Akedia, nestatornicie, dezordine

 Dar ce să zicem despre dracul care face sufletul nesimţit? Căci mă tem
a şi scrie despre el. Când năvăleşte acela, iese sufletul din starea sa
firească şi leapădă cuviinţa şi frica Domnului, iar păcatul nu-l mai socoteşte
păcat, fărădelegea n-o mai socoteşte fărădelege şi la osânda şi la munca
veşnică se gândeşte ca la nişte vorbe goale. De cutremurul purtător de foc
el râde. Pe Dumnezeu, e drept, îl mărturiseşte, însă poruncile Lui nu le
cinsteşte. De-i baţi în piept când se mişcă spre păcat, nu simte: de-i
vorbeşti din Scripturi, e cu totul împietrit şi nu ascultă. Îi aminteşti de ocara
oamenilor şi nu o ia în seamă. De oameni nu mai are ruşine, ca porcul care
a închis ochii şi a spart gardul. Pe dracul acesta îl aduc gândurile învechite
ale slavei deşarte. ''Şi dacă nu s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai
mântui''. De fapt dracul acesta este dintre cei ce atacă rar pe fraţi. Iar
pricina este învederată. Căci nenorocirile altora, bolile celor dosădiţi,
închisorile celor nefericiţi şi moartea năprasnică a unora, pun pe fugă acest
drac, întrucât sufletul e străpuns puţin câte puţin şi e trezit la milă, fiind
dezlegat de împietrirea venită de la demon. Desigur noi nu le avem pe
acestea aproape de noi, dată fiind şi raritatea celor cuprinşi de neputinţe
printre noi. De aceea Domnul alungând acest drac, porunceşte în
Evanghelii să mergem la cei bolnavi şi să cercetăm pe cei din închisori,
zicând: ''Bolnav am fost şi n-aţi venit la Mine''. În orice caz să se ştie: dacă
cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul acesta, n-a primit gând de
curvie, sau nu şi-a părăsit chilia din nepăsare, unul ca acesta a primit din
cer răbdarea şi neprihănirea şi fericit este pentru o nepătimire ca aceasta.
Iar câţi s-au făgăduit să cinstească pe Dumnezeu locuind laolaltă cu lumea
să se păzească de acest drac. Căci a zice sau a scrie mai multe despre el,
mă ruşinez şi de oameni. (Evagrie Ponticul)1
 Când sufletul nostru începe să nu mai poftească lucrurile frumoase ale
pământului, se furişează de cele mai multe ori în el un gând de trândăvie,
care nu-i îngăduie să stea cu plăcere nici în slujba cuvântului şi nu-i lasă
nici dorinţa hotărâtă după bunurile viitoare; ba îi înfăţişează şi viaţa
aceasta trecătoare ca neavând nici un rost şi fiind cu totul incapabilă de
vreo faptă vrednică de-a fi numită virtute; şi însăşi cunoştinţa o
dispreţuieşte, ca pe una ce a fost dată şi altor mulţi oameni, sau ca pe una
ce nu ne făgăduieşte nimic desăvârşit. De această patimă moleşitoare şi
aducătoare de toropeală vom scăpa de ne vom ţine cu tărie cugetul nostru
între hotare foarte înguste, căutând numai la pomenirea lui Dumnezeu.
Căci numai întorcându-se astfel mintea la căldura ei, va putea să se
izbăvească fără durere de acea împrăştiere nesocotită. (Diadoh al Foticeii)1
Credinţă

 Să alergăm cu bucurie şi cu luare aminte către lupta cea bună

neînfricoşîndu-ne de potrivnici noştri care, şi dacă nu-i vedem privesc la faţa
sufletului nostru şi de o vor vedea schimbată din pricina fricii, atunci ne vor
ataca şi mai puternic cunoscând viclenii că ne-am slăbănogit. Deci să ne
înarmăm împotriva lor cu curaj căci nimeni nu porneşte război împotriva
celor ce luptă cu ardoare.
 Pe cât înfloreşte credinţa în inimă, tot pe atât se sârguieşte şi trupul în
slujire; iar când se împiedică în necredinţă - cade, căci ''Tot ce nu este din
credinţă este păcat'' (Romani 14,23).
 Cel ce s-a hotărât în adâncul sufletului şi din toată inima să nu
părăsească lupta până la cea din urmă suflare şi să nu se retragă nici în faţa
a mii de morţi şi primejdii, unul ca acesta nu va cădea cu uşurinţă.
 Îndoiala inimii şi nestatornicia sunt o necontenită pricină de poticnire şi
primejdii. Cei ce se mută cu uşurinţă dintr-un loc în altul sunt cu totul lipsiţi
de pricepere căci nimic nu determină o mai cumplită nerodire ca
nerăbdarea. Mănăstirea în care ai intrat să-ţi fie ţie mormânt înainte de
mormânt. Nimeni în atare situaţie nu iese din mormânt decât la învierea
obştească. Iar dacă unii au ieşit şi altfel, nu uita că au murit din nou. Să ne
rugăm Domnului să nu ni se întâmple şi nouă acelaşi lucru.
 Dacă te-ai legat împreună cu alţii să trăieşti în comunitate şi observi că
nu sporeşti, părăseşte-i fără nici o remuşcare, deşi cel cercat este cercat
oriunde şi tot aşa şi cel dimpotrivă.
 Multe sunt lucrările minţii omului lucrător: meditarea la dragostea lui
Dumnezeu, amintirea de moarte, pomenirea lui Dumnezeu, a Împărăţia
Cerurilor, a râvnei sfinţilor mucenici, amintirea sfintelor puteri - îngerii,
amintirea de momentul ieşirii sufletului, a judecăţii, pronunţarea sentinţei, al
pedepsei. Toate aceste gânduri sunt mari, iar cele pe care le-am enumerat i-
au făcut pe mulţi neputincioşi a mai păcătui. Să începem deci cu cele mari şi
să sfârşim cu cele care nu trebuie uitate.
 Precum ploaia intrând în pământ aduce plantelor o calitate potrivită lor:
dulce celor dulci, amară celor amare, aşa şi harul dăruieşte inimilor
credincioşilor în care pătrunde neschimbat lucrările potrivit nevoilor lor: celui
ce flămânzeşte i se face hrană, celui ce însetează, băutură preadulce, cel
căruia îi este frig - haină, celui ostenit - odihnă, celui ce se roagă - nădejdea
inimii şi celui ce plânge - mângâiere.
 Când primim cu sufletul deschis toate cele neaşteptate întru zdrobirea
inimii, atunci cu adevărat ne-am eliberat de frică.
 Nu întunericul şi aspectul dezolant al locurilor îi întăreşte pe draci
împotriva noastră, ci împuţinarea şi slăbiciunea sufletului nostru, dar uneori
şi pedepsirea noastră din iconomie.
 Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se teme decât de Stăpânul său, cel ce
nu este aşa, se teme până şi de umbra sa.
 Cel ce a biruit frica laşă este vădit că şi-a predat viaţa şi sufletul lui
Dumnezeu.
 Moise, sau mai bine zis Dumnezeu porunceşte ca cel fricos să nu iasă la
război ca nu cumva rătăcirea cea din urmă a sufletului să fie mai mare decât
cea dintâi cădere a trupului, şi pe drept cuvânt.
 Hotărârea neîndoielnică pricinuieşte stăruinţa în necazuri şi în locuri, iar
îndoiala lucrează necredinţa, căderea şi strămutările dese.
 Bărbăţia inimii este un alt ajutor al sufletului după Dumnezeu, precum şi
lenea este un ajutor al păcatului.
 Să nu te tulburi de cazi în fiecare zi, nici să renunţi cumva la luptă, ci stai
bărbăteşte şi cu siguranţă; îngerul care te păzeşte va preţui răbdarea ta.
Rana ta este uşor de tămăduit cât este proaspătă, dar cele vechi
neîngrijite şi învârtoşate sunt greu de vindecat şi au nevoie de multă
osteneală, fier, de brici şi de focul ce le însoţeşte pentru vindecare. Multe
se fac cu vremea de nevindecat, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.

versiune cu diacritice - aici

Credinta

 Daca sunt multe valurile marii, nu este oare cineva care sa-L trezeasca
pe Iisus ca sa certe vanturile si sa faca liniste pentru a-L cunoaste ca
Dumnezeu si a I se inchina?
 Toti suntem slabi sau bolnavi in privinta credintei putand-o afirma cel
mult prin cuvant. Numai cel ce s-a vindecat de o boala fara mijloace
ajutatoare arata ca a crezut cu adevarat.
 De crezi cu adevarat ca Dumnezeu este cel ce te-a adus aici,
incredinteaza-i Lui grija de tine, aruncand asupra Lui toata grija ta si El va
randui precum voieste ale tale. Iar de te indoiesti pentru vreun lucru, sau
pentru boala trupeasca ori pentru niscaiva patimi sufletesti, trebuie sa te
ingrijesti singur precum stii caci indoiala ce apare in cel ce a lasat toata grija
lui Dumnezeu, necazul unei mici suparari, il face sa spuna totdeauna: ''Daca
m-as fi ingrijit de trup n-as fi astfel.'' Dar cel ce se preda pe sine lui
Dumnezeu din toata inima, trebuie sa se predea Lui pana la moarte caci el
stie mai bine decat noi ceea ce este de folos sufletului si trupului nostru si
cu cat il lasa sa fie mai chinuit in trup, cu atat ii aduce mai multa usurare de
pacatele savarsite. Caci nimic nu cere Dumnezeu de la noi decat multumire,
rabdare si rugaciune pentru iertarea pacatelor. In masura in care crezi mai
putin ca se ingrijeste Dumnezeu de ale tale, te ingrijesti tu insuti mai mult
de tine. Aceasta pentru ca nu cumva venindu-ti totusi vreo suparare de pe
urma asa zisei lasari in grija lui Dumnezeu, sa dai vina pe el. Cel ce se lasa
 din credinta tare in grija lui Dumnezeu sa o faca cu gandul de a suporta
chiar moartea caci abia atunci se arata deplina lui credinta ca Dumnezeu il
va scapa cand i se parea ca nu mai este scapare pentru el. Aceasta
bineinteles daca va vrea Dumnezeu sa-l scape.
 Daca Dumnezeu ne da bunatatile vesnice cele negrait de mari si de
pretioase, oare nu va putea El bunul cu mult mai mult sa ne dea acest mic
dar al sanatatii?
 Zis-a Domnul catre Marta: ''De crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu.'',
crede deci si tu si vei vedea pe Lazar inviat din morti stand la masa cu Iisus
si vei vedea si pe Maria sezand langa sfintele Lui picioare izbavita de grijile
Martei.
 Iar despre ochii bolnavi, puternic este Cel ce i-a plasmuit sa-i lumineze
impreuna cu ochii dinauntru cu care daca am vedea, dupa cuvantul
Mantuitorului, n-am mai avea nevoie de cei dinafara care vad desertaciunea
lumii.
 Sa cunoastem taria cea mai mare a puterii care vine sa se uneasca cu
noi, a puterii Stapanului nostru Iisus Hristos care ne-a dat putere sa calcam
in picioare ''serpi, scorpioni si toata puterea vrajmasului''.
 Dumnezeu ne cere noua numai cat putem, dar noi nu dam nici cat putem
datorita moleselii noastre pricinuita de voia noastra. De fapt nu vrem sa
dam cat putem, chiar daca as da cat pot, aceasta ar fi si ea cu mult sub
ceea ce este necesar pentru curatirea mea de pacate, pentru mantuirea
mea. Dar mila lui Dumnezeu implineste nu numai ce nu pot de fapt sa dau,
ci si ceea ce lipseste din ceea ce pot sa dau. Se cere numai sa crezi in
darnicia Lui. Aceasta este indrazneala credintei si Dumnezeu va da datorita
credintei, nu numai pe masura credintei noastre, ci si cat este nevoie.
 Frica de Dumnezeu da putere, ea nu slabanogeste; cu cat mai mare este
frica de Dumnezeu in cineva, cu atat este mai prezent El in acela cu puterea
Lui care se raspandeste din El. De aceea cel plin de frica de Dumnezeu este
plin de puterea Lui caci in frica aceasta este trairea prezentei covarsitoare a
lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu iti da putere sa n-ai frica de altceva, te
ajuta impotriva patimilor iti mobilizeaza si intareste toate resursele de lupta.
In frica Dumnezeu este trait ca Cel ce nu poate fi definit, este o frica ce-ti
deschide orizontul de dincolo de lume care in acelasi timp te atrage, care te
face sa te pocaiesti de pacate, si sa urmaresti binele simtindu-l pe
Dumnezeu ca sustinator al binelui.
 Zi intotdeauna gandului tau: ''Eu si Dumnezeu suntem singuri pe lume si
de nu voi face voia Lui, nu voi fi aflat ca al Lui, ci ca al celui strain.'' (Trebuie
sa ma port ca si cum n-ar fi altul pe lume in afara de mine si de Dumnezeu,
de aceea nu pot face decat sau voia mea sau a lui Dumnezeu. Dar daca o
fac pe a mea nu voi fi socotit ca al lui Dumnezeu, ci ca o fiinta autonoma,
strain de Dumnezeu sau ca a celuilalt a carui voie o fac caci facand voia
mea, ma dovedesc robul orgoliulua meu sau a celui ce mi-a insuflat
mandria.
 Sa privim la Azaria si Anania, care avand incredere in Dumnezeu ca poate
sa-i scape din cuptor, ziceau imparatului: ''Avem in ceruri pe Dumnezeu care
poate sa ne izbaveasca din mainile tale si din cuptorul de foc. Si chiar daca
 nu o va face, noi zeilor tai nu ne inchinam.'' (Daniil 3,16-17) Dumnezeu nu i-
a slavit indata ce i-a lasat, pana ce-au fost aruncati in cuptor, iar cand s-a
aratat tuturor desavarsita lor incredere in Dumnezeu i-a izbavit si i-a slavit
pe ei lasand prin ei pilda celor zabavnici in a crede in Dumnezeu, care zice:
''Iar cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui.''
 Unii calugari auzind de apropierea unor talhari voiau sa plece din
manastire. Dumnezeu care ne-a izbavit pana acum de toate necazurile,
negresit ca ne va izbavi si ne va apara de orice rau. Sa aruncam, deci
asupra Lui toata grija noastra (I Petru 5,7) si toata nadejdea. Oriunde v-ati
afla sa nu va fie teama de nici un rau prin rugaciunea sfintilor. Stati tari in
credinta in Hristos cantand cu Proorocul: ''Domnul este ajutorul meu si nu
ma voi teme, ce-mi va face mie omul?'' Luati seama sa nu vada omenii ca
avindu-L pe Dumnezeu, va temeti de oameni, caci este scris: ''chiar de-as
umbla in mijlocul umbrei mortii nu ma voi teme de rele ca Tu cu mine esti.''
Spune sufletului care se indoieste sa aiba curaj: ''Domnul puterilor este cu
noi, ajutorul nostru este Dumnezeul lui Iacov.'' Va imbratisam pe toti in
Domnul care zice: ''Eu sunt, nu va temeti.''
 Prelungirea bolii sau sfarsitul ei tin de prestiinta lui Dumnezeu, cei ce se
lasa deci cu desavarsire in seama lui Dumnezeu sunt scapati de grija si El
face cum voieste si cum este de folos. Deci fiecare se va folosi de mancare
dupa credinta pe care o are. Dar ce inseamna dupa credinta pe care o are?
Daca Dumnezeu a sfintit toate si le-a curatit spre a se impartasi cei ce cred,
de ele, omul trebuie sa ia cu multumire din cele ce se gasesc nefacind nici o
deosebire. Fiindca nu cele sfinte si curate vatama ci numai constiinta si
banuiala fricoasa si lipsa de credinta, prin socotinta ca-l vatama. Acela fiind
sovaielnic in credinta lui face deosebire intre acestea si de aceea sporeste in
el boala. Daca crede insa in Cel ce a venit si a ''vindecat toata boala si
neputinta in popor'', crede ca puternic este El sa vindece nu numai bolile
trupesti ci si pe ale omului dinauntru. Insa de face deosebire, se fereste de
cele ''vatamatoare'' neavind incredere ca le poate suporta si asa a fost biruit
in cugetul lui dovedindu-se in felul acesta ca neavind o credinta ferma. De
aceea feriti-va sa luati ceva cu patima, caci aceasta vatama sufletul si
trupul. (Cel ce face deosebire intre mancaruri ca unele ce-ar putea sa-l
vatame trupeste si sufleteste, dovedeste ca n-are credinta ca Dumnezeu il
poate feri de ambele feluri de vatamari, sau ca-l poate vindeca de toata
boala trupeasca, fapt care-l fereste si de patima sufleteasca. Unul crezand
ca toate sunt bune si sfintite ca creaturi ale lui Dumnezeu si ca Dumnezeu
poate vindeca orice boala si-l poate feri de orice vatamare, prin credinta lui
ferma are siguranta ca Dumnezeu il va vindeca de orice boala si de aceea
se foloseste de orice mancare fara nici o retinere. Toate lucrurile, intrucat s-
au creat ca daruri ale lui Dumnezeu pentru noi sunt prin aceasta sfinte si
deci nevatamatoare, dar cei ce le deosebesc, unesc cu ele o patima si prin
aceasta le fac vatamatoare. Sfantul Maxim Marturisitorul a spus ca lucrurile
au un sens pur care este de la Dumnezeu dar noi legam de unele sensuri o
patima, daca putem desprinde patima de ele, acestea nu mai sunt
vatamatoare. Deci in libertatea omului sta putinta folosirii curate sau a
intinarii lucrurilor. Trebuie sa ne curatim noi insine de patima ca sa putem
vedea sau folosi lucrurile cum sunt de fapt ele, adica curate. Omul le
murdareste pe toate pentru ca le vede despartite de Dumnezeu, daca insa
 refacem legatura noastra cu Dumnezeu vazandu-le si pe ele ca venind de la
Dumnezeu le readucem la sfintenia lor).
 De crede cineva ca nu se vatama insa simte durerea bolii, ce
trebuie sa cugete ca sa nu cada in necredinta? De mananca cu
credinta dar staruie durerea, nicidecum sa nu intre in indoiala, caci
Dumnezeu l-a lasat in patimirea aceasta stiind ca durerea aceasta il va
izbavi de multe patimi. El trebuie sa-si aduca aminte de cuvintele
Apostolului: ''Cand sunt slab, atunci sunt tare''. Sa nu creada cumva ca
aceasta se datoreaza mancarurilor ce i se par ca-l vatama, ci din ingaduinta
lui Dumnezeu caci chiar de s-ar impartasi de cele socotite bune si
folositoare, cu nimic nu-l pot folosi acestea fara voia si lucrarea lui
Dumnezeu.
 Puterile de la Dumnezeu se dau omului care este deschis lor prin
credinta. Asemenea revarsari de putere se fac prin si deci si din spiritul
nostru.
 Eu, preaiubite frate, in lancezeala mea de odinioara nu m-am aratat
vreunui doctor, nici nu mi-am pus vreun leac pe rana, nu din virtute ci din
lene, ferindu-ma sa umblu prin sate si orase si sa ingreunez pe cineva
facandu-l sa se ingrijeasca de mine nevrednicul, temandu-ma de raspunsul
ce voi avea sa-l dau in ceasul pe care-l si asteptam, vrajmasilor mei. Fericit
este cel ce poate sa rabde, caci se face partas rabdarii lui Iov. Ma gandesc
ca sunt si multe femei care au staruit rabdand in durerile lor trupesti, lasand
totul in seama lui Dumnezeu, incat sa ma rusinez sa-mi spun barbat cu
numele. Cea care sufera de curgerea sangelui parasindu-si gandirea de mai
inainte, dupa ce vazuse ca doctorii trupesti nu i-au putut folosi la nimic
macar ca cheltuise tot ce avea, si-a insusit o alta gandire si a alergat la
Marele si Duhovnicescul Doctor ceresc, care tamaduieste si sufletele
trupurilor. Astfel, boala a fugit speriata de porunca. Apoi cananeanca a lasat
pe oamenii lumii, pe vrajitori, ghicitori vazand desertaciunea mestesugului
lor si a venit la Stapanul strigand: ''Miluieste-ma, Fiul lui David'' si de la o
margine a pamantului la alta s-a vestit tuturor ceea ce i-a facut ei Doctorul
de oameni iubitor. Le las pe celelalte oprindu-ma doar la acestea doua,
gandindu-ma ca doar voi putea ajunge si eu candva la credinta lor ca sa ma
invrednicesc la fericire, caci imi ajung aceste doua femei ca sa ma dea de
rusine nemaifiind nevoie sa mai aduc vorba de credinta si de smerenia
sutasului care nu numai ca a lasat doctorii si vracii timpului si a cazut la
Stapanul, ci s-a si socotit pe sine nevrednic sa-L duca in casa sa, ci I-a spus
cu credinta puternica: ''Spune numai cu cuvantul si se va tamadui sluga
mea''. Astfel marea lui credinta a fost laudata de chiar Mantuitorul celor de
fata.
 Cine are credinta in Hristos ca o teorie si nu trage din ea nici o concluzie
pentru viata lui, avand de fapt o credinta lipsita de viata, de miezul ei cel
viu si roditor, este tot un eretic pentru ca mai mult compromite credinta
decat o slujeste.
 Semnul ca cineva are nadejde in Dumnezeu este sa se scuture de tot
gandul si grija trupului nemaiinchipuindu-si cumva ca are ceva al veacului
acestuia caci altfel si-ar avea nadejdea in aceasta si nu in Dumnezeu.
 In numele Domnului, de ai trebuinta de ceva, spune-mi ca sa-ti dau!
Frate, Dumnezeu sa-ti daruiasca rasplata pentru buna intentie, dar niciodata
trebuindu-mi vreun lucru, n-am spus cuiva ''da-mi'', ci vede Dumnezeu de
am trebuinta de ceva si inseamna cuiva acest gand, iar acela imi aduce iar
eu primesc. Aceasta o spun pentru ca daca cer eu, nu este trebuinta ci
pofta. (Dumnezeu are grija de implinirea trebuintelor oamenilor, nu a
poftelor. Trebuintele sunt cele ce tin de firea data de Dumnezeu; poftele si le
starnesc oamenii cautand cele peste trebuinta firii, sau sunt starnite de
demoni.)
 ''Fiule, n-am voit sa-l necajesc pe acel frate, de aceea am aruncat toata
grija asupra lui Dumnezeu (I Petru 5,7), cautand sa cunosc prin el voia lui
Dumnezeu. Am crezut ca daca vrea Dumnezeu ca noi sa luam acel loc, il va
convinge pe acel frate sa nu se supere, iar de se va supara, se va arata ca
Dumnezeu inca nu voieste ca noi sa luam acel loc. Iata insa ca Dumnezeu la
convins pe acesta si el a primit cu bucurie indeplinindu-se astfel lucru cu
pace.'' S-a minunat atunci fratele de credinta avvei, de nadejdea neclintita
in Dumnezeu, de iubirea lui fata de aproapele si de nelipirea fata de lucrurile
lumii - caci nu l-a biruit nevoia si apasarea unei trebuinte.
 Frate, credinta in Dumnezeu cere ca daca cineva se preda pe sine lui
Dumnezeu sa nu se mai aiba pe sine in stapanirea sa, ci sa se supuna Lui
pana la ultima suflare. Deci orice vine peste el, sa primeasca cu multumire
de la Dumnezeu si aceasta inseamna ''a multumi in toate'' ( I Tesaloniceni
5,18) Daca omul nu primeste cele ce-i vin asupra, nu asculta de Dumnezeu
cautand de fapt sa-si impuna voia sa. Deci credinta este una cu smerenia.
Roaga-te pentru mine si nu te descuraja pentru ca altfel manii pe
Dumnezeu, sustinandu-ti voia ta.
 Tristetea care vine din neincrederea in Dumnezeu da proportii mari
greutatilor venite sau asteptate pricinuind prin aceasta nu numai o inhibitie,
o paralizie a puterilor sufletesti, ci chiar o neputinta de a mai suporta viata -
aceasta inseamna moarte. Cine crede in Dumnezeu relativizeaza toate
greutatile vietii, stie ca ele sunt trecatoare, ca Dumnezeu va interveni la
cererea lui si le va inlatura.
 Daca credem ca Dumnezeu nu minte si ca ''celui ce crede, toate ii sunt
cu putinta'', cum de n-ai dobandit ceea ce-ai dorit?
 Ce sa fac daca sunt ostenit de calatorie, iar unii nu ma gazduiesc si nu-mi
dau de mancare, mie fiindu-mi foame? Gandeste-te, cine este Cel care are
grija de toti si ii hraneste pe toti. Daca deci Acesta ar fi voit sa te hraneasca,
i-ar fi indemnat pe ei sa te primeasca, dar daca nu te-au primit, este vadit
ca Dumnezeu nu a voit, deci nu sunt nicidecum ei de vina, caci toate ce se
fac spre cercarea si mantuirea omului ca sa rabde si sa se osandeasca pe
sine insusi ca nevrednic.
 De cumparati ocrotirea omului, nu va va ocroti Dumnezeu! Nu cauta sa
placi oamenilor caci unul ca acesta se instraineaza de Hristos. Aceasta o
arata Apostolul zicand: ''De as mai placea oamenilor, n-as mai fi robul lui
Hristos.'' Fa-le toate dupa voia lui Dumnezeu si-L vei avea pe El in ajutor.
 Dumnezeu vrea sa-L avem pe El, sau gandul la El in tot ce facem si noi
ne gandim numai la noi ca fiinte autonome, ignorand total omniprezenta si
 maretia lui Dumnezeu ca si cum am putea fi noi sau vreun lucru despartit de
fundamentul ultim al lui.
 Pazeste totdeauna pe Dumnezeu in duhul tau rugandu-te pentru orice
lucru si pazeste cu hotarare caile tale. Nu cauta sa placi oamenilor si vei
primi harul lui Dumnezeu, caci cei ce cauta sa placa oamenilor sunt straini
de Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu nu este cu ei. Sa ai duhul lui
Dumnezeu si El te va invata toate precum e drept, caci fara el nu poti izbuti
cum se cuvine. Nu te teme de nimeni, ci adu-ti aminte de cuvantul: ''Domnul
este ajutorul meu, nu ma voi teme, ce-mi va face mie omul?''
 Ce este indoiala inimii si ce inseamna a fi indoielnic? Indoiala inimii sta in
a te intreba sau a avea mereu in suflet intrebarea: ''Oare Dumnezeu are
mila de mine sau nu?'' Daca cugeti ca nu, aceasta este necredinta, iar de nu
crezi ca Dumnezeu are mai multa mila de tine decat poti intelege, pentru ce
te mai rogi? Apoi a fi indoielnic inseamna a nu te preda cu desavarsirii mortii
pentru Imparatia Cerurilor, ci a te ingriji mai mult de trup.
 Cine alearga la rugaciunile Maicii Domnului si a sfintilor ca la niste munti,
alearga de fapt la credinta in Hristos. Cine nu crede ca Hristos s-a nascut din
Fecioara nu crede ca el este Dumnezeu intrupat. Cine crede in rugaciunile
sfintilor catre Hristos, crede in credinta lor in Acela ca Dumnezeu care deci
ne poate mantui.
 Indoiala produce si ea o boala; cand zici ''nu cred ca sunt sanatos'' simti
cu adevarat un inceput de imbolnavire.
 Daca ''celui ce crede toate-i sunt cu putinta'' unde este atunci credinta
ta? Sau daca ti-ai ales starea unui mort, intreaba-l pe mort daca o mai
doreste pe sotia sa sau daca nu va fi osandit pentru ca venind ea, a curvit.
Daca i-ai lasat pe morti sa-si ingroape mortii lor, pentru ce nu binevestesti
Imparatia lui Dumnezeu? Unde s-a ascuns de la tine cuvantul Scripturii:
''Credincios este Dumnezeu care nu ne va lasa pe noi sa fim ispititi'' iar daca
le patimim pe acestea din necredinta noastra, sa nu invinuim soarele ca nu
lumineaza. De este puternic Cel ce-i zdrobeste pe toti vrajmasii impreuna cu
noi si pentru noi, pentru ce-l barfim ca sta departe de noi daca aceasta ni se
trage din pricina necredintei si lenevirii noastre? Daca nimeni nu-i mai tare
ca El si te falesti zicand: ''Tu cu mine esti'' atunci de ce te mai temi si
tremuri ca un copil avand asemenea aparator? (De ce te vaiti ca nu poti
birui aceasta intristare cand stii ca celui ce crede toate-i sunt cu putinta?
Unde este credinta ta daca socotesti ca nu poti birui intristarea pricinuita de
despartirea de sotie.)
 Daca suntem sensibili la cuvantul lui Hristos in care lucreaza Hristos
Insusi, simtim in constiinta chemarea sau revendicarea Lui si trebuinta de a-
I raspunde afirmativ. Simtim in aceasta chemare atractiva lucrarea Duhului
lui Hristos cel viu si nu o porunca cunoscuta din litera Scripturii, privita ca
exterioara lui Dumnezeu. Simtim pe Hristos Insusi prin Duhul Sau in aceasta
revendicare dulce si neconditionata, simtim o viata noua patrunsa in noi,
aceasta viata ne face sfinti caci in ea ne simtim uniti cu Hristos, izvorul
sfinteniei noastre.
 Sa folosim leacurile ca unii ce n-au ajuns inca la desavarsire dar nu
trebuie sa ne punem nadejdea in ele ci in Dumnezeu care da ''moartea si
 viata'' dupa spusa: ''Eu bat si Eu vindec'' (Deuteronom 32,39). Nu uita deci
ca nu se vindeca cineva fara Dumnezeu.
 Roaga-te frate sa iesim cu pace din putinele noastre zile caci nimic nu
vine la intamplare si ''Cel ce se lipeste de Domnul este un duh cu El.'' ( I
Corinteni 6,7)
 Tot ce face omul din frica de Dumnezeu foloseste sufletului sau.
 Predand fiinta ta ca pe o unealta activa voii celui ce-ti cere sa faci ceva,
care este randuit spre aceasta de Dumnezeu , traiesti predarea ta absoluta,
care-ti cere ceea ce-i spre binele tau prin alta voie concreta. Prin aceasta iti
arati increderea absoluta in Dumnezeu. Voia ta nu se mai interpune intre
tine si El; cand voia ta nu mai inchide intrarea spre interiorul fiintei tale,
atunci il simti pe Dumnezeu in suveranitatea Lui de care atarni in mod
absolut recunoscand aceasta atarnare. A primi din ascultare pentru
Dumnezeu chiar si moartea - aceasta inseamna predarea totala lui
Dumnezeu sau aducerea ca jertfa lui Dumnezeu. Cel ce traieste in aceasta
dispozitie este tot timpul o ''jertfa vie'' lui Dumnezeu capabil de a devei o
jertfa prin moarte. Dar cel ce se preda lui Dumnezeu total primindu-l in sine
se sfinteste caci nu face nimic contrar lui Dumnezeu sau separat de el, ci
numai ceea ce place lui Dumnezeu si din puterea lui Dumnezeu.
 Simtirea prezentei lui Dumnezeu cel Atotputernic da omului putere sa-si
stapaneasca agitatia si frica manifestata in violenta si aroganta celui ce nu-
si cunoaste modestele sale masuri.
 Cel ce vine la Dumnezeu nu trebuie sa se descurajeze si sa se teama,
altfel nu va pune niciodata inceput caii lui.
 Daca Dumnezeu te-a adus aici, El te va si calauzi, iar daca ai venit prin
voia ta, scris este: ''Le-a trimis dupa mestesugirile inimilor lor''. (Psalmi
80,10)
 Deznadejdea paralizeaza orice initiativa si orice efort spiritual; nu mai
crezi in tine, nici in ajutorul lui Dumnezeu.
 Nu poate muri cineva fara hotararea lui Dumnezeu, chiar de-ar fi muscat
de zeci de mii de serpi veninosi. (Chiar muscatura insasi se produce prin
voia lui Dumnezeu.)

Frica de Dumnezeu este o marturie launtrica a sufletului despre prezenta si

puterea lui Dumnezeu. (Fil. XII)
 Sa nu te tulburi niciodata, ci mai degraba sa ne straduim sa privim spre
sarpele de arama pe care l-a facut Moise, dupa cuvantul Domnului. Caci l-a
pus pe el in varful muntelui, ca tot cel muscat de vreun sarpe, privind la el
sa se vindece (Numeri 21,8-9) Domnul nostru Iisus Hristos s-a asemanat cu
sarpele de arama - Fiul lui Dumnezeu s-a facut om , care prin Adam a
devenit sarpe sau dusman al lui Dumnezeu. Dar Fiul lui Dumnezeu s-a facut
om fara pacat, ceea ce s-a aratat in faptul ca s-a facut un sarpe de arama
fara venin sau fara vreo suflare pacatoasa. De aceea la porunca lui
Dumnezeu, Moise l-a inchipuit pe Hristos prin sarpele de arama. Ba intr-un
fel Hristos Insusi lucra prin acel sarpe de arama, privirea la el vindecand pe
 cei pe care veninul serpilor ce-i muscau pe oameni, le pricinuia acestora
moartea. Dar Hristos, omul adevarat, plin de puterea dumnezeiasca, va
scapa pe oameni si de moartea vesnica. (Fil. XII)
 De cauta cineva pe Domnul cu durerea inimii, Domnul il aude, daca cere
intru cunostinta si se ingrijeste cu frica, nu este legat de ceva din ale lumii,
ca sa-l duca pe el neimpiedicat inaintea scaunului de judecata a lui
Dumnezeu, dupa puterea lui. (Fil. XII)
 Ia aminte la tine cu amanuntime, ca unul ce esti totdeauna inaintea lui
Dumnezeu, ca sa nu nadajduiesti nimic de la nimeni decat de la El singur, cu
credinta. Iar de ai trebuinta de ceva, roaga-te lui Dumnezeu ca sa ti se
implineasca trebuinta dupa voia Lui. Si multumeste lui Dumnezeu totdeauna
ca Celui ce ti-a implinit-o, iar de-ti lipseste ceva sa nu-ti pui nicidecum
nadejdea in om, nici sa te intristezi ori sa cartesti, ci suporta cu hotarare
fara tulburare zicand: ''Sunt vrednic de multe necazuri pentru pacatele
mele, dar de voieste Dumnezeu, ma poate milui.'' Astfel cugetand, ti se va
implini toata trebuinta. Ia aminte apoi sa nu voiesti sa primesti ceva de nu
esti asigurat ca Dumnezeu ti-a trimis aceea din roade drepte si astfel sa o
primesti cu pace si cu constiinta impacata. Iar cele ce le vezi venindu-ti din
nedreptate, lupta sau viclenie, respinge-le si le arunca gandind ca ''mai
buna este o particica mica cu frica lui Dumnezeu, decat multe vistierii cu
nedreptate.'' (Sa nu primesti nici o scapare de vreun necaz, sau vreo
usurare a vietii prin vreo fapta nedreapta a ta sau a altuia caci e de preferat
un lucru mai mic ce-ti vine dintr-o fapta dupa Dumnezeu, decat un bine mai
mare venit pe cale necinstita.) (Fil XII)

versiune cu diacritice - aici

Cunoastere, gnoza - ignoranta

 Oamenii se socotesc rationali insa pe nedrept, caci nu sunt rationali.

Unii au invatat cuvintele si cartile vechilor intelepti. Dar rationali sunt
numai aceia care au sufletul rational, pot sa deosebeasca ce este binele si
ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o
au spre cele bune si folositoare sufletului; iar acestea le savarsesc cu multa
multumire catre Dumnezeu. Numai acestia trebuie sa se numeasca
rationali.(Antonie cel Mare)7
 Omul cu adevarat rational are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul
tuturor si sa-L placa; si numai la aceasta isi deprinde sufletul sau: cum sa-i
placa lui Dumnezeu, multumindu-i pentru o asa de mare purtare de grija si
pentru carmuirea tuturor, orice soarta ar avea el in viata. Pentru ca este
nepotrivit sa multumim pentru sanatatea trupului, doctorilor, care ne dau
leacuri amare si neplacute, iar lui Dumnezeu sa nu-I multumim pentru cele
ce ni se intampla cum trebuie, spre folosul nostru si dupa purtarea Lui de
grija. Caci in cunostinta si credinta cea catre Dumnezeu sta mantuirea si
desavarsirea sufletului. (Antonie cel Mare)7
 Cel ce poate imblanzi pe cei neinvatati, ca sa iubeasca invatatura si
indreptarea, facator de om trebuie sa se numeasca. Asemenea si aceia care
indreapta pe cei desfranati catre petrecerea virtuoasa si placuta lui
Dumnezeu, ca unii ce schimba alcatuirea oamenilor. Caci blandetea si
infranarea este fericire si nadejde buna pentru sufletul oamenilor. (Antonie
cel Mare)7
 Om se numeste sau cel rational, sau cel ce ingaduie sa fie indreptat. Cel
ce nu poate fi indreptat este neom, caci aceasta se afla la neoameni. Iar de
unii ca acestia trebuie sa fugim, caci celor ce traiesc laolalta cu pacatul nu
li se ingaduie sa se afle niciodata printre cei nemuritori. (Antonie cel Mare)7
 Cel ce urmareste vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu grijeste de
virtutile sufletului, caci acestea sunt bogatia si hrana sa vesnica. De cele
vremelnice se impartaseste numai pe cat se poate, dupa cum da si voieste
Dumnezeu, folosindu-se cu multumire si bucurie de ele oricat de smerite ar
fi. Mancarea scumpa hraneste numai trupul; cunostinta lui Dumnezeu insa,
infranarea, bunatatea, facerea de bine, buna cinstire si blandetea, acestea
indumnezeiesc sufletul. (Antonie cel Mare)7
 Sufletul este in trup, iar in suflet este mintea si in minte cuvantul. Prin
ele Dumnezeu fiind inteles si preamarit face sufletul nemuritor, dandu-i
nestricaciunea si fericirea vesnica. Caci Dumnezeu le-a daruit tuturor
fapturilor existenta numai pentru bunatatea Sa. (Antonie cel Mare)7
 Mintea vede toate, chiar si cele din Ceruri. Si nimic nu o intuneca fara
numai pacatul. Prin urmare celui curat nimic nu-i este neinteles, iar
cuvantului sau nimic nu-i este cu neputinta de exprimat. (Antonie cel
Mare)7
 Cuvantul care are inteles si este folositor sufletului este dar al lui
Dumnezeu. Iar vorba cea desarta, care cauta sa masoare cerul si pamantul,
marimea soarelui si departarea stelelor, este o nascocire a omului care se
osteneste in desert. Caci cautand cele ce nu folosesc nimic, osteneste in
zadar, ca si cum ar vrea sa scoata apa cu ciurul. Deoarece este cu
neputinta oamenilor a afla acestea. (Antonie cel Mare)7
 Necunostinta lui Dumnezeu este o nesimtire si nebunie a sufletului, caci
raul se naste din nestiinta, iar binele, care mantuieste sufletul, din
cunostinta lui Dumnezeu. Prin urmare daca te vei sargui sa nu faci voile
tale, petrecand cu trezvie si cunoscand pe Dumnezeu, mintea ta va fi cu
grija la virtuti. Daca insa te vei sili sa faci voile tale pentru placere, ametit
de necunostinta lui Dumnezeu, te vei pierde ca dobitoacele, necugetand la
relele ce ti se vor intampla dupa moarte. (Antonie cel Mare)7
 Ochiul priveste cele vazute, iar mintea intelege cele nevazute caci
mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclie care lumineaza sufletul. Cel
ce are minte iubitoare de Dumnezeu si-a luminat inima sa si vede pe
Dumnezeu prin mintea sa. (Antonie cel Mare)7
 Cel care are minte se stie pe sine ca este om stricacios iar cel ce se stie
pe sine pe toate le stie ca sunt fapturile lui Dumnezeu si s-au facut pentru
mantuirea omului. Caci sta in puterea omului sa inteleaga toate si sa
creada drept. Iar un asemenea barbat cunoaste sigur ca cei ce nu pun pret
 pe cele lumesti au osteneala foarte putina, iar dupa moarte dobandesc de
la Dumnezeu odihna vesnica. (Antonie cel Mare)7
 Precum trupul fara suflet este mort, asa si sufletul fara puterea mintii
este nelucrator si nu poate mosteni pe Dumnezeu. (Antonie cel Mare)7
 Sufletul se afla in lume fiind nascut. Mintea este mai presus de lume
fiind nenascuta. Sufletul care intelege lumea si vrea sa se mantuiasca in
fiecare ceas are o lege pe care nu o calca. El cugeta intru sine ca acum e
vreme lunga si de cercetare si nu asteapta sa o faca aceasta judecatorul. El
stie ca-si poate pierde mantuirea primind cea mai mica placere urata.
(Antonie cel Mare)7
 Sufletul cu adevarat rational vazand fericirea celor rai si bunatatea celor
nevrednici nu se sminteste, dorindu-si fericirea lor in viata aceasta, cum fac
oamenii nesocotiti. El cunoaste lamurit nestatornicia lucrurilor, ascunsurile
vietii cu vremelnicia ei si judecata care nu poate fi mituita. Un suflet ca
acela crede ca Dumnezeu nu-l va trece cu vederea nici despre partea
hranei trebuitoare. (Antonie cel Mare)7
 Omului credincios si celui ce vrea sa inteleaga pe Dumnezeu nimic nu-i
este anevoie. Iar daca vrei sa-L si vezi, priveste podoaba si pronia tuturor
celor ce au fost facute si a celor ce se fac cu cuvantul Lui. Si toate sunt
pentru om. (Antonie cel Mare)7
 Dintre cele ce le cugetam, unele isi pun tiparul pe minte si dau o forma,
altele ii dau numai o cunostinta si nu-si pun tiparul pe ea si nici nu-i dau o
forma. De pilda: ''La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu''
lasa un inteles in inima, dar nu dau o forma mintii, nici nu-si pun tiparul pe
ea. Cuvintele: ''luand paine'' dau o forma mintii, iar: ''a frant-o'' iarasi isi
pun tiparul pe ea. Versetul: ''Am vazut pe Domnul sezand pe un scaun inalt
si ridicat'', isi pune tiparul pe minte, afara de ''am vazut pe Domnul''.
Aceste cuvinte, dupa litera par sa-si puna tipar}l pe minte, dar intelesul lor
nu si-l pune. Proorocul a vazut cu un ochi profetic firea rationala, inaltata
prin fapte bune, primind in sine cunostinta lui Dumnezeu. Caci se zice ca
Dumnezeu sade acolo unde se cunoaste, fiindca mintea curata se zice si
scaun al lui Dumnezeu. Dar se zice si de femeie, ca e scaun al necinstei,
intelegandu-se prin femeie sufletul care uraste cele drepte; iar necinstea
sufletului este pacatul si nestiinta. Asadar notiunea de Dumnezeu nu este
dintre cele ce-si pun tiparul pe minte, ci dintre cele ce nu-si pun tiparul pe
minte. De aceea cel ce se roaga trebuie sa se desparta cu totul de cele ce-
si pun tiparul pe minte. Aceasta te face sa te intrebi daca, precum este in
privinta trupurilor si a sensurilor lor, asa este si in privinta celor trupesti si a
ratiunilor lor; si daca altfel se modeleaza mintea privind o minte, si altfel va
fi starea ei cugetand intelesul aceleia? Desigur stim ca cunostinta
duhovniceasca departeaza mintea de sensurile care isi pun tiparul pe ea si
o infatiseaza fara nici un tipar, lui Dumnezeu, fiindca notiunea lui
Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul. Caci Dumnezeu nu este
trup, ci mai degraba din cele ce nu-si pun tiparul. Si iarasi stim ca, dintre
vederile care nu-si pun tiparul pe minte, unele insemneaza fiinta celor
netrupesti, altele ratiunile lor. Dar nu se intampla la fel ca in cazul trupurilor
si al celor netrupesti. Caci in cazul celor trupesti unele isi pun tiparul pe
 minte, altele nu, pe cand dincolo, nimic nu-si pune tiparul pe minte.
(Evagrie Ponticul)7
 Cel ce a dobandit cunostinta si culege din ea rodul placerii nu mai crede
dracului slavei desarte, care ii infatiseaza toate placerile lumii. Caci nu i-ar
putea fagadui un mai mare lucru ca vederea duhovniceasca. Cata vreme
insa n-am gustat din cunostinta sa ne supunem voiosi ostenelilor cu fapta,
aratand lui Dumnezeu tinta noastra: ca toate le facem pentru cunostinta
lui. (Evagrie Ponticul)7
 Pana ce mintea nu s-a ridicat mai presus de contemplarea firii trupesti,
inca n-a privit locul lui Dumnezeu. Caci poate sa se afle in cunostinta celor
inteligibile si sa se faca felurita ca ele. (Evagrie Ponticul)7
 Cunostinta este tot ce poate fi mai bun, caci este impreuna lucratoare a
rugaciunii, trezind din somn puterea de intelegere a mintii, pentru
contemplarea cunostintei dumnezeiesti. (Evagrie Ponticul)7
 Sa parasim lucrurile lumesti si sa tindem spre bunurile sufletului. Pana
cand vom ramanea la jocurile copilaresti, neprimind cuget barbatesc? Pana
cand vom lucra mai fara judecata ca pruncii, neinvatand nici macar de la
aceia cum se inainteaza la lucrurile mai inalte? Caci aceia, schimbandu-se
cu varsta, isi schimba si aplecarea spre jocuri si parasesc cu usurinta
placerea pentru cele materiale. Doar stim ca numai materia copilariei e
alcatuita din nuci, biciuri si mingi. Copiii sunt impatimiti de ele numai pana
ce au mintea nedesavarsita si le socotesc lucruri de pret. Dar dupa ce a
inaintat cineva cu varsta si a ajuns barbat, le arunca pe acelea si se apuca
de lucruri serioase cu multa sarguinta. Noi insa am ramas la pruncie,
minunandu-se de cele ale copilariei, care sunt vrednice de ras, si nu vrem
sa ne apucam de grija celor mai inalte si sa incepem a ne gandi la cele
cuvenite barbatilor. Ci parasind cugetul barbatesc, ne jucam cu lucrurile
pamantesti ca si cu niste nuci, dand prilej de ras celor ce judeca lucrurile
urmand randuiala firii. Caci pe cat este de rusinos sa vezi un barbat intreg
sezand in cenusa si desenand in tarana figuri copilaresti, tot pe atat de
rusinos sa vezi pe cei ce umbla dupa agonisirea bunurilor vesnice,
tavalindu-se in cenusa celor pamantesti si rusinand desavarsirea
fagaduintei, prin indeletnicirea stangace cu cele ce nu se potrivesc cu ei.
Iar pricina acestei stari a noastre, pe cat se vede, sta in faptul ca socotim
ca nu exista nimic mai bun decat cele vazute si nu cunoastem, in
comparatie cu neinsemnatatea celor de acum, covarsirea bunatatilor
viitoare; inconjurati de stralucirea bunatatilor de aici, socotite de pret, ne
legam deplin cu pofta de ele. Caci totdeauna in lipsa celor mai bune se
cinstesc cele mai rele, care mostenesc dreptul acelora. Fiindca daca am
avea o intelegere mai inalta despre cele viitoare, n-am ramanea lipiti de
acestea. (Nil Ascetul)7
 Citind dumnezeiestile Scripturi cugeta la cele ascunse intr-insele; ''caci
cate mai-nainte s-au scris, toate-zice- spre a noastra invatatura s-au scris''.
(Marcu Ascetul)7
 Nestiinta indeamna la impotrivire fata de cele ce sunt de folos si
nerusinandu-se sporeste numarul pacatelor. (Marcu Ascetul)7
 Cel ce nu cunoaste cursele vrajmasului va fi ucis cu usurinta; si cel ce
nu stie pricinile patimilor va cadea. (Marcu Ascetul)7
 Cel ce dispretuieste cunostinta si se lauda cu lipsa de invatatura nu e
simplu numai in cuvant, ci si in cunostinta. (Marcu Ascetul)7
 Precum altceva e maiestria cuvantului si altceva priceperea, tot asa
altceva este simplitatea in cuvant si altceva priceperea. (Marcu Ascetul)7
 Simplitatea cuvintelor nu vatama pe cel preacuvios, precum nici
maiestria cuvintelor pe cel smerit la cuget. (Marcu Ascetul)7
 Nu zice: ''Nu stiu ce se cuvine si deci sunt nevinovat daca nu fac aceea.''
Daca le-ai face pe toate cate le stii ca sunt bune, ti s-ar descoperi pe urma
si celelalte, cunoscandu-se una din cealalta. De aceea nu-ti foloseste sa
cunosti cele de al doilea, inainte de implinirea celor dintai. Caci ''cunostinta
ingamfa'', indemnand la nelucrare, iar ''dragostea zideste'', indemnand la
rabdarea tuturor. (Marcu Ascetul)7
 Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le prin fapte si nu le intinde in
vorbe multe, ingamfandu-te in desert cu simpla lor intelegere. (Marcu
Ascetul)7
 Cel ce a lasat fapta si se reazema pe cunostinta simpla tine in loc de
sabie cu doua taisuri bat de trestie, care in vreme de razboi, cum zice
Scriptura, gaureste mana si strecoara in ea otrava firii inainte de cea a
vrajmasilor. (Marcu Ascetul)7
 Cel ce nu cunoaste adevarul nu poate nici crede cu adevarat. Caci
cunostinta naturala premerge credintei. (Marcu Ascetul)7
 Cel ce primeste cuvintele adevarului primeste pe Dumnezeu Cuvantul.
Caci zice: ''Cel ce va primeste pe voi pe Mine ma primeste''. (Marcu
Ascetul)7
 Cel ce zice ca cunoaste toate mestesugurile diavolului, se da pe sine ca
desavarsit fara sa stie nimic. (Marcu Ascetul)7
 Unii numesc intelepti pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile, dar
intelepti sunt cei ce stapanesc voile lor. (Marcu Ascetul)7
 Daca esti iubitor de invatatura, fa-te iubitor si de osteneala. Caci simpla
cunostinta ingamfa pe om. (Marcu Ascetul)7
 Adeseori, din negrija pentru fapte, se intuneca si cunostinta. Caci
lucrurile, a caror implinire a fost nesocotita, s-au sters in parte si din
amintire. (Marcu Ascetul)7
 Scriptura de aceea ne indeamna sa dobandim cunostinta lui Dumnezeu,
ca sa-L slujim Lui cum se cuvine prin fapte. (Marcu Ascetul)7
 Nu pot fi iertate din inima greselile cuiva, fara cunostinta adevarata.
Caci aceasta ii arata fiecaruia toate greselile cate le face. (Marcu Ascetul)7
 Mintea, care a uitat de cunostinta adevarata, se lupta pentru cele
protivnice, ca pentru unele ce-i sunt de folos. (Marcu Ascetul)7
 Tuturor relelor le premerge nestiinta; iar a doua dupa nestiinta e
necredinta.7
 Cunostinta lucrurilor creste in proportie cu implinirea poruncilor; iar
cunoasterea adevarului, pe masura nadejdii in Hristos. (Marcu Ascetul)7
 Cunostinta lucrurilor foloseste omului in vreme de ispita si de trandavie.
Dar in vreme de rugaciune il pagubeste. (Marcu Ascetul)7
 Cel ce a invatat bine legea se teme de legiuitor; iar temandu-se de El se
fereste de tot raul. (Marcu Ascetul)7
 Cel ce nu cunoaste judecatile lui Dumnezeu merge cu mintea pe un
drum inconjurat de amandoua partile de prapastii si usor de rasturnat de
orice vant. Cand e laudat, se umfla de mandrie; cand e dojenit, se otareste;
cand ii merge bine, isi pierde cuviinta; cand ajunge in suferinte, se
tanguieste; de intelege ceva cauta numaidecat sa arate; cand nu intelege,
se face ca intelege; daca e bogat, se ingamfa; daca e sarac, se face ca nu
e; cand se satura, e plin de indrazneala; cand posteste, se umple de slava
desarta; cu cei ce-l mustra se ia la cearta; iar pe cei ce-l iarta ii socoteste
prosti. Daca, prin urmare, cineva n-a dobandit, prin harul lui Hristos,
cunostinta adevarului si frica de Dumnezeu, se raneste cumplit nu numai
de patimi, ci si de alte intamplari. (Marcu Ascetul)7
 Intelepciunea nu sta numai in a cunoaste adevarul din inaltimea
naturala, ci si in a rabda rautatea celor ce ne fac nedreptate, ca pe a
noastra proprie. Caci cei ce raman la cea dintai se umfla de mandrie; iar cei
ce au ajuns la a doua au dobandit smerenie in cugetare. (Marcu Ascetul)7
 Definitia cunostintei: a te uita pe tine cand te gandesti la Dumnezeu.
(Diadoh al Foticeii)7
 Cuvantul duhovnicesc umple de siguranta simtirea mintii, caci e purtat
de lucrarea dragostei ce izvoraste din Dumnezeu. De aceea mintea noastra
se indeletniceste, fara sa fie silita, cu grairea despre Dumnezeu. Caci nu
simte atunci vreo lipsa care provoaca grija. Fiindca atat de mult se largeste
prin vederi, cat vrea lucrarea dragostei. Bine este deci sa asteptam
totdeauna cu credinta, ca sa primim prin dragoste iluminarea pentru a
cuvanta. Caci nimic nu e mai sarac decat cugetarea care, stand afara de
Dumnezeu, filozofeaza despre Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7
 Nici cel ce este inca luminat nu se cade sa se apropie de vederile
duhovnicesti; nici cel invaluit din belsug de lumina bunatatii Preasfantului
Duh sa nu inceapa a cuvanta, pentru ca lipsa luminii aduce nestiinta; iar
belsugul nu ingaduie sa vorbeasca. Caci sufletul fiind atunci beat de
dragoste catre Dumnezeu, vrea sa se desfateze cu glas tacut de slava
Domnului. Prin urmare numai cel ce tine mijlocia iluminarii, trebuie sa
purceada a grai despre Dumnezeu. Caci aceasta masura daruieste
sufletului cuvinte pline de stralucire. Iar stralucirea iluminarii hraneste
credinta celui ce graieste intru credinta. Caci randuiala este ca cel ce invata
pe altii sa guste, prin dragoste, el mai intai din rodul cunostintei, asa cum
plugarul care se osteneste trebuie sa se impartaseasca el mai intai din
roade. (Diadoh al Foticeii)7
 Atat intelepciunea, cat si cunostinta, cat si celelalte daruri dumnezeiesti
sunt ale unuia si aceluiasi Duh Sfant. Dar fiecare din ele isi are lucrarea sa
deosebita. De aceea unuia i s-a dat intelepciune, altuia cunostinta intru
acelasi Duh, marturiseste Apostolul. Cunostinta leaga pe om de Dumnezeu
prin experienta, dar nu indeamna sufletul sa cuvanteze despre lucruri. De
aceea unii dintre cei ce petrec in viata monahala sunt luminati de ea in
simtirea lor, dar la cuvinte dumnezeiesti nu vin. Daca insa se da cuiva pe
 langa cunostinta si intelepciune, in duh de frica, lucru ce rar se intampla,
aceasta descopera insasi lucrarea cunostintei, prin dragoste. Fiindca cea
dintai obisnuieste sa lumineze prin traire, a doua prin cuvant. Dar
cunostinta o aduce rugaciunea si linistea multa, cand lipsesc cu desavarsire
grijile; iar intelepciunea o aduce meditarea fara slava desarta a cuvintelor
Duhului, si mai ales harul lui Dumnezeu pe care o da. (Diadoh al Foticeii)7
 Cuvantul duhovnicesc pastreaza sufletul celui ce-l graieste pururi
neiubitor de slava desarta. Caci mangaind toate partile sufletului prin
simtirea inimii, il face sa nu mai aiba trebuinta de slava de la oameni. De
aceea ii pazeste pururi cugetarea fara naluciri, prefacand-o intreaga in
dragostea de Dumnezeu. Dar cuvantul intelepciunii lumesti il indeamna pe
om pururi spre iubirea de slava. Caci neputand mangaia si satisface pe cei
ce-l graiesc, prin experienta simtirii, le daruieste placerea laudelor, fiind el
insusi o plasmuire a oamenilor iubitori de slava. Vom cunoaste deci fara
ratacire aceasta inraurire a cuvantului lui Dumnezeu, daca vom cheltui
ceasurile cand nu graim, in tacere lipsita de griji si in pomenirea fierbinte a
lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7
 Cand cercetam adancul credintei, se tulbura, dar cand il privim cu
dispozitia simpla a inimii, se insenineaza. Caci adancul credintei, fiind apa
uitarii relelor, nu rabda sa fie cercetat de cugetari iscoditoare. Sa plutim
deci pe aceste ape cu simplitatea intelegerii, ca sa ajungem la limanul voii
lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7
 Cel ce s-a impartasit de sfanta cunostinta si a gustat din dulceata lui
Dumnezeu, nu mai trebuie sa judece pe nimeni niciodata. Fiindca dreptatea
capeteniilor lumii acesteia e coplesita cu totul de dreptatea lui Dumnezeu.
Caci care ar fi deosebirea intre fiii lui Dumnezeu si oamenii veacului
acestuia, daca dreptul acestora n-ar aparea ca nedesavarsit fata de
dreptatea acelora? De aceea cel dintai se numeste drept omenesc, iar cea
de-a doua dreptate dumnezeiasca. Astfel Mantuitorul nostru fiind ocarat nu
raspundea cu ocara, dat la chinuri nu ameninta, ci rabda in tacere sa fie
dezbracat si de haine si pentru mantuirea noastra a suferit durere; ba, ceea
ce e mai mult, se ruga Tatalui pentru cei care il chinuiau. Dar oamenii lumii
nu inceteaza sa se judece pana ce nu-si iau cu adaos inapoi lucrurile de la
cei cu care se judeca, mai ales cand isi primesc dobanzile inainte de a li se
plati datoria. Asa incat dreptul lor se face adeseori inceput de mare
nedreptate. (Diadoh al Foticeii)7
 Toate darurile (harismele) Dumnezeului nostru sunt bune foarte si
datatoare de toata bunatatea. Dar nici unul nu ne aprinde si nu ne misca
inima asa de mult spre iubirea bunatatii Lui, cum o face harisma cuvantarii
de Dumnezeu (teologia). Caci aceasta fiind un rod timpuriu al bunatatii lui
Dumnezeu, daruieste sufletului cele dintai daruri. Ea ne face mai intai sa
dispretuim cu bucurie toata dragostea de viata, ca unii ce avem, in locul
poftelor stricacioase, ca bogatie negraita, cuvintele lui Dumnezeu. Apoi
lumineaza mintea noastra cu focul care o preschimba, incat o face sa fie in
comuniune cu duhurile slujitoare. Sa pasim deci, iubitilor, cu toata inima
spre aceasta virtute, cei ce ne-am pregatit pentru ea. Caci ea este
frumoasa, atotvazatoare si departeaza toata grija, hranind mintea cu
cuvintele lui Dumnezeu in fulgerarile luminii negraite; ca sa nu spun multe,
ea pregateste sufletul rational pentru comuniunea nedespartita cu
 Dumnezeu, prin Sfintii Prooroci, ca si intre oameni (o minune!) sa se cante
limpede stapanirea lui Dumnezeu, in sunete dumnezeiesti, armonizate de
aceasta dumnezeiasca aducatoare a miresei la mirele ei. (Diadoh al
Foticeii)7
 Mintea cuvantatoare de Dumnezeu (teologica), indulcindu-si si
incalzindu-si sufletul cu insesi cuvintele lui Dumnezeu, dobandeste
nepatimirea in masura potrivita. Caci ''cuvintele Domnului, zice, sunt
cuvinte curate, argint lamurit in foc pe seama pamantului''. Iar mintea
cunoscatoare (gnostica), intarita prin experienta cu lucrul, se ridica mai
presus de patimi. Dar si mintea cuvantatoare de Dumnezeu gusta din
experienta celei cunoscatoare, daca se face pe sine mai smerita, precum si
mintea cunoscatoare gusta din virtutea contemplativa (vazatoare), daca isi
pastreaza neratacita puterea discriminatoare a sufletului. Caci nu se
intampla ca sa se dea amandoua darurile in intregime fiecarei minti. Iar
pricina este ca amandoua sa se minuneze de ceea ce are mai mult cealalta
decat ea si asa sa sporeasca in ele smerita cugetare, impreuna cu ravna
dreptatii. De aceea zice Apostolul: ''Unuia prin Duhul i s-a dat cuvant de
intelepciune, altuia cuvant de cunostinta in acelasi Duh''. (Diadoh al
Foticeii)7

versiune cu diacritice - aici

Curaj - frica, lasitate

 Nu se cuvine ca sufletul rational si luptator sa se sperie si sa se

infricoseze indata de patimile care vin asupra lui, ca nu cumva sa fie
batjocorit de draci, ca fricos. Caci tulburat de nalucirile lumesti sufletul isi
iese din limanul sau. Sa stim ca virtutile noastre sufletesti ni se fac
inaintemergatoare ale bunurilor vesnice, iar pacatele de bunavoie pricini
ale muncilor. (Antonie cel Mare)8
 Pregateste-te ca uf luptator incercat. De vei vedea fara de veste vreo
nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa impotriva ta, sau
lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo
forma uracioasa si sangeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept,
marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai.
(Evagrie Ponticul) 8
 Ingrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si
''rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de
cortul tau, ca ingerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine'', iar acestia
vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul)8
 De te vor ameninta dracii, aratandu-se deodata din vazduh ca sa te
inspaimante si sa-ti rapeasca mintea, sa nu te infricosezi de ei si sa nu ai
nici o grija de amenintarea lor, caci ei se tem de tine, incercand sa vada
daca le dai atentie, sau il dispretuiesti cu desavarsire. (Evagrie Ponticul)8
 Despre frate duhovnicesc am cetit ca, rugandu-se el, a venit o naparca
si s-a lipit de piciorul lui. Dar el nu a coborat mainile, mai-nainte de ce nu
si-a implinit rugaciunea obisnuita. Si intru nimic nu s-a vatamat cel ce iubea
pe Dumnezeu mai mult decat pe sine insusi. (Evagrie Ponticul) 8
 Sa ai in rugaciunea ta ochi neimprastiat si, lepadandu-te de trupul si
sufletul tau, traieste prin minte. (Evagrie Ponticul)8

Curvia - curatia

 Din patru lucruri se inmulteste curvia trupului: din somnul pe nesaturate,

din glume si din impodobirea trupului. (Avva Isaia)
 Neprihanit este cel ce nici macar in somn nu mai simte in sine vreo
miscare cat de slaba a desfranarii. Neprihanit este cel ce a dobandit o totala
insensibilitate fata de trupuri, oricare le-ar fi frumusetea, iar regula si
definitia desavarsitei puritati consta in aceasta: a avea aceiasi atitudine
catre cele insufletite si cele neinsufletite, rationale si cele lipsite de ratiune.
 Cel care a dobandit neprihanirea sa nu-si inchipuie cumva ca a castigat-o
prin forte proprii, caci este cu neputinta ca cineva sa-si biruiasca firea. Unde
s-a biruit firea, este vadit ca acolo-i de fata Cel mai presus de fire.
 Inceputul curatiei este neconsimtirea gandurilor spurcate si cand in
timpul somnului apar scurgeri necauzate de imagini tulburatoare. Mijlocul
este marcat de miscari firesti cauzate de indestularea bucatelor dar
neinsotite de inchipuiri obscene si izbavire de orice scurgeri. Iar sfarsitul
este moartea trupului fata de aceste miscari, inainte de moartea gandurilor
(gandurile se mai pot ivi in minte dar trupul nu mai reactioneaza deloc).
 Cel ce a alungat cainele acesta cu ajutorul rugaciunii se aseamana celui
ce lupta cu un leu, dar cel ce il infrange pe acesta cu impotrivirea in cuvant
se aseamana celui ce-si urmareste dusmanul. Cel care respinge dintr-o data
navala lui, desi se afla inca in trup, s-a sculat din sicriu.
 Daca semnul adevaratei puritati este disparitia inchipuirilor din timpul
somnului sau insensibilitatea fata de ele, apoi culmea desfranarii este aceea
de a avea scurgeri treaz fiind in urma gandurilor care ne umbla prin minte.
 Sa nu crezi trupului atata vreme cat traiesti si sa nu-i dai indrazneala
pana nu te vei intalni cu Hristos.
 Nu indrazni sa crezi ca infranandu-te nu vei mai putea cadea, caci un
oarecare nemancand nimic a fost aruncat din cer (Cel ce crede ca
infranandu-se nu va cadea, zamisleste mandria si prin aceasta a si cazut
precum a cazut si satana din cer fara sa manance nimic.)
 Bine a spus oarecare dintre gnostici atunci cand au definit indepartarea
de lume ca pe o dusmanie fata de trup si lupta impotriva stomacului.
 In general vorbind, caderile la cei incepatori provin intotdeauna din
desfatarea cu mancari, la cei de mijloc, din mandrie, de care e adevarat, nu
sunt scutiti nici cei dintai, iar in cei ce se apropie de desavarsire, numai din
osandirea aproapelui.
 Nu incerca sa alungi demonul desfranarii prin rationamente si argumente
contrarii pentru ca acesta este mult prea puternic ca sa fie catusi de putin
afectat de acestea, ca unul ce are in ajutor inclinarile rele ale propriei
noastre firi.
 Cel ce voieste sa-si biruie trupul sau sa se lupte prin puterea proprie, in
zadar alearga caci de nu va nimici Domnul casa trupului si nu o va zidi pe
cea a sufletului in zadar posteste, privegheaza cel ce vrea sa o strice.
 Pune inaintea Domnului slabiciunea firii tale recunoscand intru toate
neputinta proprie si vei lua darul neprihanirii pe nesimtite.
 Cand diavolul voieste sa arunce doua persoane intr-o legatura de rusine,
dupa ce cearca slabiciunea ambelor parti, deindata arunca focul patimii
acolo unde stie ca prinde mai repede.
 Sa fim atenti si in aceasta ca sa observam care este dulceata care ne-o
procura demonul desfranarii prin cantarea de psalmi.
 Sa ne ferim de pipait si atingere caci negresit ne vom pangari trupeste,
nimic nefiind mai primejdios decat acest simt. Adu-ti aminte de cel ce si-a
infasurat mana in rasa cand a voit sa-si ajute mama bolnava si fa-ti mana
moarta spre a nu te apropia de cele firesti ori nefiresti, de trupul tau sau al
altuia. (Maica faptei este atingerea, precum a acesteia - vederea si a
acesteia - auzul si mirosirea. Deci, daca cineva nu vine condus de acestea la
atingere ci cade mai degraba cu gandul, nu vine la fapta; mai bine zis nu se
napusteste spre fapta rea - de aceea sa fugim incepand chiar de la privire.)
 Negresit, nimeni nu trebuie sa se atinga cu mainile sau cu un alt
madular, chiar de-ar fi rude apropiate; si nu numai aceasta, dar nici macar
sa nu tinem dezgolit vreun madular al nostru, mai ales daca cineva este
razboit de trup. Nici sa nu ne scarpinam, caci atingerea e maica pacatului.
 Aducerea aminte de moarte sa se culce si sa se scoale cu tine, tot asa si
rugaciunea lui Iisus, caci nu vei afla alte ajutoare mai mari ca acestea in
somn. Cand ne intindem pe asternut trebuie sa fim cu multa grija pentru ca
in timpul somnului mintea singura fara de trup se lupta cu demonii prin
gandurile ce-au strabatut-o in timpul zilei, iar daca gandurile ce ne-a
preocupat au fost indreptate spre placerile trupesti, mintea va fi o
tradatoare a cauzei sale insati si a trupului.
 Nimeni sa nu se invoiasca a se gandi ziua la nalucirile sale din timpul
somnului, caci intentia demonilor este aceea de a ne pangari starea de
veghe cu cele visate.
 In vremea razboiului desfranarii de un real ajutor este: sacul, cenusa,
starea in picioare de toata noaptea, foamea, limba arsa de sete, asezarea in
cosciug si inainte de toate umilinta. De neaparata trebuinta este ajutorul
unui parinte sau a unui frate sarguincios caci ar fi o minune sa se poata
mantui din ocean o corabie singura.
 Inviere in aceasta viata pamanteasca este cea venita prin schimbarea
moravurilor caci cand desfranatul se face neprihanit si lacomul - milostiv si
cel aspru - bland, a venit la inviere inca aici ca o arvuna a celei viitoare. Si
cum e aceasta inviere? Prin faptul ca pacatul a fost omorat si dreptatea s-a
inaltat, caci viata cea veche a incetat si cea a tot noua si ingereasca e traita.
La invierea de obste trupul fiind total induhovnicit intr-o comuniune
dialogica cu Dumnezeu va fi cu totul neprihanit, deci nestricacios.
 Sa fugim, ca sa nu vedem, nici sa auzim de fructul din care ni s-a
poruncit sa nu gustam caci m-as mira sa ne socotim mai tari decat proorocul
David. (Priveste aici folosul mutarii din locul care favorizeaza pacatul, caci
Duhul Sfant invatand pe parinti ca cel ce se invoieste isi poate schimba
moravurile din schimbarea locului, acesta striga: ''fugiti de locul caderilor!''
Cel ce nu se departeaza de pricinile patimilor, e atras cu voie si fara voie de
pacat iar pricinile pacatului sunt acestea: vinul, femeile, bunastarea si
propasirea trupului; nu pentru ca acestea sunt prin fire pacat, ci pentru ca
firea inclina prin ele spre faptuirea pacatului. De aceea omul trebuie sa se
pazeasca cu sarguinta.)
 Multe sunt chipurile in care lucreaza sarpele poftei trupesti: celor
necercati le insufla sa guste numai din acea dulceata si pe urma sa inceteze;
pe cei cercati ii starneste ticalosul la aducere aminte. Multi din cei dintai
sunt razboiti din necunoasterea raului, dar ceilalti sufera razboaie ca unii ce-
au trecut deja prin tina acestei uraciuni, dar de multe ori se intampla si
dimpotriva.
 Gasim la parintii care lamuresc lucrurile in chipul cel mai amanuntit si un
alt inteles subtire al gandurilor viclene - un impuls care apare brusc si nu-i
lasa timp de gandit celui atacat, dezlantuind cu putere in el focul pacatului.
Nimic nu apare cu o miscare atat de surprinzatoare si rapida mai greu de
observat ca aceasta a curviei, care-si face prezenta in suflet chiar si numai
de la o simpla amintire asupra careia mintea nu apuca sa staruie. Daca a
reusit cineva sa inteleaga o astfel de subtilitate prin ajutorul lacrimilor sa ne
invete si pe noi cum se poate curvi numai dintr-o singura privire, din pipait,
dintr-o atingere neatenta de cineva sau din ascultarea vreunei melodii - fara
chiar a avea timp sa cugete catusi de putin. (Este vorba despre ganduri sau
imagini care urca dintr-o data si pe nesimtite din regiunile inferioare ale
sufletului, din ''subconstient'' pentru a dezlantui o patima. Robirea urmeaza
insotirii si cere timp si un mod de dezvoltare dar uneori este unita cu rapirea
si se produce repede, fara a mai fi nevoie de obisnuinta, fara timp si fara un
teren deja pregatit. Ea aduce vatamarea prin simple ganduri si simtiri in
vremea in care suntem rapiti.)
 Gandurile patimase se nasc din simturile trupului, din amintirea
experientelor patimase anterioare, printr-o vedere placuta, printr-o atingere
a vreunui trup, prin mirosirea unei bune miresme, prin auzirea vreunui glas
dulce. Sa invete acestea cel ce poate in Domnul, caci ele sunt foarte
folositoare si trebuincioase celor ce se indeletnicesc cu faptuirea prin
cunostinta, dar pentru cel ce lupta in simplitatea inimii acestea nu-i sunt de
folos caci cunostinta nu este a tuturor. Cu toate acestea nici fericita
simplitate nu o au toti ca pavaza fata de vicleniile dracilor.
 Demonul acesta pandeste si observa cu atentie vremurile prielnice mai
mult decat ceilalti cautand ticalosul sa ne razboiasca mai ales atunci cand
nu putem sa ne rugam si trupeste impotriva lui. Este de folos celor ce n-au
dobandit inca adevarata rugaciune a inimii sa-si chinuie trupul intru
rugaciunea cea exterioara: intinderea mainilor, lovirea pieptului, ridicarea
ochilor intru curatie spre cer, murmurul gemetelor si deasa plecare a
genunchilor. Neputind deseori face acestea din pricina persoanelor care sunt
de fata, demonii tocmai atunci se reped si ne razboiesc, neavind inca taria
sa le rezistam prin statornicia mintii si prin puterea nevazuta a rugaciunii,
vrand nevrind incepem sa slabim in fata lor. retrage-te atunci in graba intr-
un loc ferit si aici ridica privirile spre cer, intinde-ti mainile in forma de cruce
fara a le misca pentru ca prin aceasta infatisare sa rusinezi pe Amalic si sa-l
biruiesti. Striga catre Cel ce te poate mantui, nu prin cuvinte pretentioase, ci
prin vorbe smerite. Incepe mai intai de toate cu : ''Miluieste-ma ca
neputincios sunt'' si atunci vei simti puterea Celui Preainalt si vei izgoni in
chip nevazut pe cei nevazuti, prin ajutor nevazut. Cel ce s-a obisnuit sa se
roage astfel il va putea izgoni repede chiar si numai cu sufletul singur pe
vrajmas caci al doilea lucru este darul dat de Dumnezeu lucratorilor celui
dintai, lucru care este conform dreptatii.
 Cine a biruit trupul? Cel ce si-a zdrobit inima; dar cine si-a zdrobit inima?
Cel ce s-a tagaduit pe sine, caci cum nu se va zdrobi cel ce a murit voii sale?
 Exista un demon care atunci cand ne intindem in pat ne sageteaza cu
cugete pacatoase si josnice pentru ca descurajandu-ne ca avem astfel de
ganduri spurcate sa nu ne mai ridicam la rugaciune impotriva lui si astfel
adormind in ganduri murdare sa avem visuri intinate.
 Daca desfranarea sta in aceea ca cel stapanit de ea se infierbanta si
dupa animalele necuvantatoare, firea nepatimirii are fata de toate o simtire
ca fata de cele neinsufletite.
 Cauta pastorule virtutea fara de care nu va putea vedea nimeni pe
Domnul si fa-i pe fiii tai sa o castige inainte de toate pe aceasta, izbavindu-i
pe ei cu totul de vederea oricarei fete netede si asemanatoare celor
femeiesti.
 Daca pazim trupul nepatat de atingerea femeii, dar inima noastra se
uneste cu gandurile spurcate, nu avem nici un folos.

