe indicatoare, care ne spun că sîntem
aproape, aproape de sfirşit. Chiar mult mai aproape
decit bănuim noi.
Oamenii de ştiinţă caută să descopere anumite feno·
mene care preced, care se petrec înainte de cutremurele
de pămînt, ca să poată anunţa populaţia din zonele
ameninţate să-şi salveze viaţa de la cataclism. Dar cîţi
doresc să-şi salveze viaţa de la înspăimîntătorul cataclism
ce va urma. În Biblie avem arătate semnele apropierii
lui, dar cîţi iau aminte la aceste înştiinţări?
V nul dintre semnele apropierii sfirşitului e lepădarea
de credinţă. "Duhul spune lămurit - zice ap. Pavel - că
în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă."
Iar în a doua sa ep. către Tes. 2:3, vorbind despre
venirea Domnului Hristos în slavă, ca să judece vii
şi morţii, ap. Pavel precizează că înainte de venire v&
fi lepadarea de credinţă, marea apostazie. Noi trăim
astăzi aceste zile.
 Zilele trecute am stat de vorbă cu un român, care
merge la o biserică catolică. Unii numesc trecerea de ht
o religie la alta, de la ortodocşi la catolici, sau oricare
alta, ca lepădare de credinţă. Dar nu e adevărat, aceasta
nu e lepădarea de credinţă. Aceasta e doar schimbare
de confesiune. Lepădarea de credinţa de care vorbeşte
Biblia e lepădarea de Dumnezeu.
Unii s-au lepădat de Dumnezeu în mod voit şi'deschis.
Ei s-au proclamat atei, ei nu cred în Dumnezeu. Ei nu
şi-au schimbat confesiunea: unii sînt catolici, alţii orto
docşi, alţii mozaici, alţii protestanţi, dar ei spun deschis
că nu mai cred. Niciodată n-a fost pe faţa pămîntului
atîta ateism ca astăzi. Oare nu vă spune aceasta că sîntem
aproape de sfirşitul lumii? O, voi toţi cei ce nu credeţi
în Dumnezeu, nu vă daţi seama că ce a spus Biblia se
împlineşte? Nu e acesta un semnal roşu?
Alţii s-au lepădat de credinţă sub imboldul momelilor
ispititoare. Iuda L-a vîndut pe Hristos pentru 30 de
arginţi. Esau şi-a vîndut dreptul de întîi născut pentru
un blid de ciorbă roşiatică de linte. Dima, unul din
tovarăşii de drum ai apostolului Pavel, a fost momit de
plăcerile lumii de acum. Vai, cîţi, ca să nu-şi piardă
slujba, au fost gata să se lapede de credinţă! Alţii ca
să cîştige o poziţie mai bună, să primească bani mai
mulţi, au fost gata să-L tăgăduiască pe Dumnezeu.
Aceştia n-au căutat să se convingă că există sau nu
Dumnezeu. Ei sînt oportunişti, ca să fie pe placul altora,
le ţin isonul, cîntă în struna lor. Sînt cu adevărat de
plîns. Dar realitatea rămîne: pentru nimicuri, s-au
lepădat de credinţă. Numărul lor mare în vremea din
urmă, arată că sîntem în pragul sfirşitului.
Alţii, s-au lepădat de credinţă sub presiunea amenin
ţărilor. Ei se aseamănă cu Petru, care în curtea marelui
Preot s-a lepădat de Hristos de teamă să nu fie şi el
arestat şi omorît. Numărul acestora nu e prea mare,
totuşi şi ei constituie semnul lepădării de credinţă.
Domnitorul român Constantin Brîncoveanu nu a fost
gata să se lapede de credinţă în faţa turcilor, ci a pre
ferat să-şi vadă copiii decapitaţi şi apoi să moară şi el.
Cîtă tărie în credinţă a fost altădată şi cîtă uşurătate e
astăzi! Petru şi-a dat seama de lepădare şi s-a pocăit,
a plîns cu amar. O, de ar face mulţi aşa.
Dar este un mare număr, care s-au lepădat de cre
dinţă prin păcat. Ei n-au semnat nici o declaraţie de
lepădare de credinţă. Ei nu au spus niciodată că nu
există Dumnezeu. Dar ei s-au lepădat de Dumnezeu
nu prin vorbele lor, ci prin traiul lor. În primul secol,
cînd creştinii s-au lepădat de păgînism, templele păgîne
au început să devină gQ.ll.le. Onu sînt aşa multe
biserici creştine de azi? Sînt unii care nu merg decît
la Paşti şi la C!],ciun la biserică, iar unii nici atunci. De
ce? Fiindcă s-ău lepădat de Dumnezeu. Creştinii de
azi Îl blestămă pe Dumnezeu. Lă"'biserică e destul că
merge preotul sau pastorul şi cîţiva bătrîni. Unde e
generaţia tînără? La dansuri, da sînt gata să meargă, dar
nu la biserică. Nu e aceasta, lepădare de Dumnezeu?
Şi chiar unii din cei ce merg la biserică, faptele lor
arată c.ă s-au lepădat de Dumnezeu. Ei trăiesc în beţii,
în curiie, în desmăţ, sînt putrezi de stricăciune. Trăirea
în păcat nu e voia lui Dumnezeu, ci e învăţătura draci
lor. Şi oamenii s-au alipit de această învăţătură. Trăim
zilele din urmă, spune Biblia.
Acum, gîndeşte-te, dacă ai fi pe un vapor ce se scu
fundă, oare nu ai căuta tu să-ţi salvezi viaţa? Cei de
pe vaporul Titanic s-au pierdut pentru că n-au vrut să
creadă că Titanicul falnicul vas se poate scufunda. Şi
 mulţi nu vor să creadă că lumea aceasta va avea un
sfirşit. Cu cîţiva ani în urmă vaporul "Central American"
ce făcea cursă de la New York la San Francisco, în
mijlocul oceanului s-a lovii de ceva care i-a provocat
o mare spătură. La semnalele S.O.S. un alt vaporaş a.
venit în ajutor. Întrucît se înoptase, căpitanul de pe
"Central American" le-a spus să aştepte pînă dimineaţă,
ca la lumină să facă transferul pasagerilor. Căpitanul
celuilalt vas a insistat: "Dă-mi voie să iau acum pasa·
gerii." Dar din nou i s-a răspuns: "Lasă pînă mîine
dimineaţă." Cam după o oră, luminile lui "Central
American" nu s-au mai zărit. Vasul s-a dus la fund şi
toţi au pierit. Au pierit, nu pentru că n-a fost cine să-i
salveze, ci au pierit fiindcă au amînat salvarea.
Conform Evangheliei, noi semnalăm pericolul şi
vă dăm vestea bună că Hristos Domnul a venit să ne
mîntuiască. Dă-ţi seama de starea sufletului tău şi
, primeşte mîntuirea Lui. Primeşte-o acum. Nu amîna.
Mîine s-ar putea să fie prea tîrziu. De aceea îngenunche
azi în faţa lui Hristos şi predă-i viaţa ta. Ascultă acum
de Evanghelie.

Neascultători de părinţi
"Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, cac1
oamenii vor fi neascultători de părinţi" (2 Tim. 3:1, 2).

Apostolul Pavel ca profet al Domnului prezice că

în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Printre cauzele
care fac ca să fie vremuri grele, el enumeră şi neascultarea
de părinţi. Această proorocie se împlineşte astăzi. Tine
retul de astăzi e neascultător de părinţi pe toată
suprafaţa pămîntului. Împlinirea e grăitoare. Ea demon
strează pe de o parte că Biblia este adevărată, iar pe de
altă parte că venirea Domnului nostru Isus Hristos este
foarte aproape.
Foarte semnificativ este faptul că pe vremea cînd ap.
