1.

Cine-a crezut în ce ni se vestise

Cine-a cunoscut braţul Domnului
El a crescut ca o odraslă slabă,
Ca un lăstar dintr-un pământ uscat.

/: N-avea frumuseţe şi nici strălucire,

De toată lumea era dispreţuit
Părăsit de oameni, om al durerii
Cu suferinţa era obişnuit. :/

2. Dar totuşi El a noastre suferinţe

Şi durerile asupra-I le-a luat
Noi am crezut că este pedepsit
Şi e lovit de Dumnezeu, smerit.

3. Era străpuns pentru-a noastre păcate

Fărdelegile asupra-I le-a luat
Pe El a căzut pedeapsa ce dă pacea
Şi prin a Lui răni suntem tămăduiţi.

Amin