Curvia - curatia

 Sa n-ai prietenie prea mare cu careva de aceeasi varsta caci aceasta

stare de suflet nu te lasa sa ajungi la plans. Infraneaza-ti ochii sa nu ia
aminte la cineva si nu vei umple inima ta de cumplita indrazneala care duce
la pierzanie sigura.
 Tineretea trebuie sa se pazeasca in toate cu mare grija caci diavolul ii
doboara repede pe tineri. Mai intai incep sa vorbeasca cand se intalnesc ca
pentru folosul sufletului, ba de multe ori chiar si fara acest motiv. Dupa
aceea trec la altele cum ar fi pofta, indrazneala, clevetirea si alte multe rele.
Asa se implineste cu ei spusa: ''Incepand de la duh, acum sfarsiti in trup?
Toate acestea le-ati patimit in zadar.'' Asa ajung tinerii la cadere: de la a
incepe sa vorbeasca unii cu altii fara judecata si de a sedea impreuna.
Masura iubirii lor intreolalta aceasta sa fie: sa nu se cleveteasca unii pe altii,
sa nu se urasca, sa nu se iubeasca pentru frumusetea trupului, nici pentru
vreo lucrare trupeasca oarecare; sa nu sada unii cu altii fara de mare
trebuinta ca sa nu cada in indrazneala care nimiceste roadele monahului si-l
lasa ca pe un pom uscat caci spune Apostolul ca vorbirile rele strica
obiceiurile bune. (I Cor. 15,33)
 Ce sa fac parinte caci sunt tulburat de gandul desfranarii? -
Chinuieste-te cat poti ca aceasta iti sta in putere, dar nu te increde in
aceasta, ci in iubirea si acoperamantul lui Dumnezeu. Si nu lancezi caci
lancezeala este inceputul tuturor relelor si pe langa aceasta pazeste-ti ochii
cu desavarsire.
 De e nevoie sa vorbesti cu unii, cheama numele Domnului in ajutor
zicand: ''Doamne Iisuse, acopera-ma si ajuta slabiciunii mele!'' si
indrazneste caci va sfarama sageata vrajmasilor caci numele Lui pricinuieste
nelucrarea raului.
 Ce inseamna cuvantul: ''Ia seama sa nu te rapeasca gandul
curviei''? - Acest cuvant se potriveste nu numai curviei, ci si altor pacate;
aceasta o patimeste mintea din pricina imprastierii, deci omul trebuie sa se
adune in sine zicand: ''Doamne, iarta-ma pentru numele Tau cel sfant ca din
negrija mea mi s-a intamplat acestea si izbaveste-ma de imprastiere si de
toata cursa vrajmasului ca a Ta este slava in veci. Amin.
 Cand vrajmasul a uscat izvorul lacrimilor din inima ta, l-a umplut pe cel
de sub pantecele tai.
 De unde vine pornirea trupului? - pornirea trupului vine din negrija
caci negrija mana fara sa-ti dai seama sa judeci si sa osandesti pe aproapele
si asa te tradeaza. Cand Israil slujea cu adevarat lui Dumnezeu, Acesta il
pazea de dusmani, dar cand nu se mai ingrijea sa-I slujeasca cu adevarat,
Dumnezeu ii lasa pe dusmanii lui sa-l asupreasca.
 Supararea ta din pricina curviei vine de la gandurile tale impotriva
aproapelui si de la judecarea lui, dar si de la familiaritatea indrazneata cu
cei cu care ti-am spus sa nu mai ai aceasta indrazneala.
 De multe ori am fost ispitit si eu in tineretea mea de catre dracul curviei
dar m-am ostenit luptand cu gandurile, impotrivindu-ma si neinvoindu-ma
cu ele caci puneam inaintea ochilor chinurile cele vesnice si facand astfel in
fiecare zi vreme de sapte ani, m-a usurat Dumnezeu de ele. Acestei ispite ii
pune capat rugaciunea neincetata insotita de plans. Deci nu te lasa slabit de
demoni ca sa privesti la acea fata de care esti ispitit ori sa intri in vorba cu
acela si chiar de-ai ajunge fara voia ta sa te intalnesti cu el, trage-ti privirea
de la el cu iscusinta, cu frica si cu hotarare si sa nu-ti predai auzul glasului
sau. Iar daca acel frate ar intra in vorba cu tine de la sine sau s-ar aseza
langa tine fara sa stie ca te ispiteste departeaza-te de el cu iscusinta in chip
 cuviincios si fara graba. Spune gandului tau: ''Adu-ti aminte de judecata cea
infricosatoare a lui Dumnezeu si de rusinea ce o vor suferi cei ce fac cele
spurcate.'' Lupta deci cu putere impotriva gandurilor tale si vei afla prin
rugaciunea sfintilor ajutorul lui Dumnezeu.
 Din negrija, uitare si nepasare mintea se orbeste treptat si ajunge sa ia
aminte la cel pe care-l poftesti, apoi graieste omul cu el nascocind motive ca
sa-i graiasca si sa sada impreuna cu el venind astfel pe toate caile la
implinirea poftei sale. A lasa gandul sa zaboveasca in acestea inseamna a
mari razboiul care duce in cele din urma la cadere sigura, daca nu cu trupul,
macar cu duhul prin indulciri. Si asa ajunge omul sa-si aprinda singur foc in
sine. Insa inima celui ce voieste cu adevarat sa se mantuiasca se teme sa
primeasca samanta.
 Cel trimis la Judecata de apoi in iad e descoperit cu toate faptele lui de
rusine in fata tuturor, fapte pe care nici cel mai sofisticat rationament nu le
mai poate acoperi pentru vreunii mai naivi. Iadul va locul celor cinici care-si
recunosc fara rusine caracterul urat al faptelor lor - este o resemnare intr-o
stare de scarba pe care si-o recunosc toti in mod reciproc.

versiune cu diacritice - aici

Castitatea, fecioria, curatia - curvia, desfranarea

 A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a
insira cu de-amanutul mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii
mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale duhului curviei. Cand cineva a
dobandit nepatimirea partii poftitoare si gandurile de rusine s-au racit,
atunci arata barbati si femei jucand impreuna si-l face pe pustnic sa
priveasca lucruri si forme de rusine. Ispita aceasta insa nu e printre cele ce
tin multa vreme, deoarece rugaciunea neincetata si mancarea foarte
imputinata, privegherea si indeletnicirea cu contemplatiile duhovnicesti o
alunga ca pe un nor fara ploaie. Uneori se atinge insa si de trupuri, starnind
intr-insele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri
unelteste vicleanul acesta, pe care nu e nevoie sa le mai raspandim si sa le
mai incredintam scrisului. Fata de astfel de ganduri foloseste si aprinderea
maniei, pornita impotriva dracului. De aceasta manie se teme el mai mult,
cand se aprinde impotriva acestor ganduri si ii strica planurile despre ea e
vorba cand se zice: ''Maniati-va si nu pacatuiti''. Ea da sufletului in ispite o
folositoare doctorie. Dar uneori si mania aceasta e imitata de dracul maniei.
Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor prieteni si rudenii,
ocarati de oameni nevrednici si prin aceasta misca mania pustnicului si-l
indeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat in minte. La
acestea trebuie sa fie monahul cu luare aminte si indata sa-si smulga
mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe langa ele, sa se
pomeneasca in vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. In ispite de
acestea cad mai ales cei iuti la manie si cei ce usor se prind la harta, care
 sunt departe de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mantuitorului
nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)4
 Chiar daca ti se pare ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei,
caci este foarte inselator si cat se poate de pizmas si vrea sa fie mai iute si
mai ager ca miscarea si trezirea mintii tale, ca sa o desfaca si de
Dumnezeu, cand ii sta inainte cu evlavie si frica. (Evagrie Ponticul)4
 Foarte potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: ''pe piept si pe pantece'',
cuvantul ''vei umbla''. Caci placerea nu stapaneste asupra celor ce stau pe
loc si sunt linistiti, ci asupra celor ce sunt mereu in miscare si plini de
tulburare. Dar mai mult decat din acestea, pornirea spre desfrau vine din
lacomia pantecelui. Din acest motiv si firea, voind sa arate apropierea
acestor patimi, a numit organele de impreunare ''cele de sub pantece'',
aratand inrudirea lor prin vecinatate. Caci daca slabeste aceasta patima,
slabeste din saracirea celei de deasupra, iar daca se aprinde si se intarata,
de acolo isi primeste puterea. Dar lacomia pantecelui nu numai ca o
hraneste si o alapteaza pe aceasta, ci si alunga toate virtutile. Caci
stapanind si tinand ea puterea, cad si se nimicesc toate virtutile:
infranarea, cumpatarea, barbatia, rabdarea si toate celelalte. Aceasta a
aratat-o Ieremia acoperit, zicand ca mai marele bucatarilor din Babilon a
daramat de jur imprejur zidurile Ierusalimului, numind prin mai marele
bucatarilor patima lacomiei. Caci precum mai marele bucatarilor isi da
toata silinta sa slujeasca pantecele si nascoceste nenumarate mestesuguri
ca sa produca placeri, tot asa lacomia pantecelui pune in miscare tot
mestesugul ca sa serveasca placerii in vremea foamei; iar felurimea
mancarilor darama si surpa la pamant intaritura virtutilor. De fapt
mancarile gustoase si mestesugit drese se fac unelte de daramare ale
virtutii bine intarite, clatinand si daramand statornicia si taria ei. Pe de alta
parte, precum belsugul alunga virtutile, tot asa putinatatea surpa
intariturile pacatului. Caci asa cum mai marele bucatarilor din Babilon a
daramat zidurile Ierusalimului, adica ale sufletului pasnic, tragandu-l cu
mestesugul bucatariei spre placerile trupului, tot asa painea de orz a
israelitilor, rostogolindu-se, a rasturnat corturile madianitilor. Fiindca hrana
saracacioasa, rostogolindu-se si inaintand mult, risipeste patimile curvie.
Caci madianitii poarta simbolul patimilor curviei, fiindca ei sunt cei ce au
dus desfranarile in Israil si au amagit mare multime dintre tineri. Si foarte
potrivit zice Scriptura ca Madianitii aveau corturi, iar Ierusalimul zid, caci
toate cele ce inconjoara virtutea sunt intarite si sigure, iar cele ce sustin
pacatul sunt forma si cort, nedosebindu-se intru nimic de nalucire. (Nil
Ascetul)4
 Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost randuita aceeasi noua si
dobitoacelor, de catre Facator. ''Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre
oameni, toata iarba campului, ca sa fie voua si dobitoacelor spre mancare''.
Primind deci impreuna cu necuvantatoarele o hrana de obste, dar stricand-
o prin nascocirile noastre intr-una mai desfatatoare, cum nu vom fi socotiti,
cu drept cuvant, mai necuvantatori decat acelea, daca dobitoacele raman
intre hotarele firii, neclintind nimic din cele randuite de Dumnezeu, iar noi,
oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din vechea randuiala? Caci
care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri ale
placintarilor si bucatarilor, care starnesc placerile ticalosului de pantece?
 Oare nu iubesc acelea vechea simplitate, mancand iarba si indestulandu-se
cu ce se nimereste si folosindu-se de apa raurilor, dar si de aceasta destul
de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub pantece, pentru ca nu-si
aprind dorintele cu nici o mancare grasa, incat nici nu stiu totdeauna de
deosebirea intre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le
starneste aceasta simtire, cand legea firii le-a randuit impreunarea pentru
insamantarea aceleiasi specii, spre pastrarea neamului; in cealalta vreme
asa de mult se instraineaza, incat uita cu totul de o astfel de dorinta. Dar
oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfranate, odraslita din
belsugul si felurimea mancarilor, le-a semanat dorinte furioase,
neingaduindu-le patima sa se linisteasca in nici o vreme. (Nil Ascetul)4
 Trupul daca e gras si tanar, sau plin de must, cand e atatat de amintiri
cauta sa implineasca cu patima cele cuprinse in ele, fiind impins de pofta,
sau savarseste uneori necuratii in vis ori in somn. Caci chiar daca nu a avut
cineva amestecate cu femeia la aratare si e socotit cast, feciorelnic si curat
de oameni, ba chiar are renume de sfant, inaintea lui Dumnezeu, care vede
cele ascunse, e socotit ca spurcat, desfranat si necumpatat; si pe dreptate
va fi osandit in ziua aceea, de nu va plange si nu se va tangui, topindu-si
trupul necontenit cu posturi, privegheri si rugaciunii, iar mintea lecuindu-si-
o si indreptandu-si-o prin amintiri sfinte si prin meditarea cuvantului
dumnezeiesc, aducand pocainta cuvenita lui Dumnezeu, inaintea caruia a si
cugetat si facut relele. Fiindca nu minte glasul care a zis: ''Iar eu va zic
voua: tot cel ce priveste la femeie spre a o pofti pe ea a si preacurvit cu ea
in inima sa''. De aceea e de folos tanarului sa nu se intalneasca, de e cu
putinta, deloc cu femei, chiar de sunt socotite sfinte. Iar de se poate, sa
vietuiasca despartit chiar si de oameni, caci atunci poarta razboiul mai usor
si il cunoaste mai bine; mai ales daca va fi cu luare aminte la sine insusi si
va petrece in cumpatare, cu putina bautura de apa, in priveghere multa si
rugaciuni, si se va sili sa fie impreuna cu Parinti duhovnicesti incercati,
lasandu-se inteleptit si calauzit de ei. (Marcu Ascetul)4
 Definitia curatiei: simtire pururi lipita de Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)4

Deznadejde, descurajare, cedare

 Nu se cuvine ca cei mai slabuti cu firea sa deznadajduiasca si sa

paraseasca vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu si sa o
dispretuiasca ca una ce nu ar putea fi ajunsa nici inteleasa de ei. Caci unii
chiar de nu vor putea ajunge la culmea virtutii si mantuirii, prin sarguinta si
dorinta, totusi se fac mai buni sau in nici un caz mai rai. Iar acest folos al
sufletului nu este mic. (Antonie cel Mare)9
 Toti dracii fac sufletul iubitor de placeri; numai dracul intristarii nu
primeste sa faca aceasta, ci el ucide gandurile celor ce au inceput aceasta
vietuire, taind si uscand prin intristare orice placere a sufletului, daca e
adevarat ca oasele barbatului trist se usuca. Daca acest drac razboieste pe
un monah cu masura, il face incercat, caci il convinge sa nu se apropie de
 nimic dintr-ale lumii acesteia si sa inlature toata placerea. Dar daca staruie
mai mult, naste ganduri care sfatuiesc pe monah sa-si ia viata, sau il silesc
sa fuga departe de locul unde petrece. Acest lucru l-a gandit si l-a patimit
dreptul Iov fiind asuprit de acest drac. ''De as putea, zice, sa ma omor, sau
pe altul sa rog sa-mi faca mie aceasta''. Simbol al acestui drac este
salbaticiunea numita naparca, a carei fire se arata prietenoasa, insa al carei
venin covarseste veninul celorlalte fiare, ba daca e primit fara masura,
omoara si animalul insusi. Acestui drac i-a predat Pavel pe cel ce a facut
nelegiuire in Corint. De aceea si scrie cu ravna Corintenilor, zicand:
''Aratati-i dragoste, ca nu cumva sa fie inghitit unul ca acesta de o intristare
mai mare''. Dar duhul acesta, care intristeaza pe oameni, stie sa se faca si
pricinuitor de buna pocainta. De aceea si Ioan Botezatorul ii numea pe cei
ce erau strapunsi de duhul acesta si alergau la Dumnezeu ''pui de naparci'',
zicand: ''Cine v-a aratat voua sa fugiti de mania ce va sa vie? Faceti deci
roade vrednice de pocainta; si sa nu vi se para a grai intru voi: Parinte
avem pe Avraam''. Caci oricine a urmat lui Avraam si a iesit din pamantul si
din neamul sau, s-a facut mai tare decat dracul acesta. (Evagrie Ponticul)9
 Ceilalti strecoara in minte ganduri, sau intelesuri, sau vederi prin
schimbari in starea trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborandu-se
in mintea insasi, aseaza in ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte
linisteste neinfranarea trupului. (Evagrie Ponticul)9
 Pazeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se intampla ca, in vreme ce
te rogi curat si netulburat, sa ti se infatiseze deodata inainte vreun chip
strain si ciudat, ca sa te duca la parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te
induplece sa crezi ca dumnezeirea este catimea ce ti s-a descoperit tie
deodata. Dar dumnezeirea nu este catime si nu are chip. (Evagrie
Ponticul)9
 Ia seama la ganduri cand te rogi; daca au incetat cu usurinta, de unde
vine aceasta? Ca sa nu cazi in vreo cursa si sa te predai inselat. (Evagrie
Ponticul)9
 Este o zdrobire de inima lina si folositoare, spre inmuierea ei; si este alta
ascutita si vatamatoare, spre pedepsirea ei. (Marcu Ascetul)9
 Definitia nadejdii: calatoria mintii spre cele nadajduite. (Diadoh al
Foticeii)9
 Parasirea povatuitoare aduce sufletului intristare multa; de asemenea o
anumita smerenie si deznadejde masurata. Aceasta pentru ca partea lui
iubitoare de slava si fricoasa sa ajunga, dupa cuviinta, la smerenie. Ea
produce in inima indata frica de Dumnezeu si lacrimi de marturisire,
precum si multa dorinta de tacere. Dar parasirea in sens de lepadare lasa
sufletul sa se umple de deznadejde, de necredinta, de fumul mandriei si de
manie. Deci avand noi experienta ambelor parasiri suntem datori sa ne
apropiem de Dumnezeu dupa cum o cere fiecare. In cazul celei dintai
suntem datori sa-l aducem multumire insotita de rugaciuni de iertare, ca
unuia ce ne pedepseste neinfranarea voii noastre cu certarea acestei
parasiri, ca sa ne invete, asemenea unui Tata bun, deosebirea dintre virtute
si pacat. In cazul celei din urma, trebuie sa-l aducem marturisirea
neincetata a pacatelor si lacrimi nelipsite si retragere si mai multa, ca doar
vom putea astfel, prin sporirea ostenelilor, sa ni-L facem pe Dumnezeu
 milostiv, ca sa caute ca mai inainte la inimile noastre. Dar trebuie sa stim
ca atunci cand se da lupta intre suflet si Satana, ciocnindu-se ca doua
fiinte, datorita parasirii povatuitoare, harul se ascunde pe sine, precum am
mai spus, ca sa arate vrajmasilor sufletului, ca biruinta este numai a lui.
(Diadoh al Foticeii)9

versiune cu diacritice - aici

Discernamantul - trezvia

 Cei ce voiesc sa slujeasca cu sinceritate lui Hristos, inainte de orice,

trebuie sa aiba grija de a-si alege dupa sfaturile parintilor si prin constiinta
lor proprie, locurile, felurile de viata, chipurile de virtute si indeletnicirile
potrivite cu ei insisi. Caci nu toti pot duce o viata cenobitica din pricina
lacomiei, dupa cum iarasi nu toti pot trai in sihastrie din pricina caracterului
lor irascibil. Fiecare dar sa cerceteze care ii este viata cea mai potrivita.
 Observand din curiozitate faptele bucatarului, l-am vazut purtand o mica
tablita ce-i atarna la cureaua cu care era incins si pe care am aflat ca-si
insemna gandurile din fiecare zi, pe care apoi le marturisea pastorului. Dar
nu numai pe acesta l-am vazut procedand astfel, ci si pe multi altii, caci
precum am auzit, asa le-a poruncit lor staretul.
 Lupta-te neincetat cu propria-ti cugetare ca, risipita fiind aceasta, sa o
aduni pe cat poti in sine. Dumnezeu nu cere de la incepatori rugaciune
nerisipita. Nu deznadajdui cand atentia iti este furata spre altceva, ci
persevereaza pururea chemandu-ti mintea sa intre in sine.
 Numai cel adunat in sine vede dincolo de sine si respectiv dincolo de
aparentele lumii. Minunea celor de dincolo se vede numai prin mintea
adunata in ea insasi, pentru ca prin ea sunt transparente si pentru ca
infinitatea lor se aseamana cu indefinitul mintii intrand astfel cu usurinta in
legatura cu el.
 Aduna-ti mintea si nu iubi deloc a te arata pentru a te putea desprinde de
cele pamantesti caci dracii se tem de adunarea mintii cum se tem hotii de
caini. (Priveste cu atentie in inima ta uitand de toate si cerceteaza de e
intinata si din ce cauza, ce fel de patimi sunt in ea pentru care trebuie sa
ceri iertare, sau de poti vedea prin curatia ei transparenta pe Dumnezeu.
Dracii se tem de mintea adunata in inima pentru ca astfel il vedem pe
Dumnezeu si traim legatura cu El, de care e lipita atat de tare ca nu mai
poate fi furata de ei.)
 Nesimtirea fie in trup, fie in suflet este o letargie care prin durata bolii si
a nepasarii, a trecut in fire.
 Impietrirea este o cugetare amortita, o fiica a gandurilor patimase ce au
pus stapanire pe om(a prejudecatilor), o inghetare a ravnei, un lat al
barbatiei, o necunoastere a strapungerii inimii, o poarta a deznadejdii, o
 maica a uitarii si dupa nastere, o fiica a fiicei sale. (Uitarea naste nesimtirea,
iar nesimtirea odata nascuta, naste la randul ei uitarea. E ceva obisnuit
patimilor ca facand pui, acestia le nasc la randul lor pe ele, adica se maresc
ele insesi prin puii care-i nasc. Nesimtirea si uitarea sunt reciproc maici si
fiice, iar uitarea e lepadare aducerii aminte. Prin uitare omul se rupe de
trecut si de viitor, isi reduce viata la clipa de fata, se intuneca din pricina
lipsei de orizont. Nehranita de amintirea trecutului si de gandul la viitor,
viata clipei slabeste, trece ca un abur in nimic, e mai mult moarta. Moartea
unui astfel de om se arata si in faptul ca traieste lenes din prejudecati, din
ramasite sau din ganduri ce vin de la altii care staruiesc moarte in el fara sa
le mai dea el viata, gandindu-le si prelucrandu-le el insusi. Filozofia lui este
fixa si rigida; ea nu se mai adapa din viata in continua miscare. El nu mai
gandeste, nu mai vibreaza din adanc, mintea lui este inerta.)
 Impietritul este un filozof neintelept care se osandeste pe sine insusi
voind sa se arate invatator altora, orator care se condamna pe sine insusi
prin vorbele pe care le rosteste, orb care pretinde ca-i invata pe ceilalti sa
vada ceea ce nici el nu vede. Vorbeste despre felul vindecarii unei rani in
timp ce nu inceteaza sa si-o scarpine pe a sa; vorbeste impotriva bolii dar
nu inceteaza sa manance cele ce-i sunt vatamatoare; se roaga sa fie
eliberat de pacat pentru ca indata sa se intoarca la patima sa. ''Fac raul''
striga el, insa cu osardie continua sa-l faca. Se roaga cu gura impotriva
patimii, iar trupul nu-l lasa sa lupte contra ei. Filozofeaza despre moarte dar
se poarta ca si cum ar fi nemuritor, suspina sa se desparta de trup, dar
doarme ca si cand ar fi vesnic. Predica infranarea, dar se straduieste sa-si
satisfaca lacomia. Fericeste ascultarea dar e cel dintai care o ignora. Citeste
despre infricosata judecata si incepe sa zambeasca, citeste despre slava
desarta si chiar in timpul lecturii se umple de ea. Se pregateste pentru
priveghere, dar indata cade intr-un somn adanc; lauda rugaciunea dar fuge
de ea ca de-un bici. Lauda pe cei lipsiti de rautate dar nu se rusineaza sa
tina minte raul si sa se lupta pentru o zdreanta. Infuriindu-se, se amaraste si
din pricina ca s-a amarat din nou se infurie, si cu toate ca este de doua ori
biruit, este atat de impietrit incat nimic nu simte. Saturandu-se se caieste si
dupa putin timp, adauga alta saturare. Fericeste tacerea, dar o lauda prin
vorbarie. Invata despre blandete dar se manie chiar in timp ce invata despre
ea. Trezindu-se din somn suspina parandu-i rau dar lasandu-si capul pe
perna iarasi se supune patimii. Ocaraste rasul si invata zambind despre
plans. Inaintea oricaruia se acuza pe sine de slava desarta si semetie, dar
prin aceasta dezaprobare se slaveste pe sine. Priveste patimas la fete si
vorbeste despre neprihanire; petrecand in mijlocul lumii lauda pe cei retrasi
in pustiu nerealizind cat de mult se face singur de rusine. Slaveste pe cei
milostivi dar cum ii vede pe cei saraci ii ocaraste; se osandeste pururea pe
sine insa nu voieste sa aiba constiinta raului savarsit, ca sa nu zic ca nici nu
poate.
 Este o lupta a omului cu sine insusi, o continua contradictie, niciodata
deplin depasita; ea este proprie celui impietrit in sensul ca se complace cu
voia in aceasta stare. Aceasta boala este prezentata intr-un grad mai mare
sau mai redus la fiecare si de aceea este mereu un astfel de om amenintat
sa cada tot mai mult in ea. Impietrirea creste cu prelungirea si sporirea
pacatului, este o invartosare crescanda a firii. Ea inabusa toate pornirile
spre bine si spre eliberare, omoara orice zvacnire de viata adevarata traind
 in felul acesta o moarte din ce in ce mai adanc intiparita si atotstapanitoare.
Aceasta trebuie lovita puternic si mereu ca sa fie ea insasi distrusa, ca firea
sa se trezeasca prin durere din somnul ei de moarte. De aici reiese
trebuinta asprei nevointe, bunavointa trecatoare, trezita a celui cazut in
aceasta moarte nu are putere sa-l elibereze de nesimtire. Plansul indurerat
e cel mai puternic leac impotriva ei.
 Mintea intunecata de murdarii nu poate scapa de uitare si intelepciunea
nu-si poate deschide ei usa sa.
 ''Cei ce au legamant cu mine, vazand morti, rad, stand la rugaciune sunt
cu totul invartosati si intunecati; vazand Sfanta Masa raman nesimtiti,
impartasindu-se de Dar se poarta ca si cand ar gusta paine simpla, vazandu-
i pe cei strapunsi la inima rad de dansii. Am invatat de la tatal care m-a
nascut pe mine sa omor toate cele ce se nasc din barbatie si osteneala. Eu
sunt maica rasului, hranitoarea somnului, prietena imbuibarii, nu sufar
dojana si sunt impletita cu evlavia mincinoasa.
 Nesimtitor, insensibil, indolent este acela care are acest dezgust si
aceasta lancezeala interioara de care vorbesc Parintii, incat se poate spune
ca este inveninat de o otrava rece care secatuieste si ucide sufletul.
(nesimtire morala, trandavie intelectuala)
 Ceea ce-ti aduci aminte, fa! Si ceea ce nu-ti aduci aminte ti se va
descoperi si nu vei preda cugetarea fara discernamant uitarii prin uitare.
Uitarea de sine n-are nici o putere, dar se intareste prin neglijenta si
nepasarea noastra; uitarea rupand legatura prezentului cu trecutul din
pricina alipirii patimase de placerile prezente, slabeste chiar adancimea si
intensitatea vietii prezente prin care nu e fructificata constient de amintirile
faptelor trecutului.
 Puterea deosebirii, a dreptei socoteli este si se cunoaste ca fiind
indeosebi cunoastere sigura a voii dumnezeiesti in orice timp, loc si lucru.
Dreapta socoteala este constiinta nepatata si simtirea curata.
 In toate nevoile sa apelam imediat, dupa Dumnezeu, la propria constiinta
ca la un indreptar si ca la o calauza pentru ca stiind din ce parte vine
suflarea vanturilor, dupa ele sa intindem si noi panzele. (Corabia se
scufunda uneori din pricina valurilor dinafara, alteori din pricina poverii
dinauntru. Noi de asemenea ne pierdem uneori prin pacatele noastre cu
fapta, alteori pierim prin gandurile dinauntru, dar mai cu grija trebuie sa fim
fata de ganduri.)
 Cand izbutesc diavolii sa infranga sufletul si sa rastoarne lumina mintii nu
mai e in noi nenorocitii nici trezvie nici discernamant, nici socotinta sau
rusine, ci tocire, nesimtire, nedeosebire si orbire.
 Nu putina nevoie avem de trezvie cand trupul este bolnav, caci dracii
vazandu-ne zacand neputinciosi din pricina slabiciunii, mai mult ne inteapa
cu sagetile lor. de bolnavii din lume se apropie dracul maniei si al hulei, de
cei ce s-au retras din lume, daca au totusi din belsug cele de trebuinta, se
apropie dracul lacomiei pantecelui sau al curviei, iar de sunt locuri lipsite de
orice mangaiere si pricinuitoare de nevointe, le intinde curse stapanul
trandaviei si al nemultumirii.
 Am vazut cum fiara curviei inmulteste durerile celui bolnav si chiar in
timpul bolii ii sadeste simtiri necuviincioase si ii provoaca scurgeri. E mai
mare mirarea sa vezi cum zburda si se indraceste trupul cu toate ca se afla
muncindu-se in dureri cumplite. I-am vazut apoi pe altii zacand si fiind
mangaiati pe patul insusi de lucrarea dumnezeiasca sau de strapungerea
inimii si prin aceste mangaieri departand de la ei durerile, incat se aflau ca
unii care n-ar mai fi voit sa se izbaveasca de boala niciodata. Si iarasi am
vazut pe altii chinuindu-se, dar izbavindu-se de boala ca printr-o certare si l-
am slavit pe Cel ce prin lut curata lutul.
 Daca cuvantul meu are vreo oarecare credibilitate si mai ales daca voiti
sa-mi urmati sfatul, trebuie sa stiti ca pentru a respinge atacul miilor si
zecilor de mii de vrajmasi este bine sa nu fim schimbatori si a nu ne
imprastia ticalosul nostru suflet in toate partile caci chiar de ne-ar fi adunate
toate puterile si inca ne va fi cu neputinta sa patrundem si sa biruim toate
vicleniile lor.
 Greu este sa invingem gandurile furisate in noi care provin din amintirea
pacatelor de mai inainte, iar cei ce nu inceteaza sa adauge la ele au
deznadajduit de ei insisi sau nu s-au folosit cu nimic din lepadare. Totusi
stim ca Dumnezeu toate le poate si nimic nu-i este Lui cu neputinta.
 In privinta succesiunii patimilor, nu exista o ordine sau o intelegere intre
cele fara intelegere, ci o totala neoranduiala si nestatornicie. Legatura intre
ele, trecerea de la una la alta are ceva neregulat, haotic, aleator, pentru ca
toate pornesc din acelasi hau de intuneric pornit spre rau; ele ies impreuna,
sunt legate intre ele.
 Dupa cum atunci cand scoatem apa din fantana, ni se intampla sa
scoatem fara sa bagam de seama si cate o broasca, la fel cand lucram
virtutile, de multe ori lucram si patimile in chip nevazut cu ele. Daca
rautatea ar iesi la iveala goala in viata noastra, neacoperita de inchipuirea
vreunui bine, omul nu s-ar mai porni de la sine spre ea.
 Cel ce nu cunoaste cursele si mestesugirile vrajmasului este sfasiat cu
usurinta si cel ce nu stie pricinile patimilor, lesne cade. Priceperea
amestecata cu simplitatea este un lucru dumnezeiesc, adica o virtute
desavarsita. Daca prima se desparte de cealalta devine viclenie, iar a doua -
prostie. Prima face rau, a doua se lasa usor amagita. Unirea lor a cerut-o
Hristos: ''Fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii.'' Prin multe moduri si
prin toate ne lupta vrajmasul de aceea cel ce voieste sa se izbaveasca,
trebuie sa aiba ochi multi.
 Mai presus de fire sunt: fecioria, nemanierea, smerita cugetare,
rugaciunea, privegherea, postul, strapungerea neincetata a inimii.
 Strajuirea gandurilor inseamna a alunga diferitele ganduri si atacuri prin
rugaciune, iar pazirea mintii inseamna a pastra mintea nerobita si
nedespartita de pomenirea lui Dumnezeu; si precum este mai inalta mintea
decat gandul, pe atat si pazirea ei este mai grea si mai de trebuinta. Caci
minte numim iarasi puterea noastra intelegatoare si oarecum ochiul
sufletului nostru, iar gand - lucrul vazut de minte si intiparit in ea. Si pazirea
mintii este pastrarea ei in stare de refuz al oricarui atac, care e cea dintai
lucrare voluntara a ei. Strajuirea gandurilor este respingerea celor intiparite
prin lucrarea ei voluntara.
 Fiecare clipa a timpului este data pentru un anumit lucru al nostru; cand
facem acel lucru la momentul randuit lui, atunci putem trai viata noastra
dupa mai inainte randuirea lui Dumnezeu, adica in chip placut Lui, sau
sfintit. Trebuie sa aflam acordul intre momentele timpului si momentele
vietii noastre. Exista armonii mai inainte stabilite intre unele si altele pentru
normele si sanatoasa dezvoltare a vietii noastre. Timpul nu este un gol pe
care sa-l putem umple cu orice, ci el este corelativ cu vietile omenesti.
Exista in el armonii potentiale cu desfasurarea vietii noastre, aceasta pentru
ca viata noastra insasi este facuta ca sa se ritmeze cu un timp al ei. Noi
putem sa ne desfasuram viata si in raspar cu timpul dar aceasta nu e o
normala dezvoltare a ei. In gasirea acestei armonii se arata din nou darul
discernamantului; trebuie sa stii pentru care moment al timpului se
potriveste un moment al vietii tale caci numai atunci potentele fiintei
noastre se actualizeaza deplin si armonios. Fiecare clipa a timpului este
potrivita pentru alta potenta a fiintei noastre, iar potentele acestea fac si ele
un tot. Clipa inseamna tot ansamblul de imprejurari care cere de la noi un
anumit lucru. Pe langa aceea, acordul acesta depinde de o deplina curatie
de patimi. Numai aceasta da o vedere deplin clara si o putere de a ne
conforma cu ceea ce ne cere clipa.
 Deci sa nu cautam inainte de timp cele ale timpului (potrivit pentru un
lucru) amagindu-ne dintr-o pornire a mandriei; sa nu cautam iarna cele ale
verii; nu in samanta - snopii, pentru ca timpul semanatului cere osteneli si
timpul secerisului aduce haruri negraite, iar de nu facem asa, nu vom lua
nici la timpul cuvenit cele ale timpului. (Negustorii necercati in lucruri mari
isi pricinuiesc multe pagube, dar in lucrurile mici inainteaza repede pentru
ca fiecare lucru isi are randul lui si fiecare vietuire isi are randuita vremea
ei.)
 Cand ne stau in fata rele pe care nu le putem ocoli trebuie sa le cantarim
si sa alegem dintre ele pe cele mai putin vatamatoare.
 In toate lucrurile savarsite si in toate felurile de vietuire, fie intru
ascultare, fie intru neascultare, fie vazute, fie gandite, acesta sa-ti fie
dreptarul - daca sunt dupa Dumnezeu. De pilda: daca savarsind un lucru
oarecare nu castigam mai multa smerenie decat cea pe care o avem, nu
socotesc ca-l savarsim cu voia lui Dumnezeu, fie mic fie mare. (Cerceteaza
cu de-amanuntul, caci toti putem cunoaste daca place lui Dumnezeu lucrul
pe care-l facem.)
 Vazduhul curatit de nori arata soarele stralucitor, iar sufletul eliberat de
gandurile rele ale pacatelor faptuite mai inainte, prin lupta neobosita, vede
numaidecat pe Dumnezeu. Obsesia patimilor este aducerea aminte
involuntara a pacatelor de mai inainte. Cel ce se nevoieste o impiedica sa
inainteze la fapta, invingatorul desfiintand pana si atacul (momeala). Mintea
este mereu atarnata in chip patimas de amintirea pacatului si de chipul
ingustat si opac al faptei pacatoase savarsite.
 Putin foc curateste toata materia, precum o spartura mica nimiceste
toata osteneala. Pazeste-te de cele asa-zis mici ca sa nu cazi in cele mari!
 Exista un asa-numit inaintemergator al duhurilor care ne ia in primire
indata ce ne desteptam din somn si intineaza primul nostru gand; deci, tu
da parga zilei tale Domnului, caci ea va fi a celui ce o ia mai inainte. Un
 lucrator prea bun al Domnului mi-a spus un cuvant vrednic de ascultat:
''Cunosc drumul intreg al zilei mele de dimineata.''
 In ce chip doreste cerbul insetat izvoarele, tot astfel doresc monahii sa
cunoasca ceea ce este bineplacut lui Dumnezeu pentru a o urma cu toata
inima si sa afle numai ceea ce este conform cu aceasta voie, ci si ceea ce
este conform cu aceasta voie, ci si ceea ce-i amestecata cu semanaturile
dracilor, si cu atat mai mult pe cea vadit potrivnica. Despre aceasta
cuvantul nostru are, cu adevarat multe de spus si anevoie de talcuit. La fel
doreste calugarul sa cunoasca ce lucruri trebuie sa se faca mai presus de
toate si fara nici o amanare potrivit celui ce a spus: ''Vai celui ce amana zi
dupa zi si timp dupa timp.'' (Sirah 9,8); de asemenea, care trebuie facute cu
blandete si cu chibzuinta, cum bine zice cel ce a spus: ''Cu povatuire se face
razboiul.'' (Pilde 24,6) si iarasi ''Toate cu bunacuviinta si dupa randuiala.'' (I
Cor. 14,40). Nu tuturor, cu adevarat, nu tuturor le este dat a cunoaste indata
si cu buna deslusire lucruri atat de greu de patruns caci chiar David,
purtatorul de Dumnezeu si cel care avea pe Duhul graind intru dansul se
ingrijora spunand: ''Greselile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele,
Doamne izbaveste-ma!''
 Toti cei care voiesc sa cunoasca deslusit voia Domnului trebuie ca mai
intai de toate sa si-o omoare intai pe a lor si rugandu-se cu credinta si cu
simplitate nefortata si intreband intru smerenia inimii parintii sau fratii, sa
primeasca cu cuget neindoielnic sfaturile acestora chiar daca cele ce li se
spun ar parea potrivnice si nelalocul lor (nefiresti, neadaptate situatiei) si
chiar daca cei intrebati n-ar fi oameni duhovnicesti. Caci nu e nedrept
Dumnezeu ca sa lase sa fie amagite sufletele care s-au smerit pe ele prin
incredere si simplitate, acceptand si punand mai presus de stiinta lor sfatul
si judecata aproapelui, chiar daca cei intrebati ar fi ca niste animale
necuvantatoare. Ei stiu ca Cel ce graieste prin ei este insa Cel nematerial si
nevazut.
 Cei ce vor urma fara indoire celor spuse mai inainte se vor umple de
multa smerenie.
 Daca cineva poate gasi in Sfanta Scriptura raspunsul la problemele ce-l
framanta, cu cat mai mult nu ne poate folosi un om cu suflet viu, decat
cuvintele unei carti neinsufletite? (Mai mult trebuie preferat a intreba un om
credincios decat sa ne marginim a interpreta noi spre ''folosul'' nostru vre-un
text al Scripturii.)
 Sunt unii dintre cei ce cauta sa afle voia lui Dumnezeu, care
indepartandu-si gandul de la orice inclinare patimasa adica de la aceea
care-l face sa doreasca ceva si de la aceea care-l face sa respinga altceva,
si-au oferit Domnului timp de cateva zile, intr-o rugaciune fierbinte, sufletul
lor gol de orice vointa proprie; atunci au cunoscut care este voia Lui, fie
pentru ca Mintea cea mai presus de minte a vorbit mintii noastre, fie ca
Dumnezeu a nimicit cu desavarsire una din cele doua cugetari ale sufletului,
nelasand-o decat pe aceea care este conforma proniei Lui.
 Altii au inteles din greutatea si impiedicarea ce a urmat hotararii de a
face ceva ca acestea sunt dumnezeiesti, potrivit celui ce a spus: ''Am voit sa
vin la voi o data si de doua ori, si ne-a impiedicat satana.'' (I Tes. 2,18). Altii
dimpotriva, din neasteptatul ajutor al lui Dumnezeu in lucrul inceput, au
 simtit ca acesta este bine primit de Dumnezeu si si-au adus aminte de
cuvintele: ''Fiecaruia care alege binele, ii ajuta Dumnezeu.'' (Rom. 8,28).
 Indoiala in a lua o hotarare, neincrederea, nesiguranta, oscilarea care
staruie mult timp sunt semnele unui suflet intunecat si mandru caci nu e
nedrept incat sa inchida usa celor ce bat cu smerenie.
 Inima dreapta s-a izbavit de felurimea lucrurilor, plutind fara primejdii in
corabia nerautatii.
 De multe ori scopul vrajmasilor este sa ne indemne la cele mai presus de
puterea noastra, ca descurajandu-ne, sa ne lepadam si de cele dupa putere.
 Se intampla ca pricina celor mai mari rele este uneori educatia, mediul -
adica locul de vietuire si alteori petrecerea cu altii. Dar deseori insasi
coruptia sufletului este suficienta spre a-i aduce pierzarea. Nu exista loc mai
bun si mai sigur decat cerul, dar si de aici au cazut ingeri din pricina propriei
lor inclinari si deci neinfluentati de nimic din exterior.
 Multa, cu adevarat multa si greu de patruns este viclenia duhurilor
necurate si numai putinora le este deslusita; ba socotesc ca nici acestora nu
le este pe deplin, caci cum de multe ori desfatandu-ne de mancare si
imbuibandu-ne - priveghem intru trezvie, iar postind si asuprindu-ne trupul
suntem doborati in chip jalnic de somn? Cum petrecand in singuratate si
linistindu-ne de zarva lumii ne inasprim si vietuind impreuna cu altii suntem
strapunsi de umilinta? Cum indurand foamea suntem ispititi de somn si
ghiftuindu-ne, ramanem neispititi? Cum infranandu-ne ne facem intunecati
si nestrapunsi la inima, iar in bauturi de vin veseli cu sufletul si usor de
strapuns la inima? Cel ce poate, sa lumineze aceste lucruri in Domnul caci
noi suntem nepriceputi in unele ca acestea. Totusi vom spune ca aceste
rasturnari nu sunt produse intotdeauna de demoni, ci uneori provin din
propria fiziologie si miscari interne ale trupului.
 Auzirea minunatelor fapte ale parintilor duhovnicesti ne desteapta
mintea si sufletul la ravna, auzirea invataturilor este lumina in intuneric,
intoarcerea celor rataciti, faclie datatoare de lumina celor ce nu vad bine.
 Cauta fara incetare si semnele patimilor si atunci vei cunoaste ca multe
sunt intru tine desi nu te poti cunoaste, fie pentru ca esti bolnav, fie din
pricina slabiciunii, fie din pricina adanc inradacinatelor deprinderi.
 Dumnezeu judeca intentia dar cauta cu iubire de oameni si lucrarea.
Mare este cel ce nu are nici o lipsa in cele ce-i stau in putere, dar de multe
ori dracii ne impiedica sa facem cele usoare si mult mai folositoare noua si
ne indeamna sa ne apucam de cel peste puterea noastra. (Cel ce din iubire
s-a apucat si de cele peste puterea lui a fost numit mare, dar sa luam
seama ca uneori aceasta este o ispita a celui rau, ca neputand duce la bun
sfarsit, sa ne descurajam cu totul. Ca aceasta este o ispita vicleana se vede
cand nu facem cele dupa puterea noastra dar vrem sa ne apucam neaparat
de cele mai presus de slabele noastre puteri. Deci intai sa le facem pe
acelea si abia pe urma sa ne apucam de acestea.)
 Acest ''adanc al uitarii pacatelor mai inainte facute'' poate fi asemanat cu
subconstientul de care vorbeste psihologia. El are totusi o eficienta pentru
ca da o obisnuinta repetarii acelorasi pacate. Este ciudat cum uneori
amintirea lor indeamna la repetarea acelorasi pacate si cum alteori uitarea
 lor duce la savarsirea lor din nou. In amandoua cazurile lipseste pocainta,
care este o amintire continua a pacatelor, dar o amintire asociata cu
durerea pentru faptul de a le fi savarsit. Contrar aruncarii pacatelor trecute
in subconstient, care echivaleaza cu o anumita slabire a constiintei de sine,
pocainta tine totul in amintire, dar nu intr-o amintire placuta, ci intr-una
dureroasa care echivaleaza cu un acut simt al responsabilitatii, sau cu o
continua accentuare a constiintei de sine in fata lui Dumnezeu ca persoana
suprema.
 Trebuie cercetat in ce fel sufletul fiind netrupesc nu vede pe cei ce se
apropie de el, desi acestia sunt doar de aceeasi fire. Nu cumva din pricina
injugarii cu ei? (Sufletul nu cunoaste pe dracii ce se apropie de el sau pe
ingeri poate tocmai pentru legatura oarecum fireasca ce s-a stabilit intre el
si ei in starea lui morala. Prin aceasta subiectul uman facand voia acelora se
identifica oarecum cu unul sau altul din ei. Numai Dumnezeu, Cel ce i-a
creat ii poate cunoaste precis.)
 Dracul poftelor trupesti si al maniei, al lacomiei pantecelui, leneviei si al
somnului nu obisnuiesc sa inalte cornul mintii, dar duhul iubirii de arginti, al
iubirii de stapanire si al limbutiei obisnuiesc sa adauge raului pe care-l
produc ele insesi si pe acesta al mandriei. Nu-l vom uita nici pe duhul
osandirii, cel plin de sine care este insotitorul acestora.
 Sa cercetam inainte de toate de unde sufla vantul, ca nu cumva sa ne
aflam intinzand panzele impotriva lui.
 Este cu neputinta sa ne curatim de la inceput cu totul de lacomia
pantecelui si de slava desarta . Sa nu cautam insa cumva sa luptam cu slava
desarta prin desfatarea cu mancari caci saturarea pantecelui naste si ea
slava desarta - aceasta in ceea ce priveste incepatorii. Mai degraba sa
luptam impotriva ei prin imputinarea mancarii si asa va veni in cei ce se
silesc ceasul, si acum este, cand Domnul va supune si pe acesta sub
picioarele noastre.
 Avem trebuinta de multa dreapta socoteala pentru a cunoaste cand
suntem datori a sta, in ce fel si pana cand sa ne luptam cu prilejurile si cu
mijloacele patimilor si cand sa ne retragem, caci de multe ori este de ales
mai bine fuga din pricina slabiciunii noastre, decat o moarte sigura.
 Trebuie sa vedem si sa luam seama in ce timp si cum putem sa scapam
de manie prin mahnire, care din draci ne inalta si care ne smeresc, care ne
inaspresc sau ne invartoseaza si care ne mangaie; care ne fac trandavi si
care porniti spre rele, care tristi si care veseli.
 Sa nu ne inspaimantam de ne vom vedea la inceputul dreptei noastre
vietuiri dupa Dumnezeu mai impatimiti de cum eram cand petreceam in
lume. Pentru ca sa dobandim insanatosirea, trebuie mai intai sa se
dezlantuie in noi toate pricinile care au dus la boala. Daca fiarele se ascund
in locuri dosnice, nu pot fi vazute, tot astfel si patimile.
 Cand li se intampla celor ce sunt aproape de desavarsire sa fie biruiti de
demoni intr-un lucru de putina importanta, indata acestia se straduiesc din
rasputeri sa-si rascumpere greseala insutit.
 Este propriu celor desavarsiti sa cunoasca pururea care gand este al
constiintei, care al lui Dumnezeu si care de la draci caci dracii nu insufla de
 la inceput cele potrivnice. De aceea si este atat de intunecoasa problema
aceasta discernerii gandurilor.
 Iertare au dobandit multi in scurta vreme, dar nepatimire nu, caci
aceasta are nevoie de timp mult dar si de Dumnezeu.
 Simtirea sufletului este o insusire a lui, iar pacatul este palmuirea simtirii.
Simtirea de sine pricinuieste oprirea pacatului sau micsorarea lui, iar ea
este frica constiintei. Iar constiinta este cuvantul si mustrarea pazitorului
dat noua la botez, ce aceea pe cei nebotezati nu-i vedem atat de mult cu
sufletele impunse pentru faptele pacatoase, ci cu mult mai putin. (Poate fi
vorba de cuvantul si mustrarea ingerului pazitor redat noua la botez, dar
intrucat el nu poate fi socotit constiinta noastra trezita din nou la botez, mai
degraba este vorba de intrarea lui Hristos sau a Duhului Sau intr-un dialog
accentuat cu noi la botez. Adresindu-ni-se mereu, cuvantul lui Hristos
devine atat de unit cu constiinta noastra trezita prin aceasta, incat aceasta
poate fi socotita una cu El caci constiinta este raspundere iar raspunderea
nu poate fi inteleasa fara cuvantul lui Dumnezeu Care ne cere sa-I
raspundem. Constiinta este bipersonala sau interpersonala si cu deosebire
este relatia dintre om si Dumnezeu. Prin constiinta suntem trasi la
raspundere, cu cat simtim mai accentuat pe Dumnezeu Care ne vorbeste.
Cuvantul lui Dumnezeu este cel ce intretine in noi constiinta si inainte de
botez, dar intr-un grad mult mai slab.
 Intentia buna este maica ostenelilor iar inceputul ostenelilor sunt
virtutile. Fiica virtutii este lucrarea in continuare iar rodul unei cugetari
continue la virtute este deprinderea iar fiica deprinderii este calitatea buna
a fiintei.
 Sezand la inaltime ia seama la tine insuti si atunci vei vedea cum, cand,
de cand, cati si care furi vin sa intre si sa fure strugurii. Obosind de panda,
ridica-te si iarasi sezand tine-te cu barbatie de lucrarea de mai inainte.
 Ia seama calugare insingurat la ceasurile fiarelor caci nu vei putea altfel
sa le intinzi cursele potrivite. Daca cea care a luat carte de despartire s-a
dus cu totul de la tine (trandavia), e de prisos orice grija pentru ea, dar de
mai indrazneste sa se apropie nu stiu cum te vei putea linisti.
 Cel ce se linisteste si lupta cu trandavia se pagubeste de multe ori caci
va cheltui timpul rugaciunii si al vederii duhovnicesti in mestesugirile si
luptele cu ea.
 Cel ce a inaintat nu lucreaza numai cand este treaz, ci si cand doarme,
de aceea unii ii ocarasc pe draci cand vin la ei in vise si indeamna femei
desfranate la neprihanire.
 Dobandeste ochi neimprastiat al sufletului impotriva inchipuirii de sine
caci nimic nu poate fura si pierde atat de mult ca aceasta. (Fapta buna este
risipita de nalucire si de lauda deci sa nu-ti destrame sufletul inchipuirea de
sine.)
 Castiga-ti o stare sufleteasca neiscoditoare caci curiozitatea poate intina
linistea cum nu o poate altceva. (In curiozitate se poate arata un mare
interes pentru lucruri neinsemnate, sau care indeamna la rau, opuse lui
Dumnezeu, Cel ce cuprinde in Sine totul, totul oranduit in slujba binelui si a
adunarii tuturor in Sine.)
 Intiistatatorul nu trebuie sa se umileasca totdeauna fara judecata nici sa
se inalte totdeauna nebuneste, ci sa priveasca la Pavel, folosindu-se de
amandoua (II Cor. 10-13). Domnul a acoperit ochii celor calauziti fata de
lipsurile intiistatatorului, iar acesta aratandu-le lor pe acestea a trezit in ei
necredinta.
 Nu te scuza cu nestiinta caci cel ce nu stie si face lucruri nelegiuite
vrednice de pedepsire, se va bate pentru ca nu a invatat.
 Gandurile ce tind in jos tarandu-se pe pamant ca niste serpi, ganduri care
se salasluiesc in inima ca intr-un cuib, rapesc mintea si fac intelegerea sa
cada in naluciri ducand omul in ratacire. Ele il cuprind usor pe cel ce le
asculta facandu-l prin fantezie capetenie, conducator de osti, inchipuindu-si
in jurul lui ostasi inarmati, sumedenie de trupe si arme multe pe care le
atinge. Conduce tabere si regimente ce biruie la porunca lui barbari; imparte
cinstiri, daruri si distinctii, zideste cetati, randuieste capetenii si le
departeaza pe altele. Iar cand vede ca de fapt asa ceva nu este potrivit cu
statutul sau trece la ceva mai adecvat si anume ca este intronizat arhiereu a
toata lumea care hirotoneste mitropoliti, depune episcopi, aduna preoti,
trimite misionari, daruieste titluri de arhimandriti, numeste pe altii, zideste
biserici, infiinteaza chinovii, inalta aziluri de batrani, case de oaspeti si
spitale, imbraca orfani, apara vaduve si se vede pe sine doctorul sef al
oropsitilor vindecand in dar pe toti. Aceste ganduri si multe altele
asemanatoare atragandu-i mintea si hranind-o cu o cugetare desarta, fac sa
i se cuibareasca in madulare demonul desfraului, al poftei pantecelui, de
vesmantul preotesc si al slavei de staret. Acestea ii invartoseaza inima si o
umple de boala iubirii de arginti, de indrazneala slavei desarte, orbeste ochii
inimii, agita trupul, atata simturile spre impreunarea cu femei aruncandu-l
prin curgerea semintei in groapa desfraului cu mintea, la miscarea
mangaietoare a mainilor aducandu-i aminte de vechile convorbiri cu femei,
de chipurile lor frumoase, de pipairi, imbratisari de trupuri, impreunari de
buze, uniri de madulare, forma trupurilor, vorbe ispititoare, inchipuirea
miscarilor. Si astfel sarmanul monah se indulceste pe nesimtite prin aceasta
fantezie complacandu-se in aceasta stare.

versiune cu diacritice - aici

Discernamantul - trezvia

 Daca iti apare vreun gand in minte, trebuie sa-l cercetezi spunandu-ti:
''Unde ca sfarsi acest gand? Va sfarsi in gheena.'' Si astfel gandul te va
parasi lasandu-te linistit. Deci fa cu toate gandurile la fel: indata ce apare un
gand cerceteaza-l si de este rau, taie-l degraba.
 Canonul tau sa fie luarea aminte la gandurile tale si sa ai frica lui
Dumnezeu spunandu-ti: ''Cum ai petrecut timpul trecut? Ma voi pocai macar
acum caci s-a apropiat iesirea mea si voi rabda pe aproapele meu si
incercarile venite de la el pana ce va face Domnul mila Lui cu mine
ducandu-ma la starea neminierii scotand din mine pizma - puiul diavolului.
Petrece putinele zile ce ti-au mai ramas cercetandu-ti gandurile si
impotrivindu-te celor ce-ti aduc tulburare.
 Sa ai incredere ca vei primi cele cerute, dar luandu-le, pazeste-le ca sa
ramana harul la tine, caci multi au luat, dar dupa ce-au luat au cazut n-au
pazit cu frica ceea ce-au primit.
 A-si pazi cineva inima inseamna a avea mintea treaza si curata cand este
razboit. Caci mai intai aluneca in nepasare gandul si cand vrajmasul vede
nepasarea, indata aduce razboiul. De vrei sa afli daca gandul ce rasare este
dusman sau prieten, lasa rugaciune si intreaba-l: ''Esti de-al nostru sau al
dusmanilor? Si-ti va spune adevarul. Predarea vine din negrija deci, insa sa
nu te impotrivesti caci aceasta doresc ei si nu vor inceta sa te razboiasca, ci
alearga la Dumnezeu aruncand inaintea Lui neputinta ta caci El va putea nu
numai sa-i departeze, ci chiar sa le ia puterea de a lucra. (Supunandu-te
ispitei lor, ramai in planul gandurilor finite al aprinderii pentru ele, dar
alergand la Dumnezeu, ridici inima din planul lor punand-o in comuniune cu
adancul infinit si iubitor de Dumnezeu. Numai venind insasi Dumnezeu in
intampinarea ta cu infinitatea Lui, te ajuta sa te desprinzi de planul celor
finite care-ti promit satisfactiile inguste ale unui egoism despartitor.
Dumnezeu va putea astfel sa te departeze de cele finite, de finitul
despartitor al demonilor si al gandurilor patimase insuflate de ei in
constiinta si le ia puterea asupra ta. Chiar constiinta trezita a neputintei tale
te deschide infinitatii Lui caci pui in comparatie neputinta ta cu puterea
infinita a Lui, ba chiar traiesti aceasta deosebire intre ele, le traiesti simultan
pe amandoua fara sa le desparta, ci constiinta ta umilindu-se de elanul
iubirii cuprinzatoare a Lui.)
 Se cere a nu-ti lasa mintea sa fie luata de sub stapanirea ta de oarece
ganduri, caci atunci nu mai esti liber in intregime odata ce o parte de tine -
mintea - este scoasa de sub voia ta. A aduce mintea la locul ei este a o
aduce la postul de straja in fata lui Dumnezeu ca un ostas care sta de straja
in fata Imparatului. Atunci esti stapan pe ea si pe ea si pe tine, atunci se
revarsa in tine darurile Lui, viata Lui, iubirea Lui generoasa opusa
egoismului patimas.
 Cel ce cunoaste ce a voit sa faca, venind in cetate, aceea se straduieste
sa o si faca in inima lui neabatandu-se la altele pentru ca altfel cade de la
ceea ce cauta.
 Daca nu iei aminte la tine, daca esti imprastiat in tot felul de lucruri nu te
poti intalni cu Dumnezeu si nu poti prinde ajutorul ce ti-l da spre sporirea ta
duhovniceasca. Un astfel de om nu are smerenie caci mu se intalneste cu
marimea puterii lui Dumnezeu in taina fiintei sale.
 Gandul si judecata mintii implica o preferinta pentru bine sau pentru rau,
de aceea poate exista si o judecata sucita, serpuita in ascuns, dar care-si da
la suprafata o aparenta de dreptate, de logica. Chiar cel ce o formuleaza isi
da in parte seama ca judecata lui, la aparenta dreapta, este in ascuns
inselatoare si sucita. Parintii duhovnicesti ai Rasaritului au fost foarte
preocupati de mijloacele prin care pot fi deosebite aceste judecati sucite de
cele drepte.
 Osteneste-te intru durerea inimii sa agonisesti caldura si rugaciunea caci
ceea ce le alunga este uitarea, iar aceasta se naste din negrija. Cat priveste
paza simturilor, sa stii ca tot darul se da prin osteneala inimii.
 Trezvia si veghea este atentia neincetata la tine ca sa nu intre nici un
gand indoielnic in privinta calitatii lui. Dar este si o constiinta continua a
prezentei lui Dumnezeu unita cu rugaciunea caci numai din puterea sa omul
nu poate sa ramana in aceasta trezvie in mod neincetat. Trezvia nu este
numai o atentie cu scop negativ de neprimire a gandurilor necuvenite, ci
mai ales o lucrare pozitiva; o atarnare necontenita a gandurilor de
Dumnezeu, iar aceasta nu se sustine nici ea cu puterea noastra, ci are la
baza ei un sentiment de raspundere pe care nu ni-l impunem numai noi, ci
este sustinut in noi mai ales de Dumnezeu. In sentimentul responsabilitatii
traim relatia justa intre noi si Dumnezeu, traim pozitia noastra adevarata
sau suntem constienti de ceea ce suntem de fapt noi. Nu te poti cunoaste
daca nu te situezi exact unde esti, cum e cazul cu cei ce nu stiu de
Dumnezeu, caci a sti ce esti inseamna a cunoaste relatia ta cu supremul
izvor al existentei tale
 Uitarea este ca o luare in prinsoare de patimile sau de duhurile nevazute
care le aprind caci cel ce uita de sine este tarat de patimi si aceasta este
una cu constiinta dependentei absolute a omului de Dumnezeu Cel personal
si deci cu smerenia, cu realizarea sau intelegerea pozitiei sale adevarate in
cadrul realitatii. Iar constiinta dependentei de Dumnezeu este ca un foc
continuu care-l tine pe om treaz, este ca o ardere spirituala continua.
 Deci daca vrei sa te izbavesti de uitare si de luarea in robie, nu poti altfel
decat castigand focul duhovnicesc care le topeste pe toate. Focul acesta il
castiga cineva prin dorul de Dumnezeu. Frate! Daca inima ta nu se
osteneste cu durere sa-l caute pe Domnul nu vei putea nicidecum spori!
 Pazirea inimii de toate simtirile si cugetele superficial placute care stau
sa fure in fiecare clipa, este o durere continua ce i-o impui, dar nu in
suportarea ei este totodata o bucurie mai inalta.
 Frate, ostasii buni se deprind si in timp de pace totdeauna in mestesugul
razboiului caci nu se cuvine ostasului sa iscodeasca in vreme de incercare,
caci s-a spus: ''M-am pregatit si m-am tulburat'' (Psalmi 118,60). Nu fi
 nepasator fata de patima care te-a biruit, nici fata de alta caci Parintii
spuneau ca nepasarea pierde cu totul roadele monahului. Omul trebuie sa
aiba grija in privinta razboiului pana la cea din urma suflare ca sa nu cada in
cursa intinsa de preavicleanul vrajmas pe care sa-l alunge Domnul de la noi
cu Duhul gurii Lui.
 Daca intra gandul nu te tulbura ci afla ce voieste sa-ti faca si lucreaza
impotriva lui fara tulburare chemindu-L pe Domnul, caci nu in intrarea
talharului in casa sta raul, ci jefuirea celor din casa. Iar de iese cu necinste,
slava este a stapanului casei, iar necinstea a celui care a iesit fara sa ia
nimic. Cand vine Domnul in pamantul Iudeii, adica in inima omului, El scoate
dracii; striga deci prin urmare catre El ca macedonienii catre Pavel: ''Treci
prin Macedonia si ajuta-ne'' si ca apostolii: ''Stapane, mantuieste-ne ca
pierim'' si El se va scula, va certa vanturile cele gandite si ele se vor linisti.
 Fiindca ai zis: ''nu ma folosesc de dulgheria mea'', crede-ma frate, ca tu
nu stii de te folosesti sau nu, ci isi bat joc dracii de tine aratand gandului tau
ceea ce voiesc, spre a-ti implini voia ta si a nu o asculta pe cea a parintilor
tai. Caci cel ce voieste sa stea in adevar intreaba pe Parinti de se foloseste
sau nu, si crede ceea ce spun ei, facand astfel ceea ce-l foloseste cu
adevarat.
 Raul consta intr-o rasturnare de valori acoperita abil de minciuna. Binele
este prezentat drept rau, iar raul este imbracat in mantia stralucitoare a
binelui; patimile care descompun viata, ca pricinuitoare de viata, virtutile
care-l imbogatesc pe om saracindu-l, taria stapanirii de sine ca slabiciune,
lasarea in seama maniei - ca tarie. Raul nu-l poate castiga pe om decat
mascandu-se in bine, el nu poate castiga decat dandu-se drept bine. El
traieste in minciuna de aceea viata care o da este si ea mincinoasa, un sir
de spasme ale placerii, continuitatea unui chin.
 Iertati-ma pentru Domnul caci vorbesc in prostie. Domnul a spus
ucenicilor Sai: ''Acum nici voi nu intelegeti?''
 Dreapta socoteala consta in a lucra cineva dupa masura sa, caci cand
omul face ceva peste puterile lui nu poate continua mult. Iar Dumnezeu nu
cere nimanui ceva peste puterile sale. Fa deci dupa puterea ta si cunoaste-ti
slabiciunea.
 Cel ce din graba si nu din dispret pierde un lucru fara sa vrea,
este osandit si el? Unul ca acesta trebuie sa se ocarasca pe sine si sa
ceara de la Dumnezeu iertare ca unul ce a fost fara de grija. (in aceasta se
arata ca lucrurile nu sunt de la noi, ci daruri ale lui Dumnezeu si
dispretuindu-le noi, Il dispretuim pe cel ce ni le-a daruit. Multe din ele poarta
insa intiparite si munca semenilor nostri si astfel ii dispretuim in acelasi timp
si pe ei in efortul lor prin neglijenta noastra.)

