Slavă, glas 1
Haideţi să-i aducem cu toţii laudă Sfântului Nichifor,
Cuviosului Nichifor cel Lepros
(4 Ianuarie)
La vecernia mare
După obişnuitul psalm, se cântă: Fericit bărbatul...,
starea întâia.
La Doamne, strigat-am..., stihirile pe 8: 4 din Minei
şi 4 ale Sfântului Nichifor, glas 2:
Veniți dumnezeiasca mulțime a iubitorilor de Hristos,
pe prietenul lui Hristos, pe Nichifor cel lepros, cu
vrednicie în cântări să-l lăudăm ca pe un desăvârșit
luptător.
Pentru ca să te facă părtaș al veșnicei bucurii din
ceruri, Stăpânul, biciuirile și durerile leprei ți le-a dat
în viață, ca un Părinte mult-milostiv.
Dreptar de acrivie, pildă de înfrânare și de smerenie,
stâlp de priveghere, lucrător al răbdării și mare dascăl
al rugăciunii te cunoaștem pe tine, Nichifore.
Pătimit-ai ca și Iov cu multă răbdare durerile,
pătimitorule Nichifore, pentru care, ca și acela, te
veselești veșnic, întru nespusa vedere de Dumnezeu.
iubitorul de sfinţenie, cel care a luptat lupta cea bună,
cel care ne este model de răbdare. Căci după ce a
trecut prin focul cumplit al suferinţei pe care o aduce
lepra, el s-a înălţat întru bucuria cea de negrăit. Şi
după ce a ars în cuptorul suferinţelor, el a devenit mai
strălucitor decât aurul şi acum revarsă asupra
sufletelor noastre bucuria care aduce mântuire.
Şi acum... a înainteprăznuirii
Înaintemergătorul, slujind unui lucru înfricoşător la
Iordan, se aude acum Glasul Cuvântului, Care, prin
Duhul, îmbogăţeşte cu Dumnezeirea pe Adam cel
sărăcit; că Hristos vine să-l îmbogăţească prin Duhul,
cu darul Botezului.
Vohod: Lumină Lină...
Prochimenul zilei
Paremii
Cartea înţelepciunii lui Solomon (Cap 4, 7-15)
7. Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme,
dă de odihnă.
8. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă
lungă, nici nu le măsori după numărul anilor.
9. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi
vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată.
10. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi,
fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ.
11. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa,
înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul.
12. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala
poftei schimbă gândul cel fără de răutate.
13. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat
ani îndelungaţi.
14. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru
aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul
răutăţii.
15. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat
capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila
Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
1
Cartea înţelepciunii lui Solomon (Cap 3, 1-9)
1. Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi
chinul nu se va atinge de ele.
2. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu
desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare
nenorocire.
3. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în
pace.
4. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat
suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire.
5. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi,
căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici
de El.
6. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o
jertfă de ardere întreagă i-a primit.
7. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care
se lasă pe mirişte, aşa vor fi.
8. Judeca-vor neamurile şi vor stăpâni peste popoare
şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci.
9. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus
încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El
în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor
Lui.
Cartea înţelepciunii lui Solomon (Cap 5, 15-23, 6, 1-3)
15. Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi
răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are
grijă de ei.
16. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului
împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci
El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea
unui scut, îi va acoperi.
17. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări
făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmaşilor.
18. Din dreptate El Îşi va face platoşă şi din judecata
cea nefăţarnică Îşi va face coif.
19. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită;
20. Iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi
lumea va porni război împreună cu El împotriva celor
fără de minte.
21. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi
vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al
norilor.
22. Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de
grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi
râurile îi vor îneca vijelios.
23. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva
lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va
aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna
scaunele celor puternici.
1. Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură,
voi, care judecaţi marginile pământului.
2. Băgaţi în urechi, voi cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi
care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre”.
3. Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi
puterea de la Cel Preaînalt, Care va cerceta faptele
voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.
La Litie
Stihira hramului, apoi a sfântului, glas 1:
Ca un ciorchine copt ai fost zdrobit în linurile
dureroasei lepre, Nichifore minunate, și ai dat vinul
cel dumnezeiesc al virtuților, care veselește inimile
celor ce te laudă pe tine.
Slavă..., glas1
Îngerii s-au minunat de strădaniile Sfântului Nichifor
Leprosul şi de curajul său în nevoinţe. Căci a îndurat
suferinţele, asemenea lui Iov, preamărind pe
Dumnezeu, Care acum i-a dăruit cunună de slavă şi
darul de a face minuni. Bucură-te, călăuzitor al
călugărilor; bucură-te, lumină strălucitoare; bucură-te
cel care laşi să se reverse parfum minunat de bucurie
din moaştele tale!
Şi acum..., a înainte prăznuirii
Plecăciunea Cea Nespusă a Ziditorului, din Fecioară
Strălucind mai înainte, lumea a luminat; şi iarăşi,
Hristos Însuşi altă Taină acum săvârşind, vine la Iordan
spre uimitoarea înnoire a oamenilor.
La stihoavnă
Stihirile din Minei, apoi a sfântului, glas 4:
Stih : Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta şi în vecii vecilor
Te vor lăuda.
Ca o nicovală a răbdării, neînduplecat te-ai arătat în
chinuri, Nichifore pătimitorule, și în cuptorul durerilor
fiind încercat, mai strălucitor ca aurul te-ai arătat.
2
Slavă
Având cugetul spre cele din Cer, ai urcat pe scara
cerească a virtuţilor divine, Sfinte Nichifor, fiind
călăuzit, în chip minunat, de sfaturile înţelepte în cele
dumnezeieşti ale marelui tău învăţător, Anthimos,
care, în aceşti ani din urmă, a sfinţit insula Chios prin
luptele lui pentru smerenie şi care, în chipul cel mai
minunat, a împodobit întreaga Biserică cu minuni
sfinte. Cu el, roagă-L pe Dumnezeu, Părintele nostru a
Cărui milă este fără de sfârşit, să ne socotească şi pe
noi vrednici de splendoarea cea dumnezeiască în
Împărăţia Sa.