Pavel a scris proorocia aceasta, copiii erau foarte ascul
tători de părinţi. Tatăl era capul familiei şi cuvîntul lui
era respectat de toţi. Era o raritate ca un copil să fie
neascultător de părinţi. Afecţiunea caldă a dragostei
faţă de părinţi se manifesta într-o ascultare deplină şi
un adînc respect din partea copiilor. Chiar dacă uneori
fiul ajungea la o poziţie mai superioară decît tatăl şi
atunci îi arăta respectul cuvenit.
Scriitorul Aulus Gellius, care a trăit în sec. II-lea,
în "Nopţile Atice" ne spune cum guvernatorul provinciei
Creta, însoţit de tatăl său, venise la Atena ca să vadă
şi să cunoască pe filozoful Taurus. Fiindcă tocmai îşi
terminase lecţia şi o parte din auditori plecase, Taurus
şedea în faţa odăii sale de culcare, de vorbă cu noi care
stăteam în picioare. Cînd a intrat guvernatorul provinciei
şi împreună cu el tatăl său, Taurus s-a ridicat binevoitor
şi, după ce s-au salutat, s-a aşezat din nou pe scaun.
Pînă să de aducă mai multe scaune s-a adus un scaun
care era la îndemînă. Taurus a invitat pe tatăl guverna
torului să şadă. Dar tatăl a zis: "Să şadă mai bine el, că
este magistrat al poporului roman." "Şezi deocamdată
fără nici o grija, a zis Taurus, pînă ce examinăm şi
cercetăm împreună, dacă se cade să stai tu mai întîi
care eşti tată, sau fiul tău, care e magistrat." Şi după ce
au adus încă un scaun şi pentru fiu, Taurus a vorbit
despre această chestiune cu cea mai mare competenţă.
Ideea expunerii sale a fost aceasta: "În locurile publice
şi în timpul exercitării funcţiunii şi al diferitelor sarcini,
drepturile părinţilor faţă de fiii care sînt în magistraturi,
trebuie să cedeze puţin şi să se lase mai prejos, dar în
afara serviciilor publice, în viaţa particulară, fie ca ne
plimbăm sau stăm la masă la un ospăţ familiar, în ase
menea cazuri între fiul magistrat şi tatăl său onorurile
publice încetează şi apar relaţiile naturale, din naştere."
Am dat acest caz, căci el zugrăveşte bine situaţia din
secolul imediat după apostolul Pavel. Deci, într-o vreme
cînd părinţii se bucurau de o mare cinstire, proorocia
prevestea că în zilele din urmă copiii vor fi neascultători
de părinţi.
Această răsturnare de atitudine a copiilor, a tineretu
lui, a început să se contureze tot mai mult în ultimii
20-25 de ani. După cel de al doilea război mondial,
tinerii au pierdut complet respectul faţă de părinţi, faţă
de profesori şi de bătrîni. Această alitate lăudablă, de o
înaltă preţuire, a pierit. Doar ici colo mai e cîte unul,
rămas în urmă, care îşi respectă părinţii şi-i ascultă, care
dacă este în autobus sau tramvai se scoală şi oferă locul
unei bătrîne. Aceasta e realitatea de astăzi. Cîţi părinţi
nu au inima sfîşiată. Lacrimile lor, pricinuite de copii,
adeveresc împlinirea proorociei ap. Pavel.
Neascultarea de părinţi se manifestă în mai multe
forme. Una e că locuind cu părinţii în casă ei nu sînt
gata să facă ce li se spune, ci fac ce vor şi le place. Cînd
îi întrebi ceva, răspund obraznic, se irită, se ceartă,
strigă la mama şi la tata, îşi dau aere că sînt cineva, că
ei ştiu mai multe decît tata şi mama şi pretind ca ei
să fie ascultaţi, şi să se facă voia lor. Cu alte cuvinte, îşi
torturează părinţii, care au parte de zile grele, exact
cum spune Sciptura. Mii şi mii de părinţi pot mărturisi
cu durere această împlinire. E trist, dar adevărat. Nici
puii fiarelor sălbatice nu procedează aşa cu părinţii lor,
cum procedează unii tineri de azi.
Altă formă de neascultare e aceea a părăsirii casei
părinteşt. Nu este o plecare în bună înţelegere, ci după
o ceartă cu părinţii ei trîntesc uşa şi s-au dus. Sau
uneori ei pleacă pe furiş. Azi, mai ales în ţările unde
pîinea se poate cîştiga mai uşor, sute de mii de tineri
sînt fugiţi de acasă. Nu e hipismul o împlinire a acestei
proorocii? Tineri din familii bune au ajuns ca vai de
ei. Nebărbieriţi şi netunşi, murdari căci nu mai fac
baie cu anii, îmbrăcaţi în zdrenţe, uneori plini de pă
duchi , îşi caută hrana în lăzile cu gunoi. Sînt leneşi
şi rebeli faţă de părinţi, faţă de autorităţi şi faţă de orice
bună rînduială. Unii au devenit alcooloci, alţii drogaţi,
alţii maniaci, anormali, hoţi, criminali, puşcăriaşi sau
sin ucigaşi.
Şi această situaţie nu e numai într-o ţară, ci a cuprins
tot pămîntul. În unele ţări, legile mai aspre, au împiede
cat manifestarea pe scară largă a acestei forme de
neascultare de părinţi. Totuşi ea există. Cîteva cifre vă
pot ajuta să vă faceţi o idee de împlinirea acestei prooro
cii din Biblie.
La 15 Iulie 1969 în Hyde Park din Londra a fost un
festival de muzică cu peste jumătate milion de hipii.
(Tineri care resping tot ce au creiat generaţiile anterio
are. Duc o viaţă libertină.) Copii din flori. La terminare,
îngrijitorii parcului au avut de adunat 15 tone de
gunoi.
Între 15-17 Aug. 1969 s-au adunat la alt festival de
muzică 400.000 de hipii pe 600 hectare la ferma Bethel,
New York. Două zile însă a plouat şi terenul s-a desfundat,
astfel că ferma a devenit o băltoacă de noroi, o mlaştină.
Toţi erau noroioşi, pe trup şi pe suflet. Excitaţi de
droguri, şi de ritmul muzicii nervoase, umblau goi,
trăiau în desfrîu deschis, ca vitele în turmă. Ziarul
New York Times se întreba "Ce fel de cultură e aceasta
care a putut produce o aşa decadenţă colosală?"
În Sept. 1969, pe insula Wight, a fost un alt festival
de muzică, la care s-au adunat hipii din Europa, în
număr de vreo 200.000. Drogurile, nudismul şi desfrîu!
au mers mînă în mînă. La un moment dat o tînără şi-a
lepădat hainele pe scenă şi a dansat complet goală.
Aceasta a dezlănţuit cele mai ruşinoase şi sălbatice
scene de orgii în ochii tuturor.
Niciunul din părinţii acelor tineri nu ar fi vrut ca ei
să se dedea la aşa ticăloşii. Dar la aceasta duce neascul·
tarea de părinţi. Ascultarea de părinţi e o orînduire şi
o poruncă dumnezeiască. Cum totuşi s-a ajuns aici?
Cum de s-a întins peste tot această molimă? Cauzele sînt
multiple. Încă în 1919 un pamflet cu "Reguli pentru
dezlănţuirea revoluţiei" publicat de Partitul Comunist al
Uniunii Sovietice spunea: "Corupeţi tineretul, abateţi-!
de la religie; stîrniţi-le interesul în imoralitate. Faceţi-i
superficiali".
În ultimele trei decenii învăţămîntul religios a fost
aproape peste tot scos din şcoli. Dumnezeu a fost
tăgăduit ca creator. În schimb teoria darwinistă că
omul se trage din maimuţă a fost ridicată la rangul de
ştiinţă pură. Aceasta nu numai în ţările cu regimuri
comuniste, ci peste tot. Vechile concepţii despre com
portare în societate au fost lepădate. Iar din moment
ce s-a spus că Dumnezeu nu există, nu există nici păcat.
Sămînţa aruncată a prins rădăcini. Şi dacă omul se trage
din animal, de ce să nu trăiască ca animalele. Acestea
nu sînt vorbe, ci realităţi triste, ce au frînt multe inimi
de tată şi de mamă.