Discernamant - trezvie
 Staruie in inima ta luand seama la simturile tale si daca vei impaca cu
tine amintirile lor, ai prins talharii care o fura, caci cel ce patrunde in toata
 amanuntimea gandurile sale cunoaste pe cei ce voiesc sa intre in el si sa-l
intineze. (Nu ajunge eliberarea de patimi adusa de necazuri, ci ne este
necesara grija de omul interior si renuntarea la voile proprii pentru a
dobandi virtutile. Numai renuntand la propria voie castigam virtutile care
sunt rezultatul unui mare efort, dar de fapt cel mai mare efort este sa
renuntam la implinirea voilor proprii implinind-o pe cea a lui Dumnezeu.) de
te ingrijesti de porunci cu inima fierbinte, vei intelege ce te tulbura si din ce
motive, indemnandu-te sa-ti schimbi din lene, fara nici un motiv serios locul
si razgandindu-te, vei ramane acolo unde te afli. Caci tulbura mintea ca sa
se miste intre multe, dar si sa se leneveasca, insa cei ce cunosc viclenia lor
raman neclintiti multumind Domnului pentru locul in care li s-a dat sa rabde
toate cele ce le sunt aduse asupra lor. Caci indelunga rabdare unita cu
dragostea multumesc pentru osteneli si greutati, dar lenevia si plictiseala
unite cu iubirea de odihna cauta locul in care omul este slavit, insa slava
celor multi slabesc simturile, iar robia adusa in mod necesar de patimi il ia in
stapanire si ca urmare paraseste infranarea cea ascunsa prin imprastiere si
saturare. (Cand simturile slabesc, se amesteca in cele percepute raul - este
luat in stapanire de patimi. Mai multa putere manifesta in simturi cel ce
rabda si se infraneaza, cel cu mintea concentrata si neimprastiata. O minte
dispersata lasa simturile slabite sa fie invadate de cele ce aduc si o slabire
mintii. Simturile care au o tarie morala sustinuta de o minte tare, curata cele
percepute de ispite.)
 Cel ce voieste sa intre in Imparatie, sa pazeasca faptele ei. Caci
Imparatia este oprirea a tot pacatul. Vrajmasii isi seamana in acela
gandurile lor, dar ele nu odraslesc fiindca daca mintea ajunge sa priveasca
dulceata dumnezeirii, sagetile lor nu mai patrund in ea ci este imbracata cu
toate armele virtutilor care o pazesc si se ingrijesc de ea si nu ingaduie sa
fie tulburata, ci o fac sa ramana cu vederea ei in cunostinta de unde sa fuga
si in deosebirea celor doua cai si de una sa fuga, iar pe cealalta sa o
iubeasca.
 Numai cand ai ajuns sa cunosti cele bune, cunosti cu adevarat cele rele
opuse lor, in care te-ai complacut, caci pana n-ai ajuns sa recunosti cele
bune prin osteneala pentru ele nu cunosti uratenia celor rele in care ai trait
ci ai crezut ca ele sunt bune. In zadar iti spuneau altii ca sunt rele - nu-i
credeai, despre ele tu aveai parerea ta si nu erau multi care indrazneau sa-ti
spuna ca gresesti si ca ele sunt rele. Traiai deci in intuneric; desi vedeai raul
ce-l faceai prin faptele tale altora, nu-ti pasa, caci ii dispretuiai pe aceia.
Socoteai ca numai tu si parerile tale au importanta. Privirea ti se largeste si
vezi valoarea altora cand ai parasit faptele egoiste. Numai cand ai ajuns sa
cunosti dulceata si largimea celor bune ti se descopera uratenia si
ingustimea celor rele in care traiai. O reala comparatie intre cele doua
moduri de viata nu poate face decat cel ridicat la modul cel bun, de aceea
cel ce s-a ridicat la cele bune, lupta in mod hotarat sa nu recada in cele rele,
dar sunt unii care nu fac aceasta.
 Pacatul sau raul este asezat ca un zid intunecos in fata mintii, de nu-L
mai vede pe Dumnezeu si largimea tuturor in El. S-a asezat ca un zid
despartitor de Dumnezeu, din care se raspandeste lumina explicativa peste
toate. In acest caz, sufletul se goleste de un continut real; lumea insasi
devine inexplicabila, strambata.
 De remarcat unirea intre lumina dumnezeiasca si sfesnicul omenesc al
mintii. Mintea nu poate lumina daca nu are in ea pe Dumnezeu ca lumina,
sau daca nu vine in ea lumina dumnezeirii; lumina dumnezeirii se face
lumina mintii. Mintea inchisa lui Dumnezeu nu mai are in ea lumina reala,
sau redusa la lumina ei nu mai vede decat pe omul care are si lumea in sine,
deci o lumina ingusta care nu explica nici pe om, nici lumea. Dar daca
mintea este facuta ca sfesnic al luminii dumnezeiesti, numai unita cu ea
realizeaza ceea ce este propriu firi ei. Implinirea poruncilor aduce omului
lumina lui Dumnezeu; implinirea lor ii pun in lumina celui ce le implineste
importanta fiecarui om chiar de este dusman. Ii arata pe Dumnezeu care-l
tine in existenta pe fiecare om, chiar daca nu face voia Lui. Implinirea
acestor porunci largeste lumina cunoasterii celui ce le implineste sau lumina
largita a cunoasterii il ajuta sa le implineasca. De aceea le-a implinit
pilduitor Iisus Hristos. Lumina este una cu binele caci binele fiind totdeauna
facut altora largeste orizontul celor cunoscute si valoarea lor.
 Cel ce voieste sa cunoasca de s-a salasluit Hristos in el, va cunoaste din
gandurile lui caci cata vreme pacatul convinge inima lui, Dumnezeu nu s-a
salasluit inca in el, nici Duhul Lui n-a aflat odihna in el. (Se da relatia dintre
barbat si femeie ca chip al relatiei dintre Hristos si inima omului. Cat timp
inima se simte atrasa de gandurile pacatoase, Hristos nu este in om, ca in
femeia lui si cat timp Hristos nu este in om, nici duhul omului nu este odihnit
caci pacatul il tine in agitatie, iar Hristos ii aduce odihna precum ii aduce
femeii prezenta barbatului. Deci trebuie ca Dumnezeu sa se salasluiasca in
om, ca omul sa savarseasca faptele in Dumnezeu, ca sufletul sa se elibereze
de pacat caci ''Cel ce se lipeste de desfranata, este un singur trup cu ea, iar
cel ce se lipeste de domnul, este un singur duh cu El.'' Astfel, toata starea
contrara firii se numeste desfranata. (E contrar firii omului sa nu fie cu
Dumnezeu, mai precis cu Hristos. Ea traieste in acel caz nu cu barbatul ei
firesc, ci cu satana, care e vrajmas lui Dumnezeu. Traieste contrar starii care
o face pe veci fericita, aratandu-i sensul adevarat al vietii.) Dar de se
elibereaza sufletul si trece peste cele ce cauta sa-l impiedice in vazduh,
ramane in Dumnezeu si primeste Duhul Lui, dupa spusa: ''Cel ce se lipeste
de Domnul este un duh cu El.'' Hristos invata sufletul cum sa se roage, ca
unul ce i se inchina lui neincetat si este lipsit de El, iar El ramane in suflet
daruindu-i neincetat odihna, descoperindu-i cinstirile si darurile Lui negraite.
 Cerceteaza-te deci pe tine, frate ce lucru este al tau si mintea va afla
care dintre ele rodeste lui Dumnezeu si care dintre ele se increde in pacat,
cand ochii sunt rapiti spre placere, sau limba este biruita de vreo graba, sau
inima ta se indulceste cu cinstirea omeneasca, sau urechile tale se bucura
de vorbirea impotriva cuiva. Caci toate acestea sunt pagubitoare mintii,
fiindca s-a scris in Levitic: ''Asa sa spui lui Aaron: Sa nu aduci pe altarul Meu
din animale vreunul ce are vreo pata ca sa nu mori.'' (Lev. 22,18-20). Aaron
este chip al mintii fiindca dusmania amesteca rautatea ei cu pretentia
dreptatii, a poruncit ca sa se cerceteze inainte de a se aduce ceva lui
Dumnezeu, ca sa nu moara. Iar a muri inseamna a cobori de la contemplare
si a se nevoi cu cei ce voiesc sa intineze simturile ei. (Adam dupa cadere n-a
mai putut manca din pomul vietii sau din curatie caci din acesta nu se poate
hrani cineva decat ramanand unit cu Dumnezeu, izvorul vietii fara inceput si
fara sfarsit. Dumnezeu, curatia, viata sunt una. Hristos a reintrodus firea
omeneasca asumata de El ''in raiul ascuns'', in raiul nevazut, nu in natura
 vazuta, ci in planul trait spiritual. Intai a introdus firea asumata de El in raiul
trait spiritual apoi va introduce si pe cei ce s-au unit cu El. Dar curatia la
care a introdus firea sumata de El si apoi pe cei uniti cu El prin credinta, nu
ce poate dobandi fara cunostinta Lui si a poruncile Lui si fara pazirea
acestora. Caci in poruncile Lui una cu cuvintele Lui, este modul de viata al
Lui ca om, conforma intru totul cu voia Lui dumnezeiasca.)
 Cel lucrator si iubitor de Dumnezeu trebuie sa fie atent la orice gand al
sau si sa se sfatuiasca cu ele si sa le deosebeasca. Trebuie sa distinga de vin
de la trup sau de la altceva caci pana ce domneste in vreunul din
madularele lui cele contrare ale firii, inca nu e socotit ''fecioara''.
 Monahul trebuie sa stie ca sufletul are puteri indoite: parerea, inchipuirea
si simtirea. (Parerea, inchipuirea au si ele o pretentie de cunoastere chiar
daca nu cunosc realitatea adevarata. Simtirea este si ea intr-o legatura cu
realitatea deosebita de subiectul ei.) Cele in care se manifesta viata sunt
vointa si alegerea. Prin simtire se iveste in suflet patima care se uimeste in
inchipuire (fantezia), iar din inchipuire se naste parerea. Apoi cugetarea
cercetand parerea de este adevarata sau mincinoasa stabileste adevarul si
prin acesta devine discernamant. De aceea si intelegerea vine de la a
intelege si a deosebi adevarul. Iar ceea ce e distins si stabilit ca adevar, se
numeste ratiune. In alt mod se cunoaste ca intaia miscare a mintii se
numeste cugetare, iar cugetarea despre ceva ce aduce intelegerea si
aceasta are drept continut intelesul care exprima legatura sufletului cu ceea
ce intelege, care e viata lui - iar aceasta se numeste reflexiune. Reflexiunea
largita produce gandul care este cuvantul launtric, pe care definindu-l zicem
ca este miscarea nedeplina a sufletului ca dialog interior nerostit, din care
provine cuvantul rostit.
 De cunoastem care sunt patimile sufletului si care ale trupului, ale inimii
si ale mintii, biruim usor gandurile rele. Mandria este o boala a sufletului,
slava desarta la fel precum si inchipuirea, deci toate cele asemanatoare sunt
ale inimii iar ale mintii sunt parerea, nalucirea, prostia, umflarea - ale mintii
conducatoare. Suflarile tulburi ale duhurilor rautatii vin asupra intelegerii si
constiintei fie spre a le pricinui cununi, fie rusine, iar gandurile urate care fac
mintea usor de robit si le atrag in prinsoare facandu-l pe om sa se inchipuie
cand imparat cand capetenie ori arhiereu peste cetati si tari, stapan peste
tabere si averi, ziditor de biserici si manastiri, case de oaspeti si spitale, sunt
cele pe care le naluceste si le preschimba desertaciunea mintii in monahii
iubitori de slava desarta si doritori de-a placea oamenilor si in cei ce se
cugeta oameni mari. Ele sunt ganduri ce-si fac cuiburi in ei din lipsa de frica,
din nepasare si lenevie caci de nesocotim poruncile lui Dumnezeu, revin in
noi pacatele iertate mai inainte si se raceste inima prin retragerea harului si
indata se trimit in ea mustele pacatului, ganduri viclene si patimase care
murdaresc mintea conducatoare, tulbura inima si intuneca cunostinta.
 Este nevoie de lupta si de trezvie multa ca sa consimta mintea cu inima
si cu buzele la ora rugaciunii ca sa nu maniem pe Dumnezeu, in loc sa-I
slujim Lui sa amestecam in tamaia rugaciunilor noastre mirosul iute al
gandurilor rele si sa afle jertfa rugaciunilor intinata ca a lui Cain.
(Rugaciunile in care ne daruim intregi lui Dumnezeu, uitand de noi sunt o
jertfa a arderii de tot daca nu amestecam gandul capacitatii noastre in care
ne afirmam cu mandrie in fata lui Dumnezeu, sau o socotim ca o isprava a
 voii noastre. Taierea voii noastre e ca o moarte spirituala a noastra, ca o
varsare a sangelui nostru.) Caci e cumplita si pierzatoare increderea
ascunsa in gandurile necurate. Fiindca din ganduri se iveste pe incetul
instrainarea de Dumnezeu. Caci cand omul consimte cu ele ca autor al lor,
sunt socotite pacat. (Incantandu-ne de ganduri, ne incantam pe noi insine
de capacitatea noastra de a le produce, deci ne mandrim in fata lui
Dumnezeu. Ele se amesteca ca un miros urat in buna mireasma a rugaciunii
care trebuie sa fie jertfa totala a noastra adusa lui Dumnezeu.)
 Deci i se cuvine monahului sa patrunda in sufletul sau ca sa afle sa
judece, sa examineze, sa biciuiasca, sa alunge din mintea lui gandurile urate
care sunt: jucause, fermecatoare, vanatoare, comunicative, ucigatoare. Caci
sunt si in suflet tulburari si zgomote produse de ganduri rele si cetati ale
relelor si ale puterilor vrajmase.
 De nu vom curati omeneste caile, tulburarile si zapacelile produse de
gandurile rele degeaba ne vom osteni. Deci cand vom pleca genunchiul spre
cerere si rugaciune, la Dumnezeu, sa luam aminte de nu cumva cel rau a
rapit vasele noastre bune prin care slujim lui Dumnezeu. Iar vasele sufletului
prin care slujim lui Dumnezeu sunt gandurile noastre. Daca acestea sunt
rapite de vrajmasii nostri, prin ce vom sluji lui Dumnezeu? Nu are trebuinta
Dumnezeu ca trupul si limba sa se roage, iar gandurile sa fie rapite si sa
rataceasca risipite in afara. Voia lui Dumnezeu este ca gandurile, mintea si
cugetarea sa fie indreptate catre El in chip neimpartit si in acest caz
Dumnezeu nu se va desparti deloc de noi caci este in chip nevazut cu noi
privind mintea, intelegerea si gandurile noastre, vazand cu cata ardoare il
cautam, cum ne straduim sa luptam cu gandurile urate si rele si cum ne
razboim cu intelesurile viclene; de cantam si ne rugam din tot sufletul. Caci
stand in chip neobosit, cu hotarare, in chip cuminte si treaz la rugaciune
indata sunt alungati demonii si ne incununeaza pe noi. Caci de ne vede
indreptati prin gandurile noastre spre cautarea cu dinadinsul a lui Dumnezeu
ni se arata si ne intareste, ne lumineaza sufletul, imbracandu-l cu frumusete
negraita. Si astfel ne daruieste ajutorul Lui si toata biruinta, scapandu-ne de
vrajmasii nostri nevazuti. Dar de ne vede lenesi, molatici, zabavnici si
nepasatori, stand la rugaciune cu mintea adormita, isi retrage ajutorul de la
noi si ne facem vas ce se misca pe mare fara carma, batut neincetat de
valurile ispitelor, clatinati ca o trestie de orice vant.
 De voiesti sa scapi de visurile necurate si de nalucirile si inrauririle urate
ale demonilor, nu te da pe tine somnului oprit de canonul privegherii. Caci in
modul acesta ti se lumineaza mintea si-ti va straluci lumina cugetata in
inima ta, iar demonii vor fugi de al tine plangand si tipand, iar sfantul inger
te va imputernici impotriva patimilor pacatoase. (Dumnezeu, ingerii si
demonii stau in jurul nostru si lucreaza diferit asupra noastra in sufletul
nostru.)
 Agricultorul semanandu-si samanta asteapta inmultirea ei, dar daca va
lucra impotriva vantului, intristarea ii va stapani inima pururea pentru
pagubirea de seminte si pentru zadarnicia ostenelilor pe care le-a depus cu
pamantul.
 Cel ce petrece pururea in inima lui, iese numaidecat din cele ale vietii
trupesti caci umbland in duh, nu poate cunoaste poftele trupului deoarece
 acesta isi face calatoria in cetatea virtutilor. El are virtutile strajere la poarta
vietii curate de aceea si uneltirile demonilor raman nelucratoare asupra lui.
Sagetile dragostei lumesti ajung cel mult pana la ferestruicile firii.
 Gandurile mintii si miscarile inimii sunt cele ce incununeaza sau
osandesc pe om. (Anima nu este goala, ea arata viata in gandurile bune sau
rele exprimand intentiile si legaturile ei cu cele ce le cunoaste: cu lumea, cu
Dumnezeu si gandurile ei aduc incununarea sau osanda chiar daca nu apuca
sa le prelungeasca in fapte. Prin inima sau prin cugetarea sau simtirea ei se
arata ca omul nu este singur, aceste ganduri de raman numai in legatura cu
lumea sunt de la draci, iar de nu o vad pe aceasta ca ultima realitate, sunt
de la Dumnezeu. Deci omul este prin inima lui in legatura cu ultimele
izvoare ale binelui si raului. Dar pentru ca omul este cel ce primeste cu voia
pe unele sau pe altele, el este incununat cand primeste gandurile bune de la
Dumnezeu, sau este dus la chinuri cand primeste gandurile placerii egoiste,
de la diavol.
 Monahul trebuie sa fie atent numai la sine si nu la lucrurile lumii, dar
cand este atent numai la sine si nu la cele ale lumi, vrand nevrind da de
Dumnezeu caci cu totul singur nu poate fi; iar de este atent numai la sine in
legatura cu Dumnezeu, se va bucura de liniste, nu va fi atras cand de o
pofta cand de alta si afectat de vreun necaz sau de altul, de o frica
lumeasca sau de alta. Va avea in sine numai frica de Dumnezeu si aceasta ii
va da liniste.
 Din fiecare virtute este pericol sa se nasca o patima indata ce omul
slabeste gandul la Dumnezeu si se gandeste mai degraba la sine cu
multumire pentru virtutea in care socoteste ca a inaintat sau cand o virtute
a fost dusa din incredere de sine prea departe: de pilda, din prea mult post
se poate naste lacomia pantecelui, din prea multa osteneala - lenevia.
Smerita cugetare si masura in toate sunt doua mijloace care feresc virtutile
de a deveni pricini ale unor patimi contrare.
 Lupta cea dupa Dumnezeu este intru osteneala si in sudoarea ascunsa a
inimii fata de gandul care te apasa ca sa nu lase sageata lui sa raneasca
inima ta.
 Cel ce se linisteste trebuie sa se cerceteze in toata clipa, de a trecut
peste cei ce-l tin in vazduh si de s-a eliberat de ei avandu-i inca in jur. Caci
cata vreme este supus robiei lor, inca nu s-a eliberat. De aceea osteneala
trebuie sa dureze pana ce se arata mila.
 Ia aminte la tine cu amanuntime ca sa te probezi in tot ce voiesti,
graiesti, te intalnesti cu cineva, mananci, bei sau dormi, de este dupa
Dumnezeu si abia atunci sa te hotarasti sa faci. Deci sa faptuiesti totul cum
se cuvine inaintea lui Dumnezeu si astfel marturiseste-te in toate lucrurile
tale inaintea lui Dumnezeu ca sa ai multa legatura cu El si indrazneala in
rugaciune. (Inainte de a face orice lucru, sa ne gandim de este dupa voia lui
Dumnezeu si care este adevarata pricina sau motiv care ne indeamna sa-l
facem. Sa marturisim aceasta deschis in fata lui Dumnezeu despre orice
vorba sau fapta, intalnire, mancare sau odihna, la ce-ti vine in gand spre
implinire. Sa nu pornesti la nimic fara a te gandi inainte de este sau nu cu
voia lui Dumnezeu ca sa nu-ti para rau dupa ce ai savarsit fapta. Aceasta
inseamna sa fii in dialog cu Dumnezeu privitor la orice lucru, nu numai dupa
 ce l-ai facut, ci inca inainte de-al face. Sa nu te lasi condus numai de gandul
personal ce-ti rasare in minte, sa nu te simti singur nici o clipa. Daca
Dumnezeu vede inainte ce ai sa faci, intreaba-L pentru orice lucru pe care te
gandesti sa-l faci si facand asa esti in permanenta relatie cu El si vei fi cu
indrazneala in tot raspunsul ce i-l vei da pentru faptele savarsite.
 Viclenii draci se silesc asupra noastra neincetat si ca niste strajeri iau
aminte la lucrarea noastra iscodind ce gandim noi, ce iubim si la ce ne silim,
si astfel cunoscand ei spre ce inclinam, la aceea ne si silesc pe noi. Ca mai
intai ne lupta gandurile patimilor facandu-ne vinovati intai de ganduri si
pentru aceste ganduri cauta dracii pricina la noi. De aceea mai mult din
vointa noastra cadem in pacat. Dracii nu ne pot sili la ceea ce noi nu voim si
nu primim, iar ei cunosc ca nu-i vom asculta, ci mai intai ne incearca putin
sa vada cu ce patima ne impacam, apoi mestesugeste asupra vointei si a
poftei noastre, iar invoirea la patima se face din voia noastra. Cursele sunt
bantuiala cea din pofte si ganduri spurcate; acestea sunt usile dracilor si ale
patimilor prin care intra in noi robindu-ne. Pricinile intrarii dracilor mai sunt:
somnul cel mult, imbuibarea si multa bautura. Mai intai bat la usa inimii
punand ganduri pe ascuns ca niste talhari, fie ca este strajer fie ca nu, adica
fie ca le primim, fie ca nu. Daca le primim incep a tocmi patima si a ne sili
spre ea, iar de vom goni pofta si gandurile spurcate avand mintea surda si
muta catre acestea, atunci nu ne mai pot dracii vatama. Multe feluri de
curse ne intinde vrajmasul: uitarea, iutimea, ignoranta, iubirea de sine,
iubirea de indulcire, imbuibarea, curvia, neindurarea, vorbaria, trandavia,
imputinarea cu sufletul, pizma, ura, fatarnicia, viclenia, cartirea necredinta,
iubirea de agoniseala caliceasca (strangerea de carpe, petece, harburi, etc.),
indoiala, iubirea de stapanire peste altii, a place oamenilor, rasul, nepasarea
si uitarea. Dupa ce seamana parga rautatii, ne tulbura cu viforul cel mare,
adica cu gandurile curviei, hulei, etc. neincetat ca sa-i infricoseze pe cei ce
se nevoiesc si astfel sa arunce monahul in deznadejde ca sa nu se mai
roage si sa se nevoiasca. De nu reusesc aceasta atunci nascocesc alt
mestesug cautand ca facerea binelui sa ne fie prilej de slava desarta. Ne
indeamna apoi a intocmi intrebari duhovnicesti cu fratii, a face indulciri cu
mancaruri si bauturi, la odihna si la altele sub cuvant ca facem bine. Deci
putin cate putin, fara ca noi sa bagam de seama, ne intuneca mintea
aruncandu-ne astfel in bratele curviei, iar daca nici aceasta nu ne doboara,
ne fac naluciri noaptea, pornesc oameni impotriva noastra si chiar ei insisi
se ridica cu mare infricosare asupra noastra. Dar ostasul lui Hristos nu baga
in seama aceste ispite, ci le rabda socotindu-le trecatoare. Inca si altfel ne
lupta si anume, cu inaltarea mintii facandu-ne sa credem ca suntem ceva,
fiindca dracii sunt ca vanatorii alergand de colo unde vad ca este vanat. Se
reped unde vad partea slaba a sufletului si nu se departeaza nici nu slabesc
pana nu ne arunca in groapa.
 Din imprastierea gandurilor se face intunecarea mintii, iar din aceasta
caderea in pacat apoi deznadejdea, moartea si chinul vesnic.
 Zburdarea sufletului se face din umblarea printre smintelile lumesti, deci
ni se cade a fugi ca de foc de acestea si a ne cerceta gandurile ca prin
pazire sa scapam de faptele cele rele. De vom lasa mintea sloboda la
desertaciuni, atunci se trezesc si patimile una cate una. Drept aceea,
trezeste-te cu mintea si cauta un loc care sa fie de plangere, netrebnic
 oamenilor si departat de lume. Viata ta este pentru plans, asemanatoare
dobitoacelor, caci in pustie chiar de vei si pofti vreun lucru din cele ale lumii,
nu-l vei afla si vei fi astfel fara de cadere din pricina departarii caci numai
prin departare de cele ale lumii - in pustie se sting patimile.

Discernamant - trezvie
 Staruie in inima ta luand seama la simturile tale si daca vei impaca cu
tine amintirile lor, ai prins talharii care o fura, caci cel ce patrunde in toata
amanuntimea gandurile sale cunoaste pe cei ce voiesc sa intre in el si sa-l
intineze. (Nu ajunge eliberarea de patimi adusa de necazuri, ci ne este
necesara grija de omul interior si renuntarea la voile proprii pentru a
dobandi virtutile. Numai renuntand la propria voie castigam virtutile care
sunt rezultatul unui mare efort, dar de fapt cel mai mare efort este sa
renuntam la implinirea voilor proprii implinind-o pe cea a lui Dumnezeu.) de
te ingrijesti de porunci cu inima fierbinte, vei intelege ce te tulbura si din ce
motive, indemnandu-te sa-ti schimbi din lene, fara nici un motiv serios locul
si razgandindu-te, vei ramane acolo unde te afli. Caci tulbura mintea ca sa
se miste intre multe, dar si sa se leneveasca, insa cei ce cunosc viclenia lor
raman neclintiti multumind Domnului pentru locul in care li s-a dat sa rabde
toate cele ce le sunt aduse asupra lor. Caci indelunga rabdare unita cu
dragostea multumesc pentru osteneli si greutati, dar lenevia si plictiseala
unite cu iubirea de odihna cauta locul in care omul este slavit, insa slava
celor multi slabesc simturile, iar robia adusa in mod necesar de patimi il ia in
stapanire si ca urmare paraseste infranarea cea ascunsa prin imprastiere si
saturare. (Cand simturile slabesc, se amesteca in cele percepute raul - este
luat in stapanire de patimi. Mai multa putere manifesta in simturi cel ce
rabda si se infraneaza, cel cu mintea concentrata si neimprastiata. O minte
dispersata lasa simturile slabite sa fie invadate de cele ce aduc si o slabire
mintii. Simturile care au o tarie morala sustinuta de o minte tare, curata cele
percepute de ispite.)
 Cel ce voieste sa intre in Imparatie, sa pazeasca faptele ei. Caci
Imparatia este oprirea a tot pacatul. Vrajmasii isi seamana in acela
gandurile lor, dar ele nu odraslesc fiindca daca mintea ajunge sa priveasca
dulceata dumnezeirii, sagetile lor nu mai patrund in ea ci este imbracata cu
toate armele virtutilor care o pazesc si se ingrijesc de ea si nu ingaduie sa
fie tulburata, ci o fac sa ramana cu vederea ei in cunostinta de unde sa fuga
si in deosebirea celor doua cai si de una sa fuga, iar pe cealalta sa o
iubeasca.
 Numai cand ai ajuns sa cunosti cele bune, cunosti cu adevarat cele rele
opuse lor, in care te-ai complacut, caci pana n-ai ajuns sa recunosti cele
bune prin osteneala pentru ele nu cunosti uratenia celor rele in care ai trait
ci ai crezut ca ele sunt bune. In zadar iti spuneau altii ca sunt rele - nu-i
credeai, despre ele tu aveai parerea ta si nu erau multi care indrazneau sa-ti
spuna ca gresesti si ca ele sunt rele. Traiai deci in intuneric; desi vedeai raul
ce-l faceai prin faptele tale altora, nu-ti pasa, caci ii dispretuiai pe aceia.
Socoteai ca numai tu si parerile tale au importanta. Privirea ti se largeste si
vezi valoarea altora cand ai parasit faptele egoiste. Numai cand ai ajuns sa
 cunosti dulceata si largimea celor bune ti se descopera uratenia si
ingustimea celor rele in care traiai. O reala comparatie intre cele doua
moduri de viata nu poate face decat cel ridicat la modul cel bun, de aceea
cel ce s-a ridicat la cele bune, lupta in mod hotarat sa nu recada in cele rele,
dar sunt unii care nu fac aceasta.
 Pacatul sau raul este asezat ca un zid intunecos in fata mintii, de nu-L
mai vede pe Dumnezeu si largimea tuturor in El. S-a asezat ca un zid
despartitor de Dumnezeu, din care se raspandeste lumina explicativa peste
toate. In acest caz, sufletul se goleste de un continut real; lumea insasi
devine inexplicabila, strambata.
 De remarcat unirea intre lumina dumnezeiasca si sfesnicul omenesc al
mintii. Mintea nu poate lumina daca nu are in ea pe Dumnezeu ca lumina,
sau daca nu vine in ea lumina dumnezeirii; lumina dumnezeirii se face
lumina mintii. Mintea inchisa lui Dumnezeu nu mai are in ea lumina reala,
sau redusa la lumina ei nu mai vede decat pe omul care are si lumea in sine,
deci o lumina ingusta care nu explica nici pe om, nici lumea. Dar daca
mintea este facuta ca sfesnic al luminii dumnezeiesti, numai unita cu ea
realizeaza ceea ce este propriu firi ei. Implinirea poruncilor aduce omului
lumina lui Dumnezeu; implinirea lor ii pun in lumina celui ce le implineste
importanta fiecarui om chiar de este dusman. Ii arata pe Dumnezeu care-l
tine in existenta pe fiecare om, chiar daca nu face voia Lui. Implinirea
acestor porunci largeste lumina cunoasterii celui ce le implineste sau lumina
largita a cunoasterii il ajuta sa le implineasca. De aceea le-a implinit
pilduitor Iisus Hristos. Lumina este una cu binele caci binele fiind totdeauna
facut altora largeste orizontul celor cunoscute si valoarea lor.
 Cel ce voieste sa cunoasca de s-a salasluit Hristos in el, va cunoaste din
gandurile lui caci cata vreme pacatul convinge inima lui, Dumnezeu nu s-a
salasluit inca in el, nici Duhul Lui n-a aflat odihna in el. (Se da relatia dintre
barbat si femeie ca chip al relatiei dintre Hristos si inima omului. Cat timp
inima se simte atrasa de gandurile pacatoase, Hristos nu este in om, ca in
femeia lui si cat timp Hristos nu este in om, nici duhul omului nu este odihnit
caci pacatul il tine in agitatie, iar Hristos ii aduce odihna precum ii aduce
femeii prezenta barbatului. Deci trebuie ca Dumnezeu sa se salasluiasca in
om, ca omul sa savarseasca faptele in Dumnezeu, ca sufletul sa se elibereze
de pacat caci ''Cel ce se lipeste de desfranata, este un singur trup cu ea, iar
cel ce se lipeste de domnul, este un singur duh cu El.'' Astfel, toata starea
contrara firii se numeste desfranata. (E contrar firii omului sa nu fie cu
Dumnezeu, mai precis cu Hristos. Ea traieste in acel caz nu cu barbatul ei
firesc, ci cu satana, care e vrajmas lui Dumnezeu. Traieste contrar starii care
o face pe veci fericita, aratandu-i sensul adevarat al vietii.) Dar de se
elibereaza sufletul si trece peste cele ce cauta sa-l impiedice in vazduh,
ramane in Dumnezeu si primeste Duhul Lui, dupa spusa: ''Cel ce se lipeste
de Domnul este un duh cu El.'' Hristos invata sufletul cum sa se roage, ca
unul ce i se inchina lui neincetat si este lipsit de El, iar El ramane in suflet
daruindu-i neincetat odihna, descoperindu-i cinstirile si darurile Lui negraite.
 Cerceteaza-te deci pe tine, frate ce lucru este al tau si mintea va afla
care dintre ele rodeste lui Dumnezeu si care dintre ele se increde in pacat,
cand ochii sunt rapiti spre placere, sau limba este biruita de vreo graba, sau
inima ta se indulceste cu cinstirea omeneasca, sau urechile tale se bucura
 de vorbirea impotriva cuiva. Caci toate acestea sunt pagubitoare mintii,
fiindca s-a scris in Levitic: ''Asa sa spui lui Aaron: Sa nu aduci pe altarul Meu
din animale vreunul ce are vreo pata ca sa nu mori.'' (Lev. 22,18-20). Aaron
este chip al mintii fiindca dusmania amesteca rautatea ei cu pretentia
dreptatii, a poruncit ca sa se cerceteze inainte de a se aduce ceva lui
Dumnezeu, ca sa nu moara. Iar a muri inseamna a cobori de la contemplare
si a se nevoi cu cei ce voiesc sa intineze simturile ei. (Adam dupa cadere n-a
mai putut manca din pomul vietii sau din curatie caci din acesta nu se poate
hrani cineva decat ramanand unit cu Dumnezeu, izvorul vietii fara inceput si
fara sfarsit. Dumnezeu, curatia, viata sunt una. Hristos a reintrodus firea
omeneasca asumata de El ''in raiul ascuns'', in raiul nevazut, nu in natura
vazuta, ci in planul trait spiritual. Intai a introdus firea asumata de El in raiul
trait spiritual apoi va introduce si pe cei ce s-au unit cu El. Dar curatia la
care a introdus firea sumata de El si apoi pe cei uniti cu El prin credinta, nu
ce poate dobandi fara cunostinta Lui si a poruncile Lui si fara pazirea
acestora. Caci in poruncile Lui una cu cuvintele Lui, este modul de viata al
Lui ca om, conforma intru totul cu voia Lui dumnezeiasca.)
 Cel lucrator si iubitor de Dumnezeu trebuie sa fie atent la orice gand al
sau si sa se sfatuiasca cu ele si sa le deosebeasca. Trebuie sa distinga de vin
de la trup sau de la altceva caci pana ce domneste in vreunul din
madularele lui cele contrare ale firii, inca nu e socotit ''fecioara''.
 Monahul trebuie sa stie ca sufletul are puteri indoite: parerea, inchipuirea
si simtirea. (Parerea, inchipuirea au si ele o pretentie de cunoastere chiar
daca nu cunosc realitatea adevarata. Simtirea este si ea intr-o legatura cu
realitatea deosebita de subiectul ei.) Cele in care se manifesta viata sunt
vointa si alegerea. Prin simtire se iveste in suflet patima care se uimeste in
inchipuire (fantezia), iar din inchipuire se naste parerea. Apoi cugetarea
cercetand parerea de este adevarata sau mincinoasa stabileste adevarul si
prin acesta devine discernamant. De aceea si intelegerea vine de la a
intelege si a deosebi adevarul. Iar ceea ce e distins si stabilit ca adevar, se
numeste ratiune. In alt mod se cunoaste ca intaia miscare a mintii se
numeste cugetare, iar cugetarea despre ceva ce aduce intelegerea si
aceasta are drept continut intelesul care exprima legatura sufletului cu ceea
ce intelege, care e viata lui - iar aceasta se numeste reflexiune. Reflexiunea
largita produce gandul care este cuvantul launtric, pe care definindu-l zicem
ca este miscarea nedeplina a sufletului ca dialog interior nerostit, din care
provine cuvantul rostit.
 De cunoastem care sunt patimile sufletului si care ale trupului, ale inimii
si ale mintii, biruim usor gandurile rele. Mandria este o boala a sufletului,
slava desarta la fel precum si inchipuirea, deci toate cele asemanatoare sunt
ale inimii iar ale mintii sunt parerea, nalucirea, prostia, umflarea - ale mintii
conducatoare. Suflarile tulburi ale duhurilor rautatii vin asupra intelegerii si
constiintei fie spre a le pricinui cununi, fie rusine, iar gandurile urate care fac
mintea usor de robit si le atrag in prinsoare facandu-l pe om sa se inchipuie
cand imparat cand capetenie ori arhiereu peste cetati si tari, stapan peste
tabere si averi, ziditor de biserici si manastiri, case de oaspeti si spitale, sunt
cele pe care le naluceste si le preschimba desertaciunea mintii in monahii
iubitori de slava desarta si doritori de-a placea oamenilor si in cei ce se
cugeta oameni mari. Ele sunt ganduri ce-si fac cuiburi in ei din lipsa de frica,
 din nepasare si lenevie caci de nesocotim poruncile lui Dumnezeu, revin in
noi pacatele iertate mai inainte si se raceste inima prin retragerea harului si
indata se trimit in ea mustele pacatului, ganduri viclene si patimase care
murdaresc mintea conducatoare, tulbura inima si intuneca cunostinta.
 Este nevoie de lupta si de trezvie multa ca sa consimta mintea cu inima
si cu buzele la ora rugaciunii ca sa nu maniem pe Dumnezeu, in loc sa-I
slujim Lui sa amestecam in tamaia rugaciunilor noastre mirosul iute al
gandurilor rele si sa afle jertfa rugaciunilor intinata ca a lui Cain.
(Rugaciunile in care ne daruim intregi lui Dumnezeu, uitand de noi sunt o
jertfa a arderii de tot daca nu amestecam gandul capacitatii noastre in care
ne afirmam cu mandrie in fata lui Dumnezeu, sau o socotim ca o isprava a
voii noastre. Taierea voii noastre e ca o moarte spirituala a noastra, ca o
varsare a sangelui nostru.) Caci e cumplita si pierzatoare increderea
ascunsa in gandurile necurate. Fiindca din ganduri se iveste pe incetul
instrainarea de Dumnezeu. Caci cand omul consimte cu ele ca autor al lor,
sunt socotite pacat. (Incantandu-ne de ganduri, ne incantam pe noi insine
de capacitatea noastra de a le produce, deci ne mandrim in fata lui
Dumnezeu. Ele se amesteca ca un miros urat in buna mireasma a rugaciunii
care trebuie sa fie jertfa totala a noastra adusa lui Dumnezeu.)
 Deci i se cuvine monahului sa patrunda in sufletul sau ca sa afle sa
judece, sa examineze, sa biciuiasca, sa alunge din mintea lui gandurile urate
care sunt: jucause, fermecatoare, vanatoare, comunicative, ucigatoare. Caci
sunt si in suflet tulburari si zgomote produse de ganduri rele si cetati ale
relelor si ale puterilor vrajmase.
 De nu vom curati omeneste caile, tulburarile si zapacelile produse de
gandurile rele degeaba ne vom osteni. Deci cand vom pleca genunchiul spre
cerere si rugaciune, la Dumnezeu, sa luam aminte de nu cumva cel rau a
rapit vasele noastre bune prin care slujim lui Dumnezeu. Iar vasele sufletului
prin care slujim lui Dumnezeu sunt gandurile noastre. Daca acestea sunt
rapite de vrajmasii nostri, prin ce vom sluji lui Dumnezeu? Nu are trebuinta
Dumnezeu ca trupul si limba sa se roage, iar gandurile sa fie rapite si sa
rataceasca risipite in afara. Voia lui Dumnezeu este ca gandurile, mintea si
cugetarea sa fie indreptate catre El in chip neimpartit si in acest caz
Dumnezeu nu se va desparti deloc de noi caci este in chip nevazut cu noi
privind mintea, intelegerea si gandurile noastre, vazand cu cata ardoare il
cautam, cum ne straduim sa luptam cu gandurile urate si rele si cum ne
razboim cu intelesurile viclene; de cantam si ne rugam din tot sufletul. Caci
stand in chip neobosit, cu hotarare, in chip cuminte si treaz la rugaciune
indata sunt alungati demonii si ne incununeaza pe noi. Caci de ne vede
indreptati prin gandurile noastre spre cautarea cu dinadinsul a lui Dumnezeu
ni se arata si ne intareste, ne lumineaza sufletul, imbracandu-l cu frumusete
negraita. Si astfel ne daruieste ajutorul Lui si toata biruinta, scapandu-ne de
vrajmasii nostri nevazuti. Dar de ne vede lenesi, molatici, zabavnici si
nepasatori, stand la rugaciune cu mintea adormita, isi retrage ajutorul de la
noi si ne facem vas ce se misca pe mare fara carma, batut neincetat de
valurile ispitelor, clatinati ca o trestie de orice vant.
 De voiesti sa scapi de visurile necurate si de nalucirile si inrauririle urate
ale demonilor, nu te da pe tine somnului oprit de canonul privegherii. Caci in
modul acesta ti se lumineaza mintea si-ti va straluci lumina cugetata in
 inima ta, iar demonii vor fugi de al tine plangand si tipand, iar sfantul inger
te va imputernici impotriva patimilor pacatoase. (Dumnezeu, ingerii si
demonii stau in jurul nostru si lucreaza diferit asupra noastra in sufletul
nostru.)
 Agricultorul semanandu-si samanta asteapta inmultirea ei, dar daca va
lucra impotriva vantului, intristarea ii va stapani inima pururea pentru
pagubirea de seminte si pentru zadarnicia ostenelilor pe care le-a depus cu
pamantul.
 Cel ce petrece pururea in inima lui, iese numaidecat din cele ale vietii
trupesti caci umbland in duh, nu poate cunoaste poftele trupului deoarece
acesta isi face calatoria in cetatea virtutilor. El are virtutile strajere la poarta
vietii curate de aceea si uneltirile demonilor raman nelucratoare asupra lui.
Sagetile dragostei lumesti ajung cel mult pana la ferestruicile firii.
 Gandurile mintii si miscarile inimii sunt cele ce incununeaza sau
osandesc pe om. (Anima nu este goala, ea arata viata in gandurile bune sau
rele exprimand intentiile si legaturile ei cu cele ce le cunoaste: cu lumea, cu
Dumnezeu si gandurile ei aduc incununarea sau osanda chiar daca nu apuca
sa le prelungeasca in fapte. Prin inima sau prin cugetarea sau simtirea ei se
arata ca omul nu este singur, aceste ganduri de raman numai in legatura cu
lumea sunt de la draci, iar de nu o vad pe aceasta ca ultima realitate, sunt
de la Dumnezeu. Deci omul este prin inima lui in legatura cu ultimele
izvoare ale binelui si raului. Dar pentru ca omul este cel ce primeste cu voia
pe unele sau pe altele, el este incununat cand primeste gandurile bune de la
Dumnezeu, sau este dus la chinuri cand primeste gandurile placerii egoiste,
de la diavol.
 Monahul trebuie sa fie atent numai la sine si nu la lucrurile lumii, dar
cand este atent numai la sine si nu la cele ale lumi, vrand nevrind da de
Dumnezeu caci cu totul singur nu poate fi; iar de este atent numai la sine in
legatura cu Dumnezeu, se va bucura de liniste, nu va fi atras cand de o
pofta cand de alta si afectat de vreun necaz sau de altul, de o frica
lumeasca sau de alta. Va avea in sine numai frica de Dumnezeu si aceasta ii
va da liniste.
 Din fiecare virtute este pericol sa se nasca o patima indata ce omul
slabeste gandul la Dumnezeu si se gandeste mai degraba la sine cu
multumire pentru virtutea in care socoteste ca a inaintat sau cand o virtute
a fost dusa din incredere de sine prea departe: de pilda, din prea mult post
se poate naste lacomia pantecelui, din prea multa osteneala - lenevia.
Smerita cugetare si masura in toate sunt doua mijloace care feresc virtutile
de a deveni pricini ale unor patimi contrare.
 Lupta cea dupa Dumnezeu este intru osteneala si in sudoarea ascunsa a
inimii fata de gandul care te apasa ca sa nu lase sageata lui sa raneasca
inima ta.
 Cel ce se linisteste trebuie sa se cerceteze in toata clipa, de a trecut
peste cei ce-l tin in vazduh si de s-a eliberat de ei avandu-i inca in jur. Caci
cata vreme este supus robiei lor, inca nu s-a eliberat. De aceea osteneala
trebuie sa dureze pana ce se arata mila.
 Ia aminte la tine cu amanuntime ca sa te probezi in tot ce voiesti,
graiesti, te intalnesti cu cineva, mananci, bei sau dormi, de este dupa
Dumnezeu si abia atunci sa te hotarasti sa faci. Deci sa faptuiesti totul cum
se cuvine inaintea lui Dumnezeu si astfel marturiseste-te in toate lucrurile
tale inaintea lui Dumnezeu ca sa ai multa legatura cu El si indrazneala in
rugaciune. (Inainte de a face orice lucru, sa ne gandim de este dupa voia lui
Dumnezeu si care este adevarata pricina sau motiv care ne indeamna sa-l
facem. Sa marturisim aceasta deschis in fata lui Dumnezeu despre orice
vorba sau fapta, intalnire, mancare sau odihna, la ce-ti vine in gand spre
implinire. Sa nu pornesti la nimic fara a te gandi inainte de este sau nu cu
voia lui Dumnezeu ca sa nu-ti para rau dupa ce ai savarsit fapta. Aceasta
inseamna sa fii in dialog cu Dumnezeu privitor la orice lucru, nu numai dupa
ce l-ai facut, ci inca inainte de-al face. Sa nu te lasi condus numai de gandul
personal ce-ti rasare in minte, sa nu te simti singur nici o clipa. Daca
Dumnezeu vede inainte ce ai sa faci, intreaba-L pentru orice lucru pe care te
gandesti sa-l faci si facand asa esti in permanenta relatie cu El si vei fi cu
indrazneala in tot raspunsul ce i-l vei da pentru faptele savarsite.
 Viclenii draci se silesc asupra noastra neincetat si ca niste strajeri iau
aminte la lucrarea noastra iscodind ce gandim noi, ce iubim si la ce ne silim,
si astfel cunoscand ei spre ce inclinam, la aceea ne si silesc pe noi. Ca mai
intai ne lupta gandurile patimilor facandu-ne vinovati intai de ganduri si
pentru aceste ganduri cauta dracii pricina la noi. De aceea mai mult din
vointa noastra cadem in pacat. Dracii nu ne pot sili la ceea ce noi nu voim si
nu primim, iar ei cunosc ca nu-i vom asculta, ci mai intai ne incearca putin
sa vada cu ce patima ne impacam, apoi mestesugeste asupra vointei si a
poftei noastre, iar invoirea la patima se face din voia noastra. Cursele sunt
bantuiala cea din pofte si ganduri spurcate; acestea sunt usile dracilor si ale
patimilor prin care intra in noi robindu-ne. Pricinile intrarii dracilor mai sunt:
somnul cel mult, imbuibarea si multa bautura. Mai intai bat la usa inimii
punand ganduri pe ascuns ca niste talhari, fie ca este strajer fie ca nu, adica
fie ca le primim, fie ca nu. Daca le primim incep a tocmi patima si a ne sili
spre ea, iar de vom goni pofta si gandurile spurcate avand mintea surda si
muta catre acestea, atunci nu ne mai pot dracii vatama. Multe feluri de
curse ne intinde vrajmasul: uitarea, iutimea, ignoranta, iubirea de sine,
iubirea de indulcire, imbuibarea, curvia, neindurarea, vorbaria, trandavia,
imputinarea cu sufletul, pizma, ura, fatarnicia, viclenia, cartirea necredinta,
iubirea de agoniseala caliceasca (strangerea de carpe, petece, harburi, etc.),
indoiala, iubirea de stapanire peste altii, a place oamenilor, rasul, nepasarea
si uitarea. Dupa ce seamana parga rautatii, ne tulbura cu viforul cel mare,
adica cu gandurile curviei, hulei, etc. neincetat ca sa-i infricoseze pe cei ce
se nevoiesc si astfel sa arunce monahul in deznadejde ca sa nu se mai
roage si sa se nevoiasca. De nu reusesc aceasta atunci nascocesc alt
mestesug cautand ca facerea binelui sa ne fie prilej de slava desarta. Ne
indeamna apoi a intocmi intrebari duhovnicesti cu fratii, a face indulciri cu
mancaruri si bauturi, la odihna si la altele sub cuvant ca facem bine. Deci
putin cate putin, fara ca noi sa bagam de seama, ne intuneca mintea
aruncandu-ne astfel in bratele curviei, iar daca nici aceasta nu ne doboara,
ne fac naluciri noaptea, pornesc oameni impotriva noastra si chiar ei insisi
se ridica cu mare infricosare asupra noastra. Dar ostasul lui Hristos nu baga
in seama aceste ispite, ci le rabda socotindu-le trecatoare. Inca si altfel ne
 lupta si anume, cu inaltarea mintii facandu-ne sa credem ca suntem ceva,
fiindca dracii sunt ca vanatorii alergand de colo unde vad ca este vanat. Se
reped unde vad partea slaba a sufletului si nu se departeaza nici nu slabesc
pana nu ne arunca in groapa.
 Din imprastierea gandurilor se face intunecarea mintii, iar din aceasta
caderea in pacat apoi deznadejdea, moartea si chinul vesnic.
 Zburdarea sufletului se face din umblarea printre smintelile lumesti, deci
ni se cade a fugi ca de foc de acestea si a ne cerceta gandurile ca prin
pazire sa scapam de faptele cele rele. De vom lasa mintea sloboda la
desertaciuni, atunci se trezesc si patimile una cate una. Drept aceea,
trezeste-te cu mintea si cauta un loc care sa fie de plangere, netrebnic
oamenilor si departat de lume. Viata ta este pentru plans, asemanatoare
dobitoacelor, caci in pustie chiar de vei si pofti vreun lucru din cele ale lumii,
nu-l vei afla si vei fi astfel fara de cadere din pricina departarii caci numai
prin departare de cele ale lumii - in pustie se sting patimile.