Şi acum..., a înainte prăznuirii

Pe voi, atunci vă voi cunoaşte vase alese ale Mele,
când se va însemna întru voi pecetea darului Meu
Strălucind Lumina Cea Întreită la Botez, a zis Hristos
Cuvântul celor ce petrec în trândăvirea lenei; că prin
Botez dăruiesc cale nouă de mântuire şi viaţă slobodă.

Troparul sfântului, glasul 1

Podobie : „Locuitor pustiului”
Nevoințele și bărbăția în asceză ale Cuviosului Nichifor
cel lepros i-au mirat pe Îngeri, căci ca un alt Iov a
răbdat durerile slăvind pe Dumnezeu. Iar acum este
încununat cu slavă de Acela spre săvârșirea de minuni.

Troparul sfântului, glasul al 4-lea

Podobie : „Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce”.
Cu bărbătească cugetare ca și Iov ai răbdat lepra
trupului tău, Nichifore pătimitorule, curățindu-ți astfel
în chip strălucit îmbrăcămintea sufletului tău; și suind
pe scara virtuților, ai ajuns, prin înfrânare, la
petrecerea Îngerilor, neîncetat cântând lui Dumnezeu:
Ție slavă Se cuvine, Treime deoființă.

Și acum… a înainte prăznuirii, glas 4:

Găteşte-te Zabuloane, pune-te în rânduială
Neftalime. Iordane, râule, opreşte-te şi săltând
primeşte pe Stăpânul, Cel Ce vine să Se boteze.
Bucură-te Adame, împreună cu strămoaşa; nu vă
ascundeţi ca mai înainte în Rai. Că S-a arătat Cel
Ce va văzut pe voi goi, ca să vă îmbrace în haina
cea dintâi Hristos S-a arătat, vrând să înnoiască
toată făptura.