 Dovada că aceasta e cauza principală se poate con
stata din faptul că de îndată ce cineva se apropie de
Dumnezeu, viaţa se echilibrează. Copiii răi, neascultători
de părinţi, stricaţi, cu totul decăzuţi devin oameni noi,
spălaţi, îmbrăcaţi frumos, reîntorşi în sînul familiei,
Un tînăr evreu Alama venit din Bucureşti aici în
Los Angeles a fost convertit şi botezat. Apoi împreună
cu soţia au început să lucreze printre tinerii aceştia
fugiţi şi decăzuţi. Mesajul dragostei lui Dumnezeu a
avut un bun ecou în inimile lor şi mulţi s-au predat
Domnului. Mişcarea lor denumită Jesus Movement a
luat proporţii. Azi au o biserică frumoasă cu un cor
mare şi o bună orchestră. Toţi sînt tineri care odinioară
au fost drojdia societăţii, cu totul decăzuţi, dar acum
sînt oameni noi. Toţi îşi au slujbele lor, s-au îmbrăcat
frumos şi întreţin un program religios la televiziune.
Cînd s-au întors la Dumnezeu, viaţa le-a devenit cu totul
schimbată. Există un Dumnezeu viu, atotputernic, care
chiar pe cel mai decăzut tînăr, poate să-I curăţească de
toate păcatele şi patimile şi să-i dea o nouă viaţă, o nouă
orientare, noi gusturi, noi dorinţe, o nouă dragoste faţă
de părinţi şi o nouă mulţumire în suflet.
Aş vrea ca părinţii să nu piardă nădejdea, ci să se
roage pentru cei dragi ai lor, chiar dacă sînt răi şi
neascultători. Cuvîntul sfînt îi poate trezi într-o zi.
Atunci îşi vor vedea păcătoşenia şi se vor pocăi.
Iată aici o scrisoare a unui tînăr plecat de acasă, dar
care a găsit mîntuirea în Hristos Domnul. El scrie către
ev. Billy Graham: "În cursul lunii Dec. 1968, am petrecut
sărbătoarea Crăciunului într-o cocioabă a unei bătrîne
din Oregon. Mă refăceam după ce îmi înjectasem în
sînge o doză de narcotice. Venisem din Baldwin Park,
6 suburbie a Los Angelesului. Începusem nebunia de a
lua droguri de la vîrsta de 13 ani şi pînă la 17 ani încer
casem toate tipurile de droguri şi narcotice. Simţeam
nevoia de o schimbare. Am mers în Oregon să cuget
asupra lucrurilor şi să mă refac. În acea noapte în
cocioaba aceea mică, la vreo 20 Km. de alte localităţi
am primit pe Hristos ca Mîntuitorul meu personal şi
darul pe care îl dă Dumnezeu tuturor credincioşilor,
Duhul Dumnezeului celui viu. Acum muncesc să
cîştig nişte bani ca să pot intra la o facultate pentru
studierea Bibliei, căci Domnul m-a chemat în lucrarea
Sa."
O altă scrisoare e de la o tînără din Lebanon, Pen
sylvania. Ea a fost publicată în revista "Decision". Iată
cîteva extrase: "Acum un an pe vremea aceasta îmi
bombardasem creierii cu o doză de opium, de marijuana,
LSD şi nu mi-am revenit pînă acum cîteva săptămîni.
Întreg sistemul meu fizic şi mental mi-a fost distrus.
Şi dacă n-aş fi privit la televizor în Sept. 1970, cruciada
de evanghelizarre a Dvs. din New York, mi-aş fi pierdut
minţile. Prin harul lui Dumnezeu însă, am văzut această
emisiune. Atunci mi-am predat viaţa lui Hristos şi
Duhul m-a îndemnat să caut ajutor medical pentru
sănătatea mea distrusă de droguri, lucru pe care nu l-aş fi
făcut nicidecum înainte... Chiar cu cei mai buni medici
şi psihiatri din lume, pe care îi avem aici la Spital, eu ştiu
că fără ajutorul Domnului aş fi fost pierdută în aceea
viaţă hidoasă după moarte, drept rezultat al trăirii în
amara şi blestemata lume a drogurilor." W. E.
Alta e scrisă de o tînără din New Orleans, Louisiana,
tot către ev. Billy Graham. "Tocmai terminasem de
vizionat la televizor cruciada Dvs. de la Tiger Stadium
şi trebuie să vă spun că mesajul Dvs. m-a mişcat şi m-a
făcut să mă gîndesc cum mi-am risipit viaţa. Sînt doar
de 21 de ani şi deja ispăşesc o pedeapsă cu agravare
pentru crimă.
Lucrurile au mers binişor pînă acum doi ani cînd mi
s-a părut că sînt destul de matură să-mi trăiesc viaţa
fără Dumnezeu. Am început să folosesc droguri. Spre
a avea bani pentru ele, m-am dedat prostituţiei şi furtu
Iui. Scîrbită de acest fel de trai am căutat să mă îndrept.
Într-o zi un ticălos m-a condus Ia o adunare de în
chinăciune a satanei. M-am predat cu totul acestui fel
de închinăciune. Curînd am devenit mare preoteasă
în templul Satanei. Din acel moment mi-am petrecut
timpul atrăgînd tineri în păcat, Ia desfrîu şi orgii.
Să fiu cinstită faţă de Dvs. trebuie să recunosc că
m-am făcut un fel de Dumnezeu şi ceream respectul,
ba chiar închinăciunea altora. Dacă unii refuzau să-mi
plătească acel tribut pe care pretindeam că-I merit,
îi băteam şi răneam în toate felurile. În orice caz, am
bătut pe prea mulţi şi am ajuns în aşa situaţi că nu mai
ştiam cum să ies din ele. Fiind condamnată la închisoare
mi s-a făcut cel mai mare bine, căci aceasta m-a ajutat
să cuget ce rea am fost.
Poate Dumnezeu să ierte tot ce am făcut eu? Aş
vrea aşa de mult să încep o viaţă nouă şi să ies de aici
avînd pe Dumnezeu în inima mea. Da, vreau ca Hristos
să fie mîntuitorul meu personal, fiindcă fără EI nu pot
face nimic. Aş vrea să scap în chip deplin de unele rele
pe care le-am practicat şi săvîrşit. Dar mai înainte de
aceasta, eu am nevoie de Dumnezeu în viaţa mea."
H. J. P.
Am dat cazurile acestea care arată pînă unde poate
ajunge neascultarea de părinţi şi urmările grozave, chiar
aici, dar cît de grozave vor fi ele în veşnicie?
 Neascultarea de părinţi e o
abatere de la orînduiala lui
Dumnezeu. Ea a fost
proorocită şi se împlineşte
astăzi. Nici cei mai mari atei
nu o' pot tăgădui. Ea ne spune
că venirea Domnului Isus e
foarte aproape. O, voi toţi care
n-aţi ascultat de părinţi, care
aţi înecat în lacrimi ochii
mamei şi aţi zdrobit inima
tatălui, veniţi-vă în fire. E
vremea să puneţi capăt
stricăciunii, care v-a amăgit, ca
pe fiul risipitor, întoarceţi-vă
acasă ca şi el. Cereţi-i iertare
şi lui Dumnezeu şi părinţilor.
Numai aşa veţi putea ajunge la
bucurie, pace şi fericire.
 Calul negru al
foametei
Graiul proorociilor ne
înştiinţează că pe pămînt are să
vină o mare foamete şi că
această foamete va fi un semn
al apropiatei veniri a Domnului
Isus şi a sfîrşitului lumii.
Proorocia este făcută chiar de
Domnul Isus ca răspuns la
întrebarea ucenicilor: "Spune-
ne cînd se vor întîmpla aceste
lucruri? Şi care va fi semnul
venirii Tale şi al sfîrşitului
veacului acestuia?" Drept
răspuns, El le-a zis: "...Un neam
se va scula împotriva altui
neam ... pe alocurea vor fi
cutremure de pămînt, foamete
şi ciumi" (Mat. 24:3, 7).