Discernamant, dreapta socoteala

 Dupa cum corabierii carmuiesc corabia cu grija, ca sa n-o izbeasca de

vreo stanca vazuta sau nevazuta, asa si cei ce se silesc spre viata
duhovniceasca trebuie sa cerceteze cu frica ce trebuie sa faca si ce sa nu
faca. De asemenea sa creada ca legile lui Dumnezeu le sunt de folos, taind
de la suflet toate gandurile pacatoase. (Antonie cel Mare)10
 Dupa cum carmacii si cei ce tin franele cu sarguinta si cu luare aminte
ajung la tinta, tot asa cei ce se silesc spre viata cea dreapta si virtuoasa,
trebuie sa calatoreasca cu sarguinta si cu grija, precum se cuvine si dupa
cum e voia lui Dumnezeu. Cel ce vrea si cugeta ca se poate aceasta,
crezand isi face loc in nemurire. (Antonie cel Mare)10
 Cei ce cunosc binele, dar nu vad ce le este de folos, isi orbesc sufletul;
iar puterea de a deosebi li s-a impietrit. De aceea nu trebuie sa ne
indreptam mintea spre acestia, ca nu cumva sa cadem si noi, in chip silnic,
in acelasi lucruri, fara bagare de seama, ca niste orbi. (Antonie cel Mare)10
 Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mananci si de doua, de trei si de
mai multe ori, sa nu fie intristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu
trebuie sa fie tinute si in timpuri de boala si de slabiciune, ci trebuie lasate
atunci mai slobod in anumite privinte, ca sa se intareasca trupul din nou
spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar in privinta infranarii de la anumite
bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvant ca sa nu mancam ceva, ci a
zis: ''Iata am dat voua toate, ca pe legumele ierburilor'', ''mancati-le nimic
cercetand'', si: ''Nu cele ce intra in gura spurca pe om''. Deci infranarea de
la anumite bucate e lucru ce ramane la alegerea ta, ca o osteneala a
sufletului. (Evagrie Ponticul)10
 Socotesc ca dracul, atingandu-se de creier, schimba lumina mintii,
precum voieste. In felul acesta este starnita patima slavei desarte spre
gandul de a face mintea sa se pronunte cu usuratate, prin pareri proprii,
despre cunostinta dumnezeiasca fiintiala. Unul ca acesta nefiind suparat de
patimi trupesti si necurate, ci infatisandu-se - zice-se - cu curatie, socoteste
ca nu se mai petrece in el nici o lucrare potrivnica. De aceea socoteste
aratare dumnezeiasca lucrarea savarsita in el de diavolul, care se foloseste
de multa patrundere si, prin creier schimba lumina impreunata cu el si ii da,
precum am spus, forma care vrea. (Evagrie Ponticul)10 27
 Ingerul lui Dumnezeu, aratandu-se, opreste, cu cuvantul numai, lucrarea
potrivnica din noi si misca lumina mintii la lucrare fara ratacire. (Evagrie
Ponticul)10
 Daca vei folosi pe vreunul, vei fi ocarat de altul, ca, simtindu-te
nedreptatit, sa spui, sau sa faci ceva ce nu se cuvine si in felul acesta sa
risipesti rau ceea ce ai adunat bine. Acesta e scopul dracilor. De aceea
trebuie sa luam aminte cu intelepciune. (Evagrie Ponticul)10
 Un lucru poate fi savarsit bine la aratare, dar scopul celui ce l-a savarsit
nu e bun. De asemenea poate fi rau la infatisare, dar tinta facatorului poate
fi buna. Dar nu numai fapte savarsesc unii, ci si vorbe graiesc in chipul in
care am zis. Caci unii schimba calitatea unui lucru prin neiscusinta si
nestiinta lor, altii prin intentia cea rea, si iarasi altii prin scopul evlavios.
(Marcu Ascetul)10
 Pe cel ce isi ascunde defaimarea si ocara punand inainte laude, cu greu
il pot descoperi cei mai simpli. Asemenea acestuia este si cel ce, sub chipul
smereniei, e plin de slava desarta. Acestia acoperind multa vreme adevarul
cu minciuna, in cele din urma sunt dati totusi pe fata prin fapte. (Marcu
Ascetul)10
 Unul facand un lucru la aratare bun vatama pe aproapele sau; iar altul
nefacand un asemenea lucru il ajuta cu gandul. (Marcu Ascetul)10
 Este cate unul care-si taie o patima pentru o placere. Si poate ca unul ca
acesta nu-si da seama el insusi de sine, ostenindu-si prosteste. (Marcu
Ascetul)10
 Unii oameni, fiind laudati pentru virtute, s-au lasat cuceriti de placere,
iar placerea aceasta nutrita de slava desarta au socotit-o mangaiere. Altii,
mustrati pentru pacat, s-au umplut de durere si durerea cea spre folos au
socotit-o lucrare a pacatului. (Marcu Ascetul)10
 Toti aceia care, pentru faptul ca se nevoiesc, dispretuiesc pe cei mai
nebagatori de seama, socotesc ca se indreapta din fapte trupesti. Si toti cei
care, rezemandu-se pe simpla cunostinta, nesocotesc pe cei lipsiti de
cunostinta, se gasesc cu mult mai neintelepti decat aceia. (Marcu
Ascetul)10
 Se poate intampla ca unul, implinind pe fata o porunca, sa slujeasca in
ascuns patimii si prin ganduri pacatoase sa strice fapta buna. (Marcu
Ascetul)10
 Este o lucrare a harului, necunoscuta celui slab la minte; si este o alta
lucrare a pacatului, care semana cu adevarul. Dar e bine sa nu cercetam
 prea staruitor aceste lucruri, ca sa nu ratacim. Ci toate sa le aducem, prin
nadejde, lui Dumnezeu, caci el stie folosul amandurora. (Marcu Ascetul)10
 O porunca se vadeste mai aleasa ca alta. De aceea exista si o credinta
mai sigura ca alta credinta. (Marcu Ascetul)10
 Pacatele de odinioara, pomenite special dupa chipul lor, vatama pe cel
cu buna nadejde. Caci daca ii apar in cuget insotite de intristare, il desfac
de nadejde, iar daca i se zugravesc fara intristare, isi intiparesc din nou
vechea intinaciune. (Marcu Ascetul)10
 Cand mintea, prin lepadarea de sine, se tine stand numai de gandul
nadejdii, vrajmasul, sub motiv de marturisire, ii zugraveste pacatele de mai
inainte, ca sa starneasca din nou patimile uitate prin harul lui Dumnezeu si,
pe nebagate de seama, sa faca pe om nedrept. Caci facand vrajmasul
acesta, de va fi omul luminat si urator de patimi, se va intuneca,
tulburandu-se pentru cele facute. Iar de va fi inca incetosat si iubitor de
placeri, va zabovi desigur in convorbirea patimasa cu momelile, incat
amintirea aceasta nu-i va fi o marturisire, ci inceput de pacatuire. (Marcu
Ascetul)10
 Cand vezi doi rai, avand dragoste unul fata de altul, cunoaste ca fiecare
ajuta sa se implineasca voia celuilalt. (Marcu Ascetul)10
 Se intampla uneori ca sufletul se aprinde spre dragostea lui Dumnezeu,
fiind luat de o miscare nesovaielnica si lipsita de naluciri; el atrage atunci
oarecum si trupul in adancul dragostei aceleia negraite, fie ca aceasta se
intampla in vremea de veghe, fie, cum am zis, cand cel care e stapanit de
lucrarea sfantului har ajunge in stare de somn. Atunci el nu mai cugeta la
nimic, decat la aceea spre ceea ce a miscat. Cand i se intampla asa ceva,
trebuie sa stie ca aceasta este lucrarea Duhului Sfant. Caci indulcindu-se
atunci intreg de acea dulceata negraita, nu mai poate cugeta la nimic
altceva, fiind coplesit de o bucurie adanca. Dar daca mintea, aflandu-se sub
o astfel de lucrare, zamisleste vreo indoiala sub vreun inteles intinat, si se
foloseste de sfantul nume spre a se apara de cel rau, si nu numai pentru a
primi dragostea lui Dumnezeu, trebuie sa inteleaga ca aceea mangaiere cu
infatisare de bucurie este de la inselatorul. Bucuria aceasta este lipsita de
calitate si de intimitate, fiind produsa de vrajmasul care vrea ca sufletul sa
preacurveasca. Caci atunci cand vede mintea laudandu-se cu experienta
simtirii sale, el imbie sufletului anumite mangaieri bune la aparenta, ca
aceasta, distrat de dulceata aceea moale si umeda, sa nu poata cunoaste
amestecul celui viclean. Din aceasta sa cunoastem, prin urmare, Duhul
adevarului si duhul inselaciunii. Caci este cu neputinta sa guste cineva cu
simtirea din dulceata dumnezeiasca, sau sa experimenteze prin simtire
amaraciunea dracilor, daca nu s-a umplut de incredintarea ca harul s-a
salasluit in adancul mintii, iar duhurile rele petrec imprejurul madularelor
inimii, lucru care dracii nu vreau sa fie niciodata crezut de oameni, ca nu
cumva, stiind aceasta sigur, sa se inarmeze impotriva lor cu pomenirea lui
Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)10
 Auzind despre simtirea mintii, nimeni sa nu creada ca i se va arata slava
lui Dumnezeu in chip vazut. Caci zicem ca sufletul simte, cand e curat,
printr-o anumita gustare negraita, mangaierea dumnezeiasca, dar nu ca i
se arata ceva din cele nevazute. ''Fiindca acum umbla prin credinta si nu
 prin vedere'', cum zice fericitul Pavel. Deci daca i se va arata vreunuia
dintre cei ce se nevoiesc, fie vreo lumina, fie vreo figura in chip de foc, fie
vreun glas, nicidecum sa nu primeasca o astfel de aratare. Caci este o
inselaciune vadita a vrajmasului, care a amagit pe multi prin nestiinta,
facandu-i sa se abata de la calea adevarului. Noi insa stim ca pana ce
petrecem in trupul acesta stricacios, suntem departe de Dumnezeu, adica
nu putem sa-L vedem in chip vazut nici pe El, nici altceva din minunile
ceresti. (Diadoh al Foticeii)10
 Nu trebuie sa ne indoim ca atunci cand mintea incepe sa se afle sub
lucrarea puternica a luminii dumnezeiesti, se face intreaga stravezie, incat
isi vede cu imbelsugare propria ei lumina. Caci aceasta se intampla, zice,
cand puterea sufletului pune stapanire asupra patimilor. Dar ca tot ce i se
arata intr-o anumita forma, fie ca lumina, fie ca foc, se intampla din
uneltirea vrajmasului, ne invata limpede dumnezeiescul Pavel, zicand ca
acela se preface in chipul ingerului luminii. Prin urmare nu trebuie sa se
apuce cineva de viata ascetica cu nadejdea aceasta, ca nu cumva sa afle
Satana prin aceasta sufletul gata pentru rapire; ci cu nadejdea ca sa ajunga
numai sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata simtirea si convingerea inimii,
ceea ce inseamna din tot sufletul, din toata inima si din tot cugetul. Caci cel
ce e adus de lucrarea harului lui Dumnezeu la aceasta stare a iesit din
lume, chiar daca este in lume. (Diadoh al Foticeii)10
 Infranarea este un nume de obste, care se adauga la numele tuturor
virtutilor. Deci cel ce se nevoieste trebuie sa se infraneze in toate. Caci
precum oricare madular al omului, chiar daca dintre cele mai mici, de va fi
taiat, face urata intreaga infatisare a omului, fie cat de mic madularul care
lipseste, tot cel ce se neglijeaza chiar si numai o singura virtute, strica
toata frumusetea infranarii, fara sa stie. Se cuvine deci sa ne ostenim nu
numai pentru virtutile trupesti, ci si pentru cele care pot curata omul nostru
cel dinauntru. Caci ce folos va avea cel ce-si pazeste trupul feciorelnic,
daca sufletul si-l lasa sa se desfraneze cu dracul neascultarii? Sau cum se
va incununa cel ce s-a infranat de lacomia pantecelui si de la toata pofta
trupeasca, dar n-a avut grija de inchipuirea de sine si de iubirea de slava si
n-a rabdat nici cel mai mic necaz, care e masura cu care se va masura
lumina dreptatii celor ce au implinit faptele dreptatii in duh de smerenie?
(Diadoh al Foticeii)10
 Cei ce se nevoiesc trebuie sa urasca toate patimile nerationale in asa fel
incat sa le ajunga ura fata de ele o adevarata obisnuinta. Dar infranarea de
mancari trebuie sa o pazeasca in asa fel, ca sa nu castige vreo scarba fata
de vreuna din ele. Acesta ar fi un lucru vrednic de osanda si cu totul
dracesc. Caci nu ne infranam de la ele fiindca ar fi vrednice de ocara (sa nu
fie), ci, ca departandu-ne de multele mancari, sa pedepsim cu dreapta
masura madularele aprinse ale trupului; apoi, ca sa avem destul prisos ca
sa-l putem da saracilor, drept semn al dragostei adevarate. (Diadoh al
Foticeii)10
 Alta este bucuria incepatoare si alta cea desavarsitoare. Cea dintai nu e
lipsita de lucrarea inchipuirii (de naluciri); cealalta are ca putere smerita
cugetare. Iar la mijlocul lor se afla intristarea iubitoare de Dumnezeu si
lacrima fara durere. ''Caci intru inmultirea intelepciunii sta spor de
amaraciune si cine-si inmulteste cunostinta isi sporeste suferinta''. De
 aceea sufletul trebuie imbiat intai la nevointe prin bucuria incepatoare, ca
apoi sa fie mustrat si probat de catre adevarul Duhului Sfant pentru relele
pe care le-a facut si pentru imprastierile de care se mai face vinovat. ''Caci
intru mustrari, zice, ai pedepsit pe om pentru faradelege si ai subtiat ca pe
o panza de paianjen sufletul lui''. Iar dupa ce mustrarea aceasta va fi probat
sufletul ca intr-un cuptor, acesta va primi bucuria fara naluciri, in
pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)10
 Am auzit pe unii oameni evlaviosi zicand ca nu trebuie sa ingaduim sa ni
se ia lucrurile ce le avem pentru sustinerea noastra, sau pentru ajutorarea
saracilor, ca sa nu ne facem pricina de pacat celor ce ne nedreptatesc pe
noi, prin faptul ca rabdam, mai ales daca se intampla sa patimim aceasta
de la crestini. Dar aceasta nu inseamna altceva decat a tine cineva la ale
sale mai mult decat la sine insusi, pentru o pricina nerationala. Pentru ca
daca parasesc rugaciunea si paza inimii si incep putin cate putin sa umblu
dupa judecati impotriva celor ce voiesc sa ma pagubeasca si sa astept pe la
usile judecatoriilor, vadit este ca cele pentru care ma judec le socotesc mai
insemnate decat mantuirea mea, ca sa nu zic si decat insasi porunca
mantuitoare. Caci cum mai ascult atunci in intregime de cuvantul
evanghelic, care-mi porunceste: ''Si de la cel ce ia cu ale tale nu cere
indarat'', daca nu rabd cu bucurie, dupa cuvantul apostolic, rapirea
lucrurilor mele, sau daca, judecandu-ma si primind inapoi cele ce mi-au fost
luate cu sila, cu aceasta nu-l izbavesc de pacat pe acel lacom? Deci dat
fiind ca judecatoriile stricacioase nu judeca potrivit cu judecata
nestricacioasa a lui Dumnezeu, caci vinovatul are toata increderea in legile
acestea in fata carora isi apara pricina sa, bine este sa suferim sila celor ce
vreau sa ne nedreptateasca si sa ne rugam pentru ei, ca prin pocainta si nu
prin intoarcerea lucrurilor ce le-au rapit de la noi sa fie izbaviti de pacatul
lacomiei. Caci aceasta o vrea dreptatea lui Dumnezeu, ca sa primim nu
lucrul lacomit, ci pe lacomul insusi, izbavit de pacat prin pocainta. (Diadoh
al Foticeii)10
 Harul obisnuieste la inceput sa umple sufletul de lumina prin simtire
multa. Dar inaintand omul in nevointe, adeseori harul lucreaza nesimtit
tainele sale in sufletul contemplativ (vazator) si cuvantator de Dumnezeu.
Facand la inceput asa, el vrea ca, bucurandu-ne, sa ne mane spre
contemplatiile dumnezeiesti, ca pe unii ce suntem chemati de la nestiinta
la cunostinta. La mijlocul nevointelor insa, vrea sa ne pastreze cunostinta
nepatate de slava desarta. Prin urmare trebuie sa ne lase sa ne intristam
intr-o anumita masura, ca unii ce am fi parasiti, ca si mai mult sa ne
smerim si sa ne supunem slavei Domnului, dar totodata sa ne si bucuram
cu masura, intr-aripati de nadejdea cea buna. Caci precum multa intristare
invaluie sufletul in deznadejde si necredinta, asa si multa bucurie il imbie la
parerea de sine. Desigur e vorba despre cei ce sunt inca prunci. Iar la
mijloc, intre iluminare si parasire, se afla incercarea; precum la mijloc intre
intristare si bucurie se afla nadejdea. ''Caci asteptand; zice, am asteptat pe
Domnul si a cautat spre mine''; si iarasi: ''Dupa multumirea durerilor mele
in inima mea, mangaierile Tale au veselit sufletul meu''. (Diadoh al
Foticeii)10
 Cand sufletul ajunge la cunostinta de sine, produce si din sine o
oarecare ardoare si sfiala iubitoare de Dumnezeu. Caci nefiind tulburat de
 grijile vietii, naste o anumita dragoste plina de pace, care cauta cu masura
pe Dumnezeul pacii. Dar e desfacut degraba de la acest gand, fie pentru ca
pomenirea lui Dumnezeu e furata de simturi, fie pentru ca firea isi
cheltuieste repede virtutea sa din pricina ca e saraca. De aceea inteleptii
Elinilor nu aveau cum trebuie ceea ce credeau ca au dobandit prin
infranare, deoarece mintea lor nu statea sub inraurirea intelepciunii
netrecatoare si adevarate. Dar ardoarea venita in inima de la Preasfantul
Duh este intreaga numai pace. Apoi ea nu slabeste nicidecum si cheama
toate partile sufletului la dorul dupa Dumnezeu. Ea nu iese afara din inima
si inveseleste tot omul cu o dragoste si cu o bucurie fara margini. Se cuvine
deci, ca dupa ce o cunoastem, sa cautam sa ajungem la ea. Caci dragostea
naturala este un semn al firii insanatosite prin infranare. Dar ea nu poate
duce mintea la nepatimire, ca dragostea duhovniceasca. (Diadoh al
Foticeii)10
 Unii au nascocit ca atat harul, cat si pacatul, adica atat Duhul
adevarului, cat si duhul ratacirii se afla ascunse in mintea celor ce s-au
botezat. Ca urmare zic ca o persoana imbie mintea spre cele bune, iar
cealalta indata spre cele dimpotriva. Eu insa am inteles din dumnezeiestile
Scripturi si din insasi simtirea mintii ca inainte de Sfantul Botez harul
indeamna sufletul din afara spre cele bune, iar Satana foieste in adancurile
lui, incercand sa stavileasca toate iesirile dinspre dreapta ale mintii. Dar din
ceasul in care renastem, diavolul e scos afara, iar harul intra inauntru. Ca
urmare aflam ca precum odinioara stapanea ratacirea asupra sufletului, asa
dupa Botez stapaneste adevarul asupra lui. Lucreaza desigur Satana asupra
sufletului si dupa aceea ca si mai-nainte, ba de multe ori chiar mai rau. Dar
nu ca unul ce se afla de fata impreuna cu harul (sa nu fie!), ci invaluind prin
mustul trupului mintea, ca intr-un fum, in dulceata poftelor nerationale. Iar
aceasta se face din ingaduirea lui Dumnezeu, ca trecand omul prin furtuna,
prin foc si prin cercare, sa ajunga astfel la bucuria binelui. ''Caci am trecut,
zice, prin foc si apa, si ne-ai scos pe noi la odihna''. (Diadoh al Foticeii)10
 Harul se ascunde, cum am zis, din insasi clipa in care ne-am botezat in
adancul mintii. Dar isi acopera prezenta fata de simtirea mintii. Din moment
ce incepe insa cineva sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata hotararea, o parte
din bunatatile harului intra intr-un chip negrait in comunicare cu sufletul
prin simtirea mintii. Prin aceasta, cel ce vrea sa tina cu tarie lucrul pe care
l-a aflat, vine la dorinta sa vanda cu multa bucurie toate bunurile cele de
aici, ca sa cumpere cu adevarat tarina in care a aflat ascunsa comoara
vietii. Caci cand va vinde cineva toata bogatia lumeasca, va afla locul in
care statea ascuns harul lui Dumnezeu. Fiindca pe masura inaintarii
sufletului, isi descopera si darul dumnezeiesc bunatatea lui in minte. Dar
atunci ingaduie Domful si dracilor sa supere sufletul, ca sa-l invete sa faca
deosebirea intre bine si rau si sa-l faca mai smerit prin aceea ca pe masura
ce se curateste simte tot mai multa rusine de uraciunea gandurilor
dracesti. (Diadoh al Foticeii)10
 Daca cineva presupune, din pricina ca gandim impreuna atat cele bune
cat si cele rele, ca Duhul Sfant si diavolul locuiesc laolalta in minte sa afle
ca aceasta se intampla pentru aceea ca inca n-am gustat si n-am vazut ''ca
bun este Domnul''. Caci la inceput, precum am spus si mai inainte, harul isi
ascunde prezenta sa in cei botezati, asteptand hotararea sufletului, ca,
 atunci cand omul se va intoarce cu totul spre Domnul, sa-si arate, printr-o
negraita simtire, prezenta in inima. Pe urma iarasi asteapta miscarea
sufletului, ingaduind sagetilor dracesti sa ajunga pana in adancul acestei
simtiri, ca printr-o hotarare si mai calda si prin cuget smerit sa caute pe
Dumnezeu. Deci daca omul va incepe de aici inainte sa sporeasca in
pazirea poruncilor si sa cheme neincetat pe Domnul Iisus, focul sfantului
har se va revarsa si peste simturile mai de dinafara ale inimii, arzand cu
totul neghina pamantului omenesc. Drept urmare cursele diavolesti se vor
departa de acest loc, intepand de aici inainte mai domol partea patimitoare
a sufletului. Iar cand nevoitorul se va imbraca cu toate virtutile si mai ales
cu desavarsita saracie, atunci harul ii va lumina toata firea printr-o oarecare
simtire mai adanca, incalzindu-l spre mai multa dragoste de Dumnezeu. Din
aceasta pricina sagetile dracesti se vor stinge in afara de simtirea trupului.
Caci adierea Duhului Sfant, miscand inima spre suflarea pacii, stinge
sagetile dracului purtator de foc, inca pe cand sunt in are. Dar si pe cel care
a ajuns la aceasta masura il paraseste Dumnezeu uneori in mana rautatii
dracilor, lasand mintea lui neluminata, ca voia noastra sloboda sa nu fie
catusi de putin legata de lanturile harului. Aceasta nu numai pentru ca
pacatul se biruieste prin lupte, ci si pentru ca omul e dator sa mai
sporeasca inca in experienta duhovniceasca. Caci ceea ce pare lucru
desavarsit celui povatuit, este inca nedesavarsit fata de bogatia lui
Dumnezeu, care povatuieste cu dragoste larga, chiar daca ar putea cineva
sui toata scara aratata lui Iacov. (Diadoh al Foticeii)10
 La inceputul inaintarii, daca iubim cu caldura virtutea lui Dumnezeu,
Preasfantul Duh face sufletul sa guste cu toata simtirea si incredintarea din
dulceata lui Dumnezeu, ca mintea sa afle printr-o cunostinta exacta
rasplata desavarsita a ostenelilor iubitorilor de Dumnezeu. Dar pe urma
ascunde pentru multa vreme bogatia acestui dar de viata facator, ca chiar
de vom implini toate celelalte virtuti, sa ne socotim ca nu suntem nimic,
intrucat nu avem inca dragostea sfanta ca o deprindere. Drept aceea dracul
urii tulbura atunci sufletele celor ce se nevoiesc, incat ii face sa vorbeasca
de rau chiar si pe cei ce-i iubesc pe ei si sa duca lucrarea stricacioasa a urii
pana la a-si face din ea aproape o indeletnicire placuta. Din pricina aceasta,
sufletul se intristeaza si mai mult, purtand in el amintirea dragostei
dumnezeiesti, dar neputand-o dobandi in simtire, pentru lipsa ostenelilor
celor mai desavarsite. E trebuinta deci ca sa o implinim totusi macar de
sila, ca sa ajungem la gustarea ei intru toata simtirea si incredintarea. Caci
desavarsirea ei nimeni nu o poate castiga pana ce se afla in trupul acesta,
decat numai Sfintii care au ajuns pana la mucenicie si la marturisirea
desavarsita. Fiindca el ce ajunge la ea se preface intreg si nu mai doreste
cu usurinta nici macar hrana. Caci ce pofta va mai avea de bunatatile lumii
cel ce e hranit de dragostea dumnezeiasca? De aceea prea Inteleptul Pavel,
marele vas al cunostintei, binevestindu-ne din convingerea sa deplina, zice:
''Imparatia Cerurilor nu este mancarea si bautura, ci dreptate, pace si
bucurie in Duhul Sfant'', care sunt roada dragostei desavarsite. Asa incat
cei ce inainteaza pana la desavarsire pot sa guste aici des din ea, dar
desavarsit nimeni nu o poate castiga, decat numai cand '' se va inghiti
desavarsit ce este muritor de viata''. (Diadoh al Foticeii)10
 Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina
intristare cand, ocarandu-l pe cineva dintr-o intaratare oarecare, ni l-am
 facut dusman. Fiindca ea nu inceteaza de-a impunge constiinta noastra,
pana ce, prin multa rugare de iertare, nu aducem pe cel ocarat la cugetul
de odinioara. Dar cea mai desavarsita intelegere nu face foarte multa grija
si mustrare chiar cand careva dintre oamenii lumii s-ar mania pe noi pe
nedreptul, pentru faptul ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta.
Atunci mintea e stingherita si de la contemplarea lui Dumnezeu si de la
cuvantarea despre El. Caci temeiul cunostintei fiind dragostea, nu lasa
cugetarea sa se largeasca in zamislirea de contemplatii dumnezeiesti, pana
nu vom recastiga mai intai in dragoste si pe cel ce s-a maniat in desert pe
noi. Iar daca acela nu vrea sa se intample aceasta, sau s-a departat de locul
unde vietuim noi, se cuvine ca, asezandu-i chipul fetei lui in afectiunea
larga a sufletului, sa plinim astfel in adancul inimii legea dragostei. Caci cei
ce vor sa aiba cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si
fetele celor ce s-au maniat fara temei, cu un cuget nemanios. Implinindu-se
aceasta, mintea noastra nu numai ca se va misca fara greseala spre
contemplarea lui Dumnezeu, ci se va inalta si spre dragostea Lui cu multa
indraznire, ca una ce se zoreste neimpiedicata de la treapta a doua la cea
dintai. (Diadoh al Foticeii)10
 Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina
intristare cand, ocarandu-l pe cineva dintr-o intaratare oarecare, ni l-am
facut dusman. Fiindca ea nu inceteaza de-a impunge constiinta noastra,
pana ce, prin multa rugare de iertare, nu aducem pe cel ocarat la cugetul
de odinioara. Dar cea mai desavarsita intelegere nu face foarte multa grija
si mustrare chiar cand careva dintre oamenii lumii s-ar mania pe noi pe
nedreptul, pentru faptul ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta.
Atunci mintea e stingherita si de la contemplarea lui Dumnezeu si de la
cuvantarea despre El. Caci temeiul cunostintei fiind dragostea, nu lasa
cugetarea sa se largeasca in zamislirea de contemplatii dumnezeiesti, pana
nu vom recastiga mai intai in dragoste si pe cel ce s-a maniat in desert pe
noi. Iar daca acela nu vrea sa se intample aceasta, sau s-a departat de locul
unde vietuim noi, se cuvine ca, asezandu-i chipul fetei lui in afectiunea
larga a sufletului, sa plinim astfel in adancul inimii legea dragostei. Caci cei
ce vor sa aiba cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si
fetele celor ce s-au maniat fara temei, cu un cuget nemanios. Implinindu-se
aceasta, mintea noastra nu numai ca se va misca fara greseala spre
contemplarea lui Dumnezeu, ci se va inalta si spre dragostea Lui cu multa
indraznire, ca una ce se zoreste neimpiedicata de la treapta a doua la cea
dintai. (Diadoh al Foticeii)10
 Imprejurarile cer de la noi rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile
cer carmaci. Caci suntem supusi la atacul gandurilor, atat ale virtutii, cat si
ale pacatului. Iar stapan peste patimi se zice ca este gandul cel evlavios si
iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade noua, celor ce ravnim linistea, sa
deosebim si sa despartim cu luare aminte si cu intelepciune virtutile si
pacatele, si sa aflam pe care virtute trebuie sa o cultivam cand sunt de fata
parintii si fratii si pe care s-o lucram cand suntem singuri. Trebuie sa mai
stim care este virtutea prima, care a doua, a treia; si care patima este
sufleteasca si care trupeasca; si din care virtute ne rapeste mandria,
mintea, din care se iveste lacomia pantecelui. Caci datori suntem sa
curatim gandurile, precum si orice inaltare ce ar creste impotriva
cunostintei de Dumnezeu. (Isaia Pustnicul)10
Dragoste, bunatate, mila, indelunga rabdare

 Celui nu stie sa deosebeasca binele de rau nu-i este ingaduit a judeca

pe cei buni sau pe cei rai. Caci bun este omul care cunoaste pe Dumnezeu,
dar el nu este, nu stie nimic si nu va sti vreodata. Caci calea cunostintei lui
Dumnezeu este bunatatea. (Antonie cel Mare)11
 Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele cand
sunt de fata; iar in dos nu-i barfeste. Dar nici celor ce incearca sa-i graiasca
de rau nu le ingaduie. (Antonie cel Mare)11
 Nu trebuie sa uram pe cei ce au uitat de vietuirea cea buna si placuta lui
Dumnezeu si care nu recunosc dogmele drepte si iubite de Dumnezeu. Ci
mai vartos sa ne fie mila de ei, ca fiind slabi in puterea de a deosebi
lucrurile si orbi cu inima si cu intelegerea. Caci primind raul ca bine, se
pierd din pricina nestiintei, si nu cunosc pe Dumnezeu, sarmanii si
nechibzuitii de ei. (Antonie cel Mare)11
 Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decat a-l mustra
pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11
 Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decat a-l mustra
pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11
 Dovada iubirii nefatarite e iertarea nedreptatilor. (Marcu Ascetul)11
 Nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, caci la timpul
cuvenit iti vor veni inmultite. (Marcu Ascetul)11
 Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne
urasc, dupa cuvantul Domnului. (Marcu Ascetul)11
 Definitia iubirii: sporirea prieteniei fata de cei ce ne ocarasc. (Diadoh al
Foticeii)11
 Cand incepe cineva sa simta cu imbelsugare dragostea lui Dumnezeu,
incepe sa iubeasca si pe aproapele intru simtirea duhului. Si aceasta este
dragostea despre care graiesc toate Sfintele Scripturi. Caci prietenia dupa
trup se desface foarte usor cand se gaseste o cat de mica pricina. Pentru ca
nu a fost legata cu simtirea Duhului. Dar in sufletul ce sta sub inraurirea lui
Dumnezeu, chiar daca s-ar intampla sa se produca vreo suparare, totusi
legatura dragostei nu se desface dintr-insul. Caci aprinzandu-se pe sine
insusi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, indata revine iarasi la
starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea aproapelui, chiar
daca a fost ocarat sau pagubit mult de catre acela pentru ca acest suflet
topeste in dulceata lui Dumnezeu amaraciunea iscata de galceava. (Diadoh
al Foticeii)11
 Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina
intristare cand, ocarandu-l pe cineva dintr-o intaratare oarecare, ni l-am
 facut dusman. Fiindca ea nu inceteaza de-a impunge constiinta noastra,
pana ce, prin multa rugare de iertare, nu aducem pe cel ocarat la cugetul
de odinioara. Dar cea mai desavarsita intelegere nu face foarte multa grija
si mustrare chiar cand careva dintre oamenii lumii s-ar mania pe noi pe
nedreptul, pentru faptul ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta.
Atunci mintea e stingherita si de la contemplarea lui Dumnezeu si de la
cuvantarea despre El. Caci temeiul cunostintei fiind dragostea, nu lasa
cugetarea sa se largeasca in zamislirea de contemplatii dumnezeaesti,
pana nu vom recastiga mai intai in dragoste si pe cel ce s-a maniat in
desert pe noi. Iar daca acela nu vrea sa se intample aceasta, sau s-a
departat de locul unde vietuim noi, se cuvine ca, asezandu-i chipul fetei lui
in afectiunea larga a sufletului, sa plinim astfel in adancul inimii legea
dragostei. Caci cei ce vor sa aiba cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa
priveasca spiritul si fetele celor ce s-au maniat fara temei, cu un cuget
nemanios. Implinindu-se aceasta, mintea noastra nu numai ca se va misca
fara greseala spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va inalta si spre
dragostea Lui cu multa indraznire, ca una ce se zoreste neimpiedicata de la
treapta a doua la cea dintai. (Diadoh al Foticeii)11

Frica de Dumnezeu, evlavia, cucernicia

 Aducerea aminte de Dumnezeu face sa se nasca in inima osteneala si

durerea pentru cinstirea lui; si tot cel ce uita de Dumnezeu cauta placerea
si fuge de durere. (Marcu Ascetul)13
 Nimeni nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se
va teme de El mai intai intru simtirea inimii. Caci numai curatindu-se si
inmuindu-se sufletul prin inraurirea temerii, vine la dragoste lucratoare. Dar
nu va veni cineva la temerea de Dumnezeu in chipul aratat, daca nu va
parasi toate grijile lumesti. Caci numai cand ajunge mintea la liniste multa
si la negrija, o stramtoreaza frica de Dumnezeu, curatind-o intru simtire
multa de toata grosimea pamanteasca, ca astfel sa o aduca la marea
dragoste a bunatatii lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)13

versiune cu diacritice - aici

Iadul

 Frica Gheenei si dragostea Imparatiei dau puterea de a rabda

necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi insine, ci de la Cel ce cunoaste
gandurile noastre. (Marcu Ascetul)16
Imbuibarea - infranarea

 Lacomia intru cele ale mancarii determina in viata calugareasca toate

caderile, rautatea si abaterea de la telul propus. Daca insa ajungi sa domini
aceasta stapana, atunci oriunde te-ai gasi vei putea atinge nepatimire; de te
va stapani insa aceasta tirana, oriunde, cu exceptia mormantului, te vei afla
in primejdie!
 Masa dragostei risipeste ura si darurile curate inmoaie sufletul, dar masa
luata fara luare aminte care aluneca in lacomie este maica indraznelii si
astfel prin fereastra iubirii se strecoara lacomia pantecelui.
 Lacomia este aceea care ne stimuleaza imaginatia dand nastere celor
mai fanteziste si mai inedite meniuri si care izvoraste gusturile cele mai
rafinate.
 Robul pantecelui socoteste cu ce mancaruri va sarbatori praznicul, pe
cand robul Domnului cu ce daruri se va imbogati.
 Cand sufletul nostru doreste felurite mancaruri, el urmeaza un instinct al
firii de aceea trebuie sa facem uz de toata abilitatea impotriva unei
asemenea preaviclene patimi. Daca nu vom proceda astfel ne vom trezi intr-
un foarte greu razboi si primejdia de a fi biruiti. Sa inlaturam deci
mancarurile care ingrasa, apoi cele care aprind simturile si apoi cele care ne
provoaca placere. De este cu putinta, da pantecelui hrana care-l umple si
este usor de mistuit pentru ca prin saturare sa-i inlaturam pofta
neastamparata iar prin mistuirea grabnica sa ne eliberam de infierbantare
ca de bici. Sa cercetam si mancarurile care umfla pantecele si fac vanturi si
vom afla ca acestea starnesc si poftele.
 In inima lacomilor se misca visuri cu mancaruri iar in inima celor ce
plang, visuri de judecata si de chinuri.
 Sa cautam si vom afla ca lacomia pricinuieste toate caderile noastre.
 Mintea postitorului se roaga cu trezvie, cea a lacomului este plina de
chipuri (idoli) necurate. Saturarea seaca izvorul lacrimilor; uscandu-se insa
stomacul - izvorasc apele plansului.
 Cel ce-si stramtoreaza pantecele isi smereste inima, insa cel ce-l
ingrijeste, se umfla de mandrie.
 Asupreste-ti pantecele si cu adevarat iti vei pune atunci lacat gurii, caci
limba se intareste mai vartos cand este starnita de multimea mancarurilor
 Burdufurile moi se vor largi pentru a primi mai mult, lasa-le sa se usuce si
strangandu-se se vor micsora. Cel ce-si sileste stomacul sa cuprinda mult si-
l largeste, iar cel ce se lupta cu el il ingusteaza si astfel vom ajunge postitori
din fire.
 Cand te va birui stomacul domoleste-ti trupul prin osteneli si daca nu vei
putea din pricina slabiciunii, lupta-te prin priveghere.
 Capetenia diavolilor este Lucifer care a cazut, iar stapanul patimilor este
pantecele nesatul.
 Sezand la masa cu bucate adu-ti aminte de moarte si de judecata si de
abia asa vei putea impiedica putin patima. Band bautura, nu inceta sa-ti
aduci aminte de otetul si fierea Stapanului si atunci desigur vei primi
indemnuri spre infranare, pocainta sau spre smerenie.
 Nu te amagi: nu te vei izbavi de faraon si nu vei vedea Pastele de sus de
nu vei manca neincetat ierburile amare si azima, sila si greaua patimire a
postului. Iar azima este cugetul neumflat de mandrie.
 Sa se lipeasca de inima ta cuvantul celui ce zice: ''Cand ma tulburau
dracii m-am imbracat in sac si am smerit sufletul meu …. si rugaciunea mea
s-a lipit in sanul sufletului meu.'' (Ps. 34,12)
 Este nevoie de multa vitejie pentru a birui pofta stomacului; cel ce a pus
stapanire pe ea isi deschide drum spre eliberarea de patimi spre
neprihanirea cea deplina
 La cei din lume radacina tuturor relelor este iubirea de arginti, iar la
calugari - lacomia pantecelui.
 Daca lacomia pantecelui sta in aceea ca cel stapanit de ea se sileste pe
sine sa manance chiar satul fiind, infranarea consta cand chiar flamand
fiind, omul isi stapaneste firea sa vinovata.

versiune cu diacritice - aici

Imbuibarea - infranarea

 Cat despre poame, sa nu le ceri din propria vointa, dar de ti le vor da, ia
si mananca suspinand pentru osanda ce ti-o va aduce placerea aceasta.
 Ce sa fac parinte cand patima nu se iveste inainte dar se
strecoara in vremea mancarii? Sa ma opresc de la mancare? - Nu te opri
ci lupta impotriva gandului aducandu-ti aminte ca mancarea se va preface in
ceva urat mirositor si ca vom fi judecati ca unii ce ne-am saturat in vreme ce
altii flamanzesc sau se infraneaza cu desavarsire. De inceteaza pofta,
mananca dar osandeste-te tu insuti, iar de staruie - cheama numele lui
Dumnezeu in ajutor si te va odihni de acest razboi. De pune insa stapanire
pe tine incat nu mai poti manca cu buna randuiala, inceteaza sa mai
mananci, iar de sunt unii care sed cu tine la masa, ca sa nu bage ei de
seama, ia cate putin. Daca-ti este foame, implineste-ti trebuinta cu paine
sau alta mancare de la care nu ai razboi.
 Care este semnul lacomiei pantecelui? - Cand vezi cugetul
indulcindu-se la gandul unei mancari si urmaresti sa o ai neaparat sau
inaintea tuturor, sa stii ca te stapaneste lacomia pantecelui. Ia aminte deci
la tine insuti si la tot ce-ti sta in putinta ca sa te silesti sa nu iei cu graba din
 ea, ci cu buna randuiala si impinge mai vartos acea mancare inaintea altora.
Dar dupa cum am spus, nu trebuie sa incetezi indata a manca, ci pazeste-te
sa nu te repezi la mancare fara de randuiala. Vorbind de lacomia pantecelui
Parintii cer sa nu intinzi mana la masa inaintea altuia caci acesta este un
lucru necuviincios si strain de buna randuiala. Un alt semn al lacomiei
pantecelui este a voi sa mananci inainte de ora randuita, lucru care nu
trebuie nicidecum facut decat doar din vreo pricina binecuvantata. Dar in
toate trebuie cerut ajutorul lui Dumnezeu si El ne va ajuta.
 Ce hrana sa-mi randuiesc zilnic? - A-ti stabili hrana pentru fiecare zi in
chilie inseamna a te lasa prins de grija si de o nevoie fara rost. Lasa-te
calauzit de indrumarea lui Dumnezeu, caci zice: ''Cel ce umbla drept, umbla
cu incredere.'' (Proverbe 10,10)
 Cat priveste mancarurile, sa nu ne ingrijim prea mult de trup caci se
intampla ca aceasta sa fie uneori un razboi din partea dracilor ca sa ne
arunce in griji si astfel, staruind noi in ele, sa parasim bunatatile ce ne sunt
puse inainte.
 Si pentru ca ai spus ca suferi de slabiciunea trupului si ca nu poti face
nimic, fa dupa puterea ta ca sa tai din paine si din bautura caci Dumnezeu a
primit cei doi banuti ai vaduvei si s-a bucurat mai mult decat toate darurile.
Deprinde mai intai de toate neindraznirea si te vei mantui.
 Cand nu mananci si nu bei cu risipa nici din placere, acestea nu-ti aduc
osanda nici nu sunt spre sminteala. Despre ele a spus Domnul ca nu-l spurca
pe om.
 Mananca taind cat poti placerea de la fapta aceasta, sau asteptand
osanda pentru ea.
 Cat despre mancare, sa-ti fie dieta cuviincioasa si cu frica lui Dumnezeu
si fi-i incredintat ca nu vei fi osandit. Aceasta consta in a nu lua nimic cu
pofta, ci orice ai afla, sa primesti cu stapanire de sine si ramai flamand si nu
satul dupa ce ai mancat.
 Omul sa ia seama ca folosind la nevoie vreo mancare placuta sa nu se
lase biruit de placere si chiar de se va intampla si aceasta, dupa ce a trecut
sa se ocarasca pe sine.
 Actul mancarii nu trebuie nicidecum sa ramana o fapta pur trupeasca, ci
trebuie sa fie un prilej de multumire a lui Dumnezeu si de alte ganduri sau
convorbiri folositoare. Mancarea este si un dar al lui Dumnezeu,
componentele ei fiind in fapt ratiuni plasticizate ca sa nu mai vorbim de trup
care e sustinut in viata lui de suflet si este la randul lui o ratiune plasticizata
impletita cu multe ratiuni plasticizate si unita cu ratiunea sufletului. Trupul
nu este despartit de suflet, mancarurile nu sunt pregatite fara ratiune
omeneasca si nepotrivite cu ratiunea plasticizata a trupului, de aceea ele au
rostul sa intretina trupul si prin el, omul intreg.

versiune cu diacritice - aici

Postul, infranarea - imbuibarea, betia

 Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mananci si de doua, de trei si de

mai multe ori, sa nu fie intristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu
trebuie sa fie tinute si in timpuri de boala si de slabiciune, ci trebuie lasate
atunci mai slobod in anumite privinte, ca sa se intareasca trupul din nou
spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar in privinta infranarii de la anumite
bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvant ca sa nu mancam ceva, ci a
zis: ''Iata am dat voua toate, ca pe legumele ierburilor'', ''mancati-le nimic
cercetand'', si: ''Nu cele ce intra in gura spurca pe om''. Deci infranarea de
la anumite bucate e lucru ce ramane la alegerea ta, ca o osteneala a
sufletului. (Evagrie Ponticul)34
 Cand dracul pantecelui, luptand mult si adeseori nu izbuteste sa strice
infranarea intiparita, atunci impinge mintea la pofta nevointei celei mai de
pe urma, aducandu-i inainte si cele privitoare la Daniil, viata lui saraca si
semintele, si aminteste si de viata altor oarecari pustnici care au trait
totdeauna asa, si sileste pe ascet sa se faca urmatorul acelora. Astfel,
urmarind infranarea fara masura, va pierde si pe cea masurata, de la o
vreme trupul nemaiputand-o pastra din pricina slabiciunii. Si asa va ajunge
sa binecuvinteze trupul si sa blesteme inima. Socot deci ca e drept sa nu
asculte acestia de acela si sa nu se retina de la paine, untdelemn si apa.
Caci aceasta randuiala au cercat-o fratii, gasind-o foarte buna. Desigur
aceasta sa nu o faca spre saturare si sa o faca numai o data pe zi. M-as
mira daca vreunul, saturandu-se cu paine si cu apa, ar mai putea lua
cununa nepatimirii. Iar nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu
fapta, caci aceasta se zice infranare, ci aceea care taie din cugetare
gandurile patimase, pe care Sfantul Pavel a numit-o si ''taiere
duhovniceasca imprejur a iudeului ascuns''. Iar daca se descurajeaza cineva
auzind acestea, sa-si aduca aminte de vasul alegerii, de Apostol, care a
implinit alergarea in foame si sete. Dar imita si vrajmasul adevarului, dracul
descurajarii, pe acest drac, punand in minte celui ce se infraneaza,
retragerea cea mai de pe urma, indemnandu-l la ravna lui Ioan Botezatorul
si a incepatorului pustnicilor, Antonie, ca neputand rabda acesta retragerea
indelungata si neomeneasca, sa fuga cu rusine, parasind locul, iar dracul sa
se laude zicand: ''L-am biruit!''. (Evagrie Ponticul)34
 Foarte potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: ''pe piept si pe pantece'',
cuvantul ''vei umbla''. Caci placerea nu stapaneste asupra celor ce stau pe
loc si sunt linistiti, ci asupra celor ce sunt mereu in miscare si plini de
tulburare. Dar mai mult decat din acestea, pornirea spre desfrau vine din
lacomia pantecelui. Din acest motiv si firea, voind sa arate apropierea
acestor patimi, a numit organele de impreunare ''cele de sub pantece'',
aratand inrudirea lor prin vecinatate. Caci daca slabeste aceasta patima,
slabeste din saracirea celei de deasupra, iar daca se aprinde si se intarata,
de acolo isi primeste puterea. Dar lacomia pantecelui nu numai ca o
hraneste si o alapteaza pe aceasta, ci si alunga toate virtutile. Caci
stapanind si tinand ea puterea, cad si se nimicesc toate virtutile:
infranarea, cumpatarea, barbatia, rabdarea si toate celelalte. Aceasta a
aratat-o Ieremia acoperit, zicand ca mai marele bucatarilor din Babilon a
daramat de jur imprejur zidurile Ierusalimului, numind prin mai marele
 bucatarilor patima lacomiei. Caci precum mai marele bucatarilor isi da
toata silinta sa slujeasca pantecele si nascoceste nenumarate mestesuguri
ca sa produca placeri, tot asa lacomia pantecelui pune in miscare tot
mestesugul ca sa serveasca placerii in vremea foamei; iar felurimea
mancarilor darama si surpa la pamant intaritura virtutilor. De fapt
mancarile gustoase si mestesugit drese se fac unelte de daramare ale
virtutii bine intarite, clatinand si daramand statornicia si taria ei. Pe de alta
parte, precum belsugul alunga virtutile, tot asa putinatatea surpa
intariturile pacatului. Caci asa cum mai marele bucatarilor din Babilon a
daramat zidurile Ierusalimului, adica ale sufletului pasnic, tragandu-l cu
mestesugul bucatariei spre placerile trupului, tot asa painea de orz a
israelitilor, rostogolindu-se, a rasturnat corturile madianitilor. Fiindca hrana
saracacioasa, rostogolindu-se si inaintand mult, risipeste patimile curvie.
Caci madianitii poarta simbolul patimilor curviei, fiindca ei sunt cei ce au
dus desfranarile in Israil si au amagit mare multime dintre tineri. Si foarte
potrivit zice Scriptura ca Madianitii aveau corturi, iar Ierusalimul zid, caci
toate cele ce inconjoara virtutea sunt intarite si sigure, iar cele ce sustin
pacatul sunt forma si cort, nedosebindu-se intru nimic de nalucire. (Nil
Ascetul)34
 Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost randuita aceeasi noua si
dobitoacelor, de catre Facator. ''Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre
oameni, toata iarba campului, ca sa fie voua si dobitoacelor spre mancare''.
Primind deci impreuna cu necuvantatoarele o hrana de obste, dar stricand-
o prin nascocirile noastre intr-una mai desfatatoare, cum nu vom fi socotiti,
cu drept cuvant, mai necuvantatori decat acelea, daca dobitoacele raman
intre hotarele firii, neclintind nimic din cele randuite de Dumnezeu, iar noi,
oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din vechea randuiala? Caci
care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri ale
placintarilor si bucatarilor, care starnesc placerile ticalosului de pantece?
Oare nu iubesc acelea vechea simplitate, mancand iarba si indestulandu-se
cu ce se nimereste si folosindu-se de apa raurilor, dar si de aceasta destul
de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub pantece, pentru ca nu-si
aprind dorintele cu nici o mancare grasa, incat nici nu stiu totdeauna de
deosebirea intre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le
starneste aceasta simtire, cand legea firii le-a randuit impreunarea pentru
insamantarea aceleiasi specii, spre pastrarea neamului; in cealalta vreme
asa de mult se instraineaza, incat uita cu totul de o astfel de dorinta. Dar
oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfranate, odraslita din
belsugul si felurimea mancarilor, le-a semanat dorinte furioase,
neingaduindu-le patima sa se linisteasca in nici o vreme. (Nil Ascetul)34
 Subtiaza-ti deci trupul tanar, o fiule, si ingrasa-ti sufletul nemuritor cu
cele spuse inainte, iar mintea innoieste-ti-o cu virtutile mai inainte insirate,
prin conlucrarea Duhului. Caci trupul tanar, ingrasat cu felurite mancari si
cu bautura de vin, e ca un porc gata de junghiere. Sufletul lui e junghiat de
aprinderea placerilor trupesti, iar mintea lui e robita de fierberea poftelor
rele, neputand sa se impotriveasca placerilor trupului. Caci ingramadirea
sangelui pricinuieste imprastierea duhului. Mai ales bautura de vin nici sa
n-o miroasa tineretea, ca nu cumva prin focul indoit, nascut din lucrarea
patimii dinauntru si din bautura de vin, turnata din afara, sa i se infierbante
peste masura placerea trupului si sa alunge de la sine placerea
 duhovniceasca a durerii nascuta din strapungerile inimii si sa aduca in ea
intunecare si impietrire. Ba de dragul poftei duhovnicesti, tineretea nici la
saturarea de apa sa nu se gandeasca. Caci putinatatea apei ajuta foarte
mult la sporirea cumpatarii. Dupa ce vei proba aceasta cu lucrul, vei lua
singur incredintarea prin experienta. Caci acestea nu ti le randuim si
hotaram fiindca vrem sa-ti punem asupra un jug silnic, ci, indemnandu-te si
sfatuindu-te cu dragoste, ti le dam ca pe o socotinta si cale buna de urmat
spre sporirea in fecioria adevarata si in cumpatarea deplina, lasand la
sloboda ta alegere sa faci ce vrei. (Marcu Ascetul)34
 Precum trupul ingreunat de multimea mancarilor face mintea molaie si
greoaie, tot asa cand e slabit de prea multa infranare face partea
contemplativa a sufletului, posomorata si neiubitoare de cunostinta. Deci
mancarile trebuie sa se potriveasca cu starea trupului. Cand trupul e
sanatos, trebuie sa fie chinuit atat cat trebuie, iar cand e slabit, sa fie
ingrijit, dar cu masura. Caci cel ce se nevoieste nu trebuie sa-si slabeasca
trupul decat atata cat trebuie ca sa-i inlesneasca lupta, ca prin ostenelile
trupului si sufletul sa se curateasca dupa cuviinta. (Diadoh al Foticeii)34
 Precum pamantul udat cu masura face sa rasara cu cel mai mare spor
samanta curata semanata in el, dar inecat de multe ploi aduce numai spini
si maracini, asa si pamantul inimii, de vom folosi vinul cu masura, va scoate
la iveala, curate, semintele ei firesti, iar pe cele semanate de Duhul Sfant in
ea le va face sa rasara foarte infloritoare si cu mult rod; dar de o vom
scalda in multa bautura, va preface in spini si maracini toate gandurile ei.
(Diadoh al Foticeii) 34
 Cand mintea noastra inoata in valurile bauturii, nu numai ca vede in
somn cu patima chipurile zugravite de draci, ci isi plasmuieste si in sine
anumite vederi frumoase, imbratisand cu foc nalucirile sale, ca pe niste
amante. Caci infierbantandu-se madularele ce servesc la impreunarea
trupeasca de caldura vinului, mintea e silita sa-si infatiseze vreo umbra
placuta a patimii. Se cuvine deci ca, folosindu-ne de dreapta masura, sa ne
ferim de vatamarea ce vine din lacomie. Caci daca nu s-a nascut in minte
placerea, care sa o impinga spre zugravirea pacatului, ea ramane intreaga
lipsita de naluciri si, ceea ce-i mai mult, neafemeiata. (Diadoh al Foticeii)34
 Cei ce vor sa-si infraneze partile trupului care se umfla, nu trebuie sa
umble dupa bauturile drese, pe care mesterii acestei nascociri le numesc
aperitive, fiindca deschid drumul spre pantece belsugului de mancari. Caci
nu numai calitatea lor e vatamatoare pentru trupurile celor ce se nevoiesc,
ci si insasi amestecarea lor prosteasca raneste foarte tare constiinta
tematoare de Dumnezeu. Ce-i lipseste doar vinului, ca sa fie muiata
asprimea lui prin amestecarea cu felurite dulcegarii? (Diadoh al Foticeii)34
 Domnul nostru Iisus Hristos, invatatorul acestei sfintite vietuiri, a fost
adapat cu otet in vremea patimilor de catre cei ce slujeau poruncii
diavolesti, ca sa ne lase (imi pare mie) o pilda invederata despre dispozitia
ce trebuie sa o avem in timpul sfintitelor nevointe. Caci nu trebuie sa se
foloseasca, zice, de mancari si bauturi dulci cei ce se lupta impotriva
pacatului, ci sa rabde mai degraba, fara sovaire, acreala si amaraciunea
luptei. Dar s-a mai adaugat si isop in buretele ocarii ca sa ni se arate deplin
 modul in care ne putem curata. Caci acreala este proprie nevointelor, iar
curatirea e proprie desavarsirii. (Diadoh al Foticeii)34

versiune cu diacritice - aici

Imparatia Cerurilor

 Frica Gheenei si dragostea Imparatiei dau puterea de a rabda

necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi insine, ci de la Cel ce cunoaste
gandurile noastre. (Marcu Ascetul)17

versiune cu diacritice - aici

Infricosata Judecata

 Rugandu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna inainte ale

sale, ci misca-te pe tine spre gandul infatisarii tale la judecata. Caci de
obicei mintea e foarte rapita de memorie in vremea rugaciunii. (Evagrie
Ponticul)19
 Cei ce au castigat dragostea desavarsita fata de Dumnezeu si si-au
inaltat aripile sufletului prin virtuti se rapesc in nori si la judecata nu vin,
cum zice Apostolul. Iar cei ce n-au castigat cu totul desavarsirea, ci au
pacate si ispravi bune laolalta, vin la locul judecatii si acolo, fiind oarecum
arsi prin cercetarea faptelor bune si rele, daca va ingreuia cumpana celor
bune se vor izbavi de munci. (Diadoh al Foticeii)19

versiune cu diacritice - aici

Mania - blandetea

 Domnul deschide ochii ''orbilor'' celor ascultatori pentru a-i face sa vada
virtutile invatatorului, dar ii intuneca pentru a nu-i vedea slabiciunile;
vrajmasul binelui face insa contrariul.
 Cei sarguinciosi sa ia aminte cu atat mai mult la ei insisi ca nu cumva
judecandu-i pe cei lenesi sa se pagubeasca mai mult decat ar merita
defectul acelora, ba inca sa fie osanditi mai mult decat aceia. De aceea si
 cred ca a fost placut Lot in fata lui Dumnezeu, deoarece fiind el in mijlocul
unora ca acestia, nu s-a aratat niciodata osanditorul lor.
 Compatimirea este arderea interioara pentru cei ce pacatuiesc, dupa
cuvantul: ''Cine se va sminti si eu sa nu ard?'' (II Cor. 11,29) Ea inseamna a-
si face cineva proprii greutatile si nenorocirile straine sau de a nu dispretui
cu gandul pe cei ce sufera, inaltandu-se impotriva lor.
 Precum apa adaugandu-se cate putin in foc schimba vapaia cu
desavarsire, asa si lacrima plansului cu adevarat va stinge vapaia maniei si
a iutimii.
 Nemanierea este dorinta nesaturata de necinstire, precum in cei iubitori
de slava desarta dorinta de lauda este nemarginita. Blandetea este starea
nemiscata a sufletului, care ramane aceeasi in necinstiri ca si in laude.
 Inceputul neminierii este tacerea buzelor in vremea tulburarii inimii;
mijlocul este tacerea gandurilor in vremea tulburarii subtiri a sufletelor, iar
sfarsitul este seninatatea implantata in suflarea vanturilor necurate.
 Mania este izbucnirea urii ascunse, o continua reinnoire a amintirii unor
ocari indurate mai demult. Mania este dorinta de a face rau celui ce ne-a
suparat; este o patima foarte napraznica caci iutime se numeste fierberea si
miscarea impotriva celui ce ne-a nedreptatit. Ea salbaticeste sufletul in
fiecare zi, rapeste mai ales mintea de la rugaciune facand sa apara chipul
celui ce ne-a suparat. Cand este de durata se preface in ura si pricinuieste in
timpul noptii tulburari si ingalbenirea trupului, navalirea de ganduri furioase
(accese de furie).
 Unii vazand ca nu sunt cuprinsi de manie in toata vremea (ca nu sunt
statornici in manie), nu dau nici o atentie tamaduirii acestei boli; acesti
nenorociti insa nu se gandesc la cel ce a zis: ''Pornirea maniei lui e caderea
lui.'' (Iov 5,2). Mania este ca miscarea unei mori in plina activitate care intr-o
clipa, mai mult decat intr-o zi intreaga, macina si distruge graul precum si
rodul sufletului. De aceea se cuvine a fi cu ochii in patru pentru ca mania
este ca un incendiu ale carui flacari manate de puterea vantului parjolesc si
distrug la repezeala ogorul sufletului, asa cum n-ar putea-o face un foc
mocnit.
 Dupa cum o piatra colturoasa si dura, lovindu-se de alte pietre isi pierde
cu totul forma sa initiala devenind rotunda, tot astfel si sufletul rautacios si
aspru, amestecandu-se si traind impreuna cu cele dure, va ajunge la aceste
doua alternative: sau isi va tamadui rana prin rabdare sau isi va cunoaste
slabiciune sa pe care o poate vedea ca intr-o oglinda in retragerea lasa din
comunitate.
 Maniosul (irascibilul) este un epileptic care se sfasie si se loveste singur
impins fiind de o pornire launtrica care determina prabusirea lui.
 Nimic nu este atat de nepotrivit celor ce se nevoiesc decat tulburarea
maniei. Pe cand intoarcerea la Dumnezeu are multa trebuinta de smerenie -
mania este semnul unei mari mandrii.
 Daca culmea blandetii este de a pastra linistea inimii fata de cel ce ne
intarata, chiar cand este prezent, apoi desigur ca este culmea maniei a ne
 lupta si a ne salbatici cu vorbele si cu gesturile impotriva celui ce ne-a
provocat o suparare, chiar si atunci cand suntem singuri.
 Pe cand intoarcerea omului la sinea sa adevarata din uitarea de sine care
la adus la pacat are nevoie de smerenie, fapta impulsiva este semnul
inchipuirii de sine, adica al necunoasterii sinei sale adevarate. Impulsivul
sau omul care se lasa stapanit de iutime, e un om care nu s-a obisnuit cu
reflexiunea si nici cu smerenia ce vine din cunoasterea reala de sine. Parintii
leaga strans mania si iutimea, intrucat izvorul imediat al maniei este iutimea
sau impulsivitatea. Aceasta este un semn accentuat al lipsei de putere a
spiritului de a stapani pornirile involuntare. Reflexiunea reduce la proportiile
adevarate, neimportante raul ce ti l-a facut altul si in general toate cele le
vieti de aici.
 Foarte multa bagare de seama trebuie sa avem fata de acest sarpe caci
are si el impreuna lucratoare firea noastra, ca si cel ce ispiteste trupurile.
 Uneori cantarea cu masura risipeste iutimea in chipul cel mai bun.
Alteori, cand e fara masura si la timp necuvenit se insoteste cu iubirea de
placere. Sa ne folosim deci de cantare randuind timpurile.
 Daca voiesti sa-l tamaduiesti pe altul scotandu-i paiul pacatului din ochi,
sau mai degraba de crezi ca vrei, ia seama sa nu-l scoti cu barna in loc sa
folosesti delicata penseta a chirurgului. Barna este cuvantul aspru, iar
penseta - invatatura blanda si mustrarea indelung rabdatoare. ''Mustra, zice,
cearta, mangaie'', dar nu si lovi; si chiar de-ar fi nevoie de asa ceva fa-o rar
si nu prin tine insuti.
 Sa privim cu luare aminte si vom vedea pe unii stapaniti de iutime
practicand cu ardoare privegherea, postul si petrecerea in liniste; aceasta nu
e de mirare caci scopul diavolului este acela de a indemna pe fiecare sa
faptuiasca sub pretextul pocaintei lucruri care sporesc mania.
 Inceputul ravnitei netineri de minte a raului sta in a primi necinstirile cu
sufletul amarat si indurerat; mijlocul - in a ramane fata de ele neintristat, iar
desavarsirea (daca se poate vorbi de asa ceva), in a le socoti pe acestea ca
laude. Bucura-te daca esti intre cei dintai, fii tare daca esti printre cei din a
doua categorie, si fii fericit daca esti in cea de a treia, ca unul ce te veselesti
in Domnul.
 Am observat la cei maniosi ceva vrednic de plans care nu se intampla
decat dintr-o ascunsa mandrie si anume: se maniau pe ei insisi pentru ca s-
au lasat biruiti de manie, si m-am minunat vazand cum o cadere antreneaza
alta cadere. Cu strangere de inima priveam cum voiau sa pedepseasca un
pacat prin alt pacat. Inspaimantandu-ma deci de viclenia demonilor, putin a
lipsit sa nu deznadajduiesc de-a mai obtine mantuirea.
 Daca s-ar vedea cineva biruit cu usurinta de mandrie, furie, rautate si
fatarnicie, sa scoata degraba sa scoata degraba sabia cu doua taisuri a
blandetii, rabdarii si a netinerii de minte a raului spre a lupta impotriva
acestor patimi. De voieste sa scape complet de ele, unul ca acesta sa caute
in a intra intr-o obste de frati din cei mai aspri si necrutatori ca intr-un atelier
mantuitor al unui piuar; acolo fiind intins si lovit sufleteste de ocarile,
necinstirile si napastele fratilor, sau poate fi tesalat, impuns, calcat si in chip
simtit, isi va spala simtirea sufletului de murdaria aflata in ea.
 Nu ajunge ca omul sa lupte singur impotriva maniei cu sabia blandetii si
a netinerii de minte a raului, caci ea poate avea doua taisuri: cu ea se poate
taia mania sa, dar se poate taia si pe sine caci blandetea poate fi
ingaduitoare cu pacatele sale. Este greu a se curati un suflet pe sine insusi
de aceea stiind aceasta sfantul Ioan Scararul alterneaza asprimea cu
nuantarea.
 ''Cauzele care m-au nascut sunt multe caci eu n-am un singur tata.
Mamele mele sunt slava desarta, iubirea de argint, lacomia pantecelui,
uneori si desfranarea. Cea care m-a nascut pe mine este trufia; fiicele mele
sunt pomenirea de rau, ura, vrajba, dezvinovatirea. Vrajmasele mele care
ma tin acum legata sunt cele potrivnice acestora: nemanierea si blandetea
iar cea care pururea unelteste impotriva-mi este umilinta.
 Zicand noi rugaciunea: ''si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi
iertam …'' si neiertind, suntem facuti de rusine din partea noastra insine,
adica de constiinta noastra, precum el insusi zice mai departe: ''Rusineze-l
pe el rugaciunea lui Iisus.'' Dar in general rugaciunea noastra este facuta de
rusine de tinerea de minte a raului, intrucat aproape prin fiecare cerem
iertare sau mila lui Dumnezeu. Propriu-zis noi insine suntem facuti de rusine
prin rugaciunea noastra prin care cerem lui Dumnezeu mila fara sa o daruim
la randul nostru altora. Aducandu-ne aminte, fara indurare, de raul facut
noua de cineva, nu mai avem curajul sa cerem noi insine ceva de la
Dumnezeu cu toata indrazneala.
 Cel ce a dobandit iubirea s-a instrainat de nebunia maniei; cel ce insa
dusmaneste, isi ingramadeste dureri fara rost.
 Ţinerea de minte a raului este o vicleana talcuitoare a Scripturii, ca una
ce talcuieste dupa propria stiinta cuvintele lui Dumnezeu.
 Rugaciunea lui Iisus va rusina tinerea de minte a raului, caci nu o putem
nicidecum rosti pe aceasta stapaniti fiind de tinerea de minte a raului.
 Daca te-ai luptat indelung si n-ai reusit totusi sa scoti ghimpele acesta
veninos pleaca-te si te caieste marturisindu-ti vina inaintea celui ce-l
vrajmasesti chiar si numai cu gura daca nu poti s-o faci din toata inima, ca
rusinandu-te de aceasta fatarnicie, cu timpul, impungandu-te constiinta ca si
cu foc, sa te duca pana acolo incat sa-l iubesti cu adevarat.
 Atunci vei cunoaste ca te-ai izbavit de putreziciunea aceasta, nu cand te
vei ruga pentru cel ce te-a suparat, nici cand il vei rasplati cu daruri, nici
cand il vei aduce la masa, ci cand, afland ca a cazut in vreo nenorocire
trupeasca sau sufleteasca vei suferi si vei plange ca pentru tine insuti.
 Cel ce vietuieste in liniste si tine minte raul, este ca aspida care, in gaura
poarta intru sine venin ucigator.
 Aducerea aminte de Patimile lui Iisus vor tamadui sufletul ce tine minte
raul rusinandu-l foarte prin acest exemplu de indelunga rabdare.
 Daca te tii rigid si nu te pleci sa-i spui dusmanului macar niste cuvinte
bune indulcind astfel catusi de putin relatia, adaugi la patima tinerii de
minte a raului si patima mandriei.
 In lemnul putred se prasesc viermii cariului si purtarile prea blande si in
chip mincinos linistite au lipite de ele ura nebuna. Cel ce o leapada pe
 aceasta a aflat iertare, dar cel ce se lipeste de dansa se lipseste de orice
indurare.
 Unii s-au dat pe ei insisi ostenelilor si sudorilor pentru a dobandi iertare,
dar cel ce nu tine minte raul a luat-o inaintea acestora, daca adevarat este
cuvantul: ''Iertati degraba si vi se va ierta din belsug.'' (Luca 6,37) Netinerea
de minte a raului este semnul neindoielnic al adevaratei pocainte; cel ce
tine insa minte raul, si-si inchipuie ca se pocaieste, este asemenea celui
caruia i se pare ca alerga in vis.
 I-am vazut pe unii ce tineau minte raul, indemnandu-i pe altii sa nu faca
aceasta, si rusinandu-se intr-un timp de propriile lor cuvinte, au pus si ei
capat patimii acesteia. (Uneori si cei ce nu fac, dar invata sunt folositi de
cuvintele lor, care nu acopera faptele, caci de multe ori cuvintele omului nu
sunt ale lui, ci ale lui Dumnezeu Care-l sileste sa vorbeasca prin constiinta
lui. In acest caz, prin cuvintele ce le rostesc unii isi predica, sau li se predica
si lor; sau din vointa de a incalzi pe altii pentru un lucrul bun, se incalzesc si
pe ei insisi. Caldura cu care primesc altii cuvintele rostite se intinde si la ei.
 Nimeni sa nu-si inchipuie cumva aceasta intunecime ca o patima usoara,
trecatoare sau putin primejdioasa, caci una ca aceasta de multe ori cuprinde
pana si inimile barbatilor duhovnicesti. (Nimeni sa nu-si inchipuie ca aceasta
patima e simpla, caci ea da nastere multor complicatii)
 Clevetirea este frica urii, este o boala subtire, dar o lipitoare grasa -
ascunsa si greu de observat - care suge si prapadeste sangele iubirii. Este
fatarnicia dragostei, intinarea inimii, sarcina care impovareaza constiinta,
pierderea curatiei.
 I-am auzit pe unii care cleveteau si am ramas uimit, caci acesti lucratori
ai rautatii se aparau spunand ca fac aceasta din dragoste si purtare de grija,
iar eu le-am zis sa inceteze cu o astfel de dragoste caci nu minte Cel ce a
zis: ''Pe cel ce cleveteste in ascuns pe aproapele lui, alunga-l.'' (Psalmi
100,5) Daca spui ca-l iubesti, roaga-te in taina pentru el si nu-l lua in bataie
de joc, caci acesta este felul iubirii primit de Domnul. (Neosandirea
aproapelui tine un zid de respect intre mine si el, sau o comunicare cu el in
iubire, cu voia lui. Prin clevetire pornesc asupra lui cu sila, fara iubire, voind
sa-l tavalesc in noroi ca pe un obiect, dar de fapt prin aceasta nu reusesc sa
intru in ceea ce e mai intim si mai adevarat in el.)
 Sa nu-ti ramana ascuns lucrul acesta si te vei trezi incetand sa mai judeci
pe cel ce greseste: Iuda era in ceata ucenicilor, iar talharul in ceata
ucigasilor, si intr-o clipa s-a facut o schimbare minunata intre ei.
 De voieste cineva sa biruiasca duhul clevetirii, sa nu-l invinovateasca pe
cel ce a gresit, ci pe dracul care l-a ispitit, caci chiar daca se intampla sa nu
fim siliti de nimeni atunci cand cadem, noi nu voim totusi sa pacatuim
inaintea lui Dumnezeu.
 Precum focul este potrivnic apei, tot la fel de potrivnic este a judeca celui
ce voieste sa se pocaiasca.
 Ascultati-ma pe mine toti cei care osanditi faptele altora, daca este
adevarat, cum de fapt chiar este, ca: ''Cu ce judecata veti judeca, cu aceea
veti fi judecati'', negresit, in cele in care-l vom judeca pe aproapele, in
acelea vom cadea, fie sufletesti, fie trupesti si altfel nu va fi. Contabilii
 nemilosi si amanuntiti ai greselilor aproapelui sufera de aceasta patima
pentru ca nu si-au adus niciodata aminte in chip nemincinos si deplin de
greselile lor. Caci daca ar privi cineva amanuntit la pacatele sale, inlaturand
valul iubirii de sine, nu s-ar mai ingriji de nimic din cele dinafara ,ci ar socoti
ca nu-i ajunge timpul nici macar pentru a se plange pe sine, chiar daca ar
trai o suta de ani si de-ar vedea lacrimile ce-i curg din ochi devenind un
adevarat Iordan. (Daca mintea n-ar parasi luarea aminte de sine, lasand pe
cele ale sale si razand de ale altora, n-ar ajunge sa judece, caci judecarea si
cercetarea altora este de fapt uitare de sine.)
 Am cercetat cu grija plansul si n-am gasit in el nici o urma de clevetire.
 Firile curioase voiesc sa vada fapta aproapelui si privesc cu ochi atenti
scaderea lui. Si de o afla, o rapesc si o analizeaza, iar de nu o afla, voiesc
mai bine sa o inchipuie plasmuind-o decat sa plece cu curiozitatea
nesatisfacuta.
 Vorbeste cu grija inaintea celui mandru si bolnav de pizma, caci cand tu
vorbesti, el da in mania lui cuvintelor tale talcul care voieste. Deci din cele
bune ale tale ia pricini vatamatoare, cuvintele tale schimbandu-se in
cugetarea sa dupa felul bolii lui.
 Am vazut pe unii facand in ascuns tot felul de pacate, si amagiti de
presupusa lor curatie, ii osandea aspru pe cei ce savarseau greseli mici la
aratare.
 Lucratorul priceput mananca numai boabele de struguri coapte,
neculegindu-le pe cele verzi; tot astfel si mintea inteleapta va lua aminte cu
sarguinta la virtutile pe care le vad la unii. Cel nepriceput insa va cerceta cu
lumanarea lipsurile si defectele fratelui sau. Despre aceasta sa zis: ''Iscodit-
au faradelegi, istovitu-s-au nascocind iscodiri.'' (Psalmi 63,6)
 Sa nu osandesti chiar de-ai vedea cu ochii tai, caci nu arareori acestia te
inseala.
 Cel ce judeca va fi judecat, deci osandit de propria lui limba.
 Blandetea consta in a ne ruga in chip netulburat si sincer pentru cel ce
ne tulbura in vremea tulburarilor ce ni le pricinuieste. Sufletul blande tronul
simplitatii, iar mintea manioasa e pricinuitoarea rautatii. Sufletele celor
blanzi se vor imbogati intru cunostinte, iar mintea stapanita de iutime
locuieste impreuna cu intunericul si nestiinta. (Cunostinta adevarata e
legata de blandete , caci blandetea e si o contemplare linistita a semenilor
care i se deschid si a tainelor existentei, a tainei lui Dumnezeu Cel bland.)
 Simplitatea este deprinderea sufletului lipsit de cugetari felurite care s-a
facut neclintit spre o gandire nerautacioasa. Nerautatea este o stare senina
a sufletului, izbavita de orice cugetare vicleana.
 Vicleanul nu este niciodata in pace ci totdeauna-i hartuit de manie,
viclesug si de iutime. Totdeauna carteste, totdeauna e aspru, cand i se
porunceste - graieste impotriva, se razvrateste; cand e sfatuit la bine - face
rau; cand e dojenit - batjocoreste. El ia in ras pe cei ce vietuiesc bine, ii
pizmuieste pe cei ce sporesc, se scarbeste de sfaturile bune, ii defaima si
dispretuieste pe frati, ii dezbina, razvrateste, ii face rai, ii zeflemiseste pe cei
indelung-rabdatori, se fatarniceste fata de straini, cleveteste, se asociaza cu
 fiecare impotriva celuilalt, atata la sfada, intarata pe unul contra altuia, e
gata la ocari, defaimari si in a face numai rau. Precum se vede mania,
intuneca mintea si il tine pe om intr-o agitatie continua si accentuata
ducandu-l pana la nebunie. Intre functiile sufletesti este o stransa legatura,
ele inraurindu-se reciproc.
 Legea ca nedesavarsita, zice: ''Ia aminte la tine insuti'' (Deuteronom 4,9),
iar Domnul, cel mai presus de desavarsire a poruncit sa-l indreptam pe
aproapele nostru zicand: ''De-ti va gresi fratele tau…..'' (Matei 18,15). Daca
mustrarea ta, mai bine zis, aducerea aminte indreptata spre el e curata si
smerita, sa nu ocolesti sa implinesti porunca Domnului, iar de n-ai ajuns inca
la aceasta masura, implineste macar masura legii. (Evanghelia lui Hristos e
legea iubirii aproapelui, e legea depasirii de sine. Ea cere numai sa nu se
faca rau celorlalti, ci sa li se faca bine. Ea a patruns la ultima cunoastere a
omului aratandu-ne ca el nu se poate mantui decat punandu-si viata sa
pentru mantuirea aproapelui. Legea Evangheliei talmaceste legea cea mai
adanca a insasi fiintei omenesti, talcuind ceea ce omul insusi experiaza ca
aspiratia cea mai adanca a lui si ca singura care il face fericit. Ea
corespunde unei etape mai avansate a omenescului. Fericirea nu e decat
prelungirea eterna a acestei fericiri reale la care poate ajunge omul de aici.
Fericirea nu este de fapt in noi, ci in altii si in ultima analiza in Cel Care i-a
facut si ii sustine pe toti ca sa se scufunde, unificandu-se fara confundare,
unii in altii. Dar aproapele nu poate fi mantuit de noi fara vointa lui, de
aceea trebuie trezit la constiinta pacatoseniei lui cand greseste. Noi il
ajutam trezindu-l la responsabilitatea lui personala, dar trebuie sa o facem
cu iubire necoborindu-l iarasi la starea de obiect si necultivind iarasi
inchiderea noastra in noi prin mandria unei mustrari aspre si dispretuitoare.
Fericirea comuniunii vesnice va fi o comuniune intre persoane ce se iubesc
si se respecta ca egale. Ne scufundam unii in altii ca persoane in persoane,
fara sa ne contopim.
 Cand voiesti sa-l indemni pe cineva la bine, odihneste-l mai intai trupeste
si cinsteste-l pe el cu un cuvant de iubire, ca nimic nu-l face pe om sa se
rusineze si sa se schimbe de la rautatea lui spre cele bune ca bunatatile
trupesti si ca cinstirea pe care o primeste de la tine.
 De te vei imbraca in toata blandetea si nemanierea, nu te vei obosi mult
ca sa slobozesti mintea ta din robie.

versiune cu diacritice - aici

Mania - blandetea

 O mare importanta se acorda in aceste ''Scrisori'' iertarii unora de catre

altii si rugaciunii unora pentru altii. Cererea de iertare inmoaie sufletul celui
ce cere dar si celui caruia i se cere, precum il inmoaie iertarea pe cel ce
iarta si pe cel iertat facand astfel cu putinta comunicarea reala de putere si
 de viata de la unul la altul caci amandoua contribuie la inaintarea in
smerenie si la eliberarea de slava desarta. Numai cerand rugaciunea altora
ne smerim eliberandu-ne de mandrie, precum in rugaciunea pentru altul ne
eliberam de invidia care nu se bucura de binele altuia. De aceea, numai
rugandu-ne unii pentru altii ne raspunde Dumnezeu cu implinirea
rugaciunilor noastre.
 De ce mi se intampla sa osandesc pe altii chiar dupa ce am
intrebat?
- Ai de indurat ispita de a osandi pe altii chiar dupa intrebare pentru ca n-a
murit in tine inclinarea de a te socoti drept, de a te justifica mereu si nici nu-
ti iei osteneala de a te feri de aceasta patima. Osandeste-te pe tine si astfel
va pleca degrab de la tine osandirea altora.
 Cand esti rapit prin cuvant sau prin fapta ca sa gresesti cuiva, grabeste-
te sa mergi si sa-i pui metanie si Dumnezeu vazand aceasta te va acoperi de
fata vrajmasilor tai.
 Avva Varsanufie isi incheie aproape intotdeauna scrisorile cerand iertare
adresantului desi nu-i greseste cu nimic. El n-ar putea fi fericit deplin in
Dumnezeu daca ar sti ca cineva a ramas afara fiind tulburat de ceva
impotriva lui. El trebuie sa lupte continuu sa insenineze sufletul fiecarui om
cu care a avut o legatura pe pamant, de aceea cine nu iarta sau nu cere
iertare nu poate intra in Imparatia Cerurilor, a iubirii. Si apoi cine poate
spune ca a facut totul pentru altul? Poate ca cineva sa fie tulburat chiar de o
gelozie pe cei virtuosi si sa nu se simta bine vazandu-i, de aceea cei buni au
trebuinta sa se smereasca pentru a nu le da acelora sentimentul ca se
socotesc superiori. Daca totusi nu-i poate fac sa accepte societatea lor in
Imparatia Cerurilor, raman pe de o parte compatimitori pentru ei, dar pe de
alta nu au ce sa le faca. Intr-un fel aceia se simt ''mai bine'' in afara
societatii lor; este mai suportabil pentru ei chinul ce le vine din dispretul
bucuriei de bine a celor buni, decat trairea silita in societatea lor.
 A cere iertare chiar celui ce i-ai gresit este mai greu decat a-ti spune
pacatul tau altuia, dar iertarea ce i-o ceri si-ti vine de la el te pun din nou
chiar cu el in comunicare afectuoasa, caci umilindu-te in fata lui, el te vede
iesind din dusmania fata de el. Dar cata vreme cererea iertarii este semnul
unei pocainte care-ti inmoaie inima ta si prin ea dai dovada despre aceasta
celuilalt si crezi ca se poate inmuia si el, disperarea ce duce la sinucidere
este o invartosare definitiva intrucat nu mai crezi ca celalalt si Insusi
Dumnezeu se poate inmuia la inima. Disperarea e o necredinta in iubirea lui
Dumnezeu si in capacitatea de iubire a oamenilor.
 Mila nu dispretuieste, ci pune in valoare pe sarac, vazandu-l legat de
Dumnezeu ca un transparent al lui Dumnezeu prin care Dumnezeu pune la
proba pe om.
 Nu pentru a-l alunga pe el ti-am spus sa-l slobozesti, ci pentru slabiciunea
gandului tau, ca nu puteai suporta sa fii ispitit de el. Caci noi suntem
pacatosi si nu ne este ingaduit sa alungam pe cineva, ca de puteai sa-i
suporti lenea ai fi luat plata pentru aceasta. De fapt unii parinti ii ziceau
avvei Pimen despre un batran oarecare ce-l suporta pe ucenicul lui lenes, si
a zis avva Pimen: ''In locul lui eu i-as fi pus sub cap o pernita.'' Si au zis
aceia: ''Si ce-ai fi spus lui Dumnezeu?'' - ''Doamne, Tu ai zis: Fatarnice,
 scoate intai barna din ochiul tau si apoi vei vedea sa scoti si paiul din ochiul
din ochiul fratelui tau.
- A facut deci, bine batranul ca nu l-a mustrat pe frate?
- Nu fara rost l-a lasat batranul nemustrat, caci de multe ori a facut
aceasta, dar el n-a primit mustrarea. Deci, vazand ca nu se indreapta, a
lasat lucrul la judecata lui Dumnezeu, zicand: ''Dumnezeu stir mai bine ce
e de folos, caci fratele meu e mai bun decat mine.'' Aceasta o faceau cei
desavarsiti neindraznind sa judece pe nimeni. Aceasta o faceau spre
rusinarea celor ce nu sunt nimic, dar ii judeca pe toti!
 Frate, nu cauta la altul, ci la tine. Nu iscodi cele ale lui caci nu-ti va folosi
la nimic si nimic nu tulbura atat de mult inima ca acestea. (Nu cerceta plin
de curiozitate umbrele din viata altuia, ci pe ale tale, caci facand primul
lucru vei fi tulburat continuu de tendinta de a-l osandi, iar de pacatele tale
vei uit; astfel ca prin aceasta vei spori pacatele tale).
 Cine nu iarta, pastreaza in sine o mandrie care impietreste; nu se
umanizeaza, nu realizeaza comunicarea de la sine la cel ce trebuie iertat si
in afara de ea omul pierde conditia de om. Deci, cel ce nu iarta nu poate
intra in imparatia iubirii si a umanitatii scapata de rigiditate.