3
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... se cântă troparul înainte
prăznuirii, al sf apostoli din Minei;
Slavă... al sfântului Nichifor;
Şi acum... al înainte prăznuirii
După Catisma întâi, SEDEALNA, glasul întâi
Podobie: Mormântul Tău Mântuitorule...
Având drept sprijin tare toiagul puterii lui Dumnezeu,
Nichifore, ai alergat cu multă stăruință pe calea cea
strâmtă a vieții și ai ajuns la lărgimea dumnezeieștilor
locașuri.
Slavă... Şi acum... a înainte prăznuirii
Împotriva rânduielii fireşti este ceea ce se săvârşeşte
acum; că acela ce este mai mic este binecuvântat de
Cel Ce este mai mare. Pentru aceasta m-am temut a
mă atinge cu mâna de capul Tău, a strigat
Înaintemergătorul Mântuitorului. Că nu este îngăduit
să se apropie iarba de foc. Tu, mai degrabă, mă
sfinţeşte pe mine, robul Tău.
După Catisma a doua se cântă Sedealna,
glasul al 4-lea
Podobie: Spăimantatu-s-a Iosif...
Omule a lui Dumnezeu şi credincioasă slugă, slujitor al
Domnului, bărbat al înţelepciunii, vasul alegerii, stâlp
de întărire al Bisericii, propovăduitorul adevărului,
mângâietorul bolnavilor, nădejdea deznădăjduiţilor,
mulpătimitorule Nichifor, nu înceta a te ruga pentru
sufletele noastre.
Slavă... Şi acum... a înainte prăznuirii
Scuturând somnul lenei cel sufletesc, să strigăm cu
privegherea inimii Celui Ce vine să curăţească
sufletele în apă: binecuvântaţi pe Domnul toate
lucrurile Domnului.
Polieleul: Robii Domnului...
MĂRIMURILE, Glas 1
. Vino mulţime iubitoare de Hristos, să-l slăvim, acum,
cu imnuri de slavă pe prietenul lui Hristos, Sfântul
Nichifor Leprosul, ca pe cel mai de seamă învingător
care a dat dovadă de o răbdare divină.
Stih 1: Auziţi acestea toate popoarele. Ascultaţi toţi cei ce
locuiţi în lume.
Stih 2: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele
pricepere.
Stih 3: Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul
sălăşluirii slavei Tale.
Stih 4: Gura dreptului grăieşte înţelepciune şi limba lui
rosteşte dreptate.
Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu
se va teme.
Stih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta şi în vecii
vecilor Te vor lăuda.
Slavă... Slavă Ţie Treime Sfântă... Şi acum... a
născătoarei... Aliluia de 3 ori
SEDEALNA de după polieleu, glasul al 8-lea
Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu sudorile nevoințelor tale, Părinte Nichifore, sufletul
tău cel dumnezeiesc aur preacurat ți l-ai făcut, în
mâinile Dumnezeului tău încredințându-l.
Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile tale,
Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului tău cu
măsura desăvârșită a răbdării.
Slavă... Şi acum... a înainte prăznuirii
Din destul să fie întru noi fapta sufletului cu înalta
cugetare la cele Dumnezeieşti, ca după amândouă
părţile arătându-ne luminaţi, să strigăm Celui ce
curăţeşte toate: binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Antifonul întâi al glasului ai 4-lea
PROCHIMENUL, glas 4
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului
Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat
mie.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Ioan:
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; prin Mine de va intra