Proorocia e reînoită în Apoc.
6:5, 6 şi aici e mai explicită:
"Cînd a rupt mielul pecetea a
treia, am auzit pe a treia
făptură vie zicînd: "Vino şi
vezi!" M-am uitat, şi· iată că
·s-a arătat un cal negru. Cel
ce sta pe el, avea în mînă o
cumpănă. Şi în mijlocul celor
patru făpturi vii, am auzit un
glas care zicea: "0 măsură de
grîu pentru un leu. Trei
măsuri de orz pentru un leu.
Dar să nu vatămi
untdelemnul şi vinul!" În alte
cuvinte, urmează o vreme
cînd din cauza foametei,

175
 pîinea se va vinde cu cumpăna, adică hrana va fi raţio
nalizată. Calul negru al foametei a pornit în galop spre
pămînt.
Foametea a fost folosită de Dumnezeu în mai multe
rînduri ca mijloc de pedepsire a păcatului. Iată cuvîntul
Domnului: "Pentrucă, în mijlocul belşugului tuturor
lucrurilor, n-ai slujit Domnului, Dumnezeului tău, cu
bucurie şi dragă inimă, vei sluji în mijlocul foamei,
setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe
care îi va trimite Domnul împotriva ta" (Deut. 28:47, 48).
"Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă... pentrucă
n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul" (Ier. 29:18,
19). "Voi aduce la îndeplinire judecăţile Mele împotriva
ta, cu mînie şi cu pedepse aspre - Eu, Domnul, o spun -
cînd voi arunca împotriva lor săgeţile nimicitoare ale
foametei, care dau moartea, şi pe care le voi trimite
să vă nimicească. Căci la nenorocirile voastre voi mai
adăuga şi foametea, şi vă voi sfirîma toiagul pîinii"
(Ezech. 5:15, 16).
Proorociile de acum două mii de ani spun că în
vremea din urmă va fi o mare foamete, dar e posibil să
se împlinească această proorocie? E posibil ca în veacul
nostru să fie o foamete de proporţii catastrofale? Azi
avem o agricultură mecanizată. Fermele, fie particulare,
fie de stat, posedă utilaje moderne, menite să lucreze
bine pămîntul. Astăzi există îngrăşăminte chimice, care
au rolul de a produce roade bogate. Astăzi, există bata
lioane de agronomi, cum n-au fost niciodată pe pămînt,
care sînt plătiţi să facă cercetări, să planifice şi să
supravegheze lucrările agricole, ca să se depăşească
toţi indicii recoltelor din trecut. Astăzi există culturi
irigate, care să înfrunte şi vremurile de secetă, pentru
ca oamenii să aibă hrană asigurată din belşug. Astăzi,

177
cînd îngrăşămintele sînt împrăştiate cu ajutorul · helio
copterului, cînd există atîtea preparate chimice contra·
lăcustelor şi a altor dăunători, cum ar putea să se împli
nească o aşa proorocie? Cei mai mulţi o-au vrut să:
creadă Biblia în privinţa aceasta. Ateii au rîs de ea.
Dar să privim realitatea în faţă. Semnul dat de Hristos
Domnul, se arată. Calul negru cu solul menit să aducă
foametea a pornit în galop spre pămînt. Cine îl va putea
opri?
Howard Estep din Colton California scria nu demult:
"Am în faţa mea pe birou un teanc de vreo 200 infor
maţiuni decupate din ziare din toate părţile pămîntului,
care relatează fantasticul fapt că milioane din locuitorii
pămîntului merg la culcare în fiecare seară flămînzi,
rupţi de foame."
Spre a demonstra adevărul biblic de data aceasta nu
mă voi sluji de Biblie, nici de spusele celor credincioşi,
ci voi reda rapoarte ale unor specialişti, date statistice şi
situaţia alimentară cum se prezenta ea la începutul
anului 1974.
Datorită unei secete grozave în Africa, cea mai mare
din ultimii 60 de ani, foametea ameninţă viaţa a 13
milioane persoane ce trăiesc în partea de sud a Saharei,
în ţările: Mali, Mauritania, Nigeria, Ciad Senegal şi
Voita Superioară. Vitele deja, în cea mai mare parte, au
murit de foame. Au rămas doar caprele, care se mulţu
mesc cu o hrană mai săracă ca de expl., cu ramurile
tufişurilor. Dar rozînd tufişurile, ele fac ca în ţările
acestea să dispară vegetaţia. Astfel caprele agravează
şi mai rău situaţia. Dar băştinaşii nu vreau să le sacrifice,
fiindcă puţinul lapte ce-l produc e singura hrană a
copiilor care se zbat în frigurile foamei. Capra e singurul
animal ce îi ajută în lupta lor pentru supravieţuire.
 Dar foametea poate fi mult mai gravă decît o dau
acum cifrele statistice. Doi bărbaţi de ştiinţă din Washing
ton au studiat filmele luate de astronauţii din laboratorul
spaţial. Ei au observat doar o mică pată de vreo 250.000
de acre, care e mai închisă la culoare, semn că aci mai
există ceva umezeală şi ar mai putea creste ceva. Restul
e ca deşertul.
Seceta în aceste tări a început de acum cinci ani, dar
ea a atins punctul critic în 1974 cînd au secat şi fîntî
nile.
Conform spuselor unor oficialităţi ai Org. Naţiunilor
Unite "se cere un minimum de cinci ani, ca să se refacă
economia din acele ţări". Aceasta bineînţeles dacă
mîine ar înceta seceta. Dar din păcate ea durează, astfel
că situaţia se agravează în fiecare zi.
Recent un ziar relata că Organizaţia Alimentaţie şi
Agricultură de pe lîngă Naţiunile Unite a înregistrat
28 de ţări lovite de secetă. Perioade prelungite de secetă
au atins vaste regiuni din America Latină, Asia şi Africa.
Experţii de la cartierul general al numitei organizaţii
au evaluat că mai mult de un miliard de oameni trăiesc
în aceste ţări atinse de secetă. Aceasta e aproape o
treime din populaţia globului. Vedeniile lui Ioan din
Apocalipsa cap. 6 se realizţ:ază sub privirea îngrozită
a ochilor noştri. O, voi cei ce aveţi asigurată bucata de
pîine, vă daţi voi oare seama că alte milioane nu o au?
Oare mulţumiţi voi lui Dumnezeu pentru ea? Şi oare
vă daţi seama că trăim în zilele de pe urmă?
Perioade de secetă, care duc la foamete şi dezastru,
au început să se arate tot mai des. În 1965 seceta a atins
o parte din Australia şi a cauzat moartea al llmilioane
de oi. În 1966 seceta a atins o parte a Indiei, milioane

1
au fost infometati şi mulţi au pierit în frigurile foamei.
În 1970 Australia a fost atinsă din nou de secetă şi din'
9 milioane de acre arabile în acea parte numai 6 milioane
au putut fi însămînţate. Pierderile au fost de peste 40
milioane dolari. Tot în 1970, vîntul şi apele au produs
dezastru în Pakistan şi peste 3 milioane de oameni au
rămas fără casa şi fără hrană, muritori de foame. În
1969 foametea a bîntuit în Biafra, numărul morţilor
s-a ridicat la 7.000 pe zi. În 1971, seceta a atins o parte
a statului Texas, grînarul Americii. Din cauza lipsei de
ploaie, fîntînile au trebuit să fie adîncite unele pînă la
700 mtr. ca să aibă apă, iar recoltele au fost în parte
compromise, chiar şi cele cu irigaţie, căci nu mai aveau
apă. Foametea de acum, cauzată de secetă, e de proporţii
mult mai mari. Calul negru al foametei vine şi atacă
pămîntul.
Dar foametea va fi cauzată nu numai de secetă, ci
şi de explozia populaţiei. Dr. Paul Ehrlich, Prof. la Univ.