Cand rogi pe cineva sa te ierte il inmoi tot asa de mult pe el ca si pe tine

atunci cand il ierti tu. Il ajuti pe acela sa iasa din rigiditatea lui cum iesi si tu.
Il ajuti sa urce cu tine in Imparatia lui Dumnezeu izvorul iertarii, pentru ca e
izvorul iubirii care vrea sa-i cuprinda pe toti in ea, al puterii noastre de a ne
umaniza. Acolo Il simti si pe El ca iertator, aceasta fiind cu adevarat
atotputernicie a lui Dumnezeu.

 Daca e o mare mangaiere sa te auda cineva cand esti in suferinta si sa te

compatimeasca, cea mai mare si mai grea nefericire e sa nu te auda , sa nu
vrea sa te auda si sa nu te compatimeasca nimeni - acesta e iadul fara nici o
lumina. I-ai dispretuit pe toti, esti uitat de toti; te-ai obisnuit sa n-ai
incredere in nimeni, ti se inchide poarta comuniunii de catre toti pentru ca
tu insuti ti-ai inchis-o pe a ta si nu mai esti in stare sa ti-o deschizi. S-a
intepenit in starea incuiata si ai pierdut cheile.
 Impreuna-patimire a altuia cu mine, numai durerea altuia pentru mine
ma poate inviora, readuce la viata din moartea trandaviei si a nepasarii.
Durerea altuia pentru mine ma poate trezi si pe mine la durerea pentru
ticalosia mea, asa cum Petru a fost adus la plans cand a vazut ca Hristos va
primi moartea pentru el si pentru toti.
 Daca se intampla ca in legaturile de nevoie cineva te supara, poarta-te
cu dulceata fata de aproapele care-ti este dator cu ceva, spunandu-ti:
''Dumnezeu stie ceea ce este de folos, poate El a voit asa ca sa nu aflu vreo
placere pentru trup, ci mai degraba o suferinta''. Adu-ti aminte totdeauna de
sfatul: ''In toate multumiti'' si vei avea odihna caci facand asa nu vei mai fi
robul supararii, ci esti ocrotit de Dumnezeu prin multumirea care o aduci.
(Nemultumirea iti mentine sufletul intr-o continua neodihna, tulburare,
agitatie care nu te lasa sa te gandesti la Dumnezeu si sa te intalnesti cu El
socotind ca in El ai totul, in orice imprejurare, in fiecare necaz.
 Nemultumirea desparte de Cel ce te chiverniseste si le umple pe toate, ea
nu te lasa sa te bucuri nici de ceea ce ai - nemultumitului i se ia darul).
 Mila este o putere eficienta pe plan spiritual.
 Nu cauta pricina cuiva pentru toate, ci fa-te lui placut in toate si sa nu
gandesti rau despre cineva ca sa nu te faci tu insuti rau, caci cel rau cugeta
cele rele, iar cel bun - cele bune. (Gandind rau despre altul, te-ai facut insuti
rau caci gandul este al tau, se imprima in tine si te invenineaza.
 Frate, iti vorbesc ca sufletului meu. S-a scris: ''Cunostinta voastra sa nu
fie sminteala fratilor mai slabi.'' (I Cor. 8,9). Fratele care te slujeste este
simplu, deci nu cauta sa-l invatati sa fie intelept caci vei starni mania lui.
Indestuleaza-te cu implinirea de catre el a trebuintelor tale. Este bine sa nu-i
trezesti vreun gand de intelepciune ca sa nu-i tulburi inima.
 Omul progresat duhovniceste este in acelasi timp puternic si simtitor; are
o inima plina de barbatie dar si de delicatete in bunatatea si curatia lui. N-
are nimic grosolan si trivial fiind statornic in aceasta stare. In aceasta sta
puterea si delicatetea, sensibilitatea lui ferma pentru tot ce e bun si
contrara pentru tot ce e rau. ''Dragostea niciodata nu cade'' cu toata
delicatetea ei sau pe masura delicatetii ei. Dar paradoxul mai are si alt sens:
omul progresat duhovniceste este aspru cu sine si delicat cu altii.
 Ce voi face avvo caci sunt starnit cu usurinta la manie? Daca te-ai
lupta sa mori fata de orice om si sa castigi putina smerenie te-ai odihni si te-
ai scoate din multe primejdii. Sa se smereasca inima ta inaintea lui
Dumnezeu sa bunatatea Lui iti va veni in ajutor in toate. (Sa mori oricarui
om, nu prin indiferentism, ci prin a nu da importanta cuvintelor si
comportamentului sau care-ti starneste mania sau alte patimi. Sa fii sensibil
fata de tot ce-ti aduce ganduri de pacat. Este o moarte care, intrucat se
impaca cu smerenia este una cu ingaduinta, cu intelegerea slabiciunilor
omenesti dar si cu pazirea curata de ceea ce-ti poate provoca paguba din
ele.
 Viata de unul singur neincalzita de dragostea altuia care ne este apropiat
ca o rudenie stransa, e rece si fiind asa pe pamant, desigur ca ea nu va
putea fi fericita nici in cer caci fericirea consta in caldura comuniunii. Deci,
daca n-ai facut nimic pentru altii, nu le-ai putut castiga dragostea lor, iar
faptul can-ai facut nimic sau n-ai facut tot ce ti-a stat in putinta, va fi un
ghimpe dureros care te va face sa suferi vesnic. Iacov este simbolul pentru
Dumnezeu, fiii lui Iacov suntem toti, deci nu pot vedea fata lui Dumnezeu
fara sa-l am cu mine si pe Veniamin, un alt fiu al lui. ''Nu voi putea vedea
fata lui Iacov tatal lui Iosif, neavandu-l pe Veniamin cu mine.'' (Facere 44,34)
 Toti suntem slabi, toti ne descurajam cand suntem singuri, dar primim
putere unul de la altul - este o experienta pe care o facem mereu. Chiar
numai simplul cuvant al altuia ne intareste, cu atat mai mult e intarita
rugaciunea noastra de rugaciunea altuia. Este un fluid de putere care trece
de la unul la altul.
versiune cu diacritice - aici

Mania - blandetea

 Atunci cand cineva vrea sa

rasplateasca raul cu rau, poate sa
vatame constiinta fratelui chiar si
numai cu intentia. Exista o
comunicare spirituala intre suflete
chiar cand nu se arata in fapte; e
ceea ce psihologia constata prin
fenomenul hipnozei si al sugestiei.
Atata doar ca aceasta vede aceste
fenomene numai cand e activa si
vointa, pe cand ele se produc chiar
cand vointa nu la voieste. (Filocalia
XII)
 De este la tine un frate strain, fa
cu bucurie lucrul care trebuie si
plecand el, fa-l asemenea. Primeste-l
cu bunavointa si cu frica lui
Dumnezeu ca sa nu-i fie vizita spre
paguba. Pazeste-te sa nu-l intrebi
lucruri care nu-i sunt spre folos, ci fa-l
sa se roage. Cand sade la tine,
intreaba-l ''Cum te afli?'' si
multumeste-te cu acest cuvant si da-i
o carte ca sa citeasca si sa cugete la
cele din ea. De vine dupa o
osteneala, lasa-l s se odihneasca si
spala-i picioarele, iar de-ti spune
cuvinte necuvenite, roaga-l cu iubire:
''Iarta-ma, ca sunt slab si nu pot sa
port aceste vorbe.'' De este slabit si
hainele ii sunt murdare, spala-i-le, iar
de-i lipseste ceva si hainele-i sunt
rupte, coase-i-le. De este drumet si ai
la tine niscai credinciosi, nu-l pune
mai presus de ei, dar fa mila cu el din
iubirea lui Dumnezeu, iar de este un
frate in trecere pe la tine, pentru
Dumnezeu si-ti cere odihna, sa nu-ti
intorci fata de la el, ci primeste-l cu
bucurie impreuna cu credinciosii care
se afla la tine. De este sarac, nu-l
trimite fara nimic, ci da-i lui din
binecuvantarea ce ti s-a dat tie de la
 Dumnezeu, odata ce cunosti ca cele
ce le ai nu sunt ale tale, ci sunt daruri
de la Dumnezeu. Daca un frate imbie
ceva, nu-l deschide sa afli ce are in
el, dar daca arata foarte pretios ceea
ce ti se imbie, spune-i lui: ''Da-mi sa
vad ce este in el.'' (Filocalia XII)
 De esti in casa cuiva si gazda iese
si te lasa singur, sa nu-ti ridici fata ca
sa cercetezi cele aflate in casa lui;
nici sa atingi ceva, sa deschizi vreo
usa, vreun vas sau vreo carte. Spune
celui ce iese: ''Da-mi sa fac vreun
lucru.'' Si ceea ce-ti da, fa-l fara
greutate. (Filocalia XII)
 Numai Dumnezeu are dreptul sa
judece caci El da oamenilor soarta
vesnica. Cel ce judeca pe altul si-l
vorbeste de rau isi insuseste un drept
al lui Dumnezeu si putere Lui, pe care
de fapt nu o are. Se pretinde deci pe
sine dumnezeu, fara sa poata fi de
fapt; vrea sa-i ia locul lui Dumnezeu,
fara sa o poata face. (Filocalia XII)
 A te ruga pentru cei ce facandu-ti
rau, te-au ajutat sa te mantuiesti,
imitand pe Hristos, e suprema
treapta a iertarii. (Filocalia XII)
 De voiesti sa urmezi Domnului
nostru Iisus Hristos pazeste cuvantul
Lui si atarna omul tau cel vechi pe
cruce cu El si pe cei ce te trag de pe
cruce trebuie sa-i opresti pana nu
mori. Si esti dator sa suporti dispretul
lor si sa odihnesti inima celor ce ce-ti
fac rau si sa te umilesti pe tine fata
de cei ce voiesc sa te stapaneasca si
sa tii gura ta inchisa si sa nu judeci
pe cineva in inima ta. Caci de-ti vine
un gand sa judeci pe aproapele
pentru niscaiva pacate, gandeste-te
intai la tine ca esti mai pacatos, iar
cele bune pe care socotesti ca le-ai
facut, sa nu-ti inchipui c-au placut lui
Dumnezeu. Astfel nu vei indrazni sa
mai judeci pe fratele tau caci iubirea
slavei de la oameni naste minciuna,
iar refuzul ei cu smerenie face frica
 de Dumnezeu mai mare in inima. Sa
nu voiesti deci sa fii prieten al celor
mai slaviti in lume ca sa nu se
departeze slava lui Dumnezeu de la
tine. De faci lucrul tau de mana, sa
nu-l dispretuiesti, ci ai grija de el in
frica lui Dumnezeu. (Filocalia XII)
 Cand nu poti suporta cuvantul
aproapelui si vrei sa-i rasplatesti lui,
se ridica in inima ta razboaie
sangeroase din pricina celor ce le-ai
auzit si te fac sa te intristezi de cele
ce le-ai grait. Si robia pune stapanire
pe tine si te face sa fericesti pe cei ce
in parte se linistesc si-ti inaspreste
inima fata de cei apropiati ca fata de
unii ce sunt in afara iubirii. Dar lupta-
te mai degraba sa dobandesti
indelunga rabdare, care biruieste
mania cu iubirea, care vindeca
intristarea cu impacarea. Acestea ti
daruiesc de rugaciunea catre
Dumnezeu, caci iubirea si indelunga
rabdare desfiinteaza mania fata de
cei de o fire; daca aceasta persista in
tine, in loc sa te manii impotriva
aproapelui, te vei impaca avand in
tine plansul si smerita cugetare. Iar
cel ce poate suporta pentru
Dumnezeu si pentru pacea gandurilor
sale cuvantul omului dusmanos si
neintelegator, fiul lui Dumnezeu se va
chema si unul ca acesta poate
dobandi pacea sufletului, a trupului si
a duhului.(Nu poate avea cineva pace
cu semenii daca nu are pace
inlauntrul sau; aceasta e si o pace
intre minte (duh), simtire (suflet) si
trup. Dar pacea interioara vine din
pacea cu Dumnezeu si aceasta o
aduce in om Duhul Sfant, care aduce
tot continutul interior al omului intr-o
simtire, caci numai in Dumnezeu
dobandim pacea interioara.) (Filocalia
XII)
 A nu judeca pe altul inseamna a-l
iubi, iar indelunga rabdare inseamna
a nu gandi ceva impotriva aproapelui.
(A nu ma masura pe mine nu
 inseamna numai a nu cauta
multumirea de masura la care am
ajuns, ci si in a plange in constiinta
ca nu sunt nimic ca n-am realizat
nimic din indatoririle mele. A nu
judeca pe cineva inseamna sa nu ma
opresc numai la a nu-l osandi dintr-un
indiferentism fata de el, ci si sa-l
iubesc. In toate relatiile fata de
celalalt nu trebuie sa ma opresc la
nesavirsirea raului, ci sa inaintez la
savarsirea binelui.) (Filocalia XII)
 In indelunga rabdare trebuie sa
arat numai retinerea de la a
raspunde la rau cu alt rau, ci si in a
nu avea un gand de nemultumire fata
de el. (Filocalia XII)
 Daca n-am aratat iubire
aproapelui, nu ne va ajuta Hristos
cand vom fi necajiti de vrajmasii
nostri, caci Hristos si-a facut cauza
aproapelui nostru o cauza proprie.
Dar nici oamenii nu ne vor ajuta in
necazurile noastre. Daca n-am
raspandit caldura iubirii in jurul
nostru, nu vom avea nici noi din
apropierea noastra caldura
interesului fata de noi. (Filocalia XII)
 De nu ierti, nu esti liber de
stapanirea unei patimi si fara voia ta
nici Dumnezeu nu te poate face liber.
Apoi nu putem fi liberi unul fara altul;
ne conditionam in libertate precum
ne conditionam prin dependenta unul
de altul. Ne daruim libertatea,
precum ne impunem robia si ultimul
izvor al libertatii noastre este
Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne-a creat
astfel ca nu putem primi libertatea de
la El si unul de la altul fara voia
noastra de-a ne face unul pe altul
liberi. Nu ne poate elibera Dumnezeu
de patima, daca nu vrem sa ne
eliberam si noi. Nu-mi poate darui
nici altul liberarea de patima
impotriva lui daca nu voiesc si eu sa
ma liberez. Eliberarea de patimi ce
ne-o daruim noi este conditia ca sa
fim eliberati si de catre Dumnezeu -
 Dumnezeu ne elibereaza deodata pe
amandoi cand ne-am eliberat
reciproc unul pe altul. (Filocalia XII)
 Rautatea pe care o arat altuia ma
stapaneste in primul rand pe mine.
Vreau sa dureze in veci raul asupra
altuia, va stapani in veci raul asupra
altuia, va stapani in veci asupra mea.
Vreau sa fie el in gheena - voi fi eu;
nu-l vreau eliberat pe el, nu sunt eu
liber. (Filocalia XII)
 Cand sezand la chilie iti vine sa
judeci pe aproapele, judeca-l tinand
seama de pacatele tale cugetand ca
sunt mai mari cele ale tale decat ale
lui. Iar de socotesti ca faci cele
drepte, sa nu socotesti ca am placut
lui Dumnezeu. (Chiar in cele morale,
omul cand e tare, cand e slab.
Acestea se succed ca niste perioade,
in asa fel ca atunci cand este tare
simte mila fata de ceea ce e slab in
el, pana cand aceasta slabiciune se
vindeca.) (Filocalia XII)

versiune cu diacritice - aici

Blandete - mania, tinerea de minte a raului (ranchiuna), ura

 In cuvantari orice asprime sa lipseasca. Pentru ca sfiala si neprihanirea

stiu sa infrumuseteze pe oamenii cu judecata mai mult decat pe fecioare,
caci mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumina care invaluie sufletul,
cum invaluie soarele trupul. (Antonie cel Mare)3
 Nu trebuie sa ne maniem pe cei ce pacatuiesc, chiar de-ar fi facut crime
vrednice de osanda. Ci pentru dreptatea insasi, pe cei ce gresesc sa-i
intoarcem si sa-i certam daca se nimereste, fie prin ei insisi, fie prin altii.
Dar sa ne maniem sau sa ne infuriem nu se cade, pentru ca mania lucreaza
dusa de patima si nu de dreptate si de judecata. De aceea nu primi sa te
sfatuiasca nici oamenii prea milosi, caci pentru binele insusi si pentru
dreptate trebuie sa certi pe cei rai, insa nu pentru patima maniei. (Antonie
cel Mare)3
 Scopul dracilor e ajutat mult de mania noastra, cand se misca impotriva
firii, facandu-se al lor. De aceea toti zoresc sa o intarate zi si noapte. Cand o
vad insa legata de blandete, atunci cauta pricini indreptatite ca sa o
dezlege indata, ca facandu-se foarte aprinsa, sa o foloseasca pentru
gandurile lor furioase. De aceea nu trebuie sa o intaratam nici pentru
lucruri drepte, nici pentru nedrepte, ca sa nu dam chiar noi sabie
primejdioasa in mana vrajmasului, ceea ce stiu ca fac multi si .mai mult
decat trebuie, aprinzandu-se pentru motive neinsemnate. Caci spune-mi de
ce te prinzi grabit la harta daca dispretuiesti bucatele, banii si slava? De ce
hranesti cainele cand te lauzi ca nu ai nimica? Iar daca acesta latra si se ia
dupa oameni, trebuie ca ai niscai lucruri si vrei sa le pazesti. Dar eu despre
unul ca acesta cred ca e departe de rugaciunea curata, stiind ca mania este
ciuma pentru o astfel de rugaciune. Si ma mir ca unul ca aceasta si pe
Sfinti i-a uitat: pe David, care striga: ''Opreste mania si paraseste
turbarea''; pe Ecclesiastul care porunceste: ''Alunga mania de la inima ta si
scoate viclesugul din trupul tau''; pe Apostolul care randuieste: '' Sa ridicam
in toata vremea si in tot locul maini cuvioase spre Domnul, fara manie si
ganduri''. De ce oare nu invatam si noi de la obiceiul tainic si vechi al
oamenilor, care alunga cainii din casa in vremea rugaciunii? Obiceiul acesta
ne da sa intelegem ca mania nu trebuie sa fie cu cei ce se roaga. '' Mania
este vinul serpilor''. De aceea nazireii se infraneaza de la vin. (Evagrie
Ponticul)3
 Cine si-a stapanit mania a supus pe draci; iar cine s-a robit de dansa nu
se mai tine de viata monahala si e strain de caile Mantuitorului, daca se
zice ca insusi Domnul invata pe cei blanzi caile Sale. De aceea cu anevoie
poate fi vanata mintea monahului, care alearga pe campia blandetii. Caci
de nici o alta virtute nu se tem dracii ca de blandete. Aceasta a dobandit-o
acel mare Moise, care a fost numit ''bland, mai mult decat toti oamenii''. Iar
proorocul David a aratat-o ca este vrednica sa fie pomenita de Dumnezeu,
zicand: ''Adu-ti aminte, Doamne, de David si de toata blandetea lui''. Insusi
Mantuitorul nostru ne-a poruncit sa ne facem urmatori ai blandetii Lui,
zicand: ''Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla
odihna sufletelor voastre''. Iar daca cineva s-ar infrana de la mancari si
bauturi, dar prin gandurile rele ar intarata mania, acela se aseamana cu o
corabie ce calatoreste pe mare, avand pe dracul carmaci. De aceea trebuie
sa fim cu luare aminte din toata puterea la cainele nostru, invatandu-l sa
rupa numai lupii si sa nu manance oile, aratand toata blandetea fata de toti
oamenii. (Evagrie Ponticul)3
 A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a
insira cu de-amanutul mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii
mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale duhului curviei. Cand cineva a
dobandit nepatimirea partii poftitoare si gandurile de rusine s-au racit,
atunci arata barbati si femei jucand impreuna si-l face pe pustnic sa
priveasca lucruri si forme de rusine. Ispita aceasta insa nu e printre cele ce
tin multa vreme, deoarece rugaciunea neincetata si mancarea foarte
imputinata, privegherea si indeletnicirea cu contemplatiile duhovnicesti o
alunga ca pe un nor fara ploiie. Uneori se atinge insa si de trupuri, starnind
intr-insele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri
unelteste vicleanul acesta, pe care nu e nevoie sa le mai raspandim si sa le
mai incredintam scrisului. Fata de astfel de ganduri foloseste si aprinderea
 maniei, pornita impotriva dracului. De aceasta manie se teme el mai mult,
cand se aprinde impotriva acestor ganduri si ii strica planurile despre ea e
vorba cand se zice: ''Maniati-va si nu pacatuiti''. Ea da sufletului in ispite o
folositoare doctorie. Dar uneori si mania aceasta e imitata de dracul maniei.
Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor prieteni si rudenii,
ocarati de oameni nevrednici si prin aceasta misca mania pustnicului si-l
indeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat in minte. La
acestea trebuie sa fie monahul cu luare aminte si indata sa-si smulga
mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe langa ele, sa se
pomeneasca in vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. In ispite de
acestea cad mai ales cei iuti la manie si cei ce usor se prind la harta, care
sunt departe de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mantuitorului
nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)3
 Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii dintre oameni. Caci
singurul cunoscator al inimii este Cel ce stie mintea oamenilor si a zidit
inimile lor pe fiecare deosebit. Dar ei cunosc multe din miscarile inimii, pe
baza cuvantului rostit si a miscarilor vazute ale trupului. Vrand eu sa le arat
acestea lamurit, m-a oprit Sfantul Preot, spunand ca e nevrednic lucru sa se
raspandeasca acestea si sa le aduc la urechile celor intinati. Caci, zice, si
cel ce ajuta pe uneltitor este vinovat dupa lege. Dar ca din astfel de
simboluri cunosc cele ascunse in inima noastra, si din acestea iau prilejuri
impotriva noastra, am aratat-o adeseori, respingand pe unii care graiau
cele ce nu trebuie, nepurtandu-ne cu dragoste fata de ei. De aceea am si
cazut in puterea dracului tinerii de minte a raului si indata am primit
ganduri rele impotriva lor, pe care le cunoscusem mai inainte ca au venit
asupra noastra. Pentru aceea pe drept ne mustra Duhul Sfant: ''Sezand ai
vorbit impotriva fratelui, si impotriva fiului maicii tale ai adus sminteala''; si
ai deschis usa gandurilor care tin minte raul si ti-ai tulburat mintea in
vremea rugaciunii, nalucindu-ti pururea fata vrajmasului tau si avand-o pe
ea drept Dumnezeu. Caci ceea ce vede mintea rugandu-se aceea e si
potrivit de a spune ca ii este Dumnezeu. Deci sa fugim, iubitilor, de boala
defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gand rau; si sa nu ne intunecam
privirea la amintirea aproapelui, caci toate infatisarile pe care le luam le
iscodesc dracii si nimic nu lasa necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici
sederea, nici starea in picioare, nici cuvantul, nici mersul, nici privirea.
Toate le iscodesc, toate le misca, toata ziua uneltesc viclesuguri impotriva
noastra, ca sa insele ćn vremea rugaciunii mintea smerita si sa stinga
lumina ei fericita. Vezi ce zice si Sfantul Pavel catre Tit: ''Dovedeste in
invatatura cuvant sanatos, nestricat si fara vina, pentru ca impotrivitorul sa
se rusineze, neavand de zis nimic rau despre noi''. Iar(fericitul David se
roaga zicand: ''Mantuieste-ma pe mine de clevetirea oamenilor'', numind si
pe draci ''oameni'' pentru firea lor rationala. Dar si Mantuitorul in Evanghelii
a numit pe cel ce seamana in noi neghina pacatului ''om vrajmas''. Fie ca sa
ne izbavim de el, cu harul lui Hristos si al Dumnezeului nostru, Caruia I se
cuvine cinstea si slava in vecii vecilor. Amin. (Evagrie Ponticul)3
 Cand te va intampina o ispita, sau te va atata o impotrivire, ca sa-ti
misti mania spre cel ce-ti sta impotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti
aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si indata
se va linisti miscarea fara randuiala din tine. (Evagrie Ponticul)3
 Toate cate le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a
nedreptatit iti vor fi spre sminteala in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)3
 Rugandu-te tu cum trebuie, ti se vor intampla astfel de lucruri incat sa ti
se para ca ai dreptate sa te folosesti de manie. Dar nu este nici o manie
dreapta impotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta
sa randuiesti lucrul bine si fara manie. Deci foloseste-te de tot mestesugul
ca sa nu izbucnesti in manie. (Evagrie Ponticul)3
 Cel ce datoreaza zece mii de talanti sa te invete pe tine, ca de nu vei
ierta celui ce-ti este dator, nu vei dobandi nici tu iertare. ''Caci l-a predat pe
el, zice, chinuitorilor''. (Evagrie Ponticul)3
 Sa nu incerci a dezlega prin galceava un lucru incurcat, ci prin cele
aratate de legea duhului, adica prin rabdare, rugaciune si nadejdea care
numai la un lucru se gandeste. (Marcu Ascetul)3
 Nu voi sa auzi de nenorocirea dusmanilor; caci cei ce asculta cu placere
asemenea cuvinte mananca roadele planuirii lor. (Marcu Ascetul)3
 Iacob a facut lui Iosif haina pestrita. Iar Domnul daruieste celui bland
cunostinta adevarului, precum s-a scris: ''Domnul va invata pe cei blanzi
caile Sale'' (Marcu Ascetul)3
 Cel care, dispretuit fiind de cineva, nu se galceveste cu cel ce-l
dispretuieste, nici cu cuvantul, nici cu gandul, a dobandit cunostinta
adevarata si arata credinta tare Stapanului. Deci nici cel ce nedreptateste
nu ajunge la vreun prisos, nici cel nedreptatit nu e lipsit de ceva, omul trece
ca o umbra, si deci in desert se tulbura. (Marcu Ascetul)3
 Prin urmare, de vei pastra in inima ta fara uitare, cu dragoste si cu
simtire, aceste amintiri, nu te va stapani patima amaraciunii, a maniei si a
supararii. Caci temeliile patimii mandriei, fiind sapate prin smerenia lui
Hristos, la care te vei gandi, se va surpa usor si de la sine toata cladirea
faradelegii, adica a maniei si a supararii. Caci ce inima aspra si impietrita
nu se va frange de va avea necontenit in minte marea smerenie a
dumnezeirii Unuia nascut pentru noi si amintirea tuturor patimilor mai
inainte spuse? Cine nu se va face de bunavoie pamant, cenusa si pulbere
de calcat de catre toti oamenii? Iar daca se va smeri si se va frange sufletul
astfel, privind la smerenia Domnului, ce manie va mai putea sa
stapaneasca asupra lui? Dar tot asa de vadit e ca uitarea acestor ganduri
folositoare si de viata facatoare, si sora ei lenea, si ajutatoarea si tovarasa
lor nestiinta, care sunt patimile cele mai adanci si mai launtrice, mai greu
de surprins si de indreptat, care acopera si intuneca sufletul cu multa grija,
fac sa se incuibeze si sa lucreze in el si celelalte patimi, intrucat sadesc
nepasarea si alunga frica de pacate, caci odata ce sufletul e acoperit de
uitarea atotpacatoasa, de lenea stricacioasa si de nestiinta, maica si doica
tuturor relelor, nenorocita de minte se lipeste cu usurinta de tot ce se vede,
se cugeta sau ce aude. De pilda de va vedea frumusete de femeie, indata
se va rani de pofta trupeasca. Si asa succedandu-se amintirile lucrurilor
privite cu patima si cu placere, zugravesc din nou inauntrul sufletului
icoanele lor, prin intiparirea intelesurilor si a gandului pacatos. Iar urmarea
este ca intineaza mintea patimasa si nenorocita prin lucrarea duhurilor rele.
(Marcu Ascetul)3
 Pe cel ce nu asculta de un cuvant nu-l sili cu cearta; ci castigul pe care
el l-a lepadat, aduna-ti-l tie. Caci hotararea de a nu pune raul la inima iti va
folosi mai mult decat indreptarea lui. (Marcu Ascetul)3
 Mania obisnuieste mai mult decat celelalte patimi sa tulbure si sa
zapaceasca sufletul. Dar uneori ii si foloseste cat se poate de mult. Caci
cand ne folosim de ea fara tulburare impotriva celor necuviosi, sau intr-un
fel sau altul neinfranati, ca, sau sa se mantuiasca, sau sa se rusineze,
prilejuim sufletului un spor de blandete: fiindca lucram potrivit cu scopul
dreptatii si al bunatatii lui Dumnezeu. Pe langa aceasta, adeseori,
maniindu-ne tare impotriva pacatului, dam sufletului vigoare, scapandu-l de
moleseala. De asemenea nu incape nici o indoiala ca, maniindu-ne
impotriva duhului stricaciunii, cand suntem in mare intristare si
descurajare, ne aflam cu cugetul mai presus de lauda cea spre moarte. Ca
sa ne invete aceasta, Domnul s-a maniat si s-a tulburat de doua ori
impotriva duhului iadului, desi facea toate cate voia cu o vointa
netulburata. Asa a intors sufletul lui Lazar in trup. Incat mie imi pare ca
mania neprihanita a fost daruita firii noastre de Dumnezeu, care ne-a zidit,
mai degraba ca o arma a dreptatii. Daca s-ar fi folosit Eva de ea impotriva
sarpelui, nu ar fi fost robita de placerea acea patimasa. Astfel mie mi se
pare ca cel ce se foloseste cu neprihanire de manie, din ravna cuviosiei, se
va afla mai cercat in cumpana rasplatirilor, decat cel ce nu se misca
nicidecum la manie, pentru greutatea de a se misca a mintii. Fiindca cel din
urma se dovedeste a nu-si fi deprins vizitiul sa stapaneasca franele
simturilor omenesti. Iar celalalt lupta strunind caii virtutii si e purtat in
mijlocul bataliilor cu dracii, conducand neintrerupt cu frica lui Dumnezeu
carul cel cu patru cai ai infranarii. Pe acesta il aflam numit in Scriptura, la
inaltarea dumnezeiscului Ilie, ''carul lui Israel'', pentru motivul ca
Dumnezeu a vorbit intaia oara Iudeilor despre cele patru virtuti in chip
deosebit. Iar cel ce s-a hranit asa de mult cu neprihanirea a fost inaltat la
cer pe un car cu foc, pentru ca s-a folosit, socotesc, de(virtutile sale ca de
niste cai, vietuind intru Duhul care l-a rapit pe el intr-un vartej de foc.
(Diadoh al Foticeii)3

 Este in firea mintii mania impotriva patimilor. Caci daca nu se manie

omul impotriva tuturor celor semanate de vrajmasul intr-insul, nu va vedea
nici curatie intru sine. Cand a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe
vrajmasii sai zicand: ''Necinstitilor si defaimatilor, lipsiti de tot binele, nu v-
am socotit vrednici nici de cainii turmelor mele!'' Iar cel ce vrea sa ajunga
la mania cea fireasca taie toate voile sale, pana cand intareste in sine voia
cea dupa fire a mintii.(Isaia Pustnicul)3

versiune cu diacritice - aici

Meditatia

 Intreaga pofta a cinstitorului de Dumnezeu trebuie sa se indrepte spre

ceea ce doreste, incat sa nu se mai gaseasca vreme ca patimile sale sa
faureasca ganduri de ura fata de oameni. Pentru ca daca fiecare patima,
 cand se misca spre ceea ce o stapaneste tine gandul inlantuit, de ce n-ar
tinea si ravna virtutii cugetarea sloboda de celelalte patimi. Caci sa ne
gandim cu ce sentiment priveste cel ce se manie la lucrurile dinafara,
luptandu-se in minte cu fata celui ce l-a intristat? Si cu ce sentiment le
priveste iubitorul de bani, cand, rapit de naluciri, se uita la avutiile
materiale? Iar desfranatul adeseori, chiar aflandu-se intre mai multi, isi
inchide simturile si, luand in el fata dorita, vorbeste cu ea, uitand de cei de
fata si sade ca un stalp fara de glas, nestiind nimic de cele ce se petrec
inaintea ochilor, sau se graiesc in jurul lui ci, intors spre cele dinauntru,
este predat intreg nalucirii sale. Pe un astfel de suflet il numeste poate
Scriptura femeie ce sade din pricina randuielii, caci sezand departe de
simturi, isi aduna in sine lucrarea lui, nemaiprimind nimic din cele de afara,
pentru nalucirea rusinoasa care-l stapaneste. Daca acestea stapanesc
astfel gandul din pricina patimii, facand simturile sa-si inceteze lucrarea, cu
cat mai vartos nu va face dragostea de intelepciunea mintea sa se lepede
de lucrurile sensibile si de lucrarea simturilor, rapind-o in vazduh si
ocupand-o cu vederea celor inteligibile! Caci precum in cele ce s-a taiat sau
s-a ars nu poate intra alt gand afara de cel al suferintei care il stapaneste
din pricina durerii, tot asa nici cel ce se gandeste la ceva cu patima nu
poate sa se cugete la altceva, decat la patima care-i stapaneste mintea si
care ii patrunde tot gandul cu licoarea ei. Fiindca placerea nu primeste
alaturi de ea durere, nici bucuria intristare, si nici veselia suparare. Patimile
protivnice nu se impletesc intreolalta si nu se impreuna niciodata, nici nu se
invoiesc la o intovarasire prieteneasca, din pricina instrainarii si vrajmasiei
lor neimpacate le la fire. Drept aceea, sa nu se tulbure curatenia virtutii cu
gandurile lucrurilor lumesti, nici limpezimea contemplatiei sa nu se
intunece cu grijile trupesti, cu chipul filozofiei adevarate, aratandu-si
luminata sa frumusete, sa nu mai fie hulit de gurile indraznete, nici sa se
mai faca lucru de ras din pricina neiscusintei celor ce-l desemneaza. (Nil
Ascetul)23
 Raul nu este in fire, nici nu este cineva rau prin fire. Caci Dumnezeu nu
a facut ceva rau. Cand insa cineva, din pofta inimii, aduce la o forma ceea
ce nu are fiinta, atunci aceea incepe sa fie ceea ce vrea cel ce face aceasta.
Se cuvine deci ca prin cultivarea necontenita a amintirii lui Dumnezeu sa ne
ferim de a ne deprinde cu raul. Caci e mai puternica firea binelui, decat
deprinderea raului. Fiindca cel dintai este, pe cand cel de al doilea, nu este,
decat numai in faptul ca se face. (Diadoh al Foticeii)23
 Trebuie sa alungam din inima momeala gandului, prin impotrivire
cucernica in vremea rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu
Dumnezeu, iar cu inima cugetand cele necuvenite. Caci nu primeste
Dumnezeu rugaciune tulbure dispretuitoare de la cel ce se indeletniceste
cu linistea. Scriptura ne indeamna pretutindeni sa pazim simturile
sufletului. De se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu si dupa
legea Lui va ocarmui mintea cele supuse ei (inteleg toate miscarile
sufletului, dar mai ales mania si pofta, caci acestea sunt supuse puterii
ratiunii), am savarsit virtutea si am implinit dreptatea, indreptand pofta
spre Dumnezeu si voia spre voile Lui, iar mania impotriva diavolului si a
pacatului. Spre ce lucrare nazuim prin urmare? Spre meditatia cea ascunsa.
(Isaia Pustnicul)23
 De se va semana vreun gand urat in inima ta, sezand in chilia ta
priveste si impotriveste-te pacatului, ca nu cumva sa te biruie. Sarguieste-
te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu, gandind ca iti poarta de grija si ca cele
ce le graiesti intru inima ta sunt descoperite inaintea Lui. Zi deci sufletului
tau: Daca te temi ca pacatosii, cari-s ca si tine, sa nu vada pacatele tale, cu
cat mai mult trebuie sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate? Iar
din sfatuirea aceasta cu tine insuti vine in sufletul tau frica lui Dumnezeu. Si
daca ramai in ea, ramai neclintit de patimi, precum este scris: ''Cei ce
nadajduiesc spre Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clati in veac
cel ce locuieste in Ierusalim''. Si la tot lucrul pe care-l faci, sa ai pe
Dumnezeu inainte si sa cugeti ca vede orice gand al tau, si nu vei pacatui
niciodata. (Isaia Pustnicul)23

versiune cu diacritice - aici

Moartea

 Moartea, de o va avea omul in minte, nemurire este; iar neavand-o in

minte, moarte ii este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de
pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu. Aceasta este
primejdioasa sufletului. (Antonie cel Mare)24
 Dintre cei ce se afla intr-o ospatarie, unii inchiriaza paturi; altii neputand
avea pat si dormind pe jos, sforaie nu mai putin decat cei ce dorm in pat. Si
asteptand masura noptii, dimineata toti se duc, lasand paturile ospatariei si
luand numai lucrurile lor. Asemenea este si cu toti cei ce vin in viata: si cei
ce au trait cu putine si cei ce au vietuit in slava si bogatie, ies din viata ca
dintr-o ospatarie, neluand nimic din desfatarea si bogatia vietii, fara numai
faptele lor, bune sau rele, savarsite de ei in viata lor. (Antonie cel Mare)24
 A scapa de moarte este cu neputinta. Cunoscand aceasta, oamenii
intelepti si deprinsi in virtute si in cuget iubitori de Dumnezeu primesc
moartea fara suspine, fara frica si fara plans, aducandu-si aminte de
neinlaturarea ei si de izbavirea din relele vietii. (Antonie cel Mare)24
 Precum trupul, dupa ce s-a desavarsit in pantece trebuie sa se nasca,
asa si sufletul dupa ce si-a plinit in trup masura hotarata lui de Dumnezeu,
trebuie sa iasa din trup. (Antonie cel Mare)24
 Definitia desavarsitei desfatari in Dumnezeu: a socoti bucurie tristetea
mortii. (Diadoh al Foticeii)24

versiune cu diacritice - aici

Naluciri, vise, vedenii, inselaciune

 Trebuie sa cercetam cum intiparesc dracii nalucirile cele din somn in
mintea noastra si-i dau o anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se
intample mintii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o simtire
oarecare, sau fie prin amintire, care intipareste in minte, miscandu-le, cele
ce le-a agonisit prin majlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind
amintirea o intiparesc in cuget. Caci organele trupului stau in nelucrare,
tinute de somn. Dar iarasi, trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea?
Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei curati si nepatimasi
nu mai patesc una ca aceasta. Este insa si o miscare simpla a amintirii,
starnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii.
Sa fim insa cu atentie. Caci chipurile pe care sufletul impreuna cu trupul le
primeste intru sine, amintirea le misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta
se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta si in somn, cand
trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de
apa, si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu
lacomie si fara lacomie; si asa si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla
aceste sau acele deosebiri intre nalucirile sale, se datoreste vicleniei
vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc
dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce
calatoresc pe mare. (Evagrie Ponticul)25
 Visurile, care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu, sunt
marturiile neinselatoare ale unui suflet sanatos. De aceea nu trec de la o
infatisare la alta, nici nu ingrozesc simtirea, nici nu aduc rasul sau plansul
asa deodata. Ci se apropie de suflet cu toata blandetea, umplandu-l de
bucurie duhovniceasca. De aceea si dupa ce s-a trezit trupul din somn,
sufletul cauta cu mult dor sa prelungeasca bucuria visului. Dar in nalucirile
aduse de draci totul se intampla dimpotriva. Ele nici nu raman la aceeasi
infatisare, nici nu arata multa vreme o forma netulburata. Caci ceea ce nu
au dracii din voie libera, ci imprumuta numai din dorinta de a amagi, nu
poate sa-i indestuleze pentru multa vreme. De aceea spun lucruri mari si
ameninta cumplit, luandu-si adeseori chip de ostasi; iar uneori si canta in
suflet cu strigat. Dar mintea recunoscandu-i din aceste semne, cand e
curata, trezeste trupul, iar uneori se si bucura fiindca a putut cunoaste
viclenia lor. De aceea, vadindu-i adeseori chiar in vis, ii infurie grozav. Dar
se intampla uneori ca nici visele bune nu aduc bucurie sufletului, ci aseaza
in el o intristare dulce si lacrimi fara durere. Iar aceasta se intampla celor
ce au inaintat mult in smerenia cugetarii. (Diadoh al Foticeii)25

versiune cu diacritice - aici

Ravna, osteneala - lenevia, indiferenta

 Daca intrebuintam orice sarguinta si iscusinta ca sa scapam de moartea

trupeasca, cu atat mai vartos suntem datori sa ne straduim ca sa scapam
de moartea sufleteasca, pentru ca cel ce voieste sa se mantuiasca nici o
piedica nu are, fara numai negrija si lenea. (Antonie cel Mare)38
 Ma aflam in miez de zi langa Sfantul Macarie si, topindu-ma de sete, i-
am cerut apa sa beau. Iar el imi zise: ''Indestuleaza-te cu umbra, caci multi
calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au''.
Apoi marturisindu-i ganduri despre infranare, mi-a zis: ''Indrazneste, fiule,
ca eu in douazeci de ani intregi nu m-am saturat nici de paine, nici de apa,
nici de somn; ci painea o mancam cantarita la cumpana, apa o beam cu
masura, si numai rezemandu-ma putin de pereti furam oleaca somn''.
(Evagrie Ponticul)38
 Nu socoti ca ai dobandit virtute, daca n-ai luptat mai inainte pana la
sange pentru ea. Caci trebuie sa te impotrivesti pacatului pana la moarte,
luptandu-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul Apostol. (Evagrie
Ponticul)38
 Privegherea, rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra
aduc inimii zdrobirea neprimejdioasa si folositoare, daca nu imprastiem
tovarasia lor prin lacomia dupa ceva. Caci cel ce rabda in aceasta, si in
celelalte va fi ajutat; iar cel nepasator si imprastiat, la iesirea din trup,
cumplit se va chinui. (Marcu Ascetul)38
 Inima iubitoare de placeri, in vremea iesirii i se face sufletului inchisoare
si lant; iar cea iubitoare de osteneli ii este poarta deschisa. (Marcu
Ascetul)38
 ''Cel ce se lupta, se infraneaza de la toate''; si nu se odihneste pana nu
va pierde Domnul samanta din Babilon. (Marcu Ascetul)38
 Ostenelilor pentru evlavie le urmeaza mangaierea. Iar aceasta o
cunoastem prin legea lui Dumnezeu si prin constiinta. (Marcu Ascetul)38
 Bine este sa folosim prin cuvinte pe cei care intreaba; dar mai bine e sa
conlucram cu ei prin rugaciune si virtute. Caci cel ce, prin acestea, se
aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si aproapelui. (Marcu Ascetul)38
 Calea virtutii li se arata celor ce incep sa iubeasca evlavia, aspra si
posomorata. Nu fiindca asa este ea, ci fiindca firea omeneasca indata ce-a
iesit din pantece la larg se da in tovarasia placerilor. Caci obisnuintele rele,
fiind supuse celor bune prin implinirea binelui, s-au pierdut deodata cu
amintire placerilor nesocotite. Drept urmare sufletul umbla de aici inainte
cu bucurie pe toate cararile virtutilor. Pentru aceasta Domnul. Aducandu-ne
la inceputul caii mantuirii, zice: ''Stramta si anevoioasa este calea care
duce la viata si putini umbla pe ea''. Iar catre cei ce vreau sa se apuce cu
multa hotarare de pazirea sfintelor Sale porunci, zice: ''Jugul Meu este
bland si sarcina mea usoara''. Deci la inceputul nevointelor trebuie sa
implinim sfintele porunci ale lui Dumnezeu cu o vointa oarecum silita, ca,
vazand Domnul cel bun scopul si osteneala noastra, sa ne trimita voia Lui
cea gata de ajutor, ca sa slujim apoi cu multa placere poruncilor Sale
slavite. Caci atunci ni se intareste de la Domnul vointa, ca sa facem cu
multa bucurie, neincetat, binele. Atunci vom simti cu adevarat ca
Dumnezeu este ''Cel ce lucreaza in noi si sa vrem si sa lucram pentru
bunavointa''. (Diadoh al Foticeii)38
Parintele spiritual, arta conducerii sufletelor

 Fiindca atunci cand socotesc ca e usor sa porunceasca cu cuvantul, desi

sunt grele cele poruncite, dar nu se incumeta sa invete fapta, ei fac vadit
tuturor scopul lor, ca isi insusesc adica aceasta conducere nu straduindu-se
ca sa foloseasca celor ce vin la ei, ci ca sa-si implineasca propria placere.
Invete cei ce vreau, de la Abimelec si Ghedeon, ca nu cuvantul, adunand o
sarcina de lemne, dupa ce a purtat-o, a zis: ''Faceti si voi in felul m-ati vazut
pe mine''. Iar celalalt, invatandu-i sa faca o treaba ostaseasca si facand
insusi intai acest lucru, a zis: ''Sa va uitati la mine si asa sa faceti''. Dar
insusi Domnul facand si apoi invatand, pe cine nu il convinge sa socoteasca
mai vrednica de crezare invatatura cu fapta, decat pe cea prin cuvinte?
Aceia insa inchid ochii la aceste pilde si poruncesc cu ingamfare cele ce
sunt de facut. Iar cand par sa stie ceva despre acestea, din auz, ei sunt
asemenea pastorilor mustrati de Prooroc pentru neiscusinta, care poarta
sabia la brat si de aceea, dupa ce isi taie bratul, isi scot si ochiul lor drept.
Caci nepurtand grija de fapta dreapta, din pricina nedestoiniciei, acesta
stinge, deodata cu incetarea ei, si lumina vederii (contemplatiei). Aceasta o
patimesc cei ce povatuiesc crud si neomenos, cand au la indemana puterea
de a pedepsi: indata li se sting cugetarile contemplative cele de-a dreapta,
iar faptele, lipsite de contemplatie, se vestejesc. Astfel cei ce si-au legat
sabia nu la sold ci la brat nu mai pot nici sa faca, nici sa stie ceva. La sold
isi leaga sabia cei ce se folosesc impotriva patimilor proprii de cuvantul
dumnezeiesc, iar la brat cei ce vreau sa aiba la indemana pedeapsa pentru
pacate straine. Iar ca e propriu oamenilor usuratici, care n-au de la ei insusi
nici un folos, sa ia asupra lor usor conducerea altora e vadit si din
experienta. Caci nu s-ar indemna cineva, care a gustat linistea si a inceput
cat de cat sa se ocupe cu contemplatia, sa-si lege mintea de grijile celor
trupesti, desfacand-o de la cunostinta si tragand-o spre lucrurile
pamantesti, odata ce se afla in cele inalte. Lucrul acesta e si mai vadit din
acea pilda, asa de vestita, pe care le-a spus-o Ioatam Sichemitilor, zicand:
''Au plecat odata copacii padurii sa-si unga peste ei imparat. Si au zis catre
vita: vino si imparateste peste noi. Si a zis vita: Lasa-voi eu oare rodul meu
cel bun, care-i slavit de Dumnezeu si de oamenii, ca sa merg sa stapanesc
peste copaci''? De asemenea n-a primit nici smochinul pentru dulceata lui,
nici maslinul pentru uleiul lui. Maracinele insa, lemn neroditor si spinos, a
primit stapanirea, o stapanire care nu avea nici in ea si nu afla nici in
copacii supusi nimic care sa o faca placuta. Caci pilda spune nu de copacii
Raiului, ci de ai padurii ca au lipsa de conducere. Astfel precum vita,
smochinul si maslinul n-au primit sa stapaneasca peste copacii padurii,
bucurandu-se mai mult de rodul lor decat de cinstea domniei, tot asa cei ce
vad in ei vreun rod al virtutii si simt folosul lui, chiar daca ii vor sili multi la
aceasta domnie, nu primesc, pretuind mai mult folosul lor decat
conducerea altora. Iar blestemul, pe care li l-a vestit in parabola maracinele
copacilor, vine si asupra oamenilor care fac la fel cu aceea. ''Caci sau va
iesi, zice Scriptura, foc din maracine si va mistui copacii padurii, sau va iesi
din copaci si va mistui maracinele''. Asa si intre oameni odata ce s-au facut
invoieli nefolositoare, neaparat va urma o primejdie, atat pentru cei se s-au
supus unui invatator neincercat, cat si pentru cei ce au primit stapanirea in
urma neatentiei ucenicilor. De fapt neiscusinta invatatorului pierde pe
invatacei. Iar negrija invataceilor aduce primejdie invatatorului, mai ales
cand la nestiinta aceluia se adauga trandavia lor. Caci nici invatatorul nu
trebuie sa uite ceva din cele ce ajuta la indreptarea supusilor, nici invataceii
nu trebuie sa treaca cu vederea ceva din poruncile si sfaturile invatatorului.
Pentru ca e lucru grav si primejdios atat neascultarea acelora, cat si
trecerea greselilor cu vederea din partea acestuia. Sa nu creada invatatorul
ca slujba lui este prilej de odihna si de desfatare. Caci dintre toate lucrurile
cel mai ostenitor este sa conduci sufletele. Cei ce se stapanesc peste
dobitoacele necuvantatoare nu au nici o impotrivire din partea turmelor si
de aceea lucrul lor merge de cele mai multe ori bine. Dar celor ce sunt pusi
peste oameni multitudinea naravurilor si viclenia gandurilor le face foarte
grea conducerea si cei ce o primesc trebuie sa se pregateasca pentru o
lupta obositoare. Ei trebuie sa indure fara suparare scaderile tuturor, iar
datoriile neimplinite din pricina nestiintei sa-i faca sa le cunoasca, cu
indelunga rabdare. De aceea vasul de spalat din templu il tin boii, iar
sfesnicul s-a turnat intreg si a fost batut din ciocan. Sfesnicul arata ca cel
ce vrea sa lumineze pe altii trebuie sa fie solid din toate partile si sa nu aiba
nimic usor sau gol; si sa fie ciocanite afara toate cele de prisos, care nu pot
folosi ca pilda a unei vieti fara prihana celor ce ar privi. Iar boii de sub vasul
de spalat arata ca cel ce ia asupra sa o astfel de lucrare, nu trebuie sa
lepede nimic din cele ce vin asupra lui, ci sa poarte si poverile si
intinaciunile celor mai mici, pana ce este neprimejdios de a le purta. Caci
desigur daca vrea sa faca curate faptele celor ce vin in preajma lui, e de
trebuinta sa primeasca si el oarecare intinaciune; de vreme ce si vasul de
spalat, curatind mainile celui ce se spala, primeste insusi intinaciunea
aceluia. Cel ce vorbeste despre patimi si curata pe altii de altfel de pete nu
poate trece peste el nemurdarit; caci insasi amintirea obisnuieste sa
intineze cugetarea celui ce vorbeste despre ele. Pentru ca, chiar daca nu se
intiparesc chipurile lucrurilor urate in semne sapate mai adanc, totusi
intineaza suprafata mintii, tulburand-o prin desfasurarile cuvantului ca pe
niste culori necurate. Povatuitorul mai trebuie sa aiba si stiinta, ca sa nu-i
fie necunoscuta nici una din uneltirile vrajmasilor si sa poata da la lumina
laturile ascunse ale razboiului celor incredintati lui. In felul acesta,
descriindu-le de mai inainte cursele vrajmasului, le va face biruinta
neostenitoare si ii va scoate incununati din lupta. Dar e rar un povatuitor ca
acesta si nu se gaseste usor. Marele Pavel marturiseste acelasi lucru,
zicand: ''Caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute''. Iar minunatul Iov se
intreba nedumerit: ''Cine ne va descoperi fata vesmantului sau? Si cine va
patrunde in captuseala armurii lui? Iar portile fetei lui cine le va deschide''?
Ceea ce zice este aceasta: Nu este vazuta fata lui, caci isi ascunde viclenia
in multe vesminte, fermecand in chip amagitor prin felul cum se infatiseaza
la aratare, iar in ascuns intocmind cursa pierzaniei. Si ca sa nu se numere si
pe sine intre cei ce nu cunosc vicleniile aceluia, Iov descrie semnele lui,
cunoscand limpede toata uraciunea infricosata a lui. ''Ochii lui, zice, sunt ca
ai luceafarului; maruntaiele lui sunt serpi de arama''. Acestea le spune,
dand la iveala viclenia lui, ca a unuia ce, prin faptul ca-si ia infatisarea
luceafarului, planuieste sa atraga la el pe cei ce-l privesc, iar prin serpii
dinauntru pregateste moartea celor ce se apropie. Dar si proverbul, dandu-
ne sa intelegem primejdia lucrului, zice: ''Cel ce crapa lemne se va
primejdui la lucru, de va aluneca securea''. Adica cel ce distinge lucrurile cu
 ratiunea si pe cele socotite, unite le desparte din impreunare si vrea sa le
arate cu totul straine, deosebind adica pe cele cu adevarat bine de cele
aparent bune, daca nu va avea judecata intarita din toate partile, nu va
putea ocoli primejdia ca, cuvantul lui, lipsit de siguranta inaintea
ascultatorilor, sa dea prilej de sminteala ucenicilor sai. (Nil Ascetul)30
 La fel si acestia, adunandu-si cele de trebuinta din danii si imbracandu-
se in vesminte cusute din stofe moi, rusineaza prin valurile lor pe cei ce
trebuie sa se roage sau sa talcuiasca Scriptura cu capul descoperit,
feminizand starea barbateasca si pierzand suflete pe care nu trebuia sa le
omoare. Ar trebui sa asculte acestia mai ales de Hristos, adevaratul
invatator, respingand cu toata puterea slujba de conducere a altora. Caci
zice acela catre invataceii Sai: ''Iar voi sa nu va numiti Rabi''. Daca lui Petru,
lui Ioan si intregii cete a Apostolilor le-a dat sa stea departe de asemenea
lucru si sa se socoteasca mici pentru asemenea vrednicie, cine va fi acela
care sa se inchipuie pe sine mai presus de ei si sa se socoteasca in stare de
o vrednicie de la care au fost opriti aceia? Sau poate, zicandu-le sa nu se
cheme Rabi, nu ii opreste de a fi, ci numai de a se numi? (Nil Ascetul)30
 Daca, prin urmare, cel ce lupta cu patimile are lipsa de o atat de mare
stiinta si experienta, sa se gandeasca cei ce primesc sa conduca pe altii, de
cata cunostinta au ei trebuinta, ca sa calauzeasca cu intelepciune si pe cei
supusi la cununa chemarii de sus si sa-i invete limpede toate cele ale
luptei; ca acestia sa nu inchipuiasca numai icoana luptei, lovind cu mainile
in aer, ci si in lupta insasi cu vrajmasul sa-i dea lovituri de moarte, ca sa nu
bata cu pumnii aerul in desert, ci sa-l zdrobeasca pe vrajmasul insusi. Caci
acest razboi este mai greu decat lupta atletilor. Acolo cad trupuri de-ale
atletilor, care pot sa se ridice. Dar aici cad suflete, care odata rasturnate cu
greu mai pot fi ridicate. Iar daca cineva, luptand inca cu viata patimasa si
fiind stropit cu sange, s-ar apuca sa zideasca biserica lui Dumnezeu din
suflete cugetatoare, ar auzi desigur cuvantul: ''Nu tu imi vei zidi Mie
templu, caci esti plin de sange''. Pentru ca a zidi biserica lui Dumnezeu, e
propriu starii de pace. Moise, luand cortul si infigandu-l afara de tabara,
arata de asemenea ca invatatorul trebuie sa cat mai departe de zarva
razboiului si sa locuiasca departe de locul invalmasit al luptei, stramutat la
o viata pasnica si nerazboinica. Dar cand s-ar afla astfel de invatatori, ei au
lipsa de invatacei, care sa se fi lepadat in asa fel de ei insisi si de voile lor,
incat sa nu se mai deosebeasca intru nimic de trupul neinsufletit, sau de
materia supusa mesterului; ca precum sufletul lucreaza in trup ceea ce
vrea, trupul nefacand nimic impotriva, si precum mesterul isi arata
mestesugul sau in materie, nefiind impiedicat intru nimic de ea de la scopul
sau, asa invatatorul sa lucreze in invatacei stiinta virtutii, fiindu-i cu totul
ascultatori si neimpotrivindu-i-se intru nimic. (Nil Ascetul)30
 Mai marele e dator sa spuna supusului ceea ce e dator sa faca; iar daca
nu e ascultat, sa-i vesteasca venirea relelor. (Marcu Ascetul)30
 Daca ti s-a randuit sa inveti intru Domnul si nu esti ascultat, intristeaza-
te cu mintea, dar nu te tulbura la aratare. Caci intristandu-te nu vei fi
osandit cu cel neascultator. Dar tulburandu-te, vei fi ispitit prin acelasi
lucru. (Marcu Ascetul)30
 In vremea talcuirii, sa nu ascunzi cele ce privesc pe cei de fata,
povestindu-le lucrurile cuviincioase si vrednice de lauda mai lamurit, iar pe
cele greu de auzit, mai acoperit. (Marcu Ascetul)30
 Celui ce nu se afla in ascultarea ta sa nu-i aduci greseala in fata. Caci
aceasta tine mai mult de stapanire, decat de sfatuire. (Marcu Ascetul)30
 Cele spuse la plural se fac tuturor de folos, aratand fiecaruia in
cunostinta cele ale sale. (Marcu Ascetul)30
 Cel ce vorbeste drept e dator si el sa fie plin de multumire, ca unul ce
primeste cuvintele de la Dumnezeu. Caci adevarul nu este al celui ce
graieste, ci al lui Dumnezeu, care i-l daruieste. (Marcu Ascetul)30
 Nu te galcevi cu cei care nu ti-au facut marturisire de supunere, cand se
impotrivesc adevarului, ca sa nu-ti starnesti ura, cum zice Scriptura. (Marcu
Ascetul)30
 Acela care cedeaza ucenicului cand se impotriveste unde nu trebuie, il
rataceste in privinta acelui lucru si-l pregateste sa nesocoteasca randuielile
supunerii. (Marcu Ascetul)30
 Cel ce sfatuieste sau mustra intru frica lui Dumnezeu pe acela care
pacatuieste isi castiga sie-si virtutea opusa greselii. Iar cel ce tine minte
raul si osandeste cu rautate cade in aceeasi patima, dupa legea
duhovniceasca. (Marcu Ascetul)30
 Cand vatamarea ce izvoraste de la unul se intinde la multi, nu trebuie sa
ai indelunga rabdare, nici sa cauti folosul tau, ci al celor multi, ca sa se
mantuiasca. Caci e mai folositoare virtutea multora, decat cea a unuia.
(Marcu Ascetul)30
 Nu incerca sa folosesti prin mustrari pe cel ce se lauda cu virtutile,
fiindca acela nu poate fi si iubitor de fala si iubitor de adevar. (Marcu
Ascetul)30

Patimi - ispite

 Libertatea este vointa sufletului rational gata sa se miste incotro voieste.

Pe aceasta s-o induplecam sa fie gata sa se miste numai spre bine, ca sa
topim pururea amintirea raului prin ganduri bune. Spre deosebire de
animale, omul fiind rational, mai degraba conduce firea decat e purtat de ea
de aceea chiar cand doreste ceva, daca voieste, are putere sa infraneze
dorinta ori sa-i dea urmare. Pentru aceasta cele necuvantatoare nu sunt nici
laudate nici mustrate pe cand omul este laudat si mustrat. Omul este fiinta
care dispune de el insusi, de sine, tinand seama in mod liber de legi dar
nefiind intru totul supus vreunei legi ca lucrurile si animalele ce constituie
natura. Omul intr-un anumit sens este mai presus de natura facand-o
instrument al vointei sale si putand-o umple de duhul dumnezeiesc si de
 libertatea Lui cu totul superioara care intareste libertatea noastra. Numai
cand se face rob patimilor omul devine o simpla piesa a naturii sau mai
prejos de natura, desi pe de alta parte s-a facut asa prin propria-i voie sau
acordul sau.
 Calugarul este cel ce supune firea sa unei sile neincetate si simturile sale
unei paze neintrerupte. Silirea este obosirea trupului pe care o rabda de
bunavoie ucenicii lui Hristos prin tagaduirea voii proprii si prin renuntarea la
odihna cu trupul, in pazirea poruncilor lui Hristos. Prin acest efort sustinut
monahul dovedeste ca omul se poate ridica cu duhul mai presus de firea
invartosata in pacate, poate covarsi obisnuintele rele devenite legi ale firii,
poate deveni liber fata de ele. El este la extrema contrara a patimilor in care
si-a pierdut cu totul libertatea fata de trup si lume. Dumnezeu l-a facut pe
om cu un amestec de libertate si necesitate; omul se poate dezvolta fie spre
domnia deplina a libertatii, fie spre dominarea sa deplina de catre
necesitate. Prin ultima ajunge sub starea naturii patimase, prin prima se
apropie de ingeri.
 Mintea desface totul in bucati asemenea unui caine care in cautarea
carnii cioparteste in bucati tot ce e unitar si vrea sa inghita cat mai multe.
Ea trebuie sa fie facuta simpla, curata si blanda, intelegand lucrurile in
unitatea lor, respectandu-le, nelacomindu-se sa le sfasie, da le descoase
caci in acest caz nu mai intelege intregul, esentialul si viata.
 Este usor sa pierzi cele bune, dar sa le redobandesti nu este usor caci
pacatul are doua ajutoare prin care razboieste cumplit virtutea nascandu-se
dintr-o parte sau din alta prin trecerea masurii si prin lipsa. Virtutea rasarind
numai la mijloc, se sileste sa se impotriveasca celor doua care o razboiesc.
 ''De se vor invoi doi'' adica cel ce pacatuieste si cel ce-l sfatuieste pe el
sa se desparta de faptele rele si va asculta cel mustrat pe cel ce-l mustra
pentru pacate, li se va da de la Dumnezeu ceea ce vor cere, adica iertare
celui ce a pacatuit.
 ''De se vor invoi doi'' la fapte bune, ori vor cere spre folos, li se va da lor
de la Dumnezeu caci va face voia celor ce se tem de El si-i va izbavi pe ei de
multe necazuri ''Caci unde sunt doi sau trei adunati in numele lui
Dumnezeu'', adica sunt uniti intr-o hotarare buna conforma cu voia lui
Dumnezeu, este si El in mijlocul lor cu ajutorul Lui. In puterea lor inmultita
de elanul comuniunii si a vointei de bine se revarsa si puterea lui Dumnezeu.
 Tinerii care sunt atrasi cu putere de placerile trupului si cele ale mancarii
inca de la inceputul vietii monahale trebuie sa se exercite cu postul si
rugaciunea si sa departeze toate presiunile senzuale si toate josniciile ca nu
cumva cele de pe urma sa devina mai rele ca cele dintai.
 Daca obisnuinta in rau are atata putere si atrage dupa sine atatea rele,
apoi cu atat mai mult silirea in virtute si apoi obisnuinta provenita din
repetatele asalturi, fiindca aceasta are drept mare ajutor pe Dumnezeu care
conlucreaza cu noi si insasi firea noastra in care Dumnezeu a sadit dintru
inceput inclinarea spre bine.
 Cand ti se intampla sa cazi, nu fugi descurajat de pe stadionul exercitiilor
duhovnicesti caci atunci ai mai mult decat oricand trebuinta de doctor.
 Sa veghem cu toata grija posibila spre a ne pazi sufletul caci corabiile
decare este plin portul, adica monahii care vietuiesc in manastire, cu
usurinta se lovesc intre ele zdrobindu-se, mai ales cele ce sunt roase intr-
ascuns de manie ca de un cariu.
 Nu fi tacut fara rost pricinuind prin aceasta celorlalti tulburare si
amaraciune. Nu fi incetinel la narav si la mers cand ti se porunceste a te
grabi altfel vei deveni mai rau decat cei razvratiti si turbati. Am vazut situatii
care m-au facut sa ma mir cat de felurit poate fi raul caci uneori sufletele
sunt chinuite din pricina moleselii, alteori din pricina agerimii.
 Sa nu fie incercarile si razboaiele pricina de indepartare din locul unde ne
aflam caci luptele la care suntem supusi sunt un semn ca acolo am
bineplacut lui Dumnezeu daca a fi razboiti este semn ca ne mentinem
incercati si vigurosi. Daca suntem luptati de draci, inseamna ca si noi i-am
necajit pe dansii.
 Sa ne nevoim din toate puterile toti cei ce voim sa ne temem de Domnul,
ca sa nu dobandim cumva in locul nevointei noastre pentru virtute, mai
degraba viclenie, rautatea, asprimea, inselatoria, naravul cel rau si mania.
 Am vazut tineri nevinovati care venind la scoala pentru a se intelepti, a fi
educati si pentru a trage un folos de aici, cu nimic altceva nu s-au ales din
impreuna petrecere cu ceilalti decat cu invatarea viclesugului si a rautatii.
Cel ce are minte sa inteleaga.
 Este cu neputinta ca cei ce se dedau cu toata ardoarea invatarii unui
mestesug sa nu sporeasca in fiecare zi in el dar unii isi dau seama de acest
progres, altii insa nu, potrivit tainicei iconomii dumnezeiesti.
 Un bun zaraf isi socoteste fara indoiala in fiecare seara tot castigul sau
paguba dintr-o zi; n-ar putea insa cunoaste cu exactitate acest bilant de nu
si-ar insemna in fiecare ceas ca pe niste tabele derularea afacerilor sale. In
felul acesta, socotelile amanuntite din fiecare ceas arata clar castigul zilnic.
 Cei care traiesc in comunitati trebuie sa lupte mereu impotriva patimilor
dar in special impotriva lacomiei pantecelui si a maniei - patimi care prind
foarte usor teren in mijlocul multimii.
 Diavolul ii indeamna pe cei ce traiesc in ascultare a cauta cu orice pret
realizarea unor virtuti intru totul nepotrivite locului si timpului. Cercetandu-i
pe acestia ii vom afla dorind retragerea in singuratate, realizarea celei mai
austere abstinente la mancare, practicarea rugaciunii neimprastiat,
smerenia desavarsita, neincetata cugetare la moarte, completa nemaniere,
adanca tacere, covarsitoare curatie. Din cauza ca n-au inteles ca este cu
neputinta a se realiza acestea dintru inceput, s-au repezit la ele inainte de
vreme, ratacindu-se sau cazand in deznadejde. Vrajmasul i-a amagit sa
caute unele ca acestea inainte de vremea potrivita lor, ca nu cumva,
rabdand cu intelegere, sa le afle pe acestea la vremea lor.
 Numai o cugetare puternica sau o constiinta vie poate infrana cu
eficacitate faptele manifestate prin trup. Aceasta ''omorare'' a miscarilor
neinfranate din madularele trupului coincide cu o mare putere a duhului
 De multe ori respingand cineva ispita unui demon, i se arata acelasi sau
altul in chipul unui inger ''ajutand-ul'' sa-l respinga pe acela. Dar prin
aceasta noua infatisare il amageste cu pacatul parerii de sine.
 Din iubirea de placere, vine negrija, din negrija, uitarea.
 ''Scrie aceasta in inima ta: iubirea de placere si iubirea odihnei sunt
pricinile parasirii din partea lui Dumnezeu.''
 Raspunde gandurilor de intristare cu netinerea de minte a raului, iar fata
de cele iubitoare de placere, fii cu dusmanie.
 Nu trebuie sa uitam, o, prieteni nici aceasta: ca viclenii draci se retrag
pentru o vreme ca neglijand noi niste patimi mari pentru ca le socotim mici,
sa le facem boli de nevindecat.
 Precum febra trupurilor, desi una in sine poate fi pricinuita de diverse
cauze si nu numai de una singura, asa si patimile noastre au multe si
diverse cauze de aceea este cu neputinta sa aplici tuturor acelasi tratament.
De aceea fiecare trebuie sa caute cu atentie pricina bolii ca astfel dupa ce a
cunoscut-o, sa primeasca medicamentul potrivit tamaduirii lor prin
mijlocirea medicilor duhovnicesti pe care ni-i ofera pronia lui Dumnezeu.
 Ţine minte raul provocat de draci si fii pururea atent la ispitele trupului
caci trupul este un prieten nerecunoscator si viclean: cu cat ii slujesti mai
mult cu atat iti pricinuieste mai multe greutati si ispite.
 Chiar celor ce par a fi duhovnicesti, li se intampla de multe ori din
neatentie sau din moleseala mintii sa li se furiseze aplecarea spre cele ce nu
se cuvin.
 Toate gandurile rautatii care ne ataca si ne tulbura nu sunt in puterea
noastra; depinde de noi insa sa atatam patima, sa o pastram sau sa o
alungam. In putinta noastra sta a nu ne lasa biruiti de unele dintre acestea.
 Cel ce hraneste in sine obisnuinta, este ca omul care hraneste focul, caci
masura puterii sta in materie. Cel ce hraneste obisnuinta in patimi, hraneste
focul care ucide duhul, acesta fiind libertate si viata fara sfarsit in
comunicare cu Dumnezeu. Acela se face robul repetitiei nelibere a unor legi
interioare care-l stapanesc si deci a mortii duhului care prin libertate este
mereu nou si deci are putere si motiv sa fie vesnic viu. Obisnuinta de va
cere o data iar cererea ei va fi respinsa, a doua oara o vei gasi mai slaba.
De-si va implini insa cererea ei a doua oara o vei afla mai puternica
impotriva ta. In tot lucrul sa ramana in tine aceasta cunostinta caci e mai
bun ajutorul ce-l ai pazindu-te decat oricare altul.
 Sa luam seama la vrajmasii nostri ce ne lupta subtire prin ganduri caci ca
intr-un razboi vazut, fiecare din ei isi are locul sau in lupta impotriva noastra,
randuindu-i-se fiecaruia o lucrare deosebita - lucru care ne minuneaza.
(Vrajmasul vazandu-l pe fiecare mai inclinat spre ceva si mai usor de biruit
de ceva, intinde curse prin acel lucru tinand seama de obisnuinta, varsta, de
felul lui si de loc. El nu sopteste ganduri necorespunzatoare, ci compatibile
cu felul de a fi a omului si usor de indeplinit.)
 De nimic nu se bucura dracii mai mult ca de uratul miros al curviei si nici
de alta patima ca de aceasta intinaciune a trupului.
 Ingamfarea este pricina caderii, dar unii pot sa se foloseasca si de aceste
caderi luand din acestea pricini de umilinta, precum cei nepriceputi iau din
acestea pricini de deznadejde. Cand se inalta cineva pe sine socoteste ca
prin el este ceea este nu prin Dumnezeu. Deci nemaifiind deschis lui
Dumnezeu, nu-I mai cere ajutorul Lui.
 Unele patimi se nasc inauntru sufletului trecand apoi in trup, altele
urmeaza tocmai calea contrara; aceasta a doua posibilitate o intalnim in
special la cei ce petrec in lume sau in comunitati, pe cand cea dintai celor ce
petrec in izolare ca unii ce nu au contact cu cele sensibile care sa-i excite.
Dar peste toate, in ceea ce priveste ordinea desfasurarii patimilor eu zic:
''Cauta-ve-i la cei rai randuiala si nu vei gasi!''
 Parintii au stabilit cu ajutorul darului lor de deosebire:
a) Primul atac al pacatului in suflet care se numeste momeala.
b) Insotirea gandului cu momeala cea rea - insotirea.
c) Consimtamant sau incuviintarea.
d) Robirea.
e) Lupta.
f) Impatimirea sufletului.