cineva se va mântui... (caută la Duminica a doua din
Postul Mare, Evanghelia Ierarhului).
Psalmul 50
Slavă... glasul al 2-lea
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Nichifor, Milostive,
curățește mulțimea păcatelor noastre.
Și acum…
4
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după
mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Glasul al 6-lea.
Scara cerească a virtuților cu cuget dumnezeiesc și
suflet tare ai suit-o, Nichifore cugetătorule de
Dumnezeu; căci suferind ca Iov lepra trupului și
vătămarea ochilor tăi, răni și toată reaua pătimire a
mădularelor, la înălțime te-ai ridicat și frumusețea și
slava celor cerești le-ai văzut, pe care Domnul
Dumnezeu le-a gătit celor ce săvârșesc poruncile Sale.
Canonul Sfântului
Cântarea 1
Glasul al 8-lea: „Apa trecând-o”
Pe vasul cel curat al harismelor Duhului, pe cel mai alb
decât zăpada cu sufletul, veniți toți pe Nichifor cel
lepros în cântări curate să-l mărim.
Cu sfințita pecete a dragostei, calea credinței cu
bărbăție săvârșind-o, în nădejdea dobândirii
Împărăției celei de sus, acum pe Nichifor cel lepros îl
fericim.
Slavă…
Cu sudorile nevoințelor tale, Părinte Nichifore, sufletul
tău cel dumnezeiesc aur preacurat ți l-ai făcut, în
mâinile Dumnezeului tău încredințându-l.
Și acum…
Cuvintele cele nespuse ale lui Gavriil cu credință
ascultându-le, Fecioară, pe Dumnezeu L-ai născut
lumii, neascultarea Evei îndreptând.
Cântarea a 3-a
„Doamne, Cel ce ai făcut”
Din Creta răsărind ca un soare strălucitor, toată lumea
ai luminat cu petrecerea ta, și împodobindu-te cu
bună cuviință, fiule al luminii, Nichifore strălucite,
întunericul patimilor îl risipești de la noi.
Înțelepțește sihăstrind, calea cea strâmtă ai străbătut,
cu multă înfrânare petrecând, preafericite, și cetele
celor fără de trup ai ajuns în trup fiind, Nichifore
Cuvioase; pentru aceasta cu adevărat ai fost cinstit
asemenea Îngerilor.
Slavă…
Cel ce are noian nesfârșit de tămăduiri, Cel ce îi
pedepsește cu neputința pe cei pe care îi primește ca
fii adevărați, Hristos, ți-a dat ție, Nichifore, lepra
trupului, spre încredințarea dragostei Sale.
Și acum…
Fecioară Curată, Stăpâna a toată lumea, sufletul meu
cel robit de greșeale, cu rugăciunile tale de maică
arată-l mai presus de patimi și la slava cea dintâi iarăși
mă ridică.
Condacul sfântului, glasul al 2-lea
„Ceea ce ești păzitoarea creștinilor...”
Pe calea cea strâmtă a bolii ai călătorit, Nichifore
fericite, și din toată inima L-ai urmat pe Stăpânul, ca
un fiu supus și vrednic; jugul Său cel bun și povara cea
ușoară pe umeri ridicând, pentru care ai intrat în slava
cea veșnică, în veselia nesfârșită, unde neîncetat te
veselești.
Sedealna, glasul al 2-lea
Podobie: „Ceea ce ești folositoare caldă”
Durerea îndelungată a leprei ai răbdat cu suflet viteaz
și cuget bărbătesc, lui Dumnezeu cântând, Nichifore
fericite, cântare de bucurie și cu buze curate slăvind
neîncetat dumnezeiasca bunătate.
Şi acum... a înainte prăznuirii
Sporind talantul cu cuvântul lucrător, întru îndoită
lucrare să-l aducem, credincioşii, cu credinţă, ca nişte
robi, Stăpânului, Celui Ce vine să Se boteze, spre
înnoirea sufletelor.
Cântarea a 4-a
“Auzit-am, Doamne…”
5