Stanford, California, în cartea sa "Population Bom b"
(Bomba populaţiei) spune că prin anul 1650 d. Hr.
pOpulaţia lumii era de 500 milioane. În 1850 populaţia
lumii a ajuns la un miliard. Deci dublarea s-a făcut în
200 de ani. În 1930, populaţia a ajuns la 2 miliarde, deci
dublarea s-a făcut în numai 80 de ani. Iar acum ne
apropiem cu paşi repezi de 4 miliarde. Dacă această
crestere a populaţiei s-ar menţine în acelaş ritm, peste
900, de ani ar fi de 60 de milioane de miliarde sau 60
quatr4lioane. Aceasta ar însemna mai mult de 100 per
soane pe fiecare metru patrat de pe suprafaţa pămîntului,
incluzînd uscatul şi apele. Ca să poată adăposţi o aşa
populaţie, întreg pămîntul ar trebui să fie o clădire cu
2000 de etaje, ca fiecare să poată avea cîţiva metri de
spaţiu.
 Înmulţirea aceasta mare, explozia populaţiei, a deter
·minat construirea de noi oraşe şi aceasta pe toată supra
faţa pămîntului. Construirea de noi oraşe a redus mult
aria cultivabilă a pămîntului. În 1966 populaţia lumii a
crescut cu 70 milioane, iar statisticile agricole arată
că producţia nu a crescut, ci a scăzut cu 2%. Populaţia
Indiei e de 550 milioane, după recensămîntul din 1971.
La fiecare secundă şi jumătate se naşte un copil indian.
In 13 ani vor avea o populaţie cu 200 milioane mai
mare, iar ei nu au cu ce-i hrăni nici pe cei de azi. Producţia
lor e doar pentru 300 mii. şi ei sînt deja 550 mii.
Aceasta explozie a populaţiei duce direct la foamete,
căci producţia necesară a alimentaţiei creşte numai
în progresie numerică, adică 1, 2, 3; pe cînd creşterea
populaţiei e în progresie geometrică, adică, 1, 2, 4, 8.
Încă în anul 1969, U Thant, fostul secretar al Naţiu
nilor Unite, într-un raport dat pe data de 23 Iunie, a
semnalat că existenţa umană e în cumpănă şi că tre
buiesc luate măsuri urgente.
Dr. James Bonner, biolog de la Institutul de Tehn
logie al Californiei, bărbat de ştiinţă, care timp de 15 allfi
a studiat creşterea rapidă a populaţiei, într-un interview
spunea că lumea va fi confruntată de foamete pe scară
mare. Întrebat fiind ce înţelege prin scară mare, el a
răspuns: "0 foamete care afectează zeci de milioane e
pe scară mică. O foamete pe scară mijlocie însemnează
că atinge o sută de milioane de oameni, iar foamete
pe scară mare e cea care atinge cîteva sute de milioane:
Lumea probabil va vedea în anii următori o aşa foamete!'
Josue de Castro, director al Asociaţiei Mondiale
de luptă contra foametei, în lucrarea sa "Cartea neagră
a foametei la pag. 13 spune: "Din 60 milioane cîţi mor
anual în lume, 30 pînă la 40 milioane decese sînt atri•
buite subalimentaţiei. Aceasta înseamnă că zilnic mor
de subalimentaţie între 80 şi 110 mii."
!!liGalul negru al foametei loveşte crunt pămîntul.
Elt. :Paul Ehrlich, şeful catedrei de Stiinţe biologice de
btuUniv. Stannford prezice: "Cîndva între 1970 şi 1985,
SiJătele Unite şi restul lumii vor trece printr-o vastă
fslmlete- sute de milioane de oameni vor muri de foame."
Iar prof. francez Rene Dumont, director de cercetări la
ltistt;·Naţional de Agronomie din Paris susţine că lumea
v.a,f;i confruntată de cea mai mare foamete din istorie
prin anul 1980. Thomas Ware, directorul Fundaţiei de
eliberare de foamete, în faţa subcomitetului Senatului
american a zis: "Catastrofa aceasta nu e ceva ce se
ptD'ate. întîmpla, ci din contră e de o siguranţă matema
tică .qă se va întîmpla."
,! l.Arcteste date poate te şochează. Eu nu caut să te
ip:spăimînt, ci caut să te trezesc, să te ajut să-ţi dai
seama, chiar ateu de ai fi, că ce a spus Biblia se
impli!neşte. E bine să fim realişti, să privim lucrurile
cum sînt şi să învăţăm ceva din ele. Biblia spune că
flllarea strîmtorare şi ea e aici după colţ. Tu care
nlliG.i mîntuirea sufletului, caut-o chiar azi. Îngenunche
chian' acum în faţa Domnului şi predă-i Lui viaţa ta.
Viitorul pe pămînt nu ţi-I mai poţi asigura, asigură-ţi
niăi:ar veşnicia. Ferice de toţi cei ce înţeleg semnele
VJemurilor şi se apropie de Dumnezeu înainte de a fi
prea tîrziu.
 Marele Armaghedon
Aici dau o proorocie încă neîmplinită, dar fo:.irt@
importantă şi pe cale de a se împlini sub ochii noştri..$
găseşte scrisă în Ezechiel 38 şi 39. E vorba de un rnb
război, unii îl numesc al treilea război mondial, -aâtli
îi zic marele război de la Armaghedon. Va fi celmnal
infernal război. q 1fiţ
Armaghedonul e în valea Ezdraelonului, la răsări.U
Meghido, în partea de nord a lui Israel. Valea are iilri$ff
22 Km. în lăţime şi vreo 32 Km. în lungime. Aici B:ui:!.R
a înfrînt pe cananiţi şi Ghedeon pe madianiţi. . :;di!!l
Proorocia dă indicaţii asupra timpului: "În vren1
de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitGJo.Dij
scăpaţi de sabie, vor fi strînşi dintre mai multe poppmit
pe munţii lui Israel, care multă vreme fuseseră tii;
dar fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor ris4at
liniştiţi în locuinţele lor" (Ez. 38:8). :rnlin
Proorocia e făcută prin anul 586 în Hr. Ezechit:Elnn'l
cizează că ea se va împlini "în vremea de apoi",JdUllllă
ce evreii vor fi strînşi "dintre multe popoare", pe m
lui Israel care "multă vreme fuseseră pustii". ilDIH.:i
proorocia nu se putea împlini înainte de reîntoara8i"fll'
evreilor în Palestina şi înainte de înflorirea ţării. r
Apoi proorocia arată popoarele care vor lua parJ.ti;ta
această cotropire. În primul rînd e pomenit GogrrrdiJjr
ţara lui Magog, domnul Roşului Meşecului şi Tubalulu.i,l
Magog, Meşec şi Tubal au fost trei fii ai lui Iafet, fiul
lui Noe (Gen. 10:2), care după potop au populat parteâ
răsăriteană a Turciei, Rusia şi Siberia. Tubalul şi Meşecul
au fost şi cetăţi ce au făcut negoţ cu Tirul (Ez. 27: 13).
Cercetătorii biblicei aproape în unanimitate susţir cţi
Meşecul de altă dată e Moscova de azi, iar Tubalul
 lskul de azi. Versetul 4 e foarte semnificativ. El
sputte: "Te voi tîrî, şi-ţi voi pune un cîrlig în fălci; te
v0i- scoate pe tine şi pe toată oştirea ta..." După cum
iele e tîrît prin apă, avînd undiţa în fălci, aşa spune
&i 'vor fi tîrîţi ruşii în acest război. Anumite tratate,
a!lll$lmite alianţe îi vor obliga să invadeze Palestina.
sv Alţii pomeniţi sînt popoarele arabe: cei din Persia,
&fiică Iranul de astăzi, Etiopia sau ţara lui Cuş cum e
Îl;l;î textul original, ceea ce cuprinde şi Sudanul de astăzi,
precum şi cei din Put. Put a fost cel de al treilea fiu al
tnl Ham (Gen. 10:6), nepot de al lui Noe, care a populat
Egiptul. Într-un sens mai larg, în Vechiul Testament
,pnin Put se înţelege partea de nord a Africii. Deci lumea
arnbă.
ls Alte două ţări pomenite sînt Gomerul şi Togarma
tijn fundul miazănoaptei (v. 6). Gomer a fost un alt
ali al lui Iafet, iar Togarma a fost copilul lui (Gen. 10:3).