Momeala este gandul simplu care patrunde in minte.

Insotirea este cugetarea sau convorbirea cu ceea ce s-a aratat in chip
patimas in minte.
Consimtamantul este inclinarea sufletului spre ceea ce i s-a aratat.
Robirea este tararea cu sila a inimii sau insotirii staruitoare a ei cu acea
dorinta patimasa, scotandu-ne astfel din starea fireasca.
Lupta este egalitatea de forte intre cel care este ispitit si cel care ispiteste
conform careia sufletul invinge sau este invins, dupa cum ii este voia.
Impatimirea este viciul care s-a cuibarit de multa vreme in suflet si care
prin deprindere l-a condus spre o astfel de obisnuinta cu pacatul incat de
bunavoie si de placere ii devine rob.

 Ticalosul diavol obisnuieste a se atinge de madularele trupului spre a

aduce tulburari.
 Duhul hulei nu numai ca huleste pe Dumnezeu si cele dumnezeiesti, ci
seamana intru noi oarecari ganduri foarte rusinoase si necuviincioase ca ori
sa parasim rugaciunea, ori sa cadem in deznadejde. Astfel, pe multi i-a
intrerupt de la rugaciune si pe multi i-a departat de la Sfintele Taine;
trupurile unora le-a topit cu tristetea, pe altii i-a amagit spre nevointa peste
masura nedandu-le nici un ragaz. Il face pe om sa-si piarda orice nadejde de
mantuire si sa se socoteasca mai nenorocit si mai vrednic de plans decat
paganii, aducandu-i pana la iesirea din minti.
 Cel ce este chinuit de duhul hulei si voieste sa se izbaveasca de el, sa fie
incredintat ca nu sufletul sau este pricina unor astfel de ganduri ci diavolul.
De aceea, dispretuindu-l sa nu luam in seama cele soptite de el zicand:
 ''Mergi inapoia mea, satano! Domnului Dumnezeului meu ma voi inchina si
Lui singur voi sluji! Asupra ta sa se pogoare hula in veacul de acum si in cel
viitor. Amin.''
 Cel ce voieste sa lupte altfel cu demonul hulei este asemenea celui ce
incearca sa tina fulgerul in mainile lui, caci cum ar putea respinge sau lovi
pe cel care ne strabate inima dintr-o data ca o furtuna si arunca cuvantul lui
cat ai clipi si apoi dispare? Caci toti cei ce ne razboiesc stau si lupta
ramanand multa vreme dand astfel timp celui ce se lupta cu ei; acesta insa
nu, ci indata ce apare se si departeaza; deindata ce ne-a vorbit, a si plecat.
 Acest drac obisnuieste sa se salasluiasca in mintea celor simpli si mai
nevinovati care sunt mai tulburati si chinuiti mai tare decat altii. Dar aceasta
se intampla nu din inchipuirea de sine, ci din pizma dracilor.
 Sa incetam a-l mai judeca si osandi pe aproapele si atunci nu ne vom mai
teme de gandurile de hula caci lucrul dintai este pricina si radacina celui de-
al doilea.
 Cel care dispretuieste si nu-l baga in seama pe demonul hulei s-a izbavit
de patima, insa cel care incearca si alte cai de a se lupta pana la urma va fi
infrant caci cel ce voieste sa stapaneasca duhurile cu cuvintele este
asemenea celui care incuie vanturile.
 Cel ce a luat biruinta asupra acestei patimi a taiat mandria.
 Pe cat de usor cad cei drepti, pe atat de greu se pot schimba cei
dimpotriva. Usor este sa cobori - sa urci niciodata! Dar instrainarea
adevarata, supunerea umila si paza buzelor au putut face de multe ori
lucruri mari si au preschimbat in chip minunat boli de nevindecat.
 Sa luam aminte ca nu cumva sa implinim putinatatea hranei cu multimea
somnului caci aceasta este un lucru al celor fara minte, ca si cel dimpotriva.
Am vazut lucratori care, intr-o oarecare imprejurare au facut putin
pogoramant pantecelui, dar repede au chinuit barbateste pe ticalos cu
starea de toata noaptea in picioare si l-au invatat sa se smereasca dupa
aceea de saturare cu bucurie.
 Daca Hristos fuge de Irod trupeste, desi putea toate, sa invatam de aici
cei increzuti si cei porniti sa se arunce pe sine-si in ispite. ''Sa nu-ti dai, zice,
piciorul tau spre clatire si nu va dormita ingerul ce te pazeste.''(Psalmi
100,4)
 Din necunoasterea (sau nerecunoasterea) lui Dumnezeu se naste in noi
dragostea de noi insine sau de trupul nostru. Din aceasta dragoste se nasc
cele trei pacate care sunt cele mai primejdioase dintre toate, adica:
neinfranarea, slava desarta si iubirea de arginti. Aceste trei patimi intra in
noi prin poarta necesitatii si a trebuintei ce o resimte trupul nostru de
lucrurile care-l intretin, il hranesc si servesc ele insesi drept poarta si intrare
tuturor celorlalte pacate care ies dintr-insele ca si dintr-un izvor al lor.
Ucigand deci in noi aceasta nenorocita radacina a dragostei de sine, vom
ucide prin ea toate nenorocirile celelalte care provin dintr-insa.
 Asupra celui ce se linisteste am vazut dimineata tabarand asupra lui din
plin dracii slavei desarte si ai poftei, la amiaza pe cei ai lenei, ai intristarii si
ai maniei, iar seara pe cei iubitori de murdarie si pe tiranii pantecelui.
 Daca te bucuri de vizitele la chilie sa fii incredintat ca petreci in trandavie
si nu te indeletnicesti nicidecum cu Dumnezeu. Pilda de rugaciune sa-ti fie
tie vaduva cea nedreptatita de potrivnicul ei.
 Nu spune nimic la urechile celui fara de minte, ca nu cumva sa ia in ras
cuvintele tale, caci este vatamatoare petrecerea cu cei deserti. Precum cei
ce umbla in aerul viciat se imbolnavesc, asa si cei ce petrec cu oamenii
nepasatori se molipsesc de rautatea lor caci ''convorbirile rele strica
moravurile bune.'' (Intelepciunea lui Solomon 2,6)
 Nepatimire a dovedit cel ce a spus: ''Am dobandit mintea Domnului''
(1Cor. 6,1). Nepatimire a dovedit egipteanul care a zis ca nu are frica de
domnul. nepatimire a dobandit cel ce s-a rugat sa se intoarca la el patimile
(avva Ioan Colov).
 Nepatimire are in sine sufletul care nu se impatimeste de lucruri si care
ramane netulburat chiar si de amintirea lor.
 ''Hotarul'' oricarei patimi este sa nu aiba hotar, ca si fericirea vesnica.
Patima are si ea o sete de infinitate in directia nimicului la al carui capat nu
se poate ajunge niciodata, odata ce existenta este creata de Dumnezeu.
Aceasta poate fi in parte o explicare a vesniciei iadului. Este o sete spre o
existenta aparenta dar in realitate tot mai inconsistenta. La hotarul ei nu se
poate ajunge niciodata pentru ca faptura este tinuta in existenta de
Dumnezeu si ea trebuie sa se miste la nesfarsit fie in Dumnezeu, Cel real
infinit, ca sa cuprinda tot mai mult din el, fie impotriva Lui, miscare care
este si ea nesfarsita pentru ca El fiind infinit, niciodata faptura nu ajunge sa
nege tot ce este El. Toate patimile isi hranesc setea de infinit din inchipuirea
ca ceea ce le satisface ar fi ceva consistent, durabil, ceea ce nu este asa
catusi de putin. Ele se misca in fond spre tot mai mult nimic, spre subtierea
tot mai mare a existentei care-si pastreaza mereu aparenta de mai multa
existenta. Dar parca cel mai mult se hraneste din slava desarta - ea
facandu-l pe cel stapanit de ea sa-si inchipuie ca-l vad si ca-l lauda si cei ce
nu-s de fata si de aceea da chip fatarnic chipuri atragatoare vrednice de
lauda faptelor sale nevrednice de lauda. Da fata impunatoarelor ruine sau
ruinei propriei fiinte si-si inchipuie prezente care nu sunt, crezand in
sinceritatea celor ce-l lauda, oricate semne vadite de nesinceritate ar da
aceia. Chinul acestora este ca inaintand tot mai mult spre o subtiere a
existentei, in acelasi timp sunt stapaniti de nesiguranta acestei aparente
consistente, de aceea ajung de multe ori la sinucidere. Dar cu cat isi
infraneaza cineva mai mult miscarile trupului sau spre cele rele, cu atat sunt
coplesite acestea mai mult de energiile Duhului Sfant, care sunt infinite. Cu
cat moare cineva mai mult siesi, cu atat se umple mai mult de iubirea lui
Dumnezeu care este infinita, fiind a Subiectului infinit.
 Daca dovada impatimirii totale sta in a se supune cineva repede tuturor
gandurilor si pornirilor semanate de draci, eu am invatat ca semnul sfintei
nepatimirii sta in a putea zice cu adevarat: ''Abatandu-se cel rau de la mine,
n-am cunoscut.'' (Psalmi 100,5), nici cum a venit, nici pentru ce, nici cand a
plecat, ci sunt intreg nesimtitor fata de acestea fiind in intregime unit cu
Dumnezeu, acum si pururea si in viitor.
 Doctorul este dator sa se dezbrace cu desavarsire de patimi ca sa se
poata preface la vreme potrivita, ca le are pe unele, mai ales mania. Caci de
nu le-a lepadat cu totul, nu le va putea imbraca iarasi in chip nepatimitor.
 Nu este invatator vrednic de lauda cel ce-i face intelepti pe copiii invatati,
ci pe cei nepriceputi si indaratnici, ducandu-i la desavarsire. Iscusinta
vizitiilor se arata si este apreciata cand tin in frau cai salbatici si-i
imblanzeste pe acestia.

versiune cu diacritice - aici

Paza simturilor

 Ce ne invata si istoria lui Isboset? Sa nu ne alipim cu grija de cele

trupesti, nici sa lasam paza noastra pe seama simtirii (lucrarii simturilor:
perceptiei). Caci acela fiind rege si odihnindu-se in camara sa, i-a ingaduit
unei femei sa faca paza la usa. Dar venind oamenii lui Recab si afland-o pe
ea alegand boabe de grau si dormitand, au intrat pe nebagate de seama si
au omorat pe Isboset, aflandu-l si pe el dormind. Caci toate dorm, si mintea
si sufletul si sufletul si simtirea, cand stapanesc cele trupesti. Faptul ca
pazitoarea de la usa alege boabe de grau, arata ca cugetarea se ocupa cu
multa grija de cele trupesti, indeletnicindu-se nu in chip trecator, ci cu
sarguinta, de curatenia lor. Caci mintea fiecaruia, asemenea unui rege,
petrece undeva inauntru, avand ca paznic a simturilor cugetarea. Cand
acestea se deda grijilor trupesti (a alege boabe de grau e lucru trupesc), cu
usurinta se strecoara dusmanii si omoara mintea. De aceea marele Avram
nu incredinteaza femeii paza usii (caci cunostea cat de usor poate fi
amagita simtirea), ca nu cumva, vrajita de vederea celor supuse simturilor,
sa imprastie mintea si sa o induplece sa ia parte cu ea la desfatari, chiar
daca ar fi primejdioasa impartasirea de ele, ci sade el insusi de paza,
lasand intrarea deschisa gandurilor dumnezeiesti, iar grijilor lumesti
inchizandu-le usa. (Nil Ascetul)29
 Iar dupa ce au facut aceasta, trebuie sfatuiti, daca au iesit de curand din
tulburari, sa se indeletniceasca cu linistirea si sa nu improspateze, prin
drumuri dese, ranile produse cugetarii prin simturi, nici sa aduca alte forme
vechilor chipuri ale pacatelor, ci sa ocoleasca furisarea celor noua si toata
sarguinta sa le fie spre a sterge vechile inchipuiri. Desigur linistirea le este
un lucru foarte ostenitor celor ce s-au lepadat de curand, caci amintirea,
luandu-si acum ragaz, misca toata necuratia care zace in ei, ceea ce n-a
apucat sa faca mai inainte pentru multimea lucrurilor care prisoseau. Dar
pe langa osteneala, linistirea are si folos, izbavind mintea cu vreme de
tulburarea gandurilor necurate. Caci daca vreau acestia sa-si spele sufletul
si sa-l curateasca de toate petele care il necuratesc, sunt datori sa se
retraga din toate lucrurile prin care creste intinaciunea si sa dea cugetarii
multa liniste; de asemenea sa se duca departe de toti cei care ii intarata si
sa fuga de impreuna petrecere cu cei mai apropiati ai lor, imbratisand
 singuratatea, maica intelepciunii. Pentru ca este usor sa cada acestia iarasi
in mrejile din care socotesc ca au scapat, cand se grabesc sa petreaca in
lucruri si griji de tot felul. Si nu e de nici un folos, celor ce s-au stramutat la
virtute, sa se bucure de aceleasi lucruri, de care s-au despartit,
dispretuindu-le. Caci obisnuinta fiind o greutate care atrage la ea, este de
temut ca nu cumva aceasta sa le tulbure iarasi linistea castigata cu multa
sarguinta, prin indeletniciri urate si sa le improspateze amintirile relelor
savarsite. Pentru ca mintea celor ce s-au desfacut de curand de pacat se
aseamana cu trupul care a inceput sa se reculeaga dintr-o lunga boala,
caruia orice prilej intamplator i se face pricina de-a recadea in boala,
nefiind inca destul de intremat in putere. Caci nervii mintali ai acestora
slabi si tremuratori, incat e temere sa nu navaleasca din nou patima, care
de obicei este atatata de imprastierea in tot felul de lucruri. Prin urmare sa
nu se amestece monahul, inainte de ce a dobandit deprinderea desavarsita
a virtutii, in tulburarile lumii, ci sa fuga cat mai departe, asezandu-si
cugetarea la marea departare de zgomotele ce rasuna jur imprejur. Caci nu
e de nici un folos celor ce s-au desfacut de lucruri ca sa fie ciocaniti din
toate partile de vestile despre ele si, dupa ce au parasit cetatea faptelor
lumesti, sa se aseze in poarta ca Lot, ramanand plini de zgomotul de acolo.
Trebuie sa iasa afara ca marele Moise, ca sa inceteze nu numai faptele, ci si
vestile lor, precum zice: ''Cand voi iesi din cetate si voi intinde mainile
mele, vor inceta vocile''. Caci atunci vine desavarsita linistire, cand nu
numai faptele, ci si amintirile lor inceteaza, dand sufletului timp sa poata
vedea chipurile intiparite si sa lupte cu fiecare dintre ele si sa le scoata din
cugetare. De vor intra alte si alte forme, nu va putea sterge nici intiparirile
de mai inainte, cugetarea fiind ocupata cu cele care vin. Prin aceasta
osteneala de-a taia patimile se face in chip necesar mai grea, acestea
castigand tarie din cresterea pe-ncetul si acoperind puterea de stravedere a
sufletului cu nalucirile care se adauga mereu asemenea unui rau in curgere
necontenita. Cei ce vreau sa vada uscata albia raului, mai pastrand in ea
doar cateva lucruri vrednice de cunoscut, nu folosesc nimic scotand apa din
locul in care cred ca se afla ceea ce cauta, caci apa care curge umple
indata locul golit. Dar de vor opri cursul apei de mai sus, li se va arata
pamantul fara osteneala, apa ramasa ducandu-le la vale de la sine si
lasandu-le pamantul uscat, pentru a afla cele dorite. Tot asa este usor a goli
formele care dau nastere patimilor, cand simturile nu mai aduc pe cele
dinafara. Dar cand acestea trimit inauntru, ca pe un torent, formele supuse
simturilor, nu este numai greu, ci si cu neputinta a curata peste tot mintea
de o asemenea inundatie. Caci desi nu-l tulbura pe unul ca acela patimile,
negasind prilej de a se starni, din lipsa intalnirilor dese, dar strecurandu-se
pe nebagate de seama se intaresc si mai mult, primind putere cu trecerea
vremii. (Nil Ascetul)29
 De asemenea pamantul calcat necontenit, chiar daca are maracini, nu-i
scoate la iveala, caci batatorirea picioarelor ii opreste sa rasara. Dar in
sanul lui se intind radacinile tot mai adanci, mai puternice si mai mustoase,
si acestea vor odrasli indata, atunci cand le va ingadui timpul sa rasara. Tot
asa patimile, impiedicate de lipsa intalnirilor necontenite sa iasa la aratare,
se fac mai tari si, crescand in liniste, navalesc mai pe urma cu multa
putere, facandu-le razboiul greu si primejdios celor care la inceput n-au
avut grija de lupta impotriva lor. (Nil Ascetul) 29
 Dar poate si marele Iov, gandindu-se la sine, ne da sa intelegem un
asemenea lucru, zicand ca papura si rogozul sunt hranite de balta, iar cand
e lipsita de rau toata planta se usuca; si ca leul furnicar se prapadeste cand
nu mai are ce manca. Caci vrand marele Iov sa arate cursele pe care le
intinde patima, i-a nascocit un nume compus de la leul cel foarte indraznet
si de la furnica cea foarte marunta. De fapt momelile (atacurile) patimilor
incep de la inchipuirile cele mai marunte, furisandu-se pe nebagate de
seama ca o furnica, dar la sfarsit se umfla asa de tare ca alcatuiesc pentru
cel pe care l-au prins in cursa o primejdie nu mai mica decat napustirea
leului. De aceea luptatorul trebuie sa lupte cu patimile inca de atunci de
cand vin ca o furnica, punand in fata putinatatea ca o momeala. Caci de vor
ajunge la puterea leului, va fi greu sa le biruiasca si tare il vor stramtora.
Trebuie sa nu le dea nicidecum de mancare. Iar mancarea acestora, precum
s-a spus adeseori, sunt formele sensibile venite prin simturi. Caci acestea
hranesc patimile, inarmand la rand pe fiecare idol (chip) impotriva
sufletului. Dar cel ce nu stie nici aceea ca simturile au multa amestecare cu
lucrurile supuse simturilor iar din aceasta amestecare se naste cu usurinta
ratacirea, si nu-si da seama de vatamarea ce-i vine din acestea, ci
convietuieste cu ele fara grija, cum va cunoaste la vreme cursa ratacirii,
daca n-a fost invatat de mai inainte sa le deosebeasca? Ca intre simturi si
lucruri sensibile se naste o lupta si lucrurile sensibile pun bir asupra
simturilor e vadit din razboiul Asirienilor impotriva Sodomitilor. Scriptura
infatisand istoric intamplarea dintre cei patru imparati ai Asirienilor si cei
cinci imparati din jurul Sodomei, spune ca intre acestia la inceput s-au facut
intelegeri, invoieli si jertfe de pace la Marea Sarata, pe urma au slujit cei
cinci doisprezece ani, iar in al treisprezecelea s-au rasculat si intr-al
patrusprezecelea cei patru au pornit cu razboi impotriva celor cinci si i-au
luat robi. Istoria se ispraveste aici. Noi insa din istoria aceasta avem sa
invatam cele ce ne privesc pe noi, si anume sa luam cunostinta despre
razboiul simturilor impotriva lucrurilor sensibile. Caci fiecare dintre noi, de
la nastere pana la doisprezece ani, neavand inca curatita puterea de
discernamant, isi supune simturile fara cercetarea lucrurilor sensibile,
slujind lor ca unor stapane: vederea, lucrurilor care se vad; auzul, vocilor;
gustul, sucurilor; mirosul, aburilor; pipaitul, lucrurilor care pot misca
aceasta simtire. Pana la acea varsta omul nu poate distinge sau destrama
nici una dintre perceptii, din pricina copilariei. Dar cand i se intareste
cugetarea si incepe sa simta paguba ce-o sufera, planuieste indata
rascularea si scaparea de aceasta robie. Si daca s-a facut puternic in
cugetare, isi intareste aceasta hotarare, declarandu-se slobod pentru
totdeauna, scapat de stapanii amarnici. Dar daca judecata lui e prea slaba
pentru aceasta sfortare, isi lasa iarasi roabe simturile, biruite fiind de
puterea lucrurilor sensibile; si acestea vor rabda mai departe robia, fara
vreo nadejde de bine. De aceea si cei cinci regi din istorie, fiind biruiti de
cei patru, ''se arunca in fantanile de smoala'', ca sa invatam ca cei biruiti de
lucrurile sensibile se arunca prin fiecare simt, ca prin niste prapastii si
fantani, in smoala lucrului sensibil corespunzator cu acel simt,
nemaiintelegand nimic din cele vazute, deoarece si-au legat pofta de
lucrurile pamantesti si iubesc mai mult lucrurile de aici decat cele
cunoscute cu mintea. (Nil Ascetul)29
 Cel ce a implinit o porunca sa astepte ispita pentru ea. Caci dragostea
fata de Hristos se probeaza prin cele protivnice. (Marcu Ascetul)29
 Nu voi sa auzi rautatile straine; caci printr-o asemenea vointa de-a auzi
se sapa si in tine trasaturile rautatilor. (Marcu Ascetul)29
 Daca iti intra in urechi cuvinte urate, manie-te pe tine si nu pe cel ce le
graieste. Caci daca urechea e rea, rau e si cel care o poarta. (Marcu
Ascetul)29

Sfaturi generale, pilde

 Cei ce cunosc pe Dumnezeu sunt plini de toata bunavointa si, dorind

cele ceresti, dispretuiesc cele pamantesti. Unii ca acestia nu plac la multi,
dar nici lor nu le plac multe de aceea sunt nu numai urati, ci si luati in ras
de multi smintiti. Ei insa rabda toate in saracie, stiind ca cele ce par
multora rele pentru ei sunt bune. Caci cel ce intelege cele ceresti crede lui
Dumnezeu, stiind ca toate sunt fapturile voi Lui. Cel ce insa nu le intelege
nu crede niciodata ca lumea este zidirea lui Dumnezeu si ca a fost facuta
pentru mantuirea omului. (Antonie cel Mare)43
 Numai omul este in stare sa primeasca pe Dumnezeu, caci numai
acestui animal ii vorbeste Dumnezeu noaptea prin visuri, iar ziua prin
minte. Si prin toate prevesteste oamenilor vrednici de el bunatatile viitoare.
(Antonie cel Mare)43
 Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti vei face prieten pe Dumnezeu. Nu
grai de rau pe vrajmasul tau catre nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu
neprihanirea, cu rabdarea, cu infranarea si cu cele asemenea. Caci aceasta
este cunostinta de Dumnezeu: sa-i urmezi Lui cu smerita cugetare si printr-
unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rand, ci a
sufletului care are minte. (Antonie cel Mare)43
 Cand te intorci cu multumire spre asternutul tau, aducandu-ti aminte de
binefacerile si de marea purtare de grija a lui Dumnezeu si umplandu-te de
intelegerea cea buna, te vei veseli si mai mult, iar somnul trupului tau se va
face trezvie a sufletului si inchiderea ochilor tai, vedere adevarata a lui
Dumnezeu. Atunci tacerea ta, umplandu-se de bunurile primite, va da din
tot sufletul si puterea o adanc simtita slava Dumnezeului a toate. Caci de
va lipsi pacatul din om, o singura multumire cumpaneste mai mult decat
toata jertfa cea de mare pret inaintea lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)43
 Este de trebuinta sa aratam si caile monahilor care au calatorit mai
inainte de noi si pe acelea sa umblam si noi. Caci multe sunt cele facute si
zise de ei bine. Intre ele si aceasta o zice careva dintre dansii: ''Mancarea
mai uscata si vietuirea aspra, impreunata cu dragostea, duce pe monah
mai repede la limanul nepatimirii''. (Evagrie Ponticul)43
 Ce este binele, daca nu Dumnezeu? Asadar, sa-l lasam Lui toate cele ce
ne privesc si ne va fi bine. Caci Cel ce e bun desigur ca e si datatorul
darurilor bune. (Evagrie Ponticul)43
 Nimic nu duce pe cineva asa de neindoielnic la munci, ca a face pe multi
sa ravneasca la propriile lui rele. Pierzania celor ce-l imita e adaos la
pedeapsa celui ce l-a invatat. Dar nu mica este osanda si a celor ce nu au
lepadat imitarea ca rusinoasa, fiindca s-au facut invatatori ale celor rele, de
a caror lectie blestemata fug, cu buna judecata, cei ce se folosesc de cuget
intelept. (Nil Ascetul)43
 Orice planuire a ta sa o incepi cu Cel ce este inceputul a tot binele, ca sa
fie dupa voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gand sa faci. (Marcu Ascetul)43
 Cel ce, asemenea orbului, si-a lepadat haina si s-a apropiat de Domnul
se face ucenicul Lui si propovaduitorul invataturilor celor mai inalte. (Marcu
Ascetul)43
 Pe cel ce a incetat de-a mai pacatui si s-a pocait nu-l mai mustra; iar de
zici ca pentru Dumnezeu il mustri, mai intai descopera-ti pacatele tale.
(Marcu Ascetul)43
 Primeste necazurile, ca intru nimic nu te pagubeste in cele ce le ai de
mai inainte; dar leapada lacomia, caci ai sa dai socoteala. (Marcu
Ascetul)43
 Nu cugeta si nu face nimic, fara un scop placut lui Dumnezeu. Caci cel
ce calatoreste fara scop, va osteni in zadar. (Marcu Ascetul)43
 Cel ce nu poarta grija dupa puterea lui de toate virtutile savarseste un
pacat anevoie de iertat; dar rugaciunea si milostenia intorc pe cei ce nu
poarta de grija. (Marcu Ascetul)43
 Cand un om foloseste pe altul prin cuvinte sau fapte, sa stie amandoi ca
e de fata harul lui Dumnezeu. Iar cel ce nu intelege aceasta va fi stapanit
de cel ce intelege. (Marcu Ascetul)43
 Cel ce lauda pe aproapele in chip fatarnic il va osandi dupa o vreme si
va fi el insusi rusinat. (Marcu Ascetul)43
 Fata de incercarile care vin, multi s-au impotrivit in multe chipuri. Dar
fara rugaciune si pocainta, nimeni n-a scapat de asuprire. (Marcu
Ascetul)43
 Cele rele isi primesc puterea una de la alta; de asemenea si cele bune
cresc una prin alta si pe cel partas de ele il mana si mai mult inainte.
(Marcu Ascetul)43
 De vrei sa te mantuiesti, iubeste cuvantul adevarat si nu lepada
niciodata, fara judecata, mustrarea. Un cuvant adevarat a schimbat puii de
naparci si le-a aratat sa fuga de mania ce va sa vie. (Marcu Ascetul)43
 Slabanogul pogorat prin acoperis este pacatosul mustrat de credinciosi
pentru Dumnezeu, si care primeste iertarea pentru credinta acelora. (Marcu
Ascetul)43
 De vrei sa te mantuiesti, iubeste cuvantul adevarat si nu lepada
niciodata, fara judecata, mustrarea. Un cuvant adevarat a schimbat puii de
naparci si le-a aratat sa fuga de mania ce va sa vie. (Marcu Ascetul)43
 Slabanogul pogorat prin acoperis este pacatosul mustrat de credinciosi
pentru Dumnezeu, si care primeste iertarea pentru credinta acelora. (Marcu
Ascetul)43
 Cel ce le cearca toate si retine binele va fugi pe urma de tot raul. (Marcu
Ascetul)43
 Barbatul indelung rabdator are multa cumintenie; asemenea si cel ce-si
apropie urechea de cuvintele intelepciunii. (Marcu Ascetul)43
 Celui invartosat la inima nu-i foloseste cuvantul unei cunostinte mai
subtiri, pentru ca daca nu e infricat, nu primeste durerile pocaintei. (Marcu
Ascetul)7
 Pe omul puternic sa nu-l mustri pentru slava desarta, ci arata-i viitoarea
necinste. Caci in acest chip cel cuminte poate fi mustrat fara greutate.
(Marcu Ascetul)43
 Cel ce uraste mustrarea, se supune patimii cu voia; iar cel ce o iubeste
va lupta si cu obisnuinta. (Marcu Ascetul)43
 Cand, pentru vreo binefacere trupeasca, lauzi pe vreun om ca bun,
uitand de Dumnezeu, acelasi om pe urma ti se va arata ca e rau. (Marcu
Ascetul)43
 Intamplarile sensibile sunt puii celor inteligibile, implinind cele cuvenite
dupa voia lui Dumnezeu. (Marcu Ascetul)43
 Dumnezeu judeca faptele dupa intentiile lor. Caci zice: ''Sa-ti dea tie
Domnul dupa inima ta''. (Marcu Ascetul)43
 Constiinta e o carte naturala. Cel ce o citeste cu fapta face experienta
ajutorului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)43
 Cel ce a cunoscut voia lui Dumnezeu si o implineste dupa putere prin
osteneli mici scapa de cele mari. (Marcu Ascetul)43
 Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, il gasesc pe
masura implinirii lor. (Marcu Ascetul)43
 Fa totdeauna binele dupa putere, iar in vremea lucrului mai mare, nu te
intoarce spre cel mai mic caci ''cel se intoarce inapoi nu este vrednic de
Imparatia Cerurilor''. (Marcu Ascetul)43
 Hristos a murit, dupa Scripturi, pentru pacatele noastre si celor ce ii
slujesc bine le daruieste slobozirea. Caci zice: ''Bine, sluga buna si
credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune;
intra intru bucuria Domnului tau''. (Marcu Ascetul)43
 Cel ce vrea sa faca ceva si nu poate e socotit de catre cunoscatorul de
inimi, Dumnezeu, ca si cand ar fi facut. Iar aceasta trebuie sa o intelegem
atat cu privire la cele bune, cat si la cele rele. (Marcu Ascetul)43
 Cand auzi Scriptura zicand ca Dumnezeu ''va rasplati fiecaruia dupa
faptele sale'', sa nu intelegi ca e vorba de o vrednicie egala cu Gheena sau
cu Imparatia, ci ca Hristos va rasplati faptele necredintei in El sau ale
credintei, nu ca un schimbator care cantareste pretul lucrurilor de schimb,
ci ca Dumnezeu, Ziditorul si Rascumparatorul nostru. (Marcu Ascetul)43
 Este o porunca restransa si este alta cuprinzatoare. Prin cea dintai, se
porunceste sa dam o parte din ceea ce avem celui ce n-are; printr-a doua,
se porunceste lepadarea de toate avutiile. (Marcu Ascetul)43
 Nici una din virtuti nu deschide singura, prin sine, usa firii noastre, daca
nu sunt impletite toate intreolalta. (Marcu Ascetul)43
 Daca suntem datori sa facem in fiecare zi toate cate le are firea noastra
bune, ce vom da lui Dumnezeu in schimb, pentru relele pe care le-am facut
mai inainte? Orice prisos de virtute am adauga astazi, el e o dovada a
negrijii trecute, nu e un drept de rasplata. (Marcu Ascetul)43
 Daca fapta rau planuita ii este stricacioasa oricui, cu mult mai mult celor
ce nu au grija de amanuntele ei. (Marcu Ascetul)43
 Cel ce privegheaza, rabda si se roaga nestramtorat, se impartaseste in
chip vadit de Duhul Sfant. Iar cel ce e stramtorat in acestea, dar rabda
totusi cu voia, primeste si el indata ajutor. (Marcu Ascetul)43
 Atata adevar se cuprinde in cunostinta fiecaruia, cata siguranta ii dau
blandetea, smerenia si dragostea. (Marcu Ascetul)43
 Daca vrei sa-l folosesti fara vorba multa pe iubitorul de invatatura,
indeamna-l la rugaciune, la credinta dreapta si la rabdarea necazurilor. Caci
prin acestea se dobandesc toate celelalte virtuti. (Marcu Ascetul)43
 Cel bland pentru Dumnezeu e mai intelept decat cei intelepti si cel
smerit cu inima e mai puternic decat cei puternici. Caci ei poarta jugul lui
Hristos intru cunostinta. (Marcu Ascetul)43
 Cel ce s-a bucurat de placerile trupesti mai mult decat trebuie, va plati
prisosul cu osteneli insutite. (Marcu Ascetul)43
 De suntem patimasi, trebuie sa ne rugam si sa ne supunem. Caci de
abia cu ajutor ne putem razboi cu obisnuintele pacatului. Cel ce-si loveste
voia cu supunerea si cu rugaciunea este luptator cu bun mestesug, vadind
lupta mintala pe care o poarta, prin retinerea de la cele supuse simturilor.
(Marcu Ascetul)43
 Adeseori cel ce spune adevarul e urat de cei fara de minte, dupa
Apostol. Iar cel fatarnic este iubit. Dar nici una dintre aceste rasplati nu tine
multa vreme. Caci Domnul va rasplati fiecaruia, la vremea sa, ceea ce
trebuie. (Marcu Ascetul)43
 Cand vrei sa descurci un lucru incurcat, cauta in privinta lui ce place lui
Dumnezeu, si vei afla dezlegarea folositoare. (Marcu Ascetul)43
 Fara zdrobirea inimii, e cu neputinta sa ne izbavim cu totul de pacat. Iar
inima se zdrobeste prin infranarea de la trei lucruri: de la somn, de la hrana
si de la lenevirea trupeasca. Caci prisosinta acestora sadeste iubirea de
placere; iar iubirea de placere primeste gandurile rele. Pe de alta parte, ea
se impotriveste atat rugaciunii, cat si slujirii cuvenite. (Marcu Ascetul)43
 Cand facultatea impulsiva (mania) a sufletului se porneste impotriva
patimilor, trebuie sa stii ca este vreme de tacere, caci este ceas de lupta.
Iar cand vede cineva ca starea aceasta de neliniste a ajuns la liniste, fie
prin rugaciune, fie prin milostenie, sa se lase miscat de dragostea
cuvintelor, asigurand insa prin legaturile smeritei cugetari aripile mintii.
 Caci pana nu se smereste cineva foarte prin dispretuirea de sine, nu poate
grai despre maretia lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)43
 Ranile primite de trup, daca s-au inasprit si s-au umplut de murdarie, nu
simt lucrarea leacului: dar dupa ce sunt curatite, simt lucrarea leacului,
ajungand prin el la tamaduire desavarsita. Asa si sufletul: cata vreme e
neingrijit si acoperit in intregime de lepra voluptatii, nu poate simti frica lui
Dumnezeu, chiar daca i-ar vesti cineva neincetat judecata infricosata si
aspra a lui Dumnezeu. Dar cand incepe sa se curateasca cu multa luare
aminte, simte frica lui Dumnezeu ca pe un leac adevarat al vietii, care
mustrandu-l, il arde ca intr-un foc fara durere. Pe urma, curatindu-se
treptat, ajunge la curatirea desavarsita, sporind in dragoste pe masura ce
se micsoreaza frica din el. In felul acesta ajunge la dragostea desavarsita,
in care, cum am zis, nu mai este frica, ci nepatimirea deplina, produsa de
slava lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)43
 Ţine de sufletul curat cuvantul fara pizma, ravna fara rautate ii
dragostea neincetata fata de Domnul slavei. Atunci si mintea isi potriveste
cumpenele sale cu exactitate, fiind de fata in cugetarea sa ca in cel mai
curat loc de judecata. (Diadoh al Foticeii)43
 Nimeni nu poate iubi sau crede cu adevarat, daca nu se are pe sine
insusi paras al sau. Caci cand cunostinta noastra se tulbura prin mustrarile
ce si le face, nu mai e lasata mintea sa simta mireasma bunurilor supra-
lumesti, ci indata e cuprinsa de indoiala: pe de o parte doreste acea
mireasma cu ardoare pentru experienta lor anticipata prin credinta, pe de
alta nu o mai poate prinde cu simtirea inimii prin dragoste, din pricina
deselor impunsaturi ale constiintei mustratoare. Dar curatindu-ne pe noi
insine printr-o atentie mai fierbinte, vom castiga ceea ce dorim in
Dumnezeu, dobandind o si mai deplina experienta. (Diadoh al Foticeii)43
 Domnul zice in Evanghelii ca nu poate fi scos cel tare din casa Sa, daca
nu-l va scoate unul si mai tare, dupa ce l-a legat si jefuit. Cum poate deci
cel scos cu atata rusine sa intre iarasi si sa petreaca impreuna cu Stapanul
adevarat, care se odihneste in casa Sa cum vrea? Caci nici imparatul nu se
va gandi sa lase impreuna cu el in curtile imparatesti pe tiranul, care i-a
stat candva impotriva si pe care l-a biruit. Mai de graba il va omori indata,
sau il va lega pentru o lunga pedeapsa si-l va preda ostilor sale spre o
moarte de ocara. (Diadoh al Foticeii)43
 Doua bunuri ne aduce noua harul cel sfant prin Botezul renasterii, dintre
care unul covarseste nemarginit pe celalalt. Cel dintai ni se daruieste
indata, caci ne innoieste in apa insasi si lumineaza toate trasaturile
sufletului, adica ''chipul'' nostru, spaland orice zbarcitura a pacatului
nostru. Iar celalalt asteapta sa infaptuiasca impreuna cu noi ceea ce este
''asemanarea''. Deci cand incepe mintea sa guste intru multa simtire din
dulceata Preasfantului Duh, suntem datori sa stim ca incepe harul sa
zugraveasca, asa zicand, peste chip, asemanarea. Caci precum zugravii
desemneaza intai cu o singura culoare figura omului, apoi, inflorind putin
cate putin culoarea prin culoare, scot la aratare chipul viu al celui zugravit
pana la firele parului, asa si sfantul har al lui Dumnezeu readuce intai prin
Botez ''chipul'' omului la forma in care era cand a fost facut, iar cand ne
vede dorind cu toata hotararea frumusetea ''asemanarii'' si stand goi si fara
 frica in atelierul lui, infloreste o virtute prin alta si inalta chipul sufletului din
stralucire in stralucire, daruindu-i pecetea asemanarii. Asa incat simtirea ne
arata cum ia forma in noi asemanarea, dar desavarsirea asemanarii o vom
cunoaste abia din iluminare. Caci toate virtutile le primeste mintea prin
simtire, inaintand dupa o masura si randuiala negraita. Dar dragostea
duhovniceasca nu o poate castiga cineva pana ce nu va fi iluminat intru
toata incredintarea de Duhul Sfant. Caci pana ce nu primeste mintea in chip
desavarsit asemanarea prin lumina dumnezeiasca, poate avea aproape
toate celelalte virtuti, dar este inca lipsita de dragostea desavarsita. Iar
cand se va asemana cu virtutea lui Dumnezeu ( vorbesc de asemanare, cat
e cu putinta omului), atunci va purta si asemanarea dragostei
dumnezeiesti. Caci precum in cazul portretelor pictate, daca se adauga
chipului culoarea cea mai vie, se scoate la iveala pana si asemanarea
zambetului celui pictat, asa si la cei zugraviti dupa asemanarea
dumnezeiasca de catre harul dumnezeiesc, daca se adauga lumina
dragostei, ''chipul'', e ridicat cu totul la frumusetea ''asemanarii''. Nici
nepatimirea nu poate darui sufletului alta virtute; fara numai dragostea.
Caci dragostea ''este plinirea legii'', incat ''omul nostru cel dinauntru se
innoieste zi de zi'' in gustarea dragostei, dar se implineste abia intru
desavarsirea ei. (Diadoh al Foticeii)43

versiune cu diacritice - aici

Plansul

 Mai intai roaga-te pentru dobandirea lacrimilor, ca prin plans sa inmoi

salbaticia ce se afla in sufletul tau; si, dupa ce vei fi marturisit astfel
impotriva ta faradelegile tale inaintea Domnului, sa primesti iertare de la El.
(Evagrie Ponticul)32
 Foloseste-te de lacrimi pentru a dobandi implinirea oricarei cereri. Caci
foarte mult se bucura Stapanul, cand te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32
 Daca versi izvoare de lacrimi in rugaciunea ta, sa nu te inalti intru tine,
ca si cum ai fi mai presus de multi. Caci rugaciunea ta a primit ajutor ca sa
poti rascumpara cu draga inima pacatele tale si sa imblanzesti pe Stapanul
prin lacrimi. Deci sa nu intorci spre patima inlaturarea patimilor, ca sa nu
manii si mai mult pe Cel ce ti-a daruit harul. (Evagrie Ponticul)32
 Multi plangand pentru pacate uita de scopul lacrimilor; si asa,
pierzandu-si mintea, au ratacit. (Evagrie Ponticul)32
 Cand socotesti ca nu ai trebuinta de lacrimi in rugaciunea ta pentru
pacate, gandeste-te cat de mult te-ai departat de Dumnezeu, avand datoria
sa fii pururea in El, si vei lacrima cu si mai multa caldura. Astfel, cunoscand
masurile tale, vei plange cu usurinta, dosadindu-te dupa Isaia: ''Cum,
necurat fiind si petrecand in mijlocul unui astfel de popor, adica intre
potrivnici, indraznesti sa te infatisezi inaintea Domnului Savaot?''32
 Sa nu te inalti cand versi lacrimi in vremea rugaciunii, caci Hristos este
Cel ce s-a atins de ochii tai de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)32

Pocainta

 Cel ce a iesit din lume pentru a se usura de sarcina pacatelor sale sa

urmeze pilda celor ce sed inaintea mormintelor din afara cetatii si sa nu
inceteze din lacrimile fierbinti si infocate si din vaietele fara glas ale inimi
pana ce nu va vedea si el pe Iisus venit si rostogolind piatra cea invartosata
a inimii si dezlegand mintea noastra ca pe un alt Lazar din legaturile
pacatelor si poruncind ingerilor: ''Dezlegati-l din patimi si lasati-l sa plece
spre fericita nepatimire.'' Iar de nu va face asa, nici un folos nu vom avea
din retragerea noastra. (Cum plang cei apropiati langa morminte pe cei
aflati in ele, asa sa ne plangem si noi sufletul nostru mort si ingropat sub
pacate, sub piatra nepasatoare a lor. Numai inmuind aceasta nepasare prin
lacrimi fierbinti, facem sa vina Iisus si sa rostogoleasca deplin aceasta piatra
sub care sta ingropat sufletul nostru. Dar piatra aceasta poate fi socotita si
inima noastra impietrita prin pacatele intiparite cu nesimtirea lor in ea.
Invartosarea aceasta vine prin condensarea pacatelor in patimi, ca un
ciment. Acestea au legat libertatea sufletului cu totul. Ingerii ca fiinte create
din care iradiaza libertatea puternica pe care ei si-o trezesc si intaresc si in
noi libertatea, care inseamna nepatimire. Nepatimirea ca libertate in ceea ce
priveste legatura sau influenta patimilor, ne permite sa ne miscam spre
ceea ce este bun, spre iubirea lui Dumnezeu si a semenilor, lucru pe care nu
ni-l permite nicidecum pacatul. Deci se vorbeste despre plansul neincetat,
caci plansul lucreaza si pazeste, pricinuind la sfarsit fericita nepatimire. Caci
zicea avva Isaia: ''Sa ne nevoim fratilor sa rupem de la noi valul intunericului
care este uitarea si sa vedem si sa vedem lumina pocaintei. Sa ne facem ca
Marta si Maria care sunt greaua patimire si plansul si care plang inaintea
Mantuitorului pentru a-l ridica pe Lazar, sau mintea cea legata cu multele
legaturi ale voilor sale.'')
 Inima indurerata este inima care sufera pentru pacate. Venirea sufletului
la Dumnezeu nu se infaptuieste prin reflexiuni teoretice, ci prin suferinta
pentru pacatele savarsite.
 Fiind chemati de Dumnezeu si Imparatul, sa alergam cu ravna, ca nu
cumva avand viata scurta, sa ne aflam in ziua mortii fara rod si sa murim de
foame. (Daca la moarte ne lipseste rodul faptelor bune, n-avem din ce ne
hrani in viata viitoare si atunci vom ''muri'' sufleteste de tot, din aceasta
lipsa a hranei. Caci acolo ne vom hrani din rodul pe care l-am rodit in viata
aceasta din harul lui Dumnezeu si din sarguinta noastra, desigur un har pe
care ni-l va insuti Domnul. Am ajutat pe altii, vom fi ajutati; am vazut pe
Dumnezeu in inima noastra curatita, Il vom vedea nesfarsit mai mult atunci
si ne vom hrani din aceasta priveliste. Altfel vom ''muri de foame'' dar vom
 fi constienti de ''moartea'' aceasta. Vom suferi de un cumplit gol constient in
sufletul nostru si in jurul nostru.)
 Aducerea aminte de focul vesnic, pe de o parte ne arde sau arde
impatimirea noastra de cele lumesti, pe de alta stinge acest foc sau ne
incalzeste pentru cele ceresti si stinge caldura patimilor rele. Aceasta
aducere aminte nu ne lasa reci nici intr-o privinta, nici in alta; nu este o
aducere aminte nepasatoare de focul vesnic, nici o gandire rece la putinta
fericirii vesnice. Ne aprinde ravna de a scapa de focul vesnic si ravna de a
dobandi fericirea vesnica. Nepatimirea crestinului nu este o indiferenta, ci o
ardere, o pasiune impotriva celor rele si pentru cele bune.
 Este propriu ingerilor de a nu cadea sau, dupa cum spun unii, de a nu
putea cadea; dar ceea ce este propriu oamenilor e de a cadea si de a se
ridica iarasi in scurta vreme, ori de cate ori s-ar intampla aceasta.
 Constiinta este oglinda launtrica in care te vezi asa cum esti. Alti oameni
iti pot spune lucruri bune despre tine dar ei nu ne cunosc asa de bine cum
ne cunoastem noi insine privindu-ne constiinta noastra. Sau ne amagesc
laudandu-ne din cine stie ce interese. Constiinta este o oglinda de negraita
finete, limpezime si sinceritate. Niciodata nu ajunge viata noastra sa nu mai
arate nici o pata in oglinda constiintei noastre de aceea ea neincetat pe
sfinti la pocainta.
 Pocainta este necontenita renuntare la nadejdea vreunei mangaieri
trupesti, gandul osandirii de sine si ingrijirea neingrijata de sine, rabdarea de
bunavoie a necazurilor. Cel ce se pocaieste este pricinuitorul pedepselor
sale. Pocainta este asuprirea puternica a pantecelui si lovirea sufletului
printr-o simtire adanca.
 Pacatul este imbibat ca o otrava in toata fiinta omului, pocainta este deci
o miscare totala, existentiala de curatire a intregii fiinte omenesti in toate
gandurile si faptele ei.
 Cel ce se osandeste sincer pe sine, nu este osandit de Dumnezeu caci
trezeste mila Lui vazand durerea ce o are cel ce a pacatuit ca L-a suparat pe
El prin aceasta si da dovada ca revine la iubirea fata de El.
 Ajungand la manastirea celor ce se pocaiau am vazut intr-adevar, daca
nu e prea indraznet sa spun ''cele ce ochiul omului nepasator nu le-a vazut
si la inima omului trandav nu s-au suit'', lucruri si cuvinte care pot sa-L
sileasca pe Dumnezeu; indeletniciri si chipuri de viata care pot incovoia in
scurt timp iubirea lui de oameni. Am vazut pe unii din vinovatii aceia
nevinovati stand toata noaptea pana dimineata afara in aer liber cu
picioarele nemiscate, clatinandu-se de somn in chip jalnic prin silirea firii si
nedaruindu-si nici un pic de odihna, ci lovindu-se si trezindu-se cu ocarari si
certari; pe altii privind cu jale la cer si cerand de acolo ajutor cu tanguiri
sfasietoare. Unii stateau la rugaciune cu mainile legate la spate ca niste
osanditi; isi tineau fata intristata aplecata la pamant si se osandeau
socotindu-se nevrednici sa priveasca la ceruri, ba neputand nici macar sa se
roage lui Dumnezeu, stapaniti de nepriceperea gandurilor si a constiintei,
nestiind cum si de unde sa ceara ajutor. Ei isi infatisau doar sufletul lui
Dumnezeu, fara cuvant si mintea fara glas si plina de intuneric si de o unda
subtire de deznadejde. Pe altii, sezand pe pamant in sac si cenusa si
acoperindu-si fata cu genunchii si batandu-si fruntea de pamant. Unii,
 lovindu-si mereu pieptul si chemandu-si inapoi starea cea dintai. Erau care
udau pamantul cu lacrimi, iar altii, fiind lipsiti de lacrimi, se loveau pe ei
insisi. Unii se vaitau pentru sufletele lor ca pentru niste morti neputind sa
rabde intristarea din inima lor. Altii gemeau cu inima dar cu gura impiedicau
sunetul tanguirii; insa deoarece nu mai puteau sa-l tina, tipau dintr-o data.
(Inima umpluta de intristare pentru slabiciunea si neputinta ei din pricina
faptelor trupesti aratate, umple locul faptelor trupesti. Ea topeste adica
acele fapte si se aseaza in locul lor. Pe locul oricarei fapte trupesti apare
inima intristata, tinandu-le in cumpana si covarsindu-le; sau orice fapta
trupeasca face sa nasca intristarea inimii. Din rana produsa de o placere, se
naste durerea; din saturarea de mancaruri grase, se naste infranarea
tamaduitoare.)
 Am vazut acolo pe unii ca iesiti din ei insisi in felul purtarii si al gandirii,
pierduti si intunecati de multa mahnire si nesimtitori fata de toate cele ale
vietii, apoi scufundati in adancul smereniei si frigandu-si in focul intristarii
lacrimile ochilor. Pe altii, zacand jos insingurati si cautand la pamant,
miscandu-si capetele si racnind ca niste lei din fundul inimii, scrasnind din
dinti si suspinand. Unii cereau cu buna nadejde iertarea de toate, altii dintr-o
smerenie negraita se osandeau socotindu-se nevrednici de iertare si nefiind
in stare sa se apere, strigau catre Dumnezeu. Caci ziceau cautand in jos la
pamant: ''Stim, stim, ca suntem vrednici de toata pedeapsa si chinuirea si
pe drept cuvant ca nu ne ajunge puterea de a raspunde pentru multimea
datoriilor noastre, nici de vom ruga toata lumea sa planga pentru noi. Numai
atata dorim, numai atata ne rugam, numai atata cerem: ''Nu cu mania Ta sa
ne mustri pe noi, nici cu urgia Ta sa ne pierzi pe noi'' nici dupa judecata Ta
cea dreapta sa ne trimiti pe noi la chinuri. Ci cruta-ne si ne va fi de ajuns ca
sa ne izbavim de marea Ta amenintare si de chinurile fara de nume si
ascunse. Pentru ca nu indraznim noi, cei ce nu ne-am pazit nepatata
fagaduinta noastra, ci am intinat-o dupa iubirea ta de oameni si dupa
iertarea de mai inainte''! Se puteau vedea acolo, o prieteni, se putea vedea
cu adevarat in chip vadit cuvintele lui David. Se puteau vedea oameni
indurand chinuri si incovoiati pana la sfarsitul vietii lor, umbland toata ziua
intristati. Oameni care uitau sa-si manance painea lor, iar apa si-o beau
amestecata cu lacrimi si painea tavalita in cenusa si in praf. Se puteau
vedea altii avand pielea lipita de oase si fiind uscati ca iarba vesteda. Nimic
altceva nu auzeai de la ei decat aceste cuvinte: ''Vai, vai, vai! Of, of! E drept,
e drept! Cruta-ma, cruta-ma, Stapane!'' Unii strigau: ''Miluieste-ma,
miluieste-ma!'' iar altii mai jalnic: ''Iarta-ma, Stapane! Iarta-ma de se
poate!'' Unii se pedepseau pe ei insisi cu arsita iar altii se chinuiau cu frig.
Unii gustand putina apa, o departau de la ei indata gustand doar atat cat sa
nu moara de sete; altii impartasindu-se de putina paine, aruncau restul
departe de ei, numindu-se nevrednici de hrana cuvantatoare, ca unii ce-au
savarsit faptele celor necuvantatoare. Unde se vedea intre ei vreo izbucnire
de ras? Unde vreo vorbarie fara rost? Unde vreo fapta a iutimii? Unde vreo
urma de manie? Nici nu mai stiau de este printre oameni ceea ce se cheama
manie, caci plansul alungase din ei cu desavarsire iutimea. Unde se vedea
vreo impotrivire in cuvant? Unde vreo sarbatoare? Unde vreo indrazneala?
Unde vreo lecuire sau ingrijire a trupului? Unde vreo urma de slava desarta?
Unde vreo nadejde de desfatare? Unde gandul la vin? Unde gustul vreunor
poame? Unde mangaierea de continutul vreunor oale? Unde indulcirea
gatlejului? Nadejdea tuturor acestora se stinsese in ei. Unde se vedea la ei
grija de ceva pamantesc? Unde, gandul de a judeca pe careva dintre
oameni? Nimic din toate acestea. Toti sedeau privind pururea cu ochii
sufletului moartea zicand: ''Oare ce ni se va intampla? Oare care va fi
hotararea? Care va fi sfarsitul nostru? Oare va mai fi pentru noi chemare
inapoi? Oare mai este iertare pentru noi, intunecatii, smeritii, osanditii? Oare
a avut cererea noastra putere sa ajunga inaintea Domnului, sau s-a intors
inapoi umilita si rusinata? Oare intrand, cat folos a agonisit? Pornind din
trupuri si guri necurate si neavind nici o putere, a impacat ea oare pe
Domnul cu desavarsire sau macar in parte? Oare s-au apropiat de noi ingerii
pazitori sau inca stau departe de noi? Caci de nu s-au apropiat, toata
osteneala noastra este desarta pentru ca ruga noastra n-are puterea nici
intrariparea curatiei pentru a intra la Domnul daca ingerii nostri calauzitori
nu se vor apropia de noi ca sa o ia pe aceasta si sa o aduca Domnului.
''Pentru aceea indemnandu-se unii pe altii ziceau: ''Sa alergam, fratilor! E
nevoie de alergare pentru ca am ramas afara din buna noastra fratime. Sa
alergam, necrutind trupul nostru murdar si pornit spre rele, ca sa-l omoram
cum ne-a omorat si el pe noi.'' E ceea ce si faceau acei fericiti stapaniti de
simtul vinovatiei. Se vedeau la ei genunchi uscati de multimea mataniilor;
ochi topiti si scufundati inauntru, undeva in adanc. Erau lipsiti de par; obrajii
erau raniti si arsi de multimea lacrimilor; fetele vestejite si galbene,
nedeosebite intru nimic de fetele mortilor. Ce inseamna greaua patimire a
celor indraciti pe langa a acelora? Sau a celor indurerati pentru morti? Sau a
celor ce petrec in exil, ori pedeapsa celor osanditi pentru omoruri? Nimic nu
e chinul si pedeapsa fara de voie a acestora, pe langa cea de bunavoie a
acelora. Si va rog sa nu socotiti cele spuse, povesti fratilor! Acestia il rugau
de multe ori pe judecatorul acela mare, pe pastorul si ingerul intre oameni,
sa le puna mainile si grumazul in fiare si sa le tintuiasca picioarele in butuci
ca la cei osanditi, si sa nu-i dezlege inainte de a-i primi mormantul, ba nici
chiar in mormant. Nu voi ascunde nici smerirea cu adevarat vrednica de
mila si iubirea zdrobita catre Dumnezeu, caci cand vedeau acestia ca vor
purcede catre Domnul il rugau prin intiistatatorul lor, pe acel mare pastor, sa
nu-i invredniceasca pe ei de inmormantare omeneasca, ci sa fie aruncati ca
niste dobitoace, in apa raului sau sa fie lasati in tarina cutreierata de fiare.
Iar eu, vazand si auzind acestea de la ei, putin a trebuit sa nu
deznadajduiesc cunoscand nepasarea mea si asemanand-o cu greaua lor
patimire. Dar cum era si asezarea acelui loc si intocmirea lui? Insasi vederea
locului indemna la pocainta si la plans, caci cele ce altora le sunt grele si
anevoie de primit, celor ce-au cazut din virtute si din bogatia duhovniceasca
le sunt placute si usor de primit. Pentru ca sufletul care s-a lipsit de
indrazneala de mai inainte si a cazut din nadejdea nepatimirii, care a stricat
pecetea curatiei, a fost jefuit de bogatia darurilor, s-a instrainat de
mangaierea dumnezeiasca, nu numai ca primeste cu toata ravna ostenelile,
ci si pe sine se sarguieste a se ucide in chip binecredincios prin nevointa,
daca a mai ramas in el o scanteie de iubire si de frica a Domnului. Asa
faceau cu adevarat fericitii acestia. Nu-mi este necunoscut faptul, o
minunatilor, ca nevointele acestea pe care vi le-am povestit vor fi respinse
de unii, primite ca probabile de altii pe cand altora pricinuitoare de
deznadejde. Barbatul viteaz isi va lua din acestea bold si sageata de foc si,
ravna primind intru inima sa, va invinge. Cel ce este mai neputincios,
recunoscandu-si slabiciunea si dobandind indata smerenie prin osandirea de
 sine continua, va alerga si el in urma celui dintai, dar nu stiu de-l va ajunge.
Barbatul lenes nu trebuie sa asculte cele ce le-am spus, pentru ca nu cumva
deznadajduindu-se, sa risipeasca si ceea ce a lucrat pana acum, ori sa i se
intample ceea ce s-a spus in Scriptura: ''De la cel ce nu are osardie, ŗi aceea
care i se pare ca o are i se va lua.'' (Matei 25,29)
 Cand omul isi aduce aminte de pacatele sale si se pedepseste pe sine,
atunci si Dumnezeu are grija de el ca sa-l odihneasca, pentru ca Dumnezeu
se bucura ca si-a dat siesi certare pentru abaterea de la calea Lui. Caci
acesta este semnul nepatimirii. Si pe cat de mult isi sileste sufletul sau, pe
atata se inmulteste cinstirea lui din partea lui Dumnezeu.
 Cel ce se pocaieste cu adevarat, toata ziua in care plange o socoteste ca
pierduta chiar daca a savarsit alte lucruri bune in ea.
 Cel ce se plange pe sine insusi, nu se ingrijeste de plansul, de caderea
sau de ocararea altuia.
 Cainele muscat de o fiara, se manie si mai mult pe ea infuriindu-se
neasemanat mai mult pe aceasta din durerea ranii. Sa luam aminte de nu
cumva nu din curatie, ci din inrautatire, a incetat constiinta sa ne muste.
Semnul iertarii caderii sta in a te socoti pururea dator. Constiinta curata e
pricinuita de ostenelile nevointei, ca postul, privegherea, indelunga rabdare.
 Semnul iertarii nu sta intr-o liniste nepasatoare, ci intr-o grija ca esti
mereu dator sa faci ceva pentru a merita iertarea. Pacatul savarsit devine
astfel un bold de continua inaintare in cele bune. El poate fi astfel o forta de
continua sensibilizare spirituala.
 Nu e nimic deopotriva cu indurarea lui Dumnezeu, sau mai mare ca ea,
de aceea cel ce deznadajduieste s-a injunghiat pe sine. (Cel ce
deznadajduieste in mila lui Dumnezeu, s-a omorat pe sine sufleteste, caci
nu mai face nimic pentru a se ridica din rautatea pacatului pentru a inainta
in bine.)
 Semnul pocaintei pline de grija sta in a ne socoti pe noi vrednici de toate
necazurile vazute ce ni se intampla, ba inca de si mai multe.
 Regula si chip, pilda si icoana de pocainta sa-ti fie tie mai inainte
pomenitii sfinti osanditi de bunavoie si nu vei mai avea nevoie nicidecum de
vreo carte in viata ta.
 Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi si un plans de
fiecare ceas.
 Tremurarea de moarte este semnul pacatelor nepocaite. (Teama de
moarte este fireasca omului si isi are originea in neascultare).
 Dupa cum painea este cea mai necesara dintre toate alimentele, tot
astfel meditatia asupra mortii intre toate celelalte indeletniciri. Cel ce
voieste sa tina pururea in sine pomenirea mortii si a judecatii lui Dumnezeu
dar s-a predat pe sine grijilor si imprastierilor lumesti, este asemenea celui
ce inoata dar voieste sa-si ciocneasca palmele. Adevarata pomenire a mortii
taie pofta de mancare, iar cand neinfrinarea la mancare a fost stavilita cu
ajutorul smereniei, totodata sunt stavilite si patimile. Insensibilitatea inimii
intuneca mintea, iar multimea mancarurilor seaca izvorul lacrimilor. Setea si
privegherea necajesc inima, iar inima necajita varsa lacrimi.
 Aspre celor lacomi la mancare si de necrezut celor trandavi le vor fi
aceste cuvinte, dar barbatul faptuitor le va cerca cu sarguinta. Cel care le-a
cunoscut prin cercare va rade de usurinta cu care a izbandit; cel care este
insa mereu in cautare fara a trece la fapte odata, inca si mai mahnit va fi.
Inima care nu este indurerata de pacate face si mintea invartosata, adica ia
omului sensibilitatea intelegerii starii sale. Cunoasterea de sine a omului
este deci o chestie de simtire. Un om nesimtit nu se cunoaste cu adevarat.
 Cine bea mult nu poate plange.
 Mi-a povestit odata un calugar egiptean: ''Infigandu-mi pomenirea mortii
in simtirea inimii, am voit odata, determinat de o imperioasa nevoie sa dau
putina mangaiere lutului, dar am fost impiedicat de pomenirea mortii ca de
un judecator. Iar ceea ce era mai minunat, e ca voind sa alung pentru putin
timp acea pomenire, nu mi-a fost cu putinta.''
 Un altul, deseori iesea dintru sine prin aceasta cugetare asa incat facea
impresia unui lesinat sau epileptic, ba cateodata il gaseau aproape fara
suflare.
 Cei ce cugeta la moarte, adaugand neincetat frica la frica, nu se odihnesc
pana nu se va topi si insasi puterea oaselor.
 Rugandu-l mult pentru un cuvant pe cuviosul Isihie Horevitul cand era el
sa se savarseasca, numai atat am auzit de la el: ''Iertati-ma! Nimeni, de va
avea pomenirea mortii intru inima sa nu va putea sa mai pacatuiasca
vreodata!''
 Cel ce a murit tuturor, si-a adus aminte de moarte, dar cel ce este inca
legat de ele, nu inceteaza de a lucra el insusi impotriva sa. (Cei care au
descoperit lipsa de atractie si falsa plinatate a tuturor celor din lume, a
descoperit infinitatea ce-i asteapta dupa despartirea de ele prin moarte.
Perspectiva infinitatii vesnic noi a curatiei, a iubirii se deschide pentru
cineva dupa ce s-a plictisit, a obosit de monotonia pe care o poate oferi
alipirea exclusiva de lume, alipire ce pare sa aiba si ea o infinitate, dar o
infinitate in monotonia repetitiei, deci o infinitate aparenta. O infinitate care
la un moment dat devine lesinata, lipsita de interes, cand ajungi sa te saturi
de a tot acapara acelasi fel de lucruri care nu ofera nimic nou, nimic care sa
satisfaca setea de infinitatea adevarata. Infinitatea mincinoasa crapa la un
moment dat pentru spiritul saturat si dezgustat de ea si prin aceasta
crapatura tasneste din ascunzimea sa adevarata infinitate - cea a ordinii
Duhului. Aspiratia de inaintare in ea este ajutata nu numai de dorul ei, ci si
de frica continua de a ramane inlantuit prin patimi in monotonia acestei
lumi.)
 Nu te amagi nepriceputule cu gandul ca vei face maine ce -ai facut azi,
caci nu-ti va fi tie de ajuns o zi pentru a achita complet datoria ce o ai fata
de stapan. Noua oamenilor nu ne este cu putinta a petrece cu pietate o
singura zi din viata daca nu vom cugeta ca aceasta este ultima pe care o
mai apucam. Si este un lucru minunat de constatat cum unii dintre elini au
cugetat la fel atunci cand au definit filozofia ca fiind cugetarea asupra mortii
(Platon in Phaidon si Cicero in Tusculanae).
 Suprema valorificare a timpului este conditionata de intelegerea fiecarei
zile ca stand la usa vietii de dincolo - a eshatologicului. ''Carpe diem'' -
 foloseste intens ziua - ca fiind ultima ce ne poate asigura viata eterna.
Timpul este un dar de la Dumnezeu insa si o datorie de a-l umple cu fapte
daruite domnului cu sarguinta de a ne desavarsi. Nu trebuie sa pierdem nici
o clipa caci chiar de l-am folosi intreg, nu ne ajunge sa implinim toata
datoria ce ne este data odata cu el.
 Aceasta este a sasea treapta: cel ce s-a suit pe ea nu va mai pacatui
niciodata, daca e adevarat ce s-a spus: ''Adu-ti aminte de cele de pe urma
ale tale si in veac nu vei pacatui.'' (Int. I. Sirah)
 Strapungerea inimii este un chin neincetat al constiintei care primeste
improspatarea ravnei.
 Mustrarea constiintei este uitarea firii, devreme ce printr-insa cineva ''a
uitat sa-si manance painea sa''. Pocainta este lipsirea neintristata de toata
mangaierea trupeasca.
 Plansul sau strapungerea inimii este o marturisire a pacatelor facuta de
minte lui Dumnezeu, un dialog nevazut neincetat si indurerat in care
sufletul isi recunoaste necontenit pacatele in fata lui Dumnezeu. Sufletul
este atat de concentrat in aceasta marturisire indurerata, ca uita sa
manance, biruind trebuintele firii.
 Celor care voiesc a spori in fericita plangere le sunt doua virtuti:
infranarea in toate si tacerea buzelor; celor desavarsiti: smerita cugetare,
setea de necinstiri, foamea de bunavoie, de necazuri, neosindirea celor ce
pacatuiesc si nemarginita mila pentru cei ce gresesc.
 Tristetea pentru starea degradanta este atat de mare, ca cel ce o traieste
nu mai simte tristetea pentru lipsa mangaierilor sau placerilor trupesti.
 Cand ai ajuns la plans, tine-l cu toata taria caci inainte de a se imbiba in
tine, usor ti se rapeste. Si este topit ca ceara de tulburari, de griji trupesti,
de placeri si mai ales de multa vorbarie si de glume usuratice.
 Plansul, predispozitia pentru plans dispare usor inainte de a ti se face o
calitate a firii, de a castiga intreaga ta fiinta calitatea plansului, care nu este
decat dorul intens dupa viata in Dumnezeu.
 Daca nimic nu-i sunt mai potrivit smereniei decat lacrimile, nimic nu i se
impotriveste acesteia ca rasul. (Smerita cugetare este rugaciunea
necontenita cu lacrimi si cu durere caci aceasta chemand pe Dumnezeu
pururea in ajutor, nu lasa pe om sa se increada nebuneste in puterea si
intelepciunea sa, nici sa se inalte fata de altii caci acestea sunt boli cumplite
ale patimii mandriei.)
 Staruie plin de cutremur in cererea rugaciunii in fata Judecatorului ca un
vinovat ca sa stingi cu infatisarea din afara si cu starea dinauntru mania
Dreptului Judecator. Caci nu poate sa treaca cu vederea sufletul care sta plin
de durere in fata Lui si daruieste osteneli celui neostenit.(Sufletul ce se
pocaieste, cere neincetat iertare Judecatorului, cum cere vaduva din
Evanghelie. El nu osteneste in aceasta cerere de la Cel ce nu se osteneste -
plictiseste - de a-l auzi. Lui Dumnezeu ii face placere ca acest dialog de
intensa simtire a sufletului cu El sa dureze neincetat. Starea sufletului ce se
pocaieste este starea de rugaciune, luarea aminte cu evlavie, cu
 strapungere si cu durere insotita de marturisirea pacatelor cu suspine
negraite.)
 Sa nu faci ca cei care, ingropand mortii, odata ii bocesc si apoi
benchetuiesc in urma lor, ci sa fii asemenea celor condamnati la spart piatra
care in fiecare ceas sunt biciuiti de catre soldati.
 Cel care uneori plange iar alteori se desfateaza si rade este asemenea
celui ce alunga cu paine cainele iubitor de placeri si care in felul acesta face
impresia ca-l goneste, pe cand prin fapta sa il indeamna a starui inainte.
(Inima iubitoare de placeri este temnita si lant in vremea mortii, iar cea
iubitoare de durere s-a dezlegat de cele ale lumii, caci acestea nu-i mai fac
placere, s-a deschis orizontul ceresc al celor duhovnicesti dupa care a nazuit
cu durere.)
 Nu suntem chemati, o prieteni, aici la nunta, cu adevarat nu; ci Acela
care ne-a chemat aici, ne-a chemat pentru a ne plange pacatele noastre.
 Sa-ti fie intinderea in pat chip al zacerii tale in mormant si vei dormi mai
putin.
 Desfatarea de la masa sa-ti aduca aminte ca tu insuti vei servi drept
hrana viermilor si nu te vei mai imbuiba. Nici cand te impartasesti de
bautura apei, sa nu uiti de setea provocata de acea vapaie vesnica si
negresit vei sili firea la cumpatare. Cand suferim necinstirea cinstita a
indrumatorului care ne mustra, ne umileste si ne pedepseste, sa avem in
minte infricosata sentinta a Marelui Judecator. Prosteasca tristete si
amaraciune ce s-a semanat intre noi, cu blandetea si rabdarea o vom ucide
ca si cu un palos cu doua ascutisuri.
 Seara, la culcare si cand te scoli, fii mereu cu gandul la focul cel vesnic si
nu vei mai fi stapanit de lenevie in randuiala ta.
 Sa te indemne la plans chiar haina ta caci toti cei ce-i plang pe morti se-
mbraca-n negru.
 De nu poti plange, ar trebui sa plangi tocmai pentru ca nu ai acest dar;
daca insa plangi - mai mult ar trebui sa versi lacrimi pentru ca prin pacatele
tale ai cazut din starea inalta in cele mai de jos, asemanandu-te
dobitoacelor.
 Am vazut picaturi mici ca de sange, varsat cu durere si am vazut curgand
valuri de lacrimi fara nici o remuscare. Eu judec pe cei ce se ostenesc mai
mult dupa durerea lor si nu dupa lacrima si cred ca si Dumnezeu la fel.
 Celor care voiesc sa petreaca in durerea inimii si in plans nu li se cuvine a
teologhisi caci de se vor indeletnici cu aceasta, cu siguranta vor pierde
lacrimile. Cel ce vorbeste despre Dumnezeu se aseamana celui ce sade in
scaunul judecatoresc, pe cand cel ce plange, se aseamana celui ce petrece
in sac deasupra gunoiului. De aceea, cred, a si raspuns David cel care desi
plangea, era totusi invatator si intelept, celor care l-au intrebat: ''Cum voi
canta cantarea Domnului in pamant strain?'' (Psalmi 136,4) adica in
pamantul impatimirii.
 Strapungerea face sufletul ca un burete moale si umed din care curge
apa lacrimilor, iar aceasta care iese din suflet spala murdaria pacatelor asa
cum apa spala murdaria unei haine dupa ce o inmoaie.
 Pe langa strapungerea pe care o producem noi prin sarguinta si
gandurile noastre, mai este si cea care se misca de la sine, sau cea care e
miscata de Dumnezeu. Aceasta este mai mare decat cea produsa de
puterile noastre.
 Numai in Dumnezeu se poate plange cu plansul curat, dar in Dumnezeu
nu poate plange decat cel ce voieste ceea ce voieste Dumnezeu. De aici se
vede ca intalnirea cu Dumnezeu se infaptuieste in stare de plans, de adanca
induiosare. Plansul este un dar al lui Dumnezeu, al intalnirii cu iubirea Lui.
Din nou se face vadit caracterul personal al lui Dumnezeu Care ne da
puterea sa plangem facandu-ne sa simtim iubirea Lui fata de noi. Intalnirea
este o intalnire pricinuitoare de o simtire pana la lacrimi.
 Cei ce-au dobandit plansul intru simtirea inimii si-au urat insasi viata lor
ca una ce e plina de osteneala, pricinuitoare de lacrimi si de dureri. Iar de la
trupul lor s-au intors ca de la un dusman.
 Cand vedem la cei ce par sa planga dupa Dumnezeu manie si mandrie,
sa socotim lacrimile lor potrivnice lui Dumnezeu caci ''ce partasie are
intunericul cu lumina?'' (II Cor. 6,15)
 Rodul strapungerii mincinoase este inchipuirea de sine, iar al celei
adevarate este mangaierea. Precum focul topeste trestia, asa lacrima
topeste toata intinaciunea vazuta si gandita.
 Parintii afirma ca este greu a deosebi, mai ales la incepatori care sunt
lacrimile adevarate, acest lucru fiind acoperit de multe obscuritati si
aparente. Ca ei spun ca lacrimile pot sa izvorasca din felurite pricini: din
fire, de la Dumnezeu, din necazuri, din curvie, din laudare, din slava
desarta, din dragoste, etc. Dupa ce prin frica de Dumnezeu ne-am scuturat
de toate falsele pricini a lacrimilor, sa cautam a ne agonisi si lacrimile curate
si sincere ale cugetarii la moarte, deoarece in acestea nu se afla nici
inselaciune nici mandrie, ci dimpotriva, ele ne curata, ne sporesc dragostea
fata de Dumnezeu, ne spala de pacate si ne elibereaza de patimi.
 Nu crede izvoarelor de lacrimi inainte de curatirea desavarsita caci nu are
crezare vinul stors de curand din teascuri.
 Cel ce calatoreste in plansul neincetat dupa Dumnezeu nu inceteaza a
praznui in fiecare zi, dar cel ce este intr-o permanenta sarbatoare; poate
tocmai de aceea bunul acela plangator a spus suspinand: ''Scoate din
temnita sufletul meu.'' (Psalmi 141,7) ca sa se bucure in lumina Ta negraita.
 Am vazut la unii plans si am vazut la altii alt plans din neputinta
plansului. Acestia desi il au, se simt ca si cum nu-l au si prin nestiinta lor cea
buna raman nejefuiti de el. Ei sunt cei despre care s-a zis: ''Domnul
intelepteste orbii''. (Psalmi 145,8)
 Precum vaduva care si-a pierdut barbatul, avand un fiu unul nascut, il are
dupa Dumnezeu numai pe el spre mangaiere, asa si sufletul care a cazut nu
are alta mangaiere in vremea iesirii decat neplacerile gatlejului, (postul) si
lacrimile. Nu vor canta unii ca acestia niciodata, nici nu vor salta in cantece
de veselie caci ele sunt pagubitoare plansului. Iar de vei incerca sa chemi
plansul prin ele, el se va departa si mai mult de la tine caci plansul este
durerea imbibata intr-un suflet invapaiat. El s-a facut in multi inainte
 mergator al fericitei nepatimiri, facand materia usor de stapanit curatind-o si
subtiind-o.
 Lacrimile nascute din amintirea mortii au nascut frica, iar dupa frica ce
naste lipsa de frica, se iveste bucuria.
 Unui osandit care si-a primit sentinta la moarte nu-i mai arde sa
priveasca spectacole de teatru. Cel ce plange cu adevarat, nu va mai lua
seama vreodata la desfatare, marire, manie ori la furie. Plansul constituie
durerea profunda a sufletului ce s-a pocait, care adauga zilnic durere peste
durere, fiind ca si femeia in durerile nasterii.
 Plansul neincetat naste obisnuinta (dispozitia permanenta a sufletului)
trecand apoi la simtirea inimii si cu greu ne mai poate fi luat. Oricat de mari
ne-ar fi virtutile pe care le practicam, ele sunt zadarnice, false si trecatoare
daca nu dobandim inima indurerata.
 Sunt patimi care seaca izvoarele lacrimilor si sunt altele care nasc in ele
(in izvoarele lacrimilor) noroi si serpi. Datorita celor dintai s-a impreunat Lot
in mod nelegiuit cu fiicele sale; datorita celorlalte a cazut diavolul din cer.
(Materiile care usuca in noi izvoarele sunt vinul, stapanirea si cinstirea fara
de masura, caci acestea doua din urma inalta cugetul prin care a cazut si
diavolul.)
 De multe ori insasi pustietatile aspre si deprimante sau austeritatea
chiliei sa indemne mintea noastra la strapungere. Sa te incredinteze despre
aceasta Iisus, Ilie si Ioan, care se rugau in singuratate. (Si locul ajuta mult si
inlesneste lucrarea virtutii.)
 De multe ori un singur cuvant a risipit plansul, dar este de mirare ca un
singur cuvant l-a adus iarasi.
 Nu vom fi invinuiti, o, prieteni, la iesirea sufletului ca n-am savarsit
minuni, nici ca n-am teologhisit, ori ca n-am fost vazatori; dar vom da
negresit socoteala lui Dumnezeu ca n-am plans!
 A fost a saptea treapta: cel ce s-a invrednicit de ea sa ma ajute si pe
mine, caci si el a fost ajutat sa spele prin aceasta petele acestui veac.
 Unul din mijloacele de penitenta, inainte, era si petrecerea in preajma
gunoaielor urat mirositoare cf. Iov.
 Nimeni vietuind in pacate sa nu deznadajduiasca de sine, stiind ca
plugaria schimba soiurile plantelor, iar ingrijirea sufletului prin virtute poate
birui boli de tot felul.
 Exista o deznadejde din multimea de pacate, din povara constiinte, a
intristarii de nesuportat si din pricina coplesirii sufletului din pricina multimii
ranilor, si o scufundare a lui in adancul deznadejdii sub greutatea acestora.
Si exista o deznadejde care ni se intampla din mandrie si din inchipuirea de
sine, din pricina ca socotim caderea ce ni s-a intamplat sub demnitatea
noastra. Cine ia seama, va afla in acestia aceasta stare: cel dintai se preda
pe sine nepasarii, cel ce-al doilea nu mai are nadejde in nevointa, ambele
fiind vatamatoare, pentru ca pe unul obisnuieste sa-l tamaduiasca
infranarea si buna nadejde, iar pe al doilea smerenia si neosindirea
celorlalti.
versiune cu diacritice - aici