Plăcerile trupului tău le-ai omorât, toată înfrânarea
uneltind, Nichifore Cuvioase, și sufletul dumnezeiește
ți l-ai înviat.
Răspunzând chemării cerești, fericit te-ai făcut,
Părinte Nichifore, biruind toate cetele făcătorului de
rele.
Slavă…
Vătămarea ochilor tăi pătimind, Nichifore văzătorule
de Dumnezeu, vedeai înlăuntrul tău strălucirile
Dumnezeiescului Duh și razele strălucitoare ale luminii
celei neapropiate.
Și acum…
Graiurile Proorocilor întru tine s-au împlinit,
Preacurată, căci neispitită de bărbat ai purtat în
pântece pe Cel ce de demult prin ei a grăit.
Cântarea a 5-a:
“Luminează-ne pe noi, Doamne…”
Pusu-ți-ai mintea pe piatra Domnului tău, Nichifore
înțelepte, pentru aceasta ai rămas tare ca diamantul,
neînfricoșându-te de dureri.
Lepra trupului ca și Iov o a suferit, Părinte Nichifore,
pentru aceasta strălucești cu sufletul ca aurul și ca
argintul cel de mult preț.
Slavă…
Pusu-ți-ai nădejdea, Nichifore fericite, în Dumnezeu,
Apărătorul orfanilor și al văduvelor, Părintele
milostivirilor, de la Care ai aflat ocrotire.
Și acum…
Turn întărit împotriva vrăjmașilor ești, Stăpână,
risipind meșteșugirile lor, ca ceea ce ai născut pe Cel
nemăsurat întru putere.
Cântarea a 6-a:
„Rugăciunea mea voi vărsa”.
Întărit fiind de Harul lui Dumnezeu, ai primit
slăbănogirea trupului ca pe un dar al milostivirii Lui,
Care dorește mântuirea muritorilor pentru
nemăsurata Sa milă.
Ca o făclie a Treimii te cunoaștem, Nichifore, deasupra
muntelui așezată, care răspândești tuturor lumina și
strălucirea Duhului în ceața întunecată a patimilor,
luminând peste întinderea pământului.
Slavă…
Biruit-ai înălțimile vrăjmașului cu dumnezeiasca ta
smerenie, Părinte Nichifore, căci cu suflet
recunoscător ai primit suferințele și defăimările, și te-
ai făcut cu adevărat cu neasemănare mai alb decât
zăpada.
Și acum…
Pântecele tău cel sfințit s-a făcut mai cuprinzător
decât cerurile, Mariam, căci Dumnezeu în el a încăput,
pe Care nu-L încap cerurile. Pe Acesta înduplecă-L cu
rugăciunile tale de maică să mă izbăvească de
strâmtorarea patimilor.
Condacul sfântului, glas 8:
Să aducem laudă Sfântului Nichifor, ca celui mai
curajos atlet al statorniciei, diamant de nestrămutat al
răbdării, care a suferit durerea încercărilor, iar astfel i-
a adus slavă lui Dumnezeu. Deci noi să strigăm către el
cu glas tare: Bucură-te, tu cel care porţi numele
„Învingătorul”!
Icos
Ţi-ai dovedit dârzenia în încercare, Sfinte Nichifor, şi ai
îndurat suferinţa pe care o aduce lepra. Iar astfel,
predându-te lui Dumnezeu în întregime, I-ai adus
mulţumire şi laudă din inima ta curată, Purtătorule de
Dumnezeu. Acum, şi noi, fiind mânaţi de o dorinţă de
venerare, strigăm cu glas mare către tine:
Bucură-te, cel care ai dat dovadă de mare stăpânire
de sine,
Bucură-te, cel care ai îndurat cu mare tărie,
Bucură-te, cel care ai suportat, fără crâcnire, durerile
trupeşti,
Bucură-te, cel care, cu înţelepciune, ai cunoscut cele
frumoase ale duhului,
Bucură-te, model de sfinţenie şi model pentru
călugări,
6
Bucură-te, călăuză a celor credincioşi spre virtuţile
dumnezeieşti,
Bucură-te, stâlp de lumină, făptură strălucitoare,
Bucură-te, lampă a Bisericii, care arunci strălucire
peste sufletele noastre,
Bucură-te, mândrie şi fiu demn de urmat al Cretei,
Bucură-te, slavă a insulei Chios şi discipol al lui
Anthimos,
Bucură-te, tu cel pe care lepra te-a făcut mai curat
decât aurul,
Bucură-te, tu cel care ţi-ai păstrat credinţa în Hristos,
Mirele tău!
Bucură-te, tu cel care porţi numele „Învingătorul”!
Sinaxar:
Tot În această zi, în 4 ianuarie, pomenirea Sfântului şi
Purtătorului de Dumnezeu, Nichifor Leprosul,
părintele nostru, care, în aceste vremuri din urmă, a
suportat suferinţele bolii cu răbdare deosebită, pe
insula Hios, şi care s-a remarcat în ascetism şi isihism.
Cuviosul Părintele nostru Nichifor Leprosul a trăit ca monah
în leprozeria din insula Chios (Grecia) în secolul al XX-lea. A
fost ucenic al Sfântului Antim din Chios. Prăznuirea sa se
face pe 4 ianuarie.
Nicolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din părinți
țărani evlavioși, în satul Serikari, în regiunea Chania din
insula Creta. Părinții lui au murit pe când era încă copil,