Gomer se susţine că s-a aşezat cu urmaşii săi în părţile
JP-Dloniei de azi şi s-ar fi întins pînă peste Germania
răsăriteană. Deci e vorba de popoare din Europa cen
tallă, aliaţi ai U. R. S. S.-lui, precum şi unii din fundul
miazănoaptei. O, de-ar da Domnul ca poporul român să-şi
aîbe independenţa şi să nu ia parte la această confla
Jtaţie! O, de-ar avea conducătorii tăria, aşa cum au mai
ut-o şi în alte ocazii, să zică nu la această încolonare
de forţe, ca să fie scutiţi de dezastrul care va urma.
Pastorul Ray Johnson împreună cu Donald Patten
u adresat o scrisoare premierului Kosîghin. Scrisoarea
a fost trimisă la Kremlin pe data de 2 lan. 1968. În scri
are îi spuneau că deşi el nu crede în Biblie şi în Dum
ezeu, totuşi ei îl înştiinţează despre aceste proorocii
şi că dacă găseşte în Rusia încă o Biblie, să caute şi să
citească textele date. După ce redau textul proorociei,
îi scrie: "Adu-ţi aminte însă că vei lupta cu Dumne2Jetlt
Atotputernic, despre care ai zis că nu există, dar toa
mai în acest caz va trebui să constaţi că El există. Aii
nevoie de cea mai mare armată, de cel mai bun echl i
ment pe care 1-a avut vreodată o armată. Dar îţi vei tia
seama atunci că cu cît e mai mare armata, mai grafle
dioase planurile şi pregătirile, cu atît mai puternică va
fi mărturia existenţei lui Dumnezeu şi a puterii Sale
cînd vei fi nimicit de El pe munţii lui Israel." Scrisoara.ai
e destul de lungă şi în conţinut se repetă mereu îm
ştiinţarea: "Dar acolo pe munţii lui Israel Îl vei întîlni
pe Dumnezeu!" 'j]
În v. 9 se spune că armatele "vor fi ca un nor negnq
care va acoperi ţara"; la fel şi v. 16 Se pare că e referirm
la trupe aeropurtate. Proorocia prevesteşte un măcel
groaznic, înfiorător, că Domnul însuşi va interveni Şi
marea mulţime de oşti adunate, vor deveni doar niştâ
stîrvuri. Armaghedonul e cataclism apocaliptic.
Potirul e vărsat în văzduh şi exclamaţia e: "S-a
isprăvit."
Proorocia a fost făcută acum 2.500 de ani şi e pe'
cale de a se împlini. Situaţia în Orientul mijlociu e
explosivă. Armaghedonul poate începe în orice clipă.>
În prima parte e o perioadă de pregătire, de aliniere d
forţe şi înarmare. Apoi urmează preluarea comandei şi
atacul. "După multe zile vei fi în fruntea lor" (v. 8).
Eşti tu gata pentru acea zi?

185
 Ziua cea mare
"Ziua vestită de toţi proorocii Tăi, pedeapsa Ta se
apropie! Atunci va fi uluiala lor" (Mica 7:4 b).

În lucrarea de faţă, cu realităţi istorice ce nu pot fi

tăgăduite, am căutat să dovedesc că ceea ce a spus Dum
nezeu prin prooroci s-a împlinit pînă în cele mai mici
amănunte. Ce mărturie puternică constituie aceste
împliniri despre veracitatea Bibliei! Pentru orice cerce
tător sincer, ele formează o probă că proorociile au fost
rostite prin Duhul Domnului şi au fost aduse la în
deplinire prin puterea lui Dumnezeu, care mişcă oamenii
şi Istoria. Aceste împliniri demonstrează că Biblia e
adevărată.
Ca încheiere, iau o proorocie neîmplinită, dar care
se va împlini în mod sigur. Ea ne priveşte pe toţi, pe
credincioşi şi pe necredincioşi; priveşte pe tineri şi pe
bătrîni, pe cei de jos şi pe cei de sus. Nu e unul care să
poată face excepţie. Nu e unul care să se poată ascunde.
Pentru împlinirea acestei proorocii, mormintele se vor
deschide, morţii vor învia, chiar şi marea va da înapoi
pe morţii ei. Pentru împlinirea acestei proorocii se va
face cea mai mare adunare cunoscută sub soare:
oamenii din toate timpurile şi din toate locurile se vor
înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos
Domnul. E vorba de ziua cea mare, zi cum n-a mai fost
alta.
Aş vrea să fiu cît se poate de simplu în redarea
acestui adevăr, ca să fiu înţeles chiar şi de copii. Nu voi
face altă împărţire decît cea a textului. Proorocul spune
două lucruri: 1) căzjua aceea se apropie şi 2) că ziua
aceea va fi uluitoare.
 Să privim puţin la primul adevăr din această proorocie:
ziua aceea se apropie. Ea a fost vestită de toţi proorocii.
Să ne uităm în fugă numai la cîţiva prooroci. Enoh
vorbeşte despre ea. Proorocia lui e făcută acum vreo
5.500 de ani. O găsiţi citată în epistola lui Iuda 14, 15:
"Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai
Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să în
credinţeze pe toţi cei nelegiuţi de toate faptele nele
giuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate
cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui
aceşti păcătoşi nelegiuiţi."
Solomon pe la anul 940 în. Hr. vorbeşte despre
aceeaşi judecată, zicînd: "Bucură-te tinere, în tinereţea ta,
fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese
de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că pentru toate
acestea te va chema Dumnezeu la judecată... Dumnezeu
va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta
se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie
rău" (Ecl. 11:9; 12:14).
Isaia în cap. 61:2 spune că ea va fi "o zi de răzbunare".
lo"1 "'"" ... "'lP· 1:15 "Vai ce zi! Da, ziua Domnului
este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic".
Amos 5:18 strigă: "Vai de cei ce doresc ziua Domnului!
Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric
şi nu lumină." Obadia în v. 15 spune: "Căci ziua Dom
nului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai
făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra
capului tău." Ţefania 1:14, 15 spune: "Ziua cea mare
a Domnului este aproape, este aproape şi vine în grabă
mare. Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului,
şi viteazul ţipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mînie,
o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire
o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întune·

187
cime." Şi Maleahi în cap. 4:1 vorbeşte despre această zi.
El zice: "Căci iată vine ziua care va arde ca un cuptor.
Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea, ziua
care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor."
Chiar şi Domnul Isus a vorbit despre această zi:
"Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului, toate
seminţiile pămîntului se vor boci şi vor vedea pe Fiul
omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă
mare." La fel apostolii Petru, Ioan şi Pavel scriu
despre ea.
Această zi despre care au vorbit toţi proorocii, Mica
ne înştiinţează că se apropie. Despre unele evenimente
a vorbit un singur prooroc şi totuşi ele s-au împlinit.
Ilie a vorbit împotriva casei lui Ahab şi ea a fost nimi·
cită. Despre belşugul de la poarta Samariei a vorbit
numai Elisei, şi a doua zi s-a realizat întocmai. Cu cît
mai mult se va realiza acest eveniment vestit de toţi
proorocii. Fiecare tictac al ceasornicului ne apropie
acea zi. Eu nu o pot împiedeca cu nimic. Nimeni nu
i se poate opune. Ea se apropie. Ea va fi un fenomen
al veacurilor. Aşa cum se apropie noaptea şi n-o putem
împiedeca, aşa cum se apropie iarna şi noi n-o putem
opri pe drum, tot aşa se apropie şi ziua aceea şi nimeni
nu-i va putea sta împotrivă. Noi nu sîntem întrebaţi
dacă ne place sau nu ziua de mîine. Zilele îşi fac cursul
lor, independent de credinţa sau necredinţa noastră.