Pocainta

 Cine se obisnuieste cu amanarea greu mai scapa de aceasta obisnuinta;

cine se opreste din urcus, a cazut in aceiasi clipa mai jos de unde este. Cel
ce cedeaza lenei devine robul ei, isi slabeste libertatea sau stapanirea
asupra lui insusi.
 N-am ajutat pe om in clipa in care a trebuit, l-am putea pierde, fiecare
clipa impune o datorie unica pentru veci pe care n-o mai poti indeplini
altadata. Fiecare clipa s-a dat cu rostul ei unic de la Dumnezeu avand o
insemnatate pentru vesnicie.
 O clipa poate fi cea din urma, in alt sens sa cugetam ca orice ceas ar
putea fi ceasul din urma al vietii noastre moarte si deci, ceasul trezirii
noastre din moarte la viata daca auzim glasul celui in stare sa ne trezeasca
la o existenta responsabila, sa ne faca treji ca sa ne dam seama ca existam.
De nu ne vom deschide urechea sufletului la acest glas de acum ne vom
obisnui sa nu-l mai auzim niciodata ramanand deci in moarte definitiv
facand din aceasta clipa in sens contrar, clipa noastra cea din urma. Cine
''intra in chilie'' sau in intimitatea sensibila cu Dumnezeu parasind alipirea
de lucrurile moarte, a trait in momentul acela si traieste tot timpul cat
ramane in aceasta stare ceasul din urma in sens bun.
 Gandeste-te ca putina vreme vom petrece in lume!
 Cine urca, o face pentru ca aude glasul Domnului care-l cheama, insa cel
ce se obisnuieste sa nu dea toata atentia poruncii lui Dumnezeu indata ce o
aude asteptand sa i se spuna a doua oara, sa i se dea un nou semn mai
accentuat, pierde sensibilitatea receptiva a inimii, incepe sa se toceasca, sa
se sclerozeze spiritual, moare. Cade din simtirea planului dumnezeiesc care-
l face liber, din planul vibrant al duhului in cel al automatismului naturii
incetand sa mai fie el insusi. Se afirma iarasi importanta lui acum si al lui
astazi, necesitatea de a implini in aceasta clipa ceea ce cere Dumnezeu in
ea. Fiecare clipa ne este data pentru a o umple cu implinirea datoriei
noastre legate de ea pentru a imprima in noi ceea ce ne cere si Dumnezeu
Insusi ne spune in ea ce datorie avem de implinit in ea.
 Sa nu ne cheltuim, frate, zilele noastre in imprastiere, ci sa castigam
plansul plin de lacrimi ca sa dobandim fericirea.
 Asteapta ziua iesirii si te vei usura de plictiseala!
 Prin pastrarea amintirii mortii omul se gandeste ca este muritor, iar cel
muritor nu este vesnic, iar cel ce stie ca nu este vesnic paraseste de
bunavoie cele ale veacului acestuia.
 Adu-ti aminte ca vom parasi fara voie lumea si ca viata noastra nu este
lunga caci ce este viata omului? N-avem catusi de putin siguranta ca vom
 trai pe lumea aceasta nici de dimineata pana seara. Sa parasim dar atunci
cu voia lucrurile de aici alegandu-ne mai degraba negrija de lucrurile
pamantesti cei ce dorim sa ne aratam fetei lui Dumnezeu. Grabeste-te,
paseste repede ''pana ce e ziua'' inainte de a cadea noaptea in care vor
plange cei nepasatori si lenesi cautand atunci in zadar a se pocai. Afla ca
timpul nu se va lungi iar cand va veni ceasul sa ne temem de ziua si de ora
aceea infricosatoare in care nu vom mai avea indurare caci cine s-a rugat lui
si a fost auzit? Sa ne temem de ziua aceea infricosatoare in care nu vom mai
avea ca aparator nici frate nici rudenie, putere, bogatie sau slava. Acolo va fi
singur omul cu faptele lui. Sa vindem lucrurile stricacioase care ne atrag in
adancul fara fund cumparandu-ne in schimb haina de nunta. (''ceasul care
va veni'' este ceasul prin excelenta, ceasul cel din urma in care sunt
concentrate toate ceasurile traite anterior si dupa care nu vom mai avea nici
un ceas al hotararilor noi.)
 Fii ascultator si smerit cerandu-ti socoteala pentru ce-ai facut in fiecare
zi. Sa nu-ti scape vreo clipa de sub stapanire, sa nu ti se intample in vreo
clipa ceva ce n-a fost sub atentia ta. Sa nu-ti rapeasca diavolul clipele date
tie spre cresterea ta. Nu lasa vreun ''acum'' sa treaca nefolosit; sa nu
amanam implinirea a ceea ce ni se cere in acest moment caci prin aceasta
ne obisnuim sa tot amanam. Fa fapta buna pe care ti-o cere situatia chiar in
acel moment. Tot timpul si spatiul sunt imprimate de un imperativ moral.
Faptul ca fiecare moment al timpului si al persoanei isi are unicitatea lui sau
se cere umplut de ceea ce este de trebuinta in acel moment arata ca nici
momentele timpului nici implinirile persoanei nu sunt destinate sa se
topeasca intr-o esenta indistincta ci isi au ecoul lor prelungit si unic ca
multumire sau osanda in eternitatea persoanei. Trebuie sa mai vedem si
ceea ce nu este potrivit sa facem intr-un moment dat, la aceasta ajutandu-
ne discernamantul.
 Intrebarile arata si ele o nemultumire a omului cu starea in care se afla,
deci o vointa de trecere peste ea, de iesire din ea. Este framantare spre
viata nu o impacare cu nesimtirea patimasa.
 Cel ce plange din durere pentru pacatele sale isi inmoaie fiinta, intra cu
adevarat in comunicare cu Dumnezeu si cu semenii, a iesit din starea rigida
si egoista a pacatului - este un om nou. S-a spalat, a inlaturat rugina care-l
invartosa si-i acoperea fata adevarata de om adevarat, comunicativ. S-a
facut un om simtitor care nu mai poate continua viata nesimtita in pacat.
 Este necesara o comunitate de ganduri pentru sanatatea trupeasca a
omului. Omul nu este sanatos cand se inchide in sine, aceasta o arata
caracterul interpersonal al omului. Dar este necesar ca gandurile mele sa fie
comune nu pentru a le sustine, ci pentru a le lepada. Adica trebuie lepadate
gandurile care sustin egoismul si nu se pot lepada decat comunicandu-le
altuia cu scopul hotarat al lepadarii. Cel caruia le comunici trebuie sa-ti
devina un sot de comuniune. Nu ma pot lepada de egoism daca nu intru in
comuniune cu altul caci numai unei alte constiinte ma pot descarca
aratandu-i ca parasesc egoismul. Cel ce nu simte ticalosiile sale ca pacate si
se lauda cu ele este nesimtit si cinic - acesta nu mai poate iesi din ele. Dar
nici cel ce le recunoaste glumind nu le simte cu adevarat si ca atare nu se
poate lepada de ele. Adevarata simtire a lor este impreunata cu o adanca
 nemultumire si cu o mare suferinta pentru ele, acesta este inceputul
adevarat al schimbarii prin pocainta si strapungere a inimii.
 Tocirea sau nesimtirea inimii, orbirea mintii sunt unite intre ele.
Nesimtirea inimii este legata de neintelegerea valorii celorlalti oamenii, a
necunoasterii lui Dumnezeu si a sensului vietii pe care-l lumineaza
cunoasterea Lui.
 Semnul iertarii pacatelor il are cineva in aceea ca le uraste si nu le mai
face, caci cata vreme mai cugeta la ele si inima lui are placere de ele, este
semn ca inca nu i s-au iertat, ci este inca tinut de ele. (Ţi s-au iertat
pacatele cand ai cerut cu adevarat iertare pentru ele si ai cerut cu adevarat
iertare pentru ele cand nu-ti mai place sa persisti in ele ci te dezgusta
provocandu-ti repulsie, deci nu mai vrei sa le savarsesti in continuare. Daca
inca iti place sa le faci inseamna ca sunt inca intiparite in fiinta ta, ca n-au
fost catusi de putin sterse de acolo pentru ca n-ai voit cu putere sa ceri sa ti
se stearga cu adevarat. Nu ti se iarta un pacat daca continui sa fii atasat de
el.)
 Invartosarea inimii este de fapt ca un somn foarte adanc, o mare
nesimtire. Jigneste pe altul fara sa simta durerea ce i-o pricinuieste.
Invartosarea este ca o piele sau ca o panza de ghimpi pusa peste inima
facand-o pe de o parte nesimtita, pe de alta inteapa cu ghimpii ei pe altii.
Aceasta insa ii provoaca si lui suferinta caci i se raspunde si lui cu aceiasi
moneda.
 In tot lucrul trebuie sa ai nemultumire de sine caci chiar de vei face cer
nou si pamant nou, nu poti fi fara de grija!
 Prezenta mortii iminente in mintea noastra sa sprijine cugetul tau, caci
este ascunsa de tot omul. Sa ne sarguim sa facem bine inainte sa fim luati
de aici caci nu stim in ce zi ni se va face chemarea.
 Perseverarea, incapatanarea, cantonarea in rau cu toate greutatile si
impedimentele ce se nasc din aceasta, sporeste raul din noi caci
invartoseaza tot mai mult fiinta noastra si acesta este raul cel mai mare. El
ne dezobisnuieste de a ne mai pocai, de a ne mai pare rau, de a ne inmuia,
cu toate greutatile si suferinta ce decurge din aceasta stare. Aceasta ne
face sa intelegem iadul vesnic sau chinul vesnic in care te chinuiesti in
rautate, in mandrie fara sa mai ai puterea de a scapa de ele prin pocainta.
Intunericul cel mai dinafara - singuratatea extrema in afara oricarei
comunicari cu viata ce-ti vine din legatura de iubire cu altii si cu Dumnezeu
- supremul izvor al iubirii. Viermele care secreta venin - mandria care
secreta veninul incapatanarii chinuitoare si te roade mereu. Scrasnirea
dintilor - de scarba, dar si de gol, de plictiseala, de incapatanare.

Rabdare, suferinta

 Necazul pe care il rabzi cu buna intelegere te va face sa-i afli rodul in

vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)39
 Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39
 Daca te ingrijesti de rugaciune, pregateste-te impotriva navalirii dracilor
si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice
si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)39
 Pregateste-te ca un luptator incercat. De vei vedea fara de veste vreo
nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa impotriva ta, sau
lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo
forma uracioasa si sangeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept,
marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai.
(Evagrie Ponticul)39
 Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie in cele
neplacute nu va fi lipsit nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39
 Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri,
strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gandul, zicand
catre Dumnezeu: ''Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti'' si cele
asemenea. In vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea
scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul)39
 Nu te teme de nalbitori. Caci desi lovesc calcand si usca intinzand, prin
acestea se fac vesmantul stralucitor. (Evagrie Ponticul)39
 Inima invartosata este poarta de fier zavorata inaintea cetatii; iar celui
ce patimeste raul si este stramtorat i se deschide de la sine, ca si lui Petru.
(Marcu Ascetul)39
 Cel nedreptatit de oameni scapa de pacat si pe masura mahnirii sale
afla sprijin impotriva lui. (Marcu Ascetul)39
 Cel ce crede in rasplata lui Hristos pe masura credintii sale rabda
bucuros toata nedreptatea. (Marcu Ascetul)39
 Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc, ii inspaimanta pe
draci; iar cei ce lupta cu cei dintai, e ranit de cei de al doilea. (Marcu
Ascetul)39
 E mai bine sa fim batjocoriti de oameni decat de draci; dar cel placut lui
Dumnezeu pe amandoi i-a biruit. (Marcu Ascetul)39
 Ocara de la oameni aduce intristare inimii, dar se face pricina de curatie
celui ce o rabda. (Marcu Ascetul)39
 Intamplarea dureroasa face pe intelept sa-si aduca aminte de
Dumnezeu si intristeaza pe masura ei pe cel ce a uitat pe Dumnezeu.
(Marcu Ascetul)39
 Orice suferinta fara voie sa te invete sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; in
acest caz nu-ti va lipsi prilejul spre pocainta. (Marcu Ascetul)39
 Gandeste-te la sfarsitul oricarui necaz fara voie si vei afla in el pieirea
pacatului. (Marcu Ascetul)39
 Oricata batjocura va rabda cineva pentru adevarul lui Hristos, va primi
insutita slava de la multime. Dar mai bine este a face binele pentru cele
viitoare. (Marcu Ascetul)39
 Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar,
asa celor cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci
leacurile acestea pe cei dintai urmeaza ii face sanatosi, iar pe ceilalti ii
pregatesc spre pocainta. (Marcu Ascetul)39
 Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar,
asa celor cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci
leacurile acestea pe cei dintai urmeaza ii face sanatosi, iar pe ceilalti ii
pregatesc spre pocainta. (Marcu Ascetul)39
 Necazurile de acum pune-le alaturea cu bunatatile viitoare si nicicand
descurajarea nu-ti va molesi nevointa. (Marcu Ascetul)39
 Primeste impletirea celor bune si a celor rele, cu gand egal; si
Dumnezeu va netezi neegalitatile dintre lucruri. Neegalitatea gandurilor
aduce schimbarile starilor proprii. Caci Dumnezeu a randuit in chip potrivit
ca sa vie dupa cele de voie cele fara de voie. (Marcu Ascetul)39
 Roaga-te sa nu-ti vie incercare; iar cand vine, primeste-o ca pe a ta, nu
ca pe una straina. (Marcu Ascetul)39
 Nu socoti ca orice necaz vine peste oameni din pricina pacatelor, pentru
ca sunt unii bine placuti si totusi incercati. E drept ca s-a scris: ''Necuviosii
si nelegiuitii vor fi prigoniti''. Dar tot asa s-a scris: ''Cei ce voiesc sa traiasca
cucernic in Hristos, prigoniti vor fi''. (Marcu Ascetul)39
 Incercarile care ne vin pe neasteptate ne invata cu bun rost, sa fim
iubitori de osteneala si ne atrag, chiar daca nu vrem, la pocainta. (Marcu
Ascetul)39
 Necazurile care vin asupra oamenilor sunt roadele pacatelor proprii. Iar
daca le rabdam prin rugaciune, ne vom bucura iarasi de venirea lucrurilor
bune. (Marcu Ascetul)39
 Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne
urasc, dupa cuvantul Domnului. (Marcu Ascetul)39
 Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel
neinvinovatirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii. (Marcu
Ascetul)39
 Daca vei intelege ce zice Scriptura, ca ''in tot pamantul stapanesc
judecatile lui Dumnezeu'', orice intamplare ti se va face invatator spre
cunostinta de Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39
 Cand suferi vreo ocara de la oameni, cugeta indata la slava ce-ti va veni
de la Dumnezeu. Si ocara te va lasa neintristat si netulburat; iar slava
credincios si nesupus osandei, cand va veni. (Marcu Ascetul)39
 Precum cei ce plutesc pe mare rabda cu placere arsura soarelui, la fel
cei ce urasc pacatul iubesc mustrarea. Pentru ca cea dintai se impotriveste
vantului, cea de-a doua patimilor. (Marcu Ascetul)39
 Cand sufletul care a pacatuit nu primeste necazurile ce vin asupra-i,
atunci ingerii zic despre el: ''Am doftorit Babilonul si nu s-a vindecat''.
(Marcu Ascetul)39
 Cel ce este nedreptatit de cineva si nu cere de la cel ce l-a nedreptatit
ceea ce i se datoreaza, crede, cu privire la partea aceea, lui Hristos, si va
lua insutit in veacul acesta si va mosteni viata vesnica. (Marcu Ascetul)39
 Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar
daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele. (Marcu
Ascetul)39
 Daca vrei sa-ti amintesti neincetat de Dumnezeu, nu respinge necazurile
ca nedrepte, ci rabda-le ca pe unele ce vin dupa dreptate. Caci rabdarea lor
trezeste si invioreaza amintirea prin fiecare intamplare. Iar respingerea lor
micsoreaza durerea si osteneala spirituala a inimii si prin aceasta produce
uitarea. (Marcu Ascetul)39
 Nu te bucura cand faci bine cuiva, ci cand rabzi dusmania care urmeaza,
fara a pune la inima raul. Caci precum urmeaza noptile zilelor, asa urmeaza
rautatile binefacerilor. (Marcu Ascetul)39
 In durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la
pocainta pe cel ce le rabda si izbaveste de muncile vesnice. (Marcu
Ascetul)39
 Intamplarile dureroase vin asupra noastra pentru pacatele facute mai-
nainte, fiecare greseala aducand dupa sine ceea ce se leaga de firea ei.
(Marcu Ascetul)39
 Cel ce cunoaste si stie adevarul nu se marturiseste lui Dumnezeu prin
amintirea celor savarsite, ci prin rabdarea celor ce vin pe urma asupra lui.
(Marcu Ascetul)39
 Cand respingi durerea si ocara, nu fagadui ca te vei pocai prin alte
virtuti. Caci slava desarta si fuga de dureri obisnuiesc sa slujeasca pacatului
chiar si prin cele de-a dreapta (prin virtuti). (Marcu Ascetul)39
 Cel ce primeste reaua patimire si necinstea pentru adevar umbla pe
calea apostolilor, luand crucea si incingandu-se cu lanturi. Iar cel ce
incearca sa aiba grija de inima sa fara acestea, rataceste cu mintea si cade
in ispitele si cursele diavolului. (Marcu Ascetul)39
 Cel ce voieste sa inlature relele viitoare e dator sa poarte cu placere pe
cele de acum. Caci astfel impacandu-se intelepteste cu lucrurile, va ocoli
prin dureri mici pedepse mari. (Marcu Ascetul)39
 Cel ce se impotriveste necazurilor se razboieste fara sa stie cu porunca
lui Dumnezeu. Iar cel ce le primeste intru cunostinta adevarata, acela rabda
pe Domnul, cum zice Scriptura. (Marcu Ascetul)39
 Dupa ce a venit incercarea, nu intreba de ce, sau prin cine a venit, ci
cum sa o porti cu multumire, fara intristare si fara pomenirea raului. (Marcu
Ascetul)39
 Daca Petru n-ar fi ramas fara izbanda in pescuitul de noapte, nu ar fi
izbandit in cel de zi. Si daca Pavel nu si-ar fi pierdut vederea ochilor, nu ar fi
castigat-o pe cea a mintii. Iar daca Stefan nu ar fi fost batjocorit ca hulitor,
nu ar fi vazut pe Dumnezeu, cand i s-au deschis cerurile. (Marcu Ascetul)39
 Precum lucrarea pentru Dumnezeu e virtute, asa necazul impotriva
asteptarii se numeste incercare. (Marcu Ascetul)39
 Tot necazul vadeste aplecare vointei, dandu-i acestuia prilej sa incline
fie la dreapta, fie la stanga. De aceea necazul ce se intampla sa vina se
numeste incercare, dand celui ce se impartaseste de el cunostinta voilor
sale ascunse. (Marcu Ascetul)39
 De vrei sa nu fii muncit de ganduri rele, primeste umilirea sufletului si
necazul trupului. Iar aceasta nu numai in parte, ci in toata vremea, locul si
lucrul. Cel ce se lasa povatuit de buna voie prin necazuri, nu va fi stapanit
de gandurile fara de voie. Iar cel ce nu primeste pe cele dintai, va deveni,
chiar daca nu vrea, robul celor de al doilea. (Marcu Ascetul)27 39
 Daca esti nedreptatit si ti se inaspreste inima, nu te intrista, caci cu bun
rost a fost pus in miscare ceea ce ti s-a intamplat. Ci bucurandu-te, alunga
gandurile care rasar, stiind ca, biruindu-le de la primul atac, va fi biruit
impreuna cu ele si raul dupa ce a fost pus in miscare; dar daca gandurile
continua sa se miste, si raul sporeste. (Marcu Ascetul)39
 Toata incercarea se aseamana cu un targ: cel ce stie sa faca negustorie
castiga mult; iar cel ce nu stie sufera paguba. (Marcu Ascetul)39
 Cel ce nu se lasa povatuit de poruncile si de indemnurile Scripturii va fi
manat inainte de biciul calului si de boldul asinului. Iar de se va impotrivi si
acestora, i se vor strange falcile in zabale si frau. (Marcu Ascetul)39
 Definitia rabdarii: staruinta neincetata de a vedea cu ochii intelegerii pe
Cel nevazut, ca vazut. (Diadoh al Foticeii)39
 Cand din pricina unor boli trupesti ce ni se intampla, ne scarbim de noi
insine, trebuie sa stim ca sufletul nostru este inca rob poftelor trupului. De
aceea doreste el fericire pamanteasca si nu vrea sa se desparta de
bunatatile vietii, ci socoteste un mare neajuns sa nu se poata folosi, din
pricina bolilor, de frumusetile vietii. Dar de va primi cu multumire supararile
bolii, va cunoaste ca nu e departe de hotarele neprihanirii. Drept aceea,
atunci si moartea o asteapta cu bucurie, ca fiind mai degraba pricina a
vietii adevarate. (Diadoh al Foticeii)39
 Precum ceara, daca nu e incalzita si inmuiata multa vreme, nu poate
primi pecetea intiparita in ea, asa si omul nu poate primi pecetea virtutii lui
Dumnezeu, daca nu e cercat prin dureri si neputinte. De aceea zice Domnul
catre dumnezeiescul Pavel: ''Iti este de ajuns harul Meu. Caci puterea Mea
in neputinte se desavarseste''. Dar insusi Apostolul se lauda zicand: ''Cu
mare placere, deci, ma voi lauda intru neputintele mele, ca sa se
salasluiasca intru mine puterea lui Hristos''. Dar si in Proverbe s-a scris: ''Pe
care-l iubeste Domnul, il cearta, si bate pe tot fiul pe care-l primeste''.
Apostolul numeste neputinte napustirile vrajmasilor crucii, care se
intamplau necontenit lui si tuturor Sfintilor, ca sa nu se inalte, cum insusi
zice, de bogatia covarsitoare a descoperirii, pazind prin desele umiliri, cu
evlavie, darul dumnezeiesc. Iar noi numim neputinte gandurile rele si
slabiciunile trupesti. Caci atunci trupurile Sfintilor ce se nevoiau impotriva
pacatului, fiind predate batailor aducatoare de moarte si altor felurite
chinuri, erau cu mult deasupra patimilor intrate in firea omeneasca prin
pacat. Dar acum bisericile avand pace multa din mila Domnului, trebuie sa
fie cercat trupul celor ce se nevoiesc pentru evlavie cu multe slabiciuni, iar
sufletul cu ganduri rele. Aceasta se intampla mai ales celor in care
cunostinta lucreaza intru multa simtire si incredintare, ca sa fie feriti de
 toata slava desarta si mandria, si sa poata primi, cum am zis, cu multa
smerenie, pecetea frumusetii dumnezeiesti, dupa Sfantul care zice: ''
insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne''. Deci trebuie sa
rabdam cu multumire voia Domnului. Caci in felul acesta ni se va socoti
drept a doua mucenicie necontenita suparare din partea bolilor si lupta cu
gandurile dracesti. Caci cel ce zicea atunci sfintilor mucenici prin acele
capetenii nelegiuite sa se lepede de Hristos si sa doreasca slava lumeasca
spune si acum neincetat aceleasi lucruri robilor lui Dumnezeu. Cel ce
aducea atunci chinuri peste trupurile dreptilor si ocara cumplit pe cinstitii
dascali prin cei ce slujeau socotintelor sale diavolesti, aduce si acum
felurite patimiri marturisitorilor evlaviei, impreuna cu multe ocari si umiliri,
mai ales cand acestia ajuta cu multa putere saracilor ce sufera pentru slava
Domnului. De aceea trebuie sa ne implinim mucenicia constiintei noastre cu
multa hotarare si rabdare, inaintea lui Dumnezeu. Caci ''rabdand, zice, am
asteptat pe Domnul, si a cautat spre mine''. (Diadoh al Foticeii)39

versiune cu diacritice - aici

Rasul

 Inceputul pieirii monahului este rasul si lipsa fricii. Cand te vezi stapanit
de ras, cunoaste-te in adancul relelor si in adancul iadului. Rasul scoate
afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci topeste toate virtutile. Rasul
intristeaza Duhul, corupe trupul, vatama sufletul, intuneca intelegerea,
scufunda in noroi constiinta, inaspreste si impietreste inima, face rugaciunea
neprimita. (Rasul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de
neobservare a insuficientelor proprii, a neimplinirii datoriilor fata de
Dumnezeu si de altii.) Monahul pricinuitor de ras (glumet) este urat in fata
lui Dumnezeu, privit cu scarba de ingeri, gol de toata virtutea, imbracat in
rusine, unealta a diavolului si vatra a mortii. Rasul este dusmanul infranarii
si prietenul demonilor, desfranarii, rusine, osanda a celui castigat de el.
(Rasul nu vede realitatea profunda si grija de-a ramane in unirea cu ea, de a
inainta spre ea si in ea.) Rasul risipeste sufletul si aduce caderea grabnica a
trupului, dispretuieste pacea si se bucura de lupte intre oameni. Glumetul
cauta moartea si doreste pierzarea; el isi pregateste chinurile vesnice si
grabnica pieire. (viata redusa la cele ale lumii si la cele placute ei, se simte
bine in monotonia lumii, echivalenta cu moartea spirituala; el acopera
aceasta monotonie, dar cat timp va putea-o face?) Rasul este tulburarea
Bisericii, pricinuitor al rusinii, aduce defaimarea si dispretul, este creatorul
minciunii si batjocorirea adevarului. (Rasul nu ia in serios nici o valoare;
priveste cu ingaduinta toate relele, orice dezordine sau lupta intre oameni -
este deci o arma a diavolului.) Rasul nu recunoaste ceea ce s-a implinit cu
adevarat, ci nascoceste minciuna. Rasul goleste sufletul de orice continut,
de orice gandire, de orice relatie serioasa cu altii. Rasul opreste simturile de
a lua contact cu realitatea. Rasul este pacatul neincetat si un cui in suflet,
 sabia diavolului si o secera pustiitoare. Rasul este necunoasterea
Scripturilor, manie neintarziata, strambarea cuvintelor adevarate, alegerea a
ceea ce este nedrept. Rasul este miscarea intre cele rele schimbatoare si
cugetarea vicleana; rasul este foc nestins si pedeapsa pierzatoare, cursa
multipla si lipsa vietii. (Este lipsa unei vieti adevarate. El nu se adanceste in
bogatia vietii, nu simte trebuinta sa o patrunda, sa o cunoasca.) rasul este
vietuire amagitoare, navala desfraului, hambar de induri rele si magazie de
intelesuri urate. Rasul este lipsit de gandul mortii si de cugetarea la chinurile
vesnice. (Daca mila noastra este trezita nu de cel ce rade, ci de cel trist, cu
atat mai mult trezeste cel trist si temator mila lui Dumnezeu. Cel ce rade
trezeste compatimirea lui Dumnezeu, dar nu mila care-l poate mantui, ci
doar compatimirea unita cu constatarea ca cel ce rade se pierde.)

Retragerea

 Si cel legat de grijile si preocuparile vietii ca si cu un lant poate sa umble,

dar mai greu caci si osanditii care au picioarele incatusate nu rareori umbla
insa se impiedica mereu si din aceasta pricina isi produc rani. Un om
necasatorit insa legat de catre grijile lumesti este asemanator celui ce are
doar mainile incatusate; de aceea, cand voieste sa alerge spre viata
monahiceasca, nu este impiedicat; cel casatorit insa, se aseamana cu cel
legat de maini si de picioare.
 Retragerea din lume este ferirea de bunavoie de dorita materie si
tagaduinta firii pentru dobandirea celor mai presus de fire. (Eliberarea firii
de sub stapanirea celor create si ridicarea ei la starea de stapanire
adevarata a lor. Stapanirea peste acestea o poate avea numai cel ce s-a
facut partas de puterile dumnezeiesti mai presus de fire.)
 Este o mare rusine a ne mai ingriji de oarecare lucruri ce nu ne pot fi de
vreun folos in ceasul nevoii noastre, adica al mortii, dupa ce am parasit
toate cele desarte pentru a urma nu unui om ci lui Dumnezeu Care ne
cheama in slujba Sa. Aceasta este ceea ce a spus Domnul, a te intoarce la
cele de mai inainte si a nu fi gasit potrivit pentru Imparatia cerurilor.
 Sa ascultam ce a spus Domnul tanarului care a indeplinit toate poruncile:
''Un lucru-ti lipseste: vinde averile si da-le saracilor'' - si tu insuti sa te faci
sarac primind milostenie.
 Cei ce voim sa alergam cu sarguinta in campul vietii duhovnicesti, sa
observam cu luare aminte ca toti cei ce petrec in lume, desi vii, au fost
socotiti morti de catre Domnul, atunci cand a spus oarecaruia: ''Lasa mortii''
adica pe cei din lume, ''sa-si ingroape mortii lor'', adica pe cei ce au murit
trupeste.
 Cel ce a urat lumea, s-a izbavit de tristete iar cel ce mai pastreaza
legatura cu lucrurile vazute, inca nu s-a izbavit de tristete caci cum nu se va
intrista lipsit fiind de ceea ce indrageste? Peste tot insa noi avem nevoie de
multa infranare de care sa ne ocupam cu intelepciune, mai mult decat de
altele.
 ''Iesiti din mijlocul lor si va departati, iar de necuratia lumii nu va
apropiati'' (Isaia 52,11) zice Domnul, caci cine dintre aceia a facut vreodata
minuni? Cine a inviat morti? Cine a alungat dusmani? Nimeni. Toate acestea
de care lumea nu este in stare sunt recompensele care se dau monahilor.
De-ar fi putu savarsi si cei din lume lucruri asemanatoare ce nevoie ar mai fi
fost de atata osteneala si de retragere in singuratate?
 Cel ce s-a instrainat de lume pentru Domnul nu mai pastreaza nici o
relatie cu vreun lucru sau vreo fiinta pentru a nu se arata dus in ratacire de
patimi.
 Fugi ca si de bici de locurile unde poti sa cazi caci dupa fructele care nu
le vezi, nici nu cauti mereu sa te intinzi.
 Bine este a-i intrista pe parinti si nu pe Domnul, caci El este Cel ce ne-a
zidit si tot El ne-a mantuit; iar aceia care si-au iubit fiii, de multe ori i-au
pierdut si i-au dat chinului vesnic.
 Instrainat este acela care pretutindeni petrece cu mintea, ca si unul ce nu
cunoaste limba printre cei de alta limba.
 Sa nu-ti fie mila de lacrimile parintilor si ale prietenilor daca voiesti sa nu
plangi tu insuti pururea.
 Retragerea sa ne fie in regiunile cele mai lipsite de mangaiere, mai aspre
si mai deprimante, altfel vom zbura din lume ducand cu noi si patimile
noastre.
 Nu putem naste in noi obiceiul cel bun si statornic decat prin osteneala si
truda, iar cel indreptat cu multa osteneala poate sa piara intr-o clipa.
''Prieteniile rele strica obiceiurile bune.'' (I Cor. 15,33) Cel ce dupa
departarea de lume mai are inca relatii cu cei din lume sau cu cei ce s-au
apropiat de el, ori va cadea in cursele lor, ori isi va intina inima cugetand la
cele ale lor, sau de va ramane curat, osandindu-i pe cei intinati si va intina si
pe sine-si dimpreuna cu ei.
 Daca te grabesti spre instrainare si spre singuratate nu cauta tovarasia si
sprijinul unor suflete iubitoare de lume pentru ca furul vine pe neasteptate.
De aceea multi incercand sa mantuiasca impreuna cu ei pe altii nepasatori
si zabavnici si-au pierdut impreuna cu acestia focul sufletului lor, stingandu-
se in timp cu totul. Daca ai primit flacara, alearga caci nu stii cand se va
stinge si te va lasa in intuneric.
 Mustra amanarile care adorm mereu miscarile spre cele bune.
 Cel ce se instraineaza sezand intre cei de aceiasi limba ca unul de alta
limba nu se socoteste pe sine vrednic sa spuna ceva altora sau sa vorbeasca
cu ei. ( ''Intru cunostinta'' poate insemna si ca este constient ca trebuie sa
ramana strain deci ca nu trebuie sa caute sa se inteleaga cu ceilalti.)
 N-am venit, zice Domnul, sa aduc pace pe pamant si iubirea parintilor
fata de fii si a fratilor fata de fratii care se hotarasc sa nu-Mi slujeasca Mie, ci
lupta si sabie; adica sa despart pe iubitorii de Dumnezeu de iubitorii de
lume, pe iubitorii de cele materiale, pe iubitorii de slava, de cei smeriti la
cuget. Caci Domnul se bucura de imperecherea si de dezbinarea ce se naste
din iubirea fata de El.
 Iubirea de argint este inchinare la idoli, fiica necredintei, scuza
mincinoasa pentru boli, prevestirea batranetii, frica de seceta, vestitoarea
foametei. Iubitorul de argint rade de evanghelii si le nesocoteste. (Zgarcitul
vede in sine numai trupul de aceea cauta sa-i lungeasca viata cat mai mult
vadindu-si nebunia in aceasta pornire spre un fel de durata socotita fara de
sfarsit aici pe pamant. De aceea patima zgarceniei este legata cu o mare
lasitate - abdica de la orice ca sa-si prelungeasca viata trupului. Cel liber de
lacomie, dimpotriva, cunoscand ca sufletul este infinit mai valoros decat
trupul si ca el este nemuritor, dispune de un mare curaj. El poate renunta la
toate ale lumii, pana si la trup; iubitorul de argint departandu-se de iubirea
de Dumnezeu, iubeste idolii. Auzind ''vinde averile tale si le da saracilor'',
rade de porunca socotind-o imposibila, la fel auzind ''nu va ingrijiti de ziua
de maine'', nu crede, ci face impotriva. Pentru el, banii si bunurile materiale
sunt cele mai sigure valori. El nu-L nesocoteste numai pe Dumnezeu, ci ii
calca si pe semenii lui in picioare.)
 Viata iubitorului de argint este ca o camera pentru morti, avandu-le pe
toate, gandeste la ceea ce nu are. In general iubirea de argint intretine in
viata chinul unei permanente nesigurante din lipsa credintei. Pe de o parte
ea da un pret absolut vietii pamantesti, pe de alta traieste o spaima
continua. In zgarcenie si lacomie sunt implicate toate patimile. Iubitorul de
placeri iubeste argintii ca prin ei sa se desfateze, iubitorul de slava ca prin ei
sa fie slavit, necredinciosul ca sa-si asigure confortul viitor si sa elimine
greutatile batranetii, bolii si a strainatatii. El crede mai mult in bani decat in
Dumnezeu, Ziditorul si Purtatorul de grija al intregii creatii pana la cele mai
mici si mai neinsemnate vietati. In fond, iubitorul de argint nu cunoaste ca
realitatea suprema este o Persoana care ne iubeste si are puterea sa sustina
totul, ci se increde ca in realitati supreme si sigure in obiectele de consum
stricacioase si lipsite de capacitatea de a darui mereu viata din iubire.
 Cel ce-a biruit aceasta patima si-a taiat grijile; cel legat de ea nu se va
ruga niciodata in chip curat.
 Calugarul neagonisitor este stapanul lumii; el a incredintat grijile sale lui
Dumnezeu si prin credinta toate i se supun lui. (El nu este stapanit de nimic,
el refuza toate aratand ca este mai presus de ele. Daca ajunge sa posede
ceva, da aratand ca este stapan peste orice ar putea avea; el a descoperit
planul nesfarsit mai bogat in viata a persoanelor si al legaturii iubitoare
dintre ele si in ultima analiza al Persoanei lui Dumnezeu, care intemeiaza
existenta si viata in iubire a tuturor persoanelor.)
 Sa nu ne aratam o, calugari mai necredinciosi decat pasarile, caci
acestea nu se ingrijesc pentru viitor, nici nu aduna.
 Nu vor lipsi valurile din mare, nici mania si intristarea din iubitorul de
arginti. Cel ce dispretuieste bunurile materiale s-a izbavit de judecati si de
certuri, dar iubitorul de agoniseala se lupta pentru un ac pana la moarte.
 Credinta adevarata curma grijile, dar aducerea aminte de moarte
pricinuieste lepadarea de trup.
 Iubirea de arginti este radacina tuturor relelor caci ea pricinuieste ura,
furtisaguri, pizma despartiri, dusmanii, certuri, tineri de minte a raului,
nemilostivire si crime.
 Precum cei ce dormiteaza sunt usor de pradat asa sunt si cei ce se
indeletnicesc cu virtutea in apropiere de lume.
 Inceputul linistirii sta in alungarea zgomotelor ca a unora ce tulbura
adancul iar sfarsitul ei sta in a nu se teme de zgomote, ci a fi nesimtitor la
acestea.
 In general Parintii recomanda linistirea impreuna cu altul care pe de o
parte ii usureaza trezvia, pe de alta ii da putinta cugetarii neimprastiate.
Dar pentru evitarea altor pericole, ei recomanda linistirea in trei.
 Linistea marii si arsita soarelui de amiaza pun la incercare rabdarea
corabierului; lipsa celor de trebuinta vadeste sarguinta celui ce se linisteste.
Cel dintai pluteste molesit pe ape, cel de-al doilea trandavindu-se se
amesteca in multime. (Nu trebuie parasita linistea in vremea ispitelor
inchipuind motive, zica-se binecuvantate ci trebuie sa sezi inauntru si sa
rabzi primind cu barbatie pe toti cei ce vin asupra ta, cu deosebire pe dracul
trandaviei, care fiind mai tare ca toti face sufletul cu deosebire cercat. De
fugi insa de lupta sau te lasi biruit iti vei face mintea nepriceputa si lasa.)
 Nu te teme de zgomotele care te tulbura caci plansul nu stie de frica nici
nu se sperie.
 Nu astepta vizite nici nu te pregati pentru ele caci starea de liniste este
simpla si libera de orice alegere.

versiune cu diacritice - aici

Retragerea

 Daca toate sunt desarte si

trecatoare pentru ce este impinsa
inima noastra de ele ca sa uite
cuvantul Domnului: ''Ce va folosi
omului de va dobandi lumea toata iar
sufletul sau il va pierde.''
 De doresti sa te faci duhovnicesc
respinge cele ale trupului caci cele ce
le tagaduieste cineva pe acele le si
leapada. Asculta glasul domnului care
zice: ''De voieste cineva sa vina dupa
Mine, sa se lepede de sine si sa-Mi
 urmeze Mie.'' Dar cum se va lepada
omul de sine daca nu prin parasirea
voilor lui. (Avem aici o explicare a
lepadarii de sine, a tagaduirii sale
care inseamna nu o nimicire totala a
fiintei proprii ci o neimplinire a
trebuintei vietii naturale sau a voilor
acestei vieti implinind in acelasi timp
voile lui Dumnezeu. Aceasta arata ca
omul continua sa existe ca subiect
care implineste voia lui Dumnezeu pe
un plan superior umplandu-se de voia
dumnezeiasca. Aceasta este ridicarea
fiintei pamantesti in planul existentei
unita cu Dumnezeu intr-o deschidere
pentru puterile ce vin de la
Dumnezeu. Propriu-zis, intr-un plan
pur natural omul nu poate trai. Cand
vrea sa ramana inchis in acest plan el
se mandreste facandu-se astfel robul
unei patimi venita de la tatal trufiei
care este diavolul si cauta sa dezvolte
firea sa prin porniri exagerate care
sunt tot atatea patimi. Patimile se
misca in orizontul lumii acesteia in
care toate sunt pieritoare, in realitate
il pustiesc pe om in viata.
Numeroasele satisfactii ce i le
procura implinirea patimilor sunt
urmate de o destramare si o pustiire
generala, o pustiire anticipata de o
pustiire partiala ce urmeaza dupa
satisfacerea fiecarei patimi in parte.
Parasirea voii si a poftei este insa un
act de mare curaj, de o mare iubire a
lui Dumnezeu, decat parasirea celor
contrare firii. Desigur, pana la un
anumit loc unele din cele ale firii
trebuie pastrate si satisfacute dar unii
pastreaza mai putine din ele decat
altii.)
 Daca ne ingrijim noi insine de sotie
si de copii (odata ce ne-am lepadat
de toate) nu se mai ingrijeste
Dumnezeu de ei, dar daca ii lasam,
Dumnezeu se va ingriji de ei si de noi.
Nu socoti deci ca trebuie sa te
ingrijesti de ei, sau sa te rogi pentru
ei ca nu cumva sa-i ai in amintirea ta
 ivindu-se astfel patimi in sufletul tau.
 Daca erai mort si-ar fi venit o
vaduva nedreptatita puteai oare sa o
ajuti? Iar daca ai ajutat-o pe aceea si
vine alta, de-o vei trece cu vederea
pe a doua, iata ca ai calcat porunca.
Mortul insa nu se ingrijeste de unele
ca acestea, deci chiar de vor bombani
impotriva ta, aceasta sa nu te tulbure
nicidecum.
 A prefera un loc altuia sau un om
altui om inseamna a tine la cele din
planul acesta, a da importanta celor
lumesti nestatornice prin fire si a
socoti ca mantuirea depinde de un
loc sau de un om din lume
conditionand prin aceasta si
impiedicand de fapt inaintarea. Dar
Dumnezeu cu ajutorul si ocrotirea Lui
este pretutindeni. Cel preocupat
intens de curatirea lui si de iubirea lui
Dumnezeu n-are nevoie sa schimbe
mediu (locurile, oamenii) si nu pune
pasiune in aceasta directie. Se cere
sa mori fata de oameni in sensul de a
nu-ti face dependenta fericirea si
mantuirea fata de ei si nici de a cauta
la pacatele lor, la placerile ce ti le
aduc, la ceea ce se poate exploata
din ei dar aceasta inseamna totodata
a nu-i sminti, ci a le face bine cand
este cazul, sau a te interesa de
mantuirea lor; a nu fi interesat
lumeste de tine. Nu te va supara
gandul ca nu esti luat in seama, vei
ramane calm si vei putea cugeta la
Dumnezeu in loc sa te agiti pentru
tine. Te-ai ridicat mai presus de tine
cel de la suprafata gasindu-te pe
tine, cel adevarat.
 Ce inseamna parinte
nepretuirea de sine? Frate,
nepretuirea de sine inseamna a te
socoti pe tine deopotriva cu cineva si
a nu spune despre un lucru bun ''eu l-
am facut''. (Nepretuirea de sine este
o detasare de sine, o nepreocupare
de valoarea proprie si o impacare cu
aceasta atitudine fata de tine si din
 partea altora. Ea nu are sens decat in
constiinta acuta a relatiei tale cu
Dumnezeu caci numai in relatie cu El
socotesti ca tot ce esti si ce faci
datorezi lui Dumnezeu si ca
Dumnezeu stie ce face pentru tine si
cata silinta ai pus tu sa inmultesti
darul ce ti l-a dat. Aceasta iti da o
liniste continua, o netulburare de pe
urma faptului ca nu esti recunoscut
de ceilalti in ce ai tu bun, in valoarea
ta. Esti liber si de tine si de parerea
celorlalti; il socotesti numai pe
Dumnezeu ca judecator drept. Cand
iti inchipui ca esti mare lucru nu mai
vezi realitatea cu adevarat mare si
mai bogata care este Dumnezeu deci
nu mai esti in comunicare cu ea, te-ai
ingustat in limitele tale.)
 Spune-mi parinte cum trebuie
sa se raspunda unei intrebari
trupesti? Presupune ca au venit unii
intreband despre purtarea unui razboi
si le-am raspuns ca lucrul acesta este
o nedreptate, iar Dumnezeu nu ajuta
nedreptatii. Deci, daca intreaba
cineva despre lucruri trupesti, da-i
raspuns adevarat dupa Dumnezeu si
nicidecum ocolit si trupesc.
 Cine pune mare pret pe lucrurile
lumii socotind nevoia de ele prea
apasatoare se tulbura usor cand nu
reuseste in ciuda eforturilor sa le
obtina, sau le pierde, ori nu-si adauga
ceva la ceea ce deja poseda. Astfel
se intampla ca n-are pacea pe care o
da Hristos care n-a cautat cele
trecatoare ale lumii. Mila de oameni
pe care a avut-o Hristos si pe care o
putem avea de la El si noi, ne face sa
dispretuim judecatile cu ei pentru
lucrurile lumii caci ne descopera
relativizarea lor in comparatie cu
valoarea absoluta a sufletului.
 Domnul a zis: ''Tot cel ce nu uraste
pe mama, pe copii, ba inca si sufletul
lui, nu poate fi ucenicul Meu''. Iar a-si
uri cineva sufletul inseamna ca prin
nevointa sa-si taie voile sale. Unul ca
 acesta nu baga de seama catusi de
putin in seama cuvintele oamenilor,
nici nu cauta sa placa lor ci ia aminte
numai si numai la intrebarile lui
Dumnezeu si la raspunsurile date lor
prin gura sfintilor. Dar cel ce intreaba
sa creada ca Dumnezeu pune in gura
celui intrebat raspunsul dupa inima
lui, caci este scris: ''dea tie Domnul
dupa inima ta'' (Ps. 19,5)
 Cel strain si sarac de buna voie
este cu adevarat tare si s-a ridicat
deasupra tuturor putand vietui si fara
ele. Si-a descoperit subiectul sau
nesfarsit mai de pret decat toate. El
este cu adevarat liber si puternic
fiind unit cu Tatal Cel Atotputernic si
supremul subiect nesupus de nimic.
El este un fiu dupa har al Imparatului
Suprem.
 O, tu care esti printre oameni si
voiesti sa mori lor nu judeca, nu
dispretui pe nimeni si nu ramane lipit
voii tale caci aceasta inseamna a
muri oamenilor aflandu-te printre ei.
(Este un paradox: esti alipit de
oameni si de lume cand esti alipit voii
tale, cand esti egoist. Ţi se pare ca
prin aceasta esti stapan peste ceilalti
si pe lucruri, fiind de fapt robul lor.
Numai prin lepadarea generoasa de
egoism care te deschide oamenilor si
tainelor lumii. Slujind intereselor
adevarate si eterne ale oamenilor, ai
murit lor pentru ca ai murit vointei
proprii de a te folosi de ei in mod
egoist. Daruieste-te oamenilor ca sa
mori lor, mai bine zis sa mori pornirii
de a profita de ei; ai murit in acest
caz oamenilor si lumii in ceea ce au
superficial dar i-ai descoperit si ii ajuti
pe oameni in adancul lor netrecator si
tot in acest adanc ti s-au luminat
lucrurile, le-ai descoperit o valoare
neasemanat mai mare in Dumnezeu.
Te unesti cu ei si cu toate in mod real
in Dumnezeu; ai inviat pentru toti si
toate in Dumnezeu.
 Am carti proprii si gandul imi
 spune sa le dau manastirii ca sa scap
de grija lor odata ce cele deobste ale
manastirii se dau fiecaruia ca sa le
citeasca. La fel despre haine spune-
mi parinte daca trebuie sa fac la fel si
ce haine trebuie sa pastrez pentru
slabiciunea trupului meu? Daca
voiesti sa scapi de ele, bine este sa le
dai manastirii caci toate cele ale
manastirii sunt ale lui Dumnezeu. Cat
priveste hainele de care ai nevoie,
tine pentru iarna doua mantale fara
maneci, groase si o bluza, iar pentru
vara doua mantale usoare si o bluza.
Pentru iarna mai tine un cojoc pentru
piept in cazul in care va fi tare frig, iar
cand nu este frig, culionul si doua
haine lungi, una pentru iarna si una
pentru vara. De asemenea doua
acoperaminte: unul gros si altul
subtire. Sa ai o saltea si o perna caci
este nevoie de ele. Cat despre
mantaua de lana, tine-o si pe ea daca
ai nevoie, iar de primesti o haina si ai
nevoie de ea, tine-o si da-o in schimb
pe cea veche avvei. De n-ai insa
nevoie de aceasta, da-o si pe ea
avvei.
 Faptul de a muri fata de orice om
te face sa te mostenesti cetatea si
comorile ei.
 Ceea ce nu e de folos este si
pagubitor, iar ceea ce pagubeste
trebuie lepadat.
 Ucenicul serios si dornic sa se faca
monah se pazeste pe sine de intalniri
cu altii caci din ele se nasc dispretul,
moleseala, nesupunerea si cumplita
indrazneala. De aceea se spune
despre avva Ioan Colov ca nu pierdea
nicidecum timpul cu astfel de
intalniri. Iata, aceasta inseamna a fi
fara grija fata de orice om!
 Ce este linistea? Ea consta in a-
si aduna cineva mintea oprind-o de la
a da si a lua, de la dorinta de a place
oamenilor si de la celelalte lucruri
vatamatoare. Dar sa stii ca mila este
 mai mare ca jertfa caci sub masca
linistii se poate ajunge foarte usor la
mandrie pana ce omul nu s-a castigat
pe sine insusi, adica pana ce n-a
ajuns fara prihana caci abia atunci se
naste in om cu adevarat linistea -
cand am purtat crucea.
 Retragerea din relatiile cu ceilalti
se recomanda numai celui nesporit
duhovniceste pe care aceste relatii il
ispitesc.
 Cand omul coboara in smerenie
sporeste. Ramanerea in chilia ta te
face lucrator pentru ca esti ferit de
necazuri iar aflandu-te fara de griji
inainte de vreme, vrajmasul iti
pregateste mai multa tulburare decat
odihna si astfel te va aduce in stare
sa spui: ''mai bine nu m-as fi nascut.''
Cat priveste stingherirea de catre
oameni Parintii au spus: ''Se afla
vreun om gemand de moarte care sa
ia minte la prieteniile lumii acesteia?''
Deci nici tu nu le da si nu primi nimic
de la ei si asa se vor instraina de la
tine. In privinta slujirii tale de catre
frate, de-ti faci ceea ce-ti trebuie prin
tine insuti te ajuti pe tine, dar de faci
aceasta prin altul, ce prisoseste din
osteneala lui o ia acela.
 Daca se intampla ca cineva
voieste sa-mi daruiasca un lucru si
am nevoie de el dar imi vad inima ca
vrea sa-l primeasca din patima ce sa
fac? Se intampla aici ca si cu hrana -
tu stii ca avem nevoie de hrana in
fiecare zi dar nu trebuie sa o primim
cu placere si pentru placere. De vom
primi multumind lui Dumnezeu Care
ne-o da si ocarandu-ne ca nevrednici
de ea, Dumnezeu face din ea un lucru
sfant si o binecuvantare. Astfel,
Dumnezeu va alunga patima de la
tine.
versiune cu diacritice - aici