lăsându-l orfan, în grija bunicului său. La vârsta de
treisprezece ani s-a mutat în Chania și a început să lucreze
ca ucenic la un bărbier. La scurt timp după aceea, a început
să aibă primele simptome ale maladiei lui Hansen (lepra).
Dat fiind că lepra era o maladie contagioasă ce inspira
teamă și oroare, în acea vreme bolnavii de lepră erau
închiși obligatoriu într-o colonie de leproși din insula
Spinaloga. Nicolae a reușit să fugă de acolo în Egipt, unde a
lucrat o vreme la un bărbier din Alexandria. Boala a
continuat să avanseze, și la sugestia unui cleric, care îi
povestise despre Lovokomeio, un azil-spital pentru leproși
din insula Chios, Nicolae a fugit din nou, în insula Chios.
La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a ajuns la
azilul-spital pentru leproși administrat de ieromonahul
Antim Vagianos, cunoscut mai târziu ca Sfântul Antim din
Chios. În capela Sfântul Lazăr a azilului pentru leproși, unde
se găsea o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului
Ascultătoarea (Panaghia Ypakoe), Nicolae a aflat o
atmosferă spirituală care l-a făcut să își deschidă inima spre
credință și l-au făcut să râvnească la o viață de rugăciune.
După doi ani, ieromonahul Antim a hotărât că tânărul era
gata să primească schima monahală și l-a tuns în
monahism, dându-i numele de Nichifor.
Boala lui a avansat (un tratament pentru lepră a fost
descoperit abia în 1947), dar Nichifor a stăruit în ascultare,
în post și rugăciune. Lucra în grădina azilului. Între el și
părintele său duhovnicesc, cuviosul Antim, s-a dezvoltat o
strânsă relație de ucenicie duhovnicească. Monahul
Nichifor era de nedespărțit de cuviosul Antim, astfel încât
mai târziu acesta a reușit să scrie o culegere de texte
despre minunile săvârșite de Sfântul Antim pe care le
văzuse cu ochii lui. Nichifor se ruga ceasuri în șir, făcea
metanii fără număr, dar în același timp nu vorbea despre
acestea și nu își deschidea inima nimănui altcuiva decât
părintelui său duhovnicesc. A devenit prim-cântăreț al
bisericii azilului, dar mai târziu, când, din pricina bolii, și-a
pierdut vederea, cele mai multe cântări erau cântate de
ceilalți cântăreți de la strană.
În 1957, când azilul-spital a fost închis, Nichifor, dimpreună
cu ceilalți pacienți rămași au fost mutați în stațiunea-
leprozerie a Sfintei Varvara din Aigaleo, la vest de orașul
Atena. În acea vreme, Nichifor avea aproape 67 de ani.
Trupul și ochii îi fuseseră profund afectați de boală. În acea
vreme, în stațiunea de la Aigaleo trăia un preot pe nume
Eumenie, care, vindecat de lepră cu ajutorul noilor
tratamente apărute, hotărâse să rămână acolo, alături de
ceilalți pacienți. În scurt timp, părintele Eumenie a devenit
ucenicul duhovnicesc al monahului Nichifor, căruia
Dumnezeu, pentru răbdarea lui în boală, îi dăruise multe
haruri duhovnicești.
Mulți credincioși au început să vină la monahul Nichifor ca
să îi ceară binecuvântarea. Țintuit la pat, chinuit de dureri și
aproape orb, monahul Nichifor avea însă darul de a aduce
mângâiere celor ce veneau la el.
Vizitatorilor le spunea adesea: „Copiii mei, vă rugați? Și cum
vă rugați? …să vă rugați cu rugăciunea lui Iisus, cu «Doamne
Iisuse Hristoase, miluiește-mă.» Așa să vă rugați.”
Părintele Nichifor a trecut la Domnul pe 4 ianuarie 1964, la
vârsta de 74 ani. Mai târziu, când au fost descoperite
sfintele sale moaște, acestea erau binemirositoare.
Pe 1 decembrie 2012, Sfântul Sinod al Patriarhiei
Ecumenice a Constantinopolului a săvârșit proslăvirea
Sfântului Nichifor, iar numele acestuia a fost adăugat în
calendarul Bisericii Constantinopolului.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
noi. Amin!
Cântarea a 7-a
„Tinerii cei ce au mers din Iudeea”
Avut-ai în viață rugăciunea neîncetată ca pe o lucrare
desăvârșită, prin care ai vorbit cu Dumnezeu,
petrecerea Îngerilor urmând, Nichifore cugetătorule
de cele cerești, și strigând: Dumnezeul Părinților
binecuvântat ești.
Povățuit fiind, fericite, de Antim vestitul, ai săvârșit
alergarea nevoinței în Hios și ai pus trofee mari de
7
biruință, Nichifore biruitorule. Pentru aceea, cununi ai
primit de la mâna cea purtătoare de viață.