Spun lucrul acesta fiindcă ştiu că unii dintre cititori sînt
din cei ce nu vreau să creadă proorocia lui Mica. Dar
ei trebuie să ştie că ziua aceea se apropie în ciuda necre
dinţei lor. Ce puţin îi pasă Crivăţului că tu crezi sau
nu crezi în iarna! Necredinţa nu împiedică venirea
iernii, ci doar te împiedică pe tine de a te pregăti cu
haine groase, cu lemne de foc. Atîta tot. Deci îţi vei
trage consecinţele necredinţei tale. Tot aşa necredinţa ta
nu poate împiedeca sau întîrzia nici cu un minut venirea
acelei zile, ea se apropie, dar te împiedecă pe tine să
te pregăteşti pentru ziua aceea.
De fapt, toţi păcătoşii ar vrea să nu vină o aşa zi,
o zi a socotelilor. Hoţii ar vrea să nu existe tribunale,
dar ele există în ciuda dorinţei lor. Aşa toţi curvarii, toţi
mincioşii, toţi bătăuşii, toţi păcătoşii, toţi necredincioşii
ar vrea să nu fie o zi a judecăţii. Dar te-ai întrebat ce
te vei face tu, dacă totuşi există o aşa zi? Mica spune
clar: "Ziua vestită de toţi proorocii Tăi, pedeapsa.Ta
se apropie." Nu am intenţionat să fac din cartea de faţă
un manual de profetologie, ci am căutat să analizez o
seamă e proorocii ca să-ţi poţi da seama că ceea ce a
spus Dumnezeu se împlineşte. Şi aşa cum celelalte
proorocii s-au împlinit, aşa se va împlini şi proorocia
aceasta. E cuvînt dumnezeiesc. Domnul Isus a zis:
"Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor
trece."
Ziua aceea se apropie. Ca mîine s-ar putea să vină.
Dă-ţi seama de adevărul acesta. Ia în serios înştiinţarea
lui Mica. Nu fii nepăsător căci te pierzi în mod sigur.
Cînd pe data de 17 Aug. 1969, cetăţenii din statele
New-Orleans şi Missisipi au fost anunţaţi că se apropie
uraganul Camile, o parte au părăsit locuinţele şi au
plecat să-şi scape viaţa, dar o parte au rămas nepăsători
în casele lor. Cei ce au fugit, au scăpat cu viaţă. Cei
ce n-au luat în serios înştiinţarea, au ajuns răniţi,
schilodiţi, unii nenorociţi pe viaţă şi sute de morţi.
Uraganul Camile, vînt năpraznic, nu a fost împiedecat
de necredinţa sau nepăsarea unora, ci a venit cu viteza
năprasnică de peste 300 Km. pe oră şi a măturat totul
din cale; sate, oraşe au devenit mormane de dărîmături

191
în cîteva secunde. Peste 600.000 persoane au rămas
fără adăpost. Uraganul a fost atît de violent încît asfaltul
de pe şosele pe unde a trecut l-a făcut tot bucăţi, ca o
farfurie ce cade pe ciment şi se face numai cioburi.
A fost ceva groaznic. Nimeni şi nimic nu l-a putut
împiedeca. Dar cei ce au dat ascultare înştiinţării, au
scăpat. Cu mult mai mult ar trebui să dai ascultare în
ştiinţării sfinte, dată prin proorocii Domnului. "Ziua
vestită de toţi proorocii Tăi se apropie."
De fapt, nu e nimic absurd în apropierea unei aşa
zile. Noi ştim şi afirmăm că orice faptă îşi are răsplata ei.
Orice călcare de lege atrage după sine pedeapsa. Oare
e just să cerem sancţionarea numai pentru călcarea
legilor unui stat, iar pentru călcarea legilor divine să
tăgăduim că ar exista vreo sancţiune? Oare nu-ti spune
chiar cugetul tău că trebuie să fie o zi a socotelilor: o zi a
răsplătirii celor buni şi a pedepsirii celor răi? Oare nu
avem atîtea cazuri cînd Dumnezeu a pedepsit cu toată
asprimea? Ce a fost potopul? Ce a fost nimicirea Sodomei
şi a Gomorei? Nici pruncii din leagăn n-au fost cruţaţi.
Au scăpat de urgie doar cei ce "- · gata să asculte de
Dumnezeu, un Noe cu familia sa, un Lot cu fiicele sale.
Exemplele trecutului ne spun că nu e nimic absurd în
acest avertisment a lui Mica. Chiar dacă n-am avea nici
un caz de pedepsire în trecut şi atunci ar trebui să
credem ce a spus Dumnezeu, cel care nu poate să mintă.
Cu atît mai mult cînd avem atîtea dovezi. Da, ziua
vestită de toţi proorocii se apropie.
Ba mai mult, sînt unele semne clare care arată că
ziua aceea se apropie. O vorbă din bătrîni spunea: "Firele
de paie de pe drum arată de unde suflă vîntul." Deci şi
gunoaiele pot indica ceva. Iar Domnul Isus a zis: "Cînd
vedeţi un nor ridicîndu-se la apus, îndată ziceţi: "Vine
ploaia!" Şi aşa se întîmplă. Şi cînd vedeţi suflînd vîntul
de miazăzi, ziceţi: "Are să fie zăduf." Şi aşa se întîmplă.
Făţarnicilor, faţa pămîntului şi a cerului ştiţi să o deose
biţi, vremea aceasta cum de n-o deosebiţi?"
_Hristos Domnul ne-a dat cîteva semne prevestitoare,
care arată că ziua aceea se apropie. Iată cîteva: lepădare
de credinţă, creşterea răutăţii, înmulţirea fărădelegii,
dezvoltarea mare a ştiinţei, răcirea dragostei, adunarea
lui Israel în Palestina, vestirea Evangheliei în toată lumea.
Semnele le vedem, s-ar putea să tăgăduim ceea ce
urmează după ele, ziua cea mare şi. înfricoşată? Chiar
dacă am tăgădui-o, semnele ne strigă că ea se apropie,
e chiar la uşă. O, poporul meu, ia aminte la Cuvîntul
Domnului. Ziua aceea se apropie. Pregătiţi-vă pentru
ziua aceea.
Să iau şi cel de al doilea adevăr din această profeţie:
"atunci va fi uluiala lor." A ului înseamnă a lua prin
surprindere pe cineva, a-1 buimăci, a-1 zăpăci. Deci, ziua
cea mare, cînd Hristos Domnul va apare pe norii cerului,
va fi o surpriză aşa de mare pentru unii încît vor fi
uluiţi. Uluirea nu va fi pentru toţi. Mica precizează:
"atunci va fi uluiala lor." Cei ce au fost ai lui Hristos
Domnul îi vor ieşi în întîmpinare. Ei se vor bucura, ei
nu vor fi uluiţi. Ei L-au aşteptat şi aşteptarea n-a fost
zadarnică. Eşti tu unul din aceştia?
Ziua aceea va fi uluitoare pentru toţi cei ce au avut o
religie numai de formă, au purtat numai numele de
creştin, dar n-au trăit viaţa de creştin. Va fi uluitoare
pentru predicatori şi pentru preoţi, care au spus altora,
dar n-au trăit ei adevărul Evangheliei. Vor zice: "Doamne,
Doamne, n-am proorocit noi în Numele Tău?" Şi vor
auzi glasul Lui: "Depărtaţi-vă de la Mine voi toţi care
lucraţi fărădelege." De aceea, prin aceste rînduri vă

1
strig, o, voi toţi cei ce vestiţi Evanghelia, daţi-vă seama
de răspunderea mare şi gravă ce o aveţi. Nu vă jucaţi cu
Evanghelia, ci trăiţi-o. Ziua acea mare, care se apropie,
va fi grozavă, va fi uluitoare pentru mulţi. De voi atîrnă
într-o mare măsură ca oamenii să fie scăpaţi sau să fie
uluiţi în ziua aceea.