Slavă…
Aducând Domnului dumnezeieștile tale rugăciuni cele
de la miezul nopții, Nichifore, te-ai ridicat de la
pământ, uimindu-l pe ucenicul tău, Eumenie, care te-a
văzut și împreună cu care aduci laudă lui Dumnezeu în
veci.
Și acum…
Năstrapa cu mană te-a închipuit cu adevărat, Maică
Fecioară Curată, căci în pântecele tău ai păzit Pâinea
vieții celui veșnice, pe Hristos Cel ce hrănește în chip
de negrăit sufletele credincioșilor.
Cântarea a 8-a
„Pe Împăratul ceresc”
Dumnezeieștile tale cuvinte și înțeleptele tale sfaturi
dulceață și mângâiere pricinuiesc sufletelor
îndurerate, Cuvioase Nichifore.
Neagoniseala a fost vistieria ta, Părinte Nichifore, și
făcându-te sărac cu inima, mult te-ai îmbogățit,
fericite.
Slavă…
Lucrurile îndepărtate aproape le vedeai cu ochii
sufletului, Nichifore fericite, pentru că ai fost
împodobit cu dumnezeiasca înainte-vedere.
Și acum…
Împodobită fiind cu dumnezeiasca slavă, Fecioară, de-
a dreapta Împăratului ceresc ai fost așezată, ca o
Stăpână a lumii.
Cântarea a 9-a
„Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu”
Cu lesnire a ridicat povara cea grea a leprei,
biruitorule Nichifore, și te-ai mutat în cetatea lui
Dumnezeu cea slobodă, cu ușurință zburând.
Sămânța Evangheliei în pământul cel bun al inimii tale
primind-o, Nichifore milostive, a făcut rod de spice
însutit.
Candela sufletului tău, înțelepte Nichifore, umplând-o
cu untdelemnul răbdării, Mirele Hristos împreună cu
fecioarele cele înțelepte te-a numărat.
Slavă…
Racla Moaștelor tale, Părinte Nichifore, izvorăște
Harul Mângâietorului, mireasmă de viață,
credincioșilor care se închină ei.
Și acum…
Ca o lună mult strălucitoare ai răsărit lumii Lumina cea
neapropiată, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai
născut pe Soarele cel mare al slavei.
LUMINÂNDA sfântului glasul al 2-lea
Podobie: „Când de pe Lemn”:
Bucură-te, nevoitorule al răbdării, sfeșnicul
mângâierii, dumnezeiască icoană a nădejdii, pecetea
credinței, plinirea dragostei, învățător rugăciunii,
dreptarul înfrânării, bogăție mult-îndrăgită a curăției,
cel pedepsit în cuptorul leprei, strălucești neîncetat în
lume, Nichifore cuvioase, mai minunat decât aurul.
Şi acum... a înainte prăznuirii
Lepădând toată întinăciunea cea din patimi,
înţelepţeşte să primim, cu vrednicie, cunoaş­terea
Dumnezeiescului Botez. Că Ziditorul vine să dăruiască
curăţire minunată, botezându-Se în râul Iordanului şi
să arate tuturor schimbare nouă.
LA LAUDE
Se pun stihirile pe 4, glasul al 4-lea
Astăzi puterile îngerești se bucură văzând
dumnezeiescul tău suflet stând împreună cu ei la
Tronul Stăpânului, cu slava curăției strălucind.
Pe vasul cel curat al harismelor Duhului, pe cel mai alb
decât zăpada cu sufletul, veniți toți pe Nichifor cel
lepros în cântări curate să-l mărim.
Bucură-te, povățuitorule al monahilor; bucură-te,
stâlp luminos; bucură-te, mireasmă pricinuitoare de
veselie, care se revarsă din Moaștele tale.
8
 cea dintâi Hristos S-a arătat, vrând să înnoiască
toată făptura.
Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile tale,
Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului tău cu
măsura desăvârșită a răbdării.
LA LITURGHIE
Slavă ...
Fericirile se pun pe 8, din canoanele sfântului: 4 din
Să aducem slavă Sfântului Nichifor, prietenului nostru
Cântarea a 3-a şi 4 din Cântarea a 6-a.
iubit, comoara cea mai sfântă a Sfântului Duh, care,
Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea
mai curat decât zăpada, a fost oglinda virtuţilor, a
Domnului moartea cuvioşilor Lui.
blândeţii lui Hristos şi a smereniei inimii. Căci în
Stih: Ce voi răsplăti Domnului, pentru toate câte mi-a
sufletul său L-a mărit pe Domnul şi a cântat cuvintele
dat mie?
Sale dulci, cu o trăire de nezdruncinat, devenind o
voce care aduce alinare tuturor. De aceea, a fost pe
Apostolul din Epistola către Romani (VIII, 28-39):
drept cinstit de Hristos, prin parfumul minunat al
Fraţilor, ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre
moaştelor sale, care îi bucură întotdeauna pe cei care
binele celor ce îl iubesc pe El...
le slăvesc şi care aduc cinstire amintirii sale.
(vezi-l la 2 septembrie).

Şi acum... a înainte prăznuirii Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori...

Căutând lui Hristos, Cel Ce S-a smerit de bunăvoie
Stih: Răsădiţi fiind în casa Domnului...
până a lua chip de rob, sub mâna Lui cea tare acum să
ne smerim, cu duhul înălţându-ne, ca pe Acesta Ce
Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19):
vine să Se boteze, cu fapte bune să-L cinstim.
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oamenii îşi vor pune
mâinile pe voi şi vă vor prigoni...
DOXOLOGIA MARE (caut-o la 23 aprilie, Evanghelia de la Utrenie).

Chinonicul: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de

Troparul sfântului, glasul 1 auzul rău nu se va teme.
Podobie : „Locuitor pustiului”
Nevoințele și bărbăția în asceză ale Cuviosului Nichifor
cel lepros i-au mirat pe Îngeri, căci ca un alt Iov a
răbdat durerile slăvind pe Dumnezeu. Iar acum este
încununat cu slavă de Acela spre săvârșirea de minuni.

Troparul sfântului, glasul al 4-lea

Podobie : „Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce”.
Cu bărbătească cugetare ca și Iov ai răbdat lepra
trupului tău, Nichifore pătimitorule, curățindu-ți astfel
în chip strălucit îmbrăcămintea sufletului tău; și suind
pe scara virtuților, ai ajuns, prin înfrânare, la
petrecerea Îngerilor, neîncetat cântând lui Dumnezeu:
Ție slavă Se cuvine, Treime deoființă.

Și acum… a înainte prăznuirii, glas 4:

Găteşte-te Zabuloane, pune-te în rânduială
Neftalime. Iordane, râule, opreşte-te şi săltând
primeşte pe Stăpânul, Cel Ce vine să Se boteze.
Bucură-te Adame, împreună cu strămoaşa; nu vă
ascundeţi ca mai înainte în Rai. Că S-a arătat Cel
Ce va văzut pe voi goi, ca să vă îmbrace în haina