Ziua aceea va fi uluitoare pentru toţi cei necredin
cioşi, pentru toţi cei ce n-au dat nici o importanţă
Evangheliei, pentru toţi cei ce au tăgăduit-o, pentru
toţi cei ce au rîs şi şi-au bătut joc de cele sfinte, pentru
toţi cei ce au ţinut cuvîntări că nu există Dumnezeu, că
nu există suflet, că nu există veşnicie, pentru toţi cei ce
s-au străduit să stoarcă de la alţii declaraţii că nu mai
cred, pentru toţi ziua aceea va fi uluitoare. Oamenii au
repetat atît de mult minciuna incît la urmă au crezut-o.
Ce năpraznică va fi uluiala lor! Cînd îşi vor da seaml\
că Dumnezeu totuşi există, cînd îl vor vedea pe Hristos
Domnul, despre care ei au spus că e doar mit, încon
jurat de slavă, venind pe norii cerului, "atunci va fi
uluiala lor". Vor rămîne înmărmuriţi. Toţi guralivii
necredinţei vor amuţi. Astăzi sînt plini de mîndrie,
vorbesc de sus - spune Scriptura - li se bulbucă ochii
de grăsime, rîd şi batjocoresc, dar atunci va fi uluiala
lor.
Ziua aceea va fi uluitoare pentru toţi cei ce au pri
gonit pe urmaşii lui Hristos. Au vrut să-I stîrpească
Numele şi nu ştiau sărmanii că proorociile au spus că
Numele Lui va dăinui pe vecie. Va fi o groaza uluitoare
pentru Nero, care s-a desfătat luminîndu-şi grădinile
palatului său cu torţe vii, formate din creştini unşi cu
răşină, legaţi de stîlpi înalţi, apoi aprinşi să ardă. Ce te
vei face, Nerone, cînd vei vedea pe cei pe care tu i-ai
prefăcut în scrum, că vor fi mai strălucitori decît soarele,
însoţindu-L pe Christos, Împăratul împăraţilor şi Domnul
domnilor?! Ce te vei face, Diocleţiene, tu care ai ridicat
stîlp şi ai bătut monede cu inscripţia că s-a sfîrşit cu
numele de creştin? Ce te vei face, cînd vei vedea mulţi
mea celor martiriza1i din ordinul tău, încolonaţi acum
în mulţimea de miiiacte şi mifte de urmaşi ai Celui
Răstignit? Grozavă uluire! Ce veţi face în ziua aceea,
voi copoi ai lui Torquemada, care aţi urmărit şi aţi vinat
pe adevăraţii putători ai crucii lui Hristos? Ce veţi face
voi, schingiuitori de peste veacuri, care v-aţi complăcut
în a zdrobi, în a tortura pe cei ce o-au avut altă vină
decît că voiau să-L asculte în totul pe Mîntuitorul lor,
ce veţi face cînd îi veţi vedea apărînd în glorie cu Hristos
Domnul? Ce veţi face? O, da, ştiu ce veţi face. Veţi
striga munţilor şi stîncilor: "Cădeţi peste noi şi acope
riţi-ne de Faţa celui ce şade pe scaunul de domnie şi de
mînia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui
şi cine poate sta în picioare?" Proorocul Mica se pare
că vedea scena aceasta şi a exclamat: "atunci va fi
uluiala lor."
Aceasta e proorocia Bibliei. Nu sînt cuvintele mele.
Eu doar am căutat să vă prezint şi această proorocie care
se va împlini în curînd. Limbajul omenesc nu poate
zugrăvi cît de mare va fi uluirea tuturor celor ce nu
L-au ascultat pe Hristos Domnul. "Grozav lucru e să
cazi în mîinile Dumnezeului Celui viu."
Ziua vestită de toţi proorocii se apropie. Dacă tu
eşti cu adevărat credincios, urmaş al lui Hristos Domnul,
proorocia aceasta îţi va încălzi inima, chiar dacă ai fi
singur, ca Lot în Sodoma, şi ţi-ai chinui sufletul din
cauza păcătoşeniei care ajunge la culme şi atunci
cuvintele proorociei acesteia îţi pot fi o bună mîngîiere.
"Încă puţină, foarte puţină vreme şi Cel ce vine, va veni
şi nu va zăbovi." Fiindcă timpul e scurt, caută să fii mai
bun, mai răbdător, mai sfint şi mai harnic în lucrarea de
salvare a sufletelor pierdute. Măreaţa zi a glorificării noas
tre se apropie. Ce uimiţi vom fi şi noi cînd Îl vom vedea
pe Cel ce a luat chipul de rob şi a fost zdrobit pentru
păcatele noastre că e îmbrăcat în toată slava, iar pe noi
ne vom vedea schimbaţi în chipul lui! Noi nu vom fi
uluiţi, ci copleşiţi de bucurie. Deci, fii un adevărat
urmaş al Domnului Isus Hristos.
Iar tu, prietenul meu, care pînă astăzi nu te-ai
bucurat de mîntuirea prin sîngele Domnului, ci te-ai
bucurat de plăcerile de o clipă ale păcatului, aş vrea să-ţi
dai seama că rîndurile acestea au fost scrise pentru tine.
Grădinile suspendate din Babilon, una din cele şapte
minuni ale lumii, azi sînt doar un morman de dărîmături.
Aşa trece slava lumii. Nu-ţi lipi inima de ea. Ziua cea
mare se apropie. E ziua revenirii lui Hristos în glorie.
De aceea e bine să te trezeşti înainte de a fi prea tîrziu.
Eu nu te chem la o religie, ci la un Mîntuitor, care e
Hristos Domnul. Nu e timp de pierdut. Tu, cel ce mereu
ai amînat, prinde momentul, predă-ţi viaţa ta Domnului
acum. Acum cere-I să te mîntuiască. Iar tu, cel ce nu
vrei să crezi, ce pot să-ţi fac? Am căutat în toată sin
ceritatea să-ţi demonstrez că ce a spus Dumnezeu prin
prooroci s-a împlinit şi se împlineşte. Şi totuşi nu vrei
să crezi...? Mă doare, dar trebuie să-ţi spun că în ziua
aceea cînd vei fi uluit de splendoarea slavei lui Hristos
Domnul, îţi vei aduce aminte că prin toate proorociile
analizate te-am îndemnat să te apropii de Domnul, dar
că tu nu ai vrut. Toate proorociile au un grai. E bine
să-I asculţi. Eu mă rog ca Dumnezeu să te ajute lli
aceasta.

193
j
 CUPRINSUL
pag.
Prefaţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
Proorocia făcută lui Avraam . . . . . . . . 5
Proorocia despre robia şi eliberarea lui Israel 8
Proorocia împotriva casei lui Ahab 19
Belşugul din Samaria . . . . . . . . . . . . 22
Proorocii împotriva Ninivei . . . . . . . . . 27
Proorocii cu privire Ia dărîmarea Ierusalimului . 38
Proorocii împotriva Tirului . . 58
Proorocii împotriva Babilonului 66
Proorocii despre Edom . . . . 79
Proorocii împotriva Filistenilor 87
Reîntoarcerea din robie 92
Proorocii despre Egipt 1. . . . 100
Proorocie despre a doua dărîmare a Ierusalimului 105
Proorocii cu privire la Israel 116
Pustiirea ţării . . . . . 117
Israel va fi prigonit . . 121
Israel nu va fi nimicit . 123
Reclădirea Ierusalimului 126
Poarta de aur . . . . 131
Reînvierea lui Israel . . 132
Pustia va înflori 142
Ierusalimul sub neamuri şi eliberarea lui . 148
Hotarele lui Israel 154
Răspîndirea Evangheliei 155
Lepădarea de credinţă . 164
Neascultători de părinţi 167
Calul negru al foametei 175
Marele Armaghedon 182
Ziua cea mare . . . . . 185

1
2