Linistea, izolarea, retragerea, fuga de oameni

 Sa nu-ti iei tanar slujitor, ca nu cumva vrajmasul sa starneasca prin el

vreo sminteala si sa-ti tulbure cugetul, ca sa te ingrijesti de mancari alese,
caci nu vei mai putea sa te ingrijesti numai de tine. Sa nu faci aceasta
gandindu-te la odihna trupeasca, ci cugeta la ce e mai bine, la odihna
duhovniceasca, caci cu adevarat e mai buna odihna duhovniceasca decat
cea trupeasca. Iar daca te gandesti la folosul tanarului, sa nu te invoiesti
nici atunci, caci nu este a noastra datoria aceasta, ci a altora, a sfintilor
parinti din chinovie. Grijeste-te numai si numai de folosul tau, pazind chipul
linistii. Cu oameni cu multe griji si iubitori de materie sa nu-ti placa sa
locuiesti, ci locuieste sau singur, sau cu frati neiubitori de materie si de
acelasi cuget cu tine. Ca cel ce locuieste cu oamenii iubitori de materie si
cu multe griji, vrand-nevrand va face si el tovarasie cu ei si va sluji
poruncilor omenesti. Nu te lasa atras in vorbire desarta, nici in oricare alta
napasta, ca mania, intristarea, nebunia dupa lucruri pamantesti, frica de
sminteala, grija de nasteri, sau de rudenii, ba mai mult, ocoleste intalnirile
dese cu acestea, ca nu cumva sa te scoata din linistea din chilie si sa te
traga in grijile lor. ''Lasa, zice Domnul, pe cei morti sa-si ingroape mortii lor,
iar tu vino de urmeaza Mie''. Iar daca si chilia, in care locuiesti, e incarcata
cu multe, fugi, nu o cruta, ca nu cumva sa te topesti de dragul ei. Toate sa
le faci, toate sa le implinesti, ca sa te poti linisti! Incalzeste-ti inima,
sarguind sa te afli in voia lui Dumnezeu si in razboiul nevazut. (Evagrie
Ponticul)22
 Daca nu te poti linisti usor in partile tale, grabeste spre instrainarea cu
voia si intareste-ti gandul spre ea. Fa-te ca un negutator priceput, care le
cearca pe toate cele folositoare linistii si pe toate caile pune stapanire pe
cele linistitoare si de folos acestui scop. Te sfatuiesc iarasi: iubeste
instrainarea, caci te izbaveste de imprejurarile tinutului tau si te lasa sa te
bucuri numai de folosul linistii. Fugi de zabovirile in cetate si rabda cu
barbatie pe cele din pustie: ''ca iata, zice Sfantul, m-am departat fugind si
m-am salasluit in pustie''. De este cu putinta, in nici un chip sa nu te arati
prin cetate. Caci nu vei vedea acolo nimic de folos si nimic bun pentru
petrecerea ta. ''Am vazut, zice iarasi Sfantul, faradelege si pricini in
cetate''. Asadar cauta locurile netulburate si singuratice si sa nu te
infricosezi de ecoul lor. Chiar naluciri de la draci de vei vedea acolo, sa nu
te inspaimanti, nici sa fugi, lepadand alergarea ce iti e spre folosul tau. Sa
stai pe loc fara frica si vei vedea maririle lui Dumnezeu: ajutorul, purtarea
de grija si toata cunostinta spre mantuire. ''Caci am primit, zice fericitul
barbat, pe Cel ce ma mantuieste de imputinarea sufletului si de furtuna''.
''Pofta vagabondarii sa nu biruie inima ta, caci vagabondarea impreunata
cu pofta strica mintea cea fara de rautate''. Multe ispite sunt cu acest scop.
De aceea teme-te de greseala si stai cu asezamant in chilia ta. (Evagrie
Ponticul)22
 Daca ai prieteni, fugi de intalnirile dese cu ei, caci numai intalnindu-te
rar cu dansii le vei fi de folos. Iar, daca vezi ca iti vine prin ei vreo
vatamare, cu nici un chip nu te mai apropia de dansii. Trebuie sa ai ca
prieteni pe cei ce pot fi de folos si de ajutor vietuirii tale. Fugi si de
intalnirile cu barbatii rai si razboinici, si cu nici unul din acestia sa nu
locuiesti impreuna; ba si de sfaturile lor cele de nimica sa te lepezi. Caci nu
locuiesc langa Dumnezeu si nici statornicie n-au. Prietenii tai sa fie barbatii
pasnici, fratii duhovnicesti si parintii sfinti; caci pe acestia si Domnul ii
numeste asa zicand: ''Mama mea, fratii si parintii mei acestia sunt, care fac
voia Tatalui Meu cel din Ceruri''. Cu cei imprastiati de griji multe sa nu te
aduni, nici ospatare cu dansii sa nu primesti, ca nu cumva sa te traga in
imprastierea lor si sa te departeze de la stiinta linistii. Caci au intr-insii
patima aceasta. Nu pleca urechea ta la cuvintele lor si nu primi socotintele
inimii lor, caci sunt cu adevarat pagubitoare. Spre credinciosii pamantului
sa fie osteneala si dorinta inimii tale si spre ravna lor de-a plange. ''Caci
ochii mei, zice, spre credinciosii pamantului, ca sa sada ei impreuna cu
mine''. Iar daca cineva dintre cei ce vietuiesc potrivit cu dragostea de
Dumnezeu vine sa te pofteasca la masa si vrei sa te duci, du-te, insa de
graba sa te intorci la chilia ta. De este cu putinta, afara de chilie sa nu
dormi niciodata, ca de-a-pururi sa ramana cu tine harul linistii si vei avea
intr-insa neimpiedicata slujirea jertfei tale. (Evagrie Ponticul)22
 Asezandu-te in chilia ta, aduna-ti mintea si gandeste-te la ceasul mortii.
Priveste atunci la moartea trupului, intelege intamplarea, ia-ti osteneala si
dispretuieste desertaciunea din lumea aceasta, atat a placerii cat si a
straduintei, ca sa poti sa ramai nestramutat in aceeasi hotarare a linistii si
sa nu slabesti. Muta-ti gandul si la starea cea din iad, gandeste-te cum se
chinuiesc sufletele acolo, in ce tacere prea amara? Sau in ce cumplita
suspinare? In ce mare spaima si framantare? Sau in ce asteptare?
Gandeste-te la durerea sufletului cea neincetata, la lacrimile sufletesti fara
sfarsit. Muta-ti apoi gandul la ziua invierii si la infatisarea inaintea lui
Dumnezeu. Inchipuieste-ti scaunul acela infricosat si cutremurator. Adu la
mijloc cele ce asteapta pe pacatosi: Rusinea inaintea lui Dumnezeu, a lui
Hristos insusi, a ingerilor, a Arhanghelilor, a Stapanilor si a tuturor
oamenilor, toate muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit, sarpele
cel mare, intunericul si peste toate acestea plangerea si scrasnirea dintilor,
spaimele, chinurile. Gandeste-te apoi si la bunatatile ce ii asteapta pe
drepti: indraznirea cea catre Dumnezeu Tatal si catre Iisus Hristos, catre
ingeri, Arhangheli, Stapanii, impreuna cu tot poporul Imparatiei si cu
darurile ei: bucuria si fericirea. Adu in tine amintirea acestora amandoua si
plange si suspina pentru soarta pacatosilor, imbraca vederea ta cu lacrimi
de frica sa nu fii si tu printre dansii. Iar de bunatatile ce asteapta pe drepti
bucura-te si te veseleste. Sarguieste-te sa te invrednicesti de partea
acestora si sa te izbavesti de osanda acelora. Sa nu uiti de acestea, fie ca
te afli in chilie, fie afara s nicidecum sa nu lepezi pomenirea aceasta
dinaintea ta, ca cel putin printr-aceasta sa scapi de gandurile spurcate si
pagubitoare. (Evagrie Ponticul)22
 Sa fugim de vietuirea in orase si sate, ca cei din orase si sate sa alerge
la noi; sa cautam singuratatea, ca sa atragem pe cei ce fug acum de noi,
daca peste tot place aceasta vreunora. Caci s-a scris despre unii cu lauda,
ca au parasit orasele si au locuit intre pietrei si s-au facut ca niste
 porumbite singuratice. Iar Ioan Botezatorul a petrecut in pustie si toate
orasele au venit la el cu toti locuitorii; si s-au grabit sa-i vada cingatoarea
de piele cei imbracati in haine de matase, si au ales sa petreaca in aer liber
cei ce aveau case impodobite cu aur, si sa doarma pe rogojina cei ce se
odihneau pe paturi batute in nestemate; si toate le primeau, desi erau
potrivnice obiceiului lor. Caci dorul dupa viata virtuoasa a barbatului taia
simtirea celor dureroase si minunea vederii lui departa osteneala petrecerii
in stramtoare. (Nil Ascetul)22
 Ci, cum se predau pe ei insisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind
ca ceea ce ramane afara, tragand necontenit cugetul intr-acolo, il va
desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma il va rupe din fratietate.
De aceea a poruncit Duhul Sfant sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare
dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus
printr-o pilda asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca
sa urmeze invatatorului sau? ''Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de
boi inaintea lui; si a taiat boii si i-a fript in vasele boilor''. Aceasta ii arata
caldura ravnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi
pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din
vanzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorinta care il tragea sa fie langa
invatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit sa se izbaveasca mai repede
de ele, ca de unele ce-l puteau impiedica adeseori se face pricina a
razgandirii. De ce apoi si Domnul, imbiind bogatului desavarsirea vietii
dupa Dumnezeu, i-a poruncit sa-si vanda averile si sa le dea saracilor si sa
nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea ce ramane se face, ca si intregul,
pricina de imprastiere. Dar socotesc ca si Moise, randuind celor ce vreau sa
se curateasca in rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit
prin aceasta sa se lepede cu desavarsire de averi, iar in al doilea rand sa
uite de familie si de toti cei apropiati in asa masura, incat sa nu mai fie
catusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil Ascetul)22
 Iar dupa ce au facut aceasta, trebuie sfatuiti, daca au iesit de curand din
tulburari, sa se indeletniceasca cu linistirea si sa nu improspateze, prin
drumuri dese, ranile produse cugetarii prin simturi, nici sa aduca alte forme
vechilor chipuri ale pacatelor, ci sa ocoleasca furisarea celor noua si toata
sarguinta sa le fie spre a sterge vechile inchipuiri. Desigur linistirea le este
un lucru foarte ostenitor celor ce s-au lepadat de curand, caci amintirea,
luandu-si acum ragaz, misca toata necuratia care zace in ei, ceea ce n-a
apucat sa faca mai inainte pentru multimea lucrurilor care prisoseau. Dar
pe langa osteneala, linistirea are si folos, izbavind mintea cu vreme de
tulburarea gandurilor necurate. Caci daca vreau acestia sa-si spele sufletul
si sa-l curateasca de toate petele care il necuratesc, sunt datori sa se
retraga din toate lucrurile prin care creste intinaciunea si sa dea cugetarii
multa liniste; de asemenea sa se duca departe de toti cei care ii intarata si
sa fuga de impreuna petrecere cu cei mai apropiati ai lor, imbratisand
singuratatea, maica intelepciunii. Pentru ca este usor sa cada acestia iarasi
in mrejile din care socotesc ca au scapat, cand se grabesc sa petreaca in
lucruri si griji de tot felul. Si nu e de nici un folos, celor ce s-au stramutat la
virtute, sa se bucure de aceleasi lucruri, de care s-au despartit,
dispretuindu-le. Caci obisnuinta fiind o greutate care atrage la ea, este de
temut ca nu cumva aceasta sa le tulbure iarasi linistea castigata cu multa
sarguinta, prin indeletniciri urate si sa le improspateze amintirile relelor
 savarsite. Pentru ca mintea celor ce s-au desfacut de curand de pacat se
aseamana cu trupul care a inceput sa se reculeaga dintr-o lunga boala,
caruia orice prilej intamplator i se face pricina de-a recadea in boala,
nefiind inca destul de intremat in putere. Caci nervii mintali ai acestora
slabi si tremuratori, incat e temere sa nu navaleasca din nou patima, care
de obicei este atatata de imprastierea in tot felul de lucruri. Prin urmare sa
nu se amestece monahul, inainte de ce a dobandit deprinderea desavarsita
a virtutii, in tulburarile lumii, ci sa fuga cat mai departe, asezandu-si
cugetarea la marea departare de zgomotele ce rasuna jur imprejur. Caci nu
e de nici un folos celor ce s-au desfacut de lucruri ca sa fie ciocaniti din
toate partile de vestile despre ele si, dupa ce au parasit cetatea faptelor
lumesti, sa se aseze in poarta ca Lot, ramanand plini de zgomotul de acolo.
Trebuie sa iasa afara ca marele Moise, ca sa inceteze nu numai faptele, ci si
vestile lor, precum zice: ''Cand voi iesi din cetate si voi intinde mainile
mele, vor inceta vocile''. Caci atunci vine desavarsita linistire, cand nu
numai faptele, ci si amintirile lor inceteaza, dand sufletului timp sa poata
vedea chipurile intiparite si sa lupte cu fiecare dintre ele si sa le scoata din
cugetare. De vor intra alte si alte forme, nu va putea sterge nici intiparirile
de mai inainte, cugetarea fiind ocupata cu cele care vin. Prin aceasta
osteneala de-a taia patimile se face in chip necesar mai grea, acestea
castigand tarie din cresterea pe-ncetul si acoperind puterea de stravedere a
sufletului cu nalucirile care se adauga mereu asemenea unui rau in curgere
necontenita. Cei ce vreau sa vada uscata albia raului, mai pastrand in ea
doar cateva lucruri vrednice de cunoscut, nu folosesc nimic scotand apa din
locul in care cred ca se afla ceea ce cauta, caci apa care curge umple
indata locul golit. Dar de vor opri cursul apei de mai sus, li se va arata
pamantul fara osteneala, apa ramasa ducandu-le la vale de la sine si
lasandu-le pamantul uscat, pentru a afla cele dorite. Tot asa este usor a goli
formele care dau nastere patimilor, cand simturile nu mai aduc pe cele
dinafara. Dar cand acestea trimit inauntru, ca pe un torent, formele supuse
simturilor, nu este numai greu, ci si cu neputinta a curata peste tot mintea
de o asemenea inundatie. Caci desi nu-l tulbura pe unul ca acela patimile,
negasind prilej de a se starni, din lipsa intalnirilor dese, dar strecurandu-se
pe nebagate de seama se intaresc si mai mult, primind putere cu trecerea
vremii. (Nil Ascetul)22
 De asemenea pamantul calcat necontenit, chiar daca are maracini, nu-i
scoate la iveala, caci batatorirea picioarelor ii opreste sa rasara. Dar in
sanul lui se intind radacinile tot mai adanci, mai puternice si mai mustoase,
si acestea vor odrasli indata, atunci cand le va ingadui timpul sa rasara. Tot
asa patimile, impiedicate de lipsa intalnirilor necontenite sa iasa la aratare,
se fac mai tari si, crescand in liniste, navalesc mai pe urma cu multa
putere, facandu-le razboiul greu si primejdios celor care la inceput n-au
avut grija de lupta impotriva lor. (Nil Ascetul)22
 De aceea sfintii au fugit din cetati si au ocolit impreuna vietuire cu cei
multi, cunoscand ca impreuna petrecere cu oamenii stricati aduce mai
multa paguba decat ciuma. De aceea, neluand nimic, au parasit avutiile
desarte, fugind de imprastierea adusa de ele. De aceea Ilie, parasind
Iudeea, locuia in muntele pustiu al Carmelului, care era plin de fiare,
neavand pentru astampararea foamei nimic afara de copaci, caci se
multumea cu ghindele copacilor, implinindu-si trebuinta cu acestea. Elisei
 de asemenea ducea aceiasi vietuire, primind de la invatatorul sau, pe langa
alte virtuti, si pe aceea de a petrece prin pustiuri. Iar Ioan, locuind in pustia
Iordanului, manca agurida si miere salbatica, aratand celor multi ca nu e
greu sa implineasca trebuinta trupului si osandindu-i pentru desfatarile
incarcate. Poate si Moise, poruncind israelitenilor ca sa adune mana de la zi
la zi, a pus aceasta lege in chip general, randuind ca omul sa ingrijeasca de
viata numai pentru ziua de azi si sa nu se asigure de mai inainte. El a
socotit ca asa se cuvine fiintei rationale sa faca: sa se multumeasca cu cele
ce se nimeresc, caci ingrijitorul celorlalte este Hristos; sa nu aiba grija de
cele dinainte, ca sa para ca nu crede in harul lui Dumnezeu, care nu ar
revarsa totdeauna darurile Sale necontenite. (Nil Ascetul)22
 Si scurt vorbind, toti sfintii, de care n-a fost vrednica lumea, au parasit-
o, ratacind prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile
pamantului si umblau in piei de oi si de capre, lipsiti, stramtorati, necajiti,
fugind de naravurile rele ale oamenilor si de faptele smintite care covarsesc
orasele, ca nu cumva sa fie dusi de valmasagul tuturor ca de puterea unui
puhoi. Se bucurau de petrecerea cu fiarele si socoteau vatamarea de la
acestea mai mica decat cea de la oameni. Mai bine zis, au fugit de oameni,
ca de niste uneltitori si s-au increzut in fiare, ca in niste prieteni. Caci
acelea nu invata pacatul, iar de virtute se minuneaza si o cinstesc. Asa de
pilda oamenii au dat pierzarii pe Daniil, dar l-au scapat leii, pazind ei pe cel
osandit in chip nedrept din pizma, ca si dreptatea batjocorita de oameni; in
felul acesta au rostit ei judecata cea dreapta cu privire la cel osandit pe
nedrept. Astfel virtutea barbatului s-a facut oamenilor pricina de pizma si
de dusmanie, iar fiarelor prilej de sfiala si de cinste. In cate fiinte a fost
semanata dorinta dupa mai bine! (Nil Ascetul)22
 Sa ravnim virtutile sfintilor si, desfacandu-ne de poruncile slujirii trupului
sa urmarim slobozirea. Pe asinul salbatic, lasat slobod de Ziditor in pustie,
care nu aude racnetele manatorului si-si bate joc de zarva oraselor, chiar
daca l-am facut pana acum sa poarte poveri, injugandu-l la patimile
pacatului, sa-l dezlegam de legaturi, oricat s-ar impotrivi cei ce ii sunt
stapani nu prin fire, ci si-au castigat stapanirea prin obisnuinta. Desigur
acestia vor auzi si se vor supune, daca vom arata nu numai cu limba si cu
glasul simplu, ci cu toata starea dinauntru a sufletului, ''ca Domnul are
trebuinta de el''. Si indata il vor trimite pe el, ca, dupa ce va fi impodobit cu
vesmintele apostolesti, sa se faca purtator al Cuvantului; sau, fiind slobozit
sa se intoarca in stravechile imasuri ale Cuvantului, sa caute, dincolo de
orice verdeata (ceea ce inseamna a ramanea la frunzisul sau la litera
dumnezeiestii Scripturi), ca sa fie calauzit la viata cea necuprinsa, care
rodeste la un loc hrana si desfatare multa. Dar se iveste intrebarea cum
cauta dincolo de orice verdeata asinul salbatec lasat slobod de Dumnezeu
in pustie, odata ce are ca loc de petrecere pustia, iar ca salas pamantul
sarat, stiut fiind ca pamantul sarat si pustia de cele mai adeseori nu sunt
potrivite pentru cresterea verdetei? Intelesul este acesta, ca numai cel
pustiu de patimi este in stare sa caute cuprinsul contemplatiei in cuvintele
dumnezeiesti, dupa ce s-a uscat din el mustul patimilor. (Nil Ascetul)22
 Ţine de sufletul desavarsit sa fie lipsit de griji, si de cel necredincios sa
se chinuiasca cu ele. Caci despre sufletul desavarsit s-a spus ca este ''un
crin in mijlocul maracinilor''. Aceasta il arata vietuind fara griji intre cei
 apasati de multe griji. Caci crinul si in Evanghelie este icoana sufletului fara
griji. El nu se osteneste, zice, nici nu toarce, si e imbracat intr-o slava mai
mare ca a lui Solomon. Iar despre cei ce au multa grija pentru cele trupesti
se zice: ''Toata viata necredinciosului e inecata in grija''. Si de fapt e cu
adevarat neevlavios lucru sa intindem cat tine viata grija pentru cele
trupesti si sa nu aratam nici o sarguinta pentru cele viitoare; sa cheltuim
toata vremea pentru trup, desi nu are trebuinta de multa osteneala, iar
sufletului, care are atata putinta de crestere incat nu-i ajunge toata viata
pentru desavarsirea lui, sau sa nu-i inchinam nici macar o vreme cat de
scurta sau, daca ni se pare ca-i inchinam putina, sa o facem aceasta fara
vlaga si cu nepasare, amagiti de suprafata lucrurilor vazute. In felul acesta
noi patimim ceea ce patimesc cei prinsi, ca printr-o undita, de cele mai
urate dintre femeile stricate care, in lipsa frumusetii adevarate, nascocesc
una mincinoasa, ca o momeala pentru privitori, indreptand prin tot felul de
fainuri uratenia lor. Caci odata ce am fost biruiti de desertaciunea lucrurilor
de aici, nu mai putem vedea uraciunea materiei, fiind inselati de patima.
(Nil Ascetul)22
 Bine este dar sa ramanem intre hotarele lucrurilor de trebuinta si sa ne
silim cu toata puterea sa nu trecem dincolo de acestea, caci daca suntem
dusi de pofta spre cele placute ale vietii, nici un temei nu mai opreste
pornirea noastra spre cele dinainte. Fiindca ceea ce este peste trebuinta nu
mai are nici un hotar, ci o nazuinta fara sfarsit si o desertaciune fara capat
sporeste necontenit osteneala in jurul lor, hranind pofta, ca pe o flacara,
prin adaugirea materiei. (Nil Ascetul)22
 Cel ce vrea sa strabata marea spirituala rabda indelung, cugeta smerit,
vegheaza si se infraneaza. De se va sili sa treaca fara acestea patru, se va
tulbura cu inima. Linistirea e retinerea de la rele, iar de-si va lua cineva cu
sine si cele patru virtuti, pe langa rugaciune, nu va avea alt ajutor mai sigur
spre starea de nepatimire. Nu se poate linisti mintea fara trup, precum nu
poate fi surpat zidul dintre ele, fara linistire si rugaciune. (Marcu Ascetul)22
 Sufletul care nu s-a izbavit de grijile lumesti nu iubeste nici pe
Dumnezeu cu adevarat si nu dispretuieste nici pe diavolul cum trebuie. Caci
grija vietii ii este ii este ca un acoperamant, care il impovareaza. Din
aceasta pricina mintea nu-si poate cunoaste dreptul de judecata asupra
acestor feluri de lucruri, ca sa dea fara greseala hotararile judecatii sale.
Deci in toate chipurile retragerea din lume e folositoare. (Diadoh al
Foticeii)22
 Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pastreze cugetarea netulburata, ca
mintea deosebind gandurile ce trec prin ea, pe cele bune si trimise de
Dumnezeu sa le aseze in camarile amintirii, iar pe cele intunecoase si
dracesti sa le arunce afara din jitnitele firii. Caci atunci cand marea e
linistita, pescarii vad pana in adancuri, incat nu le scapa aproape nici unul
din pestii care misuna acolo. Dar cand e tulburata de vanturi, ascunde in
negura tulburarii ceea ce se lasa cu prisosinta sa fie vazut cand e linistita si
limpede. Mestesugul celor ce pun la cale viclesugurile pescaresti nu mai
atunci nici o putere. Aceasta se intampla sa o pateasca si mintea
contemplativa, mai ales atunci cand dintr-o manie nedreapta se tulbura
adancul sufletului. (Diadoh al Foticeii)22
 Cea dintai virtute este nepurtarea de grija, adica moartea fata de orice
om si de orice lucru. Din aceasta se naste dorul de Dumnezeu. Iar aceasta
naste mania cea dupa fire, care se impotriveste oricarui atac incercat de
vrajmasul. Atunci gaseste salas in om frica lui Dumnezeu, iar prin frica se
face aratata dragostea. (Isaia Pustnicul)22

Rugaciune

 Vazandu-l pe unul dintre frati ca statea mai atent decat toti ceilalti in
timpul cantarii psalmilor si mai ales cand se recitau antifoanele dinaintea
psalmilor si ca facea gesturi ori isi schimba trasaturile fetei de parca ar fi
vorbit cu cineva, l-am rugat sa-mi spuna ce noima avea acea purtare.
Acesta socotind ca nu trebuie sa-mi ascunda un lucru ce-mi putea fi de
folos, zise: ''M-am obisnuit de la inceput a-mi aduna gandurile si mintea
impreuna cu sufletul strigandu-le: Veniti sa ne inchinam si sa cadem la
Insusi Hristos imparatul si Dumnezeul nostru! (Psalmi 94,6)
 Cel ce petrece in viata de obste nu poate profita cu bun castig de pe
urma cantarii psalmilor cat poate trage folos din rugaciune, caci zgomotul
produs de impreunarea glasurilor si melodicitate risipeste atentia mintii de
la textul psalmului.
 Sa pazim linistea si pacea sufletului in toate dar mai vartos insa in timpul
cantarii psalmilor caci dracii au ca scop sa distruga rugaciunea prin
tulburari.
 Nu trebuie sa asteptam sa ne rugam numai cand avem mintea adunata,
ci sa luptam sa adunam mintea prin rugaciune.
 Sa ne luptam mai inainte de toate cu dracul intristarii caci venind acesta
langa noi in vremea rugaciunii si aducandu-ne aminte de indraznirea
noastra de mai inainte, voieste sa ne oprim din rugaciune.
 Dracul intristarii ne sopteste in vremea rugaciunii, daca intrerupem firul
ei prin goluri, ca nu simtim in ea indraznirea catre Dumnezeu, sau legatura
vie cu El pe care am avut-o altadata. Si aceasta ne face sa ne intristam si sa
incetam a ne ruga ca unii ce n-am fi acum in starea cuvenita ei. Dar trebuie
sa staruim in rugaciune chiar daca ea nu este totdeauna fierbinte si adunata
in intregime in gandul la Dumnezeu.
 Fii cu luare aminte frate la dracul intristarii caci multe sunt cursele lui
pana ce te face neputincios, caci intristarea cea dupa Dumnezeu este
bucurie prin aceea ca te vezi pe tine staruind in voia lui Dumnezeu. Dar
acela iti zice: ''Unde vei scapa caci nu ai pocainta?'' Acesta lucreaza cu
dusmanie pana ce-l face pe om sa-si piarda infranarea. Dar intristarea dupa
Dumnezeu nu-l apasa pe om ci ii zice: ''Nu te teme, vino iarasi!''
 Celui ce a castigat lacrima sufletului tot locul ii este potrivit pentru
rugaciune.
 Precum comoara ascunsa este mai greu de jefuit decat cea la aratare,
asa sa intelegem si cele spuse inainte.
 Cand pornesti sa te infatisezi inaintea Domnului sa-ti fie haina sufletului
tesuta intreaga din firele sau mai bine spus, din zalele nepomenirii raului
caci de nu, cu nimic nu te vei folosi. Sa-ti fie tesatura cererii tale simpla,
neimpestritata in chip felurit caci un singur cuvant vamesul si fiul risipitor l-
au pe Dumnezeu cu ei.
 Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o multumire
sincera, in al doilea rand marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa
simtire. Apoi sa facem Imparatului cererea noastra. Chipul de mai inainte
aratat rugaciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui frate
oarecare de catre Ingerul Domnului.
 Nu face pe desteptul in cuvintele rugaciunii tale caci ganguritul simplu si
nemestesugit al pruncilor a induiosat pe Tatal cel din ceruri.
 Nu fi indraznet chiar daca ai dobandit curatia; mai degraba apropie-te
intru smerita cugetare si multa indraznire vei avea.
 Indulcesc bucatele untdelemnul si sarea; inaripeaza rugaciunea smerenia
si lacrima.
 Lupta sa ridici, mai bine zis sa inchizi cugetarea in cuvintele rugaciunii iar
daca slabind pentru pruncia ei cade, ridic-o iarasi caci este proprie mintii
nestatornicia, dar este propriu lui Dumnezeu s-o poata statornici.
 Nu poate fi legat Duhul, dar unde este Ziditorul duhului, toate se supun
Lui.
 Alta este bucuria ce se naste din rugaciune in cei ce petrec in obste si
alta cea care se iveste in cei ce se roaga indeletnicindu-se cu linistea. Cea
dintai este amestecata poate cu inchipuiri; cea de-a doua se umple intreaga
de smerita cugetare.
 Daca deprinzi mintea sa nu se departeze niciodata iti va fi aproape chiar
si cand te vei afla la masa, iar de rataceste neimpiedicata nu va putea sa
ramana niciodata langa tine.
 Credinta inaripeaza rugaciunea caci fara ea nu se poate zbura la cer.
 Starea ta launtrica ti-o arata rugaciunea caci cuvantatorii de Dumnezeu
au socotit-o pe aceasta oglinda calugarului.
 Nu te inalta daca te-ai rugat pentru altul si ai fost ascultat caci credinta
lui a lucrat si a izbutit
 Cand te rogi cu trezvie esti mai repede impins spre manie caci aceasta
este scopul vrajmasilor (ravna noastra la rugaciune o intoarce vrajmasul
spre manie impotriva vreunor frati sau imprejurari care ne intrerup). Sa
implinim toata virtutea dar mai mult rugaciunea cu multa simtire. Dar
sufletul se roaga intru simtire cand se ridica mai sus de manie.
 Incredintarea implinirii oricarei cereri se iveste chiar in rugaciune, iar
incredintarea este izbavirea de indoiala. Incredintarea este vadirea neclintita
a ceea ce nu este vadit.
 Precum imparatul pamantesc priveste cu scarba la cel ce sta inaintea lui
dar isi intoarce fata de la el si vorbeste cu dusmanii stapanului, asa priveste
cu dezgust si Domnul la cel ce sta inaintea Lui in rugaciune si primeste
ganduri necurate.
 Alunga cu bata cainele ce se apropie de tine si de cate ori se
obrazniceste din nou ia-o de la capat. (Cainele este dracul care printr-un
pretext oarecare fura mintea de la rugaciune; acesta trebuie alungat
cerandu-se ajutorul lui Dumnezeu.)
 Cere prin plans, cauta prin ascultare, bate prin indelunga rabdare! ''Ca
cel ce cere astfel va lua si cel ce cauta va afla….'' Pazeste-te sa nu te rogi
cumva pentru vreo femeie ca sa nu fii jefuit din partea dreapta. (Sa nu fii
jefuit de curatie prin fapta buna a rugaciunii, caci rugandu-te pentru o
femeie ai toate sansele sa te gandesti cu pofta la ea.)
 Sa nu ti se faca vremea rugaciunii vreme sau ceas al unor cugetari
trebuincioase, sau al unor lucruri duhovnicesti, iar de nu, vei fi jefuit de ceea
ce e bun. (Nu te lasa ispitit sa rezolvi probleme necesare, sau chiar sa cugeti
la lucruri duhovnicesti in vremea rugaciunii. Aceasta inseamna sa te lasi
furat de la ceva important.)
 Mi-a spus unul dintre iubitorii lui Dumnezeu ca totdeauna, dar mai ales in
sarbatorile anuale si imparatesti, Dumnezeu rasplateste pe slujitorii Lui cu
daruri.

Rugaciune

 Rugaciunea si rabdarea pot sustine impreuna cu urcusul continuu si o

neincetata tensiune, ca o caldura care daca se raceste, greu mai poate fi
reaprinsa.
 Numele Domnului nostru Iisus Hristos este infricosator dracilor si celor ce
se lasa stapaniti de patimile inspirate de aceia. Dar este infricosator prin
blandetea si curatia umanitatii Sale, care inseamna totodata o libertate de
tot ce este rau, o putere absoluta fata de rau. In El existenta umana nu este
supusa nici unei robii sau limitari egoiste.
 Din rugaciunile sfintilor se revarsa in noi o putere care ne sustine asa
cum in cuvantul de incurajare al prietenilor simtim prezenta inima lor care
ne da putere in dureri si greutati. In puterea venita noua prin rugaciunile
sfintilor si care ne sustine rabdarea se intalneste puterea lor cu puterea
noastra trezita de puterea lor si cu puterea lui Dumnezeu din care sfintii se
intaresc in rugaciunea lor si care ne-o comunica. Este o comunicare intre
trei persoane: intre mine, sfant si Dumnezeu care este prezent intre mine si
sfant unindu-ne. ''Unde sunt doi sau trei adunati (sufleteste) in numele Meu,
acolo sunt si Eu in mijlocul lor.''
 Cat despre citit, este de folos a citi ''Vietile Parintilor'' caci asa se
lumineaza mintea in Domnul.
 Este de trebuinta moartea fata de oameni si fata de lucrurile trecatoare
in sensul de moarte a vointei de a te folosi de ei si de ele in chip egoist si
pentru a obtine placeri trupesti in sensul de a refuza sa fii oamenilor de
ajutor si de a te folosi de lucruri pentru a ajuta prin ele pe oameni si mai
ales de a cunoaste prin ele pe Dumnezeu. Adica gandurile la oameni si la
lucruri trebuie adunate in gandul la Dumnezeu spre slujirea Lui si spre
mantuirea oamenilor prin aducerea lor la El. In Dumnezeu trebuiesc adunate
toate pentru ca toate sunt din el si toate se desavarsesc in el. Gandindu-te
in legatura cu Dumnezeu, ele sunt curatite de orice atractie egoista si
patimasa, sfintindu-se.
 Trebuie sa se pomeneasca la sfarsitul doxologiei de seara sau de
noapte sfintele Biserici, imparatul, conducatorii, poporul, saracii,
vaduvele si cele de asemenea? Si cel caruia i se cere de catre cineva sa
se roage pentru el, trebuie sa o faca chiar de este stapanit de patimi? - Este
bine sa cerem in rugaciune pacea sfintelor biserici si cele urmatoare, dar sa
o facem ca niste nevrednici care nu avem putere spre aceasta. Aceasta este
porunca apostolica si e bine sa ne rugam pentru cel ce ne-o cere caci este
un cuvant al Evangheliei si al Apostolului: ''Celui ce cere, da-i'' (Matei 5,42)
si ''Rugati-va unii pentru altii ca sa va vindecati.'' (Iacov 5,16) Si iarasi:
''Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea.'' Ba unii
se rugau si pentru Apostoli (Fapte 12,5). Deci cel ce nesocoteste porunca, se
osandeste pe sine insusi, iata pentru ce putand sau neputind, eu ma silesc
spre aceasta din pricina poruncii.
 Cererile marelui Batran catre Dumnezeu puse in miscare de cererea celui
ce-l roaga sa le faca, se adreseaza in acelasi timp sfintilor ca sa-si adauge
rugaciunea lor la rugaciunea lui si a celui ce a determinat rugaciunea lui.
Astfel toate se impletesc: cele de jos se intemeiaza pe cele mai de sus si
acestea sunt puse in miscare de cele mai de jos. Este o intalnire de
intregire, o sobornicitate a completarii in rugaciunea tuturor intr-un fel in
jurul celui mai de jos, desi acesta si-a adresat cererea celui mai de sus. Este
in ea o urcare de la cei mai de jos la cei mai de sus si o coborare a acestora
la cei mai de jos, dar toti urca prin aceasta rugaciune intregitoare spre
Dumnezeu, sau Dumnezeu ii face sa se uneasca in aceasta sobornicitate a
rugaciunii in El. Nimeni nu urca spre Dumnezeu si in Dumnezeu singur, ci
toti impreuna - aceasta este Biserica.
 Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru
mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de
mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca nu ma rog
pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul
nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat.
Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu
insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care
este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el
trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o
sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau
a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de
 unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o
comuniune de dragoste in Dumnezeu.
 Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si
rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la
cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu
Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii
adresezi cererile tale de ajutor.
 Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de
iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si
pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu
Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul
continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi
cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel
desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva
pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc
de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.
 A avea grija de Dumnezeu inseamna a te gandi la El si la implinirea
poruncilor Lui prin care inaintam in vietuirea in El si in grija de semeni si
prin aceasta implinim adevarata grija de noi.
 Nu te incovoia, frate, nici nu te preda deznadejdii, ci rugandu-te
neincetat, zi: ''Doamne, Iisuse Hristoase, mantuieste-ma de patimile de
ocara'' si vei afla mila lui Dumnezeu.
 Ati osteni inima ta inseamna a te ruga pururea lui Dumnezeu sa nu te
lase sa ratacesti sau sa umbli dupa voile tale. Prin aceasta vii la deosebirea
gandurilor (dreapta socoteala). Seamana deci cu nadejde ca sa seceri fara
sa slabesti.
 Din mreaja demonilor, de robia nevazuta a lor si de sub robia vazuta a
patimilor omul nu poate scapa decat intrand in relatia de dialog direct cu
Dumnezeu prin chemarea numelui Lui. Numele lui Dumnezeu chemat te
pune sub ocrotirea lui Dumnezeu, te opreste de la rele, te scoate din egoism
in care omul nu este propriu zis singur, ci sub robia celui rau.
 Ia aminte cu toata grija la psalmodie, la rugaciune si la citit ca sa poti lua
de la cele spuse, caci daca primim sa ne ocupam de gandurile vrajmasului,
niciodata nu vom putea face nimic. (Numai constiinta prezentei lui
Dumnezeu trezita de chemarea numelui Lui poate atrage sufletul de la un
gand necuvenit. Numai ea ma scoate din limita puterilor mele; alte ganduri
invocate de mine impotriva acelui gand nu ma poate ajuta sa-l biruiesc
pentru ca sunt sustinute numai de slaba mea putere. Numele nu este doar o
copie a intregului, ci intregul lui real care fara a inceta sa fie si in afara, este
si inauntrul celui ce-i rosteste numele.)
 Daca vrei sa te rogi pentru multe lucruri odata ce Dumnezeu stie de care
lucruri avem trebuinta, roaga-te zicand: ''Stapane, Doamne Iisuse Hristoase,
calauzeste-ma dupa voia Ta!'' iar de vrei sa te rogi impotriva patimilor, zi:
''Tamaduieste-ma dupa voia Ta''. Daca te rogi impotriva ispitelor, zi: ''Tu sti
ce-mi este de folos, ajuta slabiciunii mele si fa sfarsit ispitelor dupa voia Ta!''
 La rugaciune staruie in intelegerea cuvintelor.
 A chema numele Domnului inseamna a-l chema pe Dumnezeu Insusi si
Dumnezeu vine cand este chemat caci atunci i se deschide inima. Deci unde
este chemat Dumnezeu, este de fata Dumnezeu Insusi.
 Noi ne vom ruga iar tu foloseste puterea ta pentru a castiga smerenie,
supunere si netinere la voia ta in ceva, caci din aceasta se naste mania. Sa
nu judeci nici sa dispretuiesti pe cineva caci din aceasta vine tocirea inimii si
orbirea mintii, nascandu-se astfel nepasarea si invartosarea inimii. Vegheaza
neincetat gandind la legea dumnezeiasca din care se incalzeste inima de
focul ceresc. Sa nu te molesesti nici sa te imputinezi caci nu-ti cere
Dumnezeu ceea ce este peste puterea ta. Pazeste-ti gura de la cuvantul fara
rost si nu primi in mintea ta sa cugeti catusi de putin la cele rele.
 Cat despre mancare, bautura, somn, tuturor sa le premearga multumirea.
Cugeta la cuvantul Apostolului: ''Fie de mancati, fie de beti, fie ca faceti
orice altceva''. Pazeste-o pe aceasta in toate si te va pazi Dumnezeu, caruia
ii multumesti.
 Observam cat de mult face sfantul Varsanufie dependenta aflarea
adevarului in lucruri nesigure de rugaciunea catre Dumnezeu. Numai in
responsabilitatea traita fata de Dumnezeu sau in fata lui Dumnezeu prin
rugaciune, inteles ca Persoana infinita omul este ferit sa afirme sau sa preia
afirmatii gresite. Rugaciunea ca mijloc de aflare a adevarului nu exclude
osteneala cercetarii, iar osteneala la aceasta aduce si o sporire a intelegerii
duhovnicesti a omului care il indeamna si ea pe om la rugaciune si-l
deschide luminii iubitoare ce-i vine de la Dumnezeu prin ea. Deci
descoperirea intelesurilor adevarate si mai adanci ale Scripturilor depinde si
de cresterea omului prin osteneala sa in timp, dar si de insiruirea de
generatii de cercetatori care au descoperit urmasilor intrebari noi si putinta
de a gasi sensuri noi si mai adanci ale Scripturii, prin raspunsurile la ele. De
aceea unele greseli pe care le gasim la invatatorii vechi s-au datorat si
faptului ca s-au grabit sa dea raspunsuri intr-un timp necopt. Cautarea este
si ea s-ar putea spune o rugaciune cand este facuta din raspunderea in fata
lui Dumnezeu, si rugaciunea o cautare, caci prin amandoua omul se
adanceste in taina izvorului tuturor care este Dumnezeu. Dar este trebuinta
ca omul sa-si inteleaga cautarea prin rugaciune si rugaciunea ca efort de
apropiere prin intelegere de izvorul dumnezeiesc si tainic al tuturor.
 Pomenirea numelui lui Dumnezeu opreste toate relele si intareste
neputinta noastra. (deci poti vorbi cu altii si sa te gandesti permanent la
Dumnezeu; iar gandul la El te tine treaz si in cele ce le vorbesti cu cineva.
Aceasta se intampla cand vorbesti de lucruri serioase, pline de raspunderea
in fata lui Dumnezeu.)
 Cand il rog pe Stapanul Insusi, cum trebuie sa zic? - ''Miluieste-ma
Stapane pentru Sfintii Tai mucenici si pentru Sfintii Parinti si-mi iarta
pacatele pentru mijlocirile lor.'' Caci si Proorocul zicea: ''Pentru Avraam,
robul Tau'', ba Insusi Domnul a zis: ''Voi apara cetatea aceasta pentru Mie si
pentru David, robul Meu.''
 De ma aflu intre oameni si acestia incep sa graiasca fara rost, sa
raman sau sa plec? - Daca nu esti nevoit de vreo treaba sa ramai, pleaca,
iar de este nevoie, muta-ti mintea la rugaciune neosindindu-i, ci
recunoscandu-ti slabiciunea ta.
 Oare este bine ca vremea convorbirii sa se cheme numele lui
Dumnezeu? - Trebuie sa se cheme numele lui Dumnezeu in vremea
convorbirii cat si inainte si dupa ea, in tot timpul si in tot locul caci s-a scris:
''Neincetat sa va rugati''. Asa se alunga ispita.
 Cum poate sa se roage cineva neincetat? - Cand cineva e sigur
trebuie sa psalmodieze cu gura si sa se roage si in inima. Dar de e cineva in
piata sau cu altii, nu e nevoie sa psalmodieze cu gura, ci numai cu cugetul,
dar trebuie sa-si pazeasca ochii ca sa nu hoinareasca si sa cada astfel in
cursele vrajmasului.
 Psalmodierea nu inseamna numaidecat cantare; orice dupa un anumit
timp de practica capata un anumit ritm, o armonie interioara care este un
fel de cantare. Numai rugaciunea grabita nu are aceasta ordine ci este
lipsita de ritm si armonie. Aceasta ridica cuvintele rugaciunii peste intelesul
ei marginit, produce sentimentul ca Dumnezeu este un mister care le
uneste pe toate intr-o randuiala. Produce simtirea prezentei si ajutorul Lui.
Numai adunata in Dumnezeu creatia scapa de dezordine.
 ''Puterea'' cuvintelor inseamna si intelesul lor. Ele au in ele o putere;
cuvintele au puterea asupra celui ce le rosteste sau le aude cand acela este
constient de sensul lor, sau patrunde la el.
 Omul se poate linisti oriunde si in orice slujba daca il cheama pe
Dumnezeu in tot ce face.
 Oare este bine sa starui in rugaciunea : ''Doamne Iisuse Hristoase
miluieste-ma'' sau e mai bine a citi din Sfanta Scriptura si a rosti psalmi? -
Trebuie facute amandoua; putin din una si putin din cealalta, caci s-a scris:
''Aceasta sa o faceti si aceea sa n-o lasati.''
 Cat priveste psalmii, nu lasa invatatura lor caci aceasta iti da putere si
lupta-te ca sa-i rostesti pentru ca mult folosesc. Ceea ce-ti intrece puterea
nu cauta sa auzi caci deocamdata ai invataturi care te folosesc pe masura
ta.
 De ti se intampla sa trebuiasca sa faci un lucru dupa ce ai chemat pe
Dumnezeu si ai cerut rugaciunea Sfintilor si ai ramas in indoiala, totusi fa-l
caci aceasta este voia lui Dumnezeu si eu Il voi ruga pe El pentru acel lucru.
Iar, daca intrebat fiind, ti se cere sa raspunzi indata dat fiind ca nu se misca
mai repede mintea, trimite-o la Dumnezeu si El iti va da ce sa raspunzi fara
grija. (Dumnezeu cu care mintea se pune indata in legatura, te va face sa
raspunzi in mod cumpanit si plin de raspundere intrebarii ce ti se pune.)
 Ma vad ca toata ziua sunt imprastiat si nu reusesc sa pomenesc
numele lui Dumnezeu! - Multi aud mereu despre o cetate si apoi li se
intampla sa intre in ea fara sa stie ca aceasta-i cetatea de care a auzit.
Frate, toata ziua te gandesti la Dumnezeu si nu stii? A sti de o porunca a lui
Dumnezeu si a se ocupa de implinirea ei inseamna a sluji lui Dumnezeu si a
te gandi la El. (Chiar daca nu pomenesti numele lui Dumnezeu in mod
expres, implinind o porunca data de El, tot pomenire a Lui savarsesti, caci
cine lucreaza in curtea unui stapan chiar de nu se gandeste direct la el in
mod permanent, il are pe el in slujirea sa.)
 In privinta pomenirii neincetate a lui Dumnezeu, fiecare o poate pe
masura sa, dar smereste-te numai!
 Cand nu poti intreba un batran trebuie sa te rogi de trei ori pentru orice
lucru si dupa aceasta, ia seama spre ce inclina inima ta macar si cat un fir
de par si fa aceasta. Caci e vadita instiintarea si ea se arata neindoielnic
inimii.
 Cand ma indoiesc de un lucru daca sa-l fac sau nu, spune-mi ce
sa fac? - Cand se iveste trebuinta sa faci un lucru roaga pe Dumnezeu de
trei ori cerandu-i sa nu ratacesti si daca ramai in acelasi gand, fa ce-ti spune
el caci in acest caz iti vine de la Dumnezeu si nu de la tine. Cand nu
dobandesti siguranta, intreaba-i pe Parinti.
 Ceasurile si cantarile sunt predanii bisericesti pentru conglasuirea
intregului popor, la fel, la fel in manastiri ele sunt pentru conglasuirea obstii
de calugari. Skitiotii insa, nu au nici ceasurile si nu canta nici imnuri, ci
savarsesc lucrul de mana si mediteaza, fac cate putina rugaciune de unul
singur iar la vecernii skitiotii spun cei doisprezece psalmi spunand la
sfarsitul fiecaruia in locul doxologiei: ''Aleluia'' si fac apoi o rugaciune. La fel
si noaptea spun doisprezece psalmi iar dupa aceasta se aseaza la lucrul de
mana. (Avva Varsanufie) Monahii din Sketis cunosteau numai doua oficii
divine: vecernia, dupa apusul soarelui si privegherea. O veghe de noapte de
patru ore pana la rasaritul soarelui care in parte consta si din lucrul de mana
caruia ii dedicau de altfel intreaga zi. Monahii pahomieni nu lasau din mana
acest lucru nici macar la rugaciunea comuna intrucat considerau ca acesta
nu imprastie mintea, ci dimpotriva o ajuta sa se concentreze. Skitiotii tineau
urmatoarea randuiala: ''Cand te asezi la lucru de mana trebuie sa spui din
inima psalmi, iar la sfarsitul fiecarui psalm sa te asezi zicand: ''Doamne,
miluieste-ma pe mine ticalosul!'' De esti hartuit de ganduri, adauga:
''Dumnezeule, vezi necazul meu si ajuta-ma.'' Deci, cand ai facut trei randuri
de plasa, scoala-te la rugaciune si plecand genunchiul apoi sculandu-te,
spune la fel rugaciunea amintita.'' (Sfantul Vasanufie) Metoda este simpla:
ea consta din aceea de a intrerupe munca (impletitul plaselor) la mici
intervale pentru a ne scula la rugaciune si la inchinarile legate de ea. Astfel
Macarie Alexandrinul si ucenicul sau Evagrie facea zilnic o suta de rugaciuni
respectiv o suta de ingenuncheri. Aceasta pare sa fi fost regula obisnuita (se
gasesc si alte cifre intrucat fiecare isi avea masura sa personala). In timpul
lucrului mintea nu lancezea ci era ocupata cu meditatia, adica cu repetarea
versetelor scripturistice, chiar psalmi intregi care in acest scop erau
memorati pe de rost. Unei astfel de meditati ii urma de fiecare data o scurta
rugaciune de impunsatura care era facuta sezand. Aceasta nu era fixa in ce
priveste continutul si putea fi schimbata dupa preferinta atunci cand era
preluata o anume ''formula''. Nici mai sus numitele ''rugaciuni'' nici aceasta
scurta rugaciune de impunsatura nu erau deosebit de lungi si nici nu
trebuiau sa fie astfel. ''Cat priveste prelungirea rugaciunii, daca stai in
picioare sau daca te rogi neincetat potrivit Apostolului, nu trebuie sa o reiei
ori de cate ori te ridici caci mintea ta este le rugaciune toata ziua. (Sfantul
Varsanufie)
 La rugaciunile mai lungi exista intotdeauna pericolul imprastierii fiindca
scade rapid concentrarea sau si mai rau, demonii seamana in ea neghina
lor. ''Stand la rugaciune trebuie sa te rogi sa fii eliberat de ''omul cel vechi''
sau sa zic ''Tatal nostru'', ori sa le faci pe amandoua si apoi sa sezi la lucru
de mana. (Sfantul Varsanufie)
versiune cu diacritice - aici

Rugaciune

 Se recunoaste aici o putere a numelui Lui insusi, puterea de-a ne ajuta sa

parasim pacatele si sa ne bucuram de mila Lui, de comuniunea cu El potrivit
saraciei noastre. Cand rostim numele lui Hristos cu credinta, El Insusi vine la
noi. Numele cuiva este o punte intre el si cei ce-l rostesc cu respect. Cand
cineva rosteste numele meu, eu sunt atras in legatura cu cel ce mi-l
rosteste. (Filocalia XII)
 De te scoli la slujba ta sa nu fii nepasator sau cu negrija si in loc sa-L
cinstesti pe Dumnezeu, mai vartos sa-L dispretuiesti, ci ramai cu toata frica
cu mintea ta la rugaciune. Nu te rezuma de pereti si nu-ti muia picioarele
sprijinindu-te intr-unul si usurandu-l pe celalalt. Trezeste inima ta ca sa nu
caute hoinarind cu gandurile si astfel Dumnezeu sa primeasca jertfa ta. (Fil.
XII)
 De cantati impreuna, fiecare din voi sa-si faca rugaciunea lui, iar de este
cu voi un strain, rugati-l cu dragoste ca sa-si faca rugaciunile lui. Spuneti-i
aceasta pana la a doua sau a treia oara, fara cearta. In ceasul aducerii
darului tau spune gandurilor si simturilor tale sa staruie in frica lui
Dumnezeu ca sa te invrednicesti de Taine si sa te vindece Domnul. (Fil. XII)
 Omul sa-si predea toata inima sa ascultarii lui Dumnezeu rugandu-se cu
adevarat astfel: ''Doamne, sunt inaintea Ta pentru ca eu nu cunosc ce-mi
este de folos. Lupta-te Tu, caci eu nu cunosc rautatea lor.'' Si daca lucrezi
conform invataturii Mantuitorului, El nu te va lasa sa ratacesti in ceva, dar
de nu implinesti decat o porunca sau doua, nu te-ai predat pe tine ascultarii
de El si in acest caz nici El nu se ingrijeste de tine. Caci precum un locsor nu
poate ajuta celui ce-l lucreaza sa-l curateasca de neghina si de aceea daca
se seamana in el samanta, nu poate face sa odrasleasca cele dupa fire cu
cele contrare firii, ci acestea le ineaca pe primele pentru ca sunt mai adanci
in radacini, asa daca nu te cureti pe tine de voile trupesti, nu te poti pazi de
pacat daca nu te feresti de cele ce-l nasc. (Omul nu poate face cele ale
omului pentru ca nu se poate elibera de puterile vrajmasului fara ajutorul lui
Dumnezeu. El nu stie de fapt ce-i este de folos fara lumina lui Dumnezeu de
aceea voia omului in ea insasi nu stie ce are de facut spre folosul lui; este
deci nevoit sa se roage lui Dumnezeu pentru a-i descoperi voia Lui ca sa stie
ce sa faca in interesul sau. Omul nu cunoaste prin el insusi nici rautatea, ca
e de la diavol si ca e rautate; el crede in mandria lui ca tot ce voieste el
supunandu-se patimilor egoiste este bun.) (Fil. XII)
 ''Domnul nostru este foc mistuitor'' (Evrei 12,29) caci precum focul
topeste ceara si usuca noroiul, asa si meditatia ascunsa topeste gandurile
urate si departeaza patimile sufletesti, lumineaza mintea, da stralucire
 intelegerii si bucura inima. Fiindca meditatia ascunsa loveste demonii si
alunga gandurile urate. (Meditatia este reflectia la tainele dumnezeiesti
nemarginite care se afla mai presus de gandurile referitoare la placerile
trupesti. Cugetarea la acele taine da omului adevaratul sens al existentei, il
lumineaza si-l umple de putere de la Dumnezeu.) Caci ceea ce lumineaza
omul launtric si-l inarmeaza prin reflectia (meditatia) ascunsa se intareste
de catre Dumnezeu, se imputerniceste de ingeri, se slaveste de catre
oameni. Meditatia si citirea ascunsa este casa de nedefaimat a sufletului,
turnul neclatinat si tarmul cel linistit care pastreaza sufletul netulburat. Caci
demonii sunt greu loviti cand monahul se intrarmeaza cu meditatia si cititul.
Meditatia este faclia mintii si desteptarea constiintei, ea topeste desfraul,
slabeste iutimea, alunga mania, departeaza rautatea si scoate afara
nedreptatea. Meditatia da stralucire conducerii mintii, alunga lenevia, naste
strapungerea inimii, aduce frica de Dumnezeu, pricinuieste lacrimile, naste
smerita cugetare, privegherea bucuroasa de noapte si rugaciunea
netulburata. Reflectia alunga gandurile murdare, biciuieste demonii,
curateste trupul. Aceasta il invata pe om indelunga rabdare, aduce
infranarea si pregateste intelegerea mortii. (Fil. XII)
 Sezand la masa cu fratii, de esti mai tanar nu spune mintii ''nu manca'',
ci adu-ti aminte de pacatele tale ca sa nu mananci cu placere si intinde
mana numai la cele dinaintea ta. De este ceva inaintea altuia, sa nu intinzi
mana ta la aceea. Hainele tale sa-ti acopere picioarele iar genunchii sa fie
uniti intre ei. Nu intinde mana ta spre cele ce ti se pun inainte spre mancare.
(Fil. XII)

versiune cu diacritice - aici

Rugaciunea

 Diavolii ori de cate ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu

sarguinta impotriva, sadind in mintea noastra cele ce nu trebuie, ca sa ni le
aducem aminte sau sa le gandim in vremea rugaciunii. Asa vor ei sa duca
mintea in robie, iar rugaciunea noastra sa o faca nelucratoare, desarta si
nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si nefolositoare este rugaciunea
facuta fara frica, fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40
 Cand te vad dracii ravnind cu adevarat la rugaciune, iti strecoara
gandurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme iti fura
amintirea lor, ca miscandu-se mintea spre cautarea lor si neaflandu-se, sa
se descurajeze si sa se intristeze foarte. Apoi, cand revine iarasi in
rugaciune, ii aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca
mintea cautand sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce
roade. (Evagrie Ponticul)40
 Cand te va intampina o ispita, sau te va atata o impotrivire, ca sa-ti
misti mania spre cel ce-ti sta impotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti
 aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si indata
se va linisti miscarea fara randuiala din tine.40
 Toate cate le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a
nedreptatit iti vor fi spre sminteala in vremea rugaciunii. (Evagrie
Ponticul)40
 Necazul pe care il rabzi cu buna intelegere te va face sa-i afli rodul in
vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
 Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu intristezi vreun suflet; iar de nu, in
desert alergi. (Evagrie Ponticul)40
 Lasa-ti darul tau, zice, inaintea altarului si plecand impaca-te mai intai
cu fratele tau, si apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului
innegreste cugetul celui ce se roaga si intuneca rugaciunile lui. (Evagrie
Ponticul)40
 Rugandu-te tu cum trebuie, ti se vor intampla astfel de lucruri incat sa ti
se para ca ai dreptate sa te folosesti de manie. Dar nu este nici o manie
dreapta impotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta
sa randuiesti lucrul bine si fara manie. Deci foloseste-te de tot mestesugul
ca sa nu izbucnesti in manie. (Evagrie Ponticul)40
 Uneori stand la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar
ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind,
sa ai un castig care nu-ti mai poate fi rapit. (Evagrie Ponticul)40
 Apropiindu-se ingerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si
mintea se afla in multa odihna, rugandu-se curat. Alteori, amenintandu-se
obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a
amestecat mai-nainte cu felurite patimi. Totusi cerand si mai mult va afla.
Caci ''celui ce bate i se va deschide''. (Evagrie Ponticul)40
 De multe ori, rugandu-ma, am cerut sa mi se implineasca ceea ce am
socotit eu ca e bine, si am staruit in cerere, silind fara judecata voia lui
Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa randuiasca mai bine aceea ce stiu ca
este de folos. Iar primind, m-am scarbit pe urma foarte, ca n-am cerut mai
bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit asa cum
credeam. (Evagrie Ponticul)40
 Rugaciunea neimprastiata este o intelegere suprema a mintii. (Evagrie
Ponticul)40
 Roaga-te mai intai sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de
nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie
Ponticul)40
 Cere in rugaciune numai dreptatea si imparatia, adica virtutea si
cunostinta si toate celelalte se vor adauga tie. (Evagrie Ponticul)40
 Rugandu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna inainte ale
sale, ci misca-te pe tine spre gandul infatisarii tale la judecata. Caci de
obicei mintea e foarte rapita de memorie in vremea rugaciunii. (Evagrie
Ponticul)40
 Cand diavolul cel preaviclean, facand multe, nu poate impiedica
rugaciunea dreptului, o lasa pentru putina vreme mai domol si pe urma il
 razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l aprinde pe acesta spre
manie si asa strica starea lui cea buna dobandita prin rugaciune, fie ca-l
atata la placere patimasa si asa ii pangareste mintea. (Evagrie Ponticul)40
 Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai
barbateste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost randuit dintru
inceput, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa
lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugandu-te.
(Evagrie Ponticul)40
 Tot razboiul ce se aprinde intre noi si dracii necurati nu se poarta pentru
altceva decat pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte
potrivnica si urata, iar noua foarte mantuitoare si placuta. (Evagrie
Ponticul)40
 Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam
pentru Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere
in starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40
 Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, castigata prin
deprindere, care rapeste mintea inteleapta spre inaltimea spirituala, prin
dragoste desavarsita. (Evagrie Ponticul)40
 Cel ce a atins nepatimirea, inca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa
urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie
departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40
 Cand mintea zaboveste in ideile simple ale lucrurilor, inca nu a ajuns la
locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit in contemplatia lucrurilor
si sa flecareasca despre intelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar
exprimand vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc
departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40
 Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui
ce se roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicand: ''Sfinteasca-se numele Tau,
vie imparatia Ta'', adica Duhul Sfant si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa
ne-a invatat, zicand: ''In Duh si in Adevar se cade sa ne inchinam Tatalui''.
(Evagrie Ponticul)40
 Cel ce se roaga in Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din
fapturi, ci-L preamareste din El insusi. (Evagrie Ponticul)40
 Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-
te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40
 Cand mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum
cate putin din trup si se departeaza de toate gandurile, care vin din simtire,
din amintire, sau din starea umorala, umplandu-se de evlavie si de bucurie,
atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii. (Evagrie
Ponticul)4nticul)40
 Duhul Sfant, patimind impreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne
cerceteaza si cand suntem necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i
se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste in ea si alunga toata ceata
de ganduri si de intelesuri care o imprejmuiesc, indemnand-o spre
dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40
 Rugandu-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu in tine, nici sa nu
ingadui mintii tale sa se modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te in chip
nematerial de Cel nematerial si vei intelege. (Evagrie Ponticul)40
 Nu vei putea sa te rogi cu curatie pana ce vei fi impletit cu lucruri
materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura
gandurilor. (Evagrie Ponticul)40
 Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate
vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gandul
patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie Ponticul)40
 De te rogi cu adevarat vei afla multa intarire si incredintare si ingerii vor
veni la tine ca si la Daniil si-ti vor lumina intelesurile celor ce ti se intampla.
(Evagrie Ponticul)40
 Cunoaste ca sfintii ingeri ne indeamna la rugaciune si stau de fata
impreuna cu noi, bucurandu-se si rugandu-se pentru noi. Daca suntem prin
urmare cu nepasare si primim ganduri potrivnice, ii amaram foarte tare, dat
fiind ca ei se lupta atata pentru noi, iar noi nu avem sa ne rugam lui
Dumnezeu nici pentru noi insine, ci dispretuind slujba noastra si, parasind
pe Stapanul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie
Ponticul)40
 Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca neinfranarea
trupului. Iar rugaciunea face mintea sa-si implineasca propria lucrare.
(Evagrie Ponticul)40
 Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau intrebuintarea
cea mai buna si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40
 Psalmodierea este un lucru al intelepciunii variate; iar rugaciunea este
inceputul cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40
 Daca te ingrijesti de rugaciune, pregateste-te impotriva navalirii dracilor
si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice
si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)40
 Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri,
strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gandul, zicand
catre Dumnezeu: ''Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti'' si cele
asemenea. In vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea
scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul) 40
 Daca stai in rugaciune inaintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si
Proniatorul tuturor, de ce I te infatisezi atat de lipsit de judecata, incat iti
uiti de frica Lui cea neintrecuta si tremuri de niste tantari si gandaci? Sau n-
ai auzit pe cel ce zice: ''De Domnul Dumnezeul tau sa te temi'', si iarasi:
''De El se infricoseaza si tremura toate, de fata puterii Lui'' si cele
urmatoare. (Evagrie Ponticul) 40
 Sa ai in rugaciunea ta ochi neimprastiat si, lepadandu-te de trupul si
sufletul tau, traieste prin mintrie Ponticul) 40
 Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea,
umbland prin pustie, i s-au aratat doi ingeri, calatorind impreuna; dar el nu
i-a bagat in seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci isi
 amintea de cuvantul Apostolului, care zice: ''Nici Incepatoriile, nici Puterile
nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos''. (Evagrie Ponticul)40
 Rugaciune savarseste acela care totdeauna primul gand al sau ca rod al
lui Dumnezeu.40
 Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramant.
Iar de nu, in zadar iti iei o infatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie
Ponticul)40
 De vrei sa te rogi in duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour
care sa-ti faca umbra in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
 Nu cauta sa alungi de la tine saracia si stramtoarea, materiile rugaciunii
neimpovarate. (Evagrie Ponticul)40
 Daca te rogi impotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti
aminte de Cel ce zice: ''Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma
voi intoarce pana ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa
stea; cadea-vor sub picioarele mele'', si cele urmatoare. Iar acestea le vei
spune cu usurinta, daca te vei inarma cu smerita cugetare impotriva
vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)40
 Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, cand
lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici
intiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat infricosate, care se face in
duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie Ponticul)40
 Atentia mintii cautand rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea ii
urmeaza atentiei mai mult decat orice altceva. De aceea trebuie sa ne
sarguim spre ea. (Evagrie Ponticul) 40
 Lauda rugaciunii nu sta simplu in cantitatea, ci in calitatea ei. Aceasta o
arata cei ce s-au suit la templu precum si cuvantul: ''Iar voi, rugandu-va, nu
bolborositi'' si urmatoarele. (Evagrie Ponticul)40
 Multe sunt felurile rugaciunii, care de care mai deosebit. Totusi nici una
nu este vatamatoare, decat aceea care nu mai este rugaciune, ci lucrare
diavoleasca. (Marcu Ascetul)40
 Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca atunci
cand Il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine. (Marcu Ascetul)40
 Nu exista rugaciune desavarsita fara o chemare a mintii. Iar cugetul
care striga neimprastiat va fi auzit de Domnul. (Marcu Ascetul)40
 Mintea care se roaga neimprastiat stramtoreaza si frange inima; iar
''inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi''. (Marcu Ascetul)40
 Daca, in vreme ce te rogi, te copleseste trandavia, sau esti suparat in
diferite chipuri de pacat, adu-ti aminte de moarte si de muncile infricosate.
Dar e mai bine sa te lipesti de Dumnezeu prin rugaciune si nadejde, decat
sa te gandesti la lucruri dinafara, chiar daca sunt de folos. (Marcu
Ascetul)40
 Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fara
ajutorul lui Dumnezeu. (Marcu Ascetul)40
 Rugaciunea neimprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce
staruie in ea. Negrija de ea si imprastierea ei e dovada iubirii de placeri.
(Marcu Ascetul)40
 Toate cate le graim sau le savarsim fara rugaciune ni se arata pe urma
sau gresite sau vatamatoare, si ne dovedesc lipsiti de cunostinta prin
lucrurile care urmeaza. (Marcu Ascetul)40
 Bine este sa tinem porunca cea mai cuprinzatoare si sa nu ne ingrijim
de nimic in parte, ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva
aparte, ci sa cerem numai imparatia lui Dumnezeu, dupa cuvantul
Domnului. Iar daca ne ingrijim de fiecare trebuinta, suntem datori sa ne si
rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se ingrijeste de ceva fara
rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care duce spre sfarsitul lucrului.
Aceasta e ceea ce a spus Domnul: ''Fara mine nu puteti face nimic''. (Marcu
Ascetul)40
 Daca ocupi vreodata pozitia intarita a rugaciunii curate, nu primi in acea
vreme cunostinta lucrurilor, ridicata in fata ta de vrajmasul, ca sa nu pierzi
ceea ce e mai de pret. Caci mai bine este sa-l sagetam cu sagetile
rugaciunii, stand inchisi in cetatuia noastra, decat sa stam de vorba cu el,
care ne aduce daruri, uneltind sa ne desfaca de rugaciunea impotriva lui.
(Marcu Ascetul)40
 Cand ii inchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea
cere o ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. Trebuie sa-i dam deci pe:
Doamne Iisuse, prin care isi poate ajunge deplin scopul. ''Caci nimeni nu
numeste Domn pe Iisus, fara numai in Duhul Sfant''. Dar asa de strans si de
neincetat sa priveasca la acest cuvant in camarile sale, incat sa nu se
abata nicidecum spre niscai naluciri. Caci toti aceia care cugeta neincetat la
acest nume sfant si slavit in adancul inimii, vor putea vedea odata si lumina
mintii. Pentru ca daca e tinut strans in amintire, el arde toata pata de pe
fata sufletului, printr-o simtire puternica. ''Caci Dumnezeul nostru este foc
mistuitor'' ce arde toata rautatea. Ca urmare Domnul atrage sufletul la
iubirea puternica a slavei Sale. Caci zabovind numele acela slavit si mult
dorit prin pomenirea mintii in caldura inimii, sadeste in noi numaidecat
deprinderea de-a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa ne impiedice.
Acesta este margaritarul cel de mult pret, pe care-l poate agonisi cineva
vanzand toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui.
(Diadoh al Foticeii)40
 Mintea noastra adeseori se simte ingreunata la rugaciune, din pricina
marii ingustimi si concentrari a acestei virtuti. Dar imbratiseaza cu bucurie
contemplarea si cuvantarea de Dumnezeu, data fiind largimea si libertatea
de miscare ce i-o procura vederile dumnezeiesti. Ca sa nu-i dam asadar
mintii putinta sa spuna multe, sau chiar sa zboare peste masura, sa ne
indeletnicim cel mai mult cu rugaciunea, cu cantarea Psalmilor si cu cetirea
Scripturilor, netrecand cu vederea nici talcurile barbatilor invatati, a caror
credinta se cunoaste din cuvinte. Pentru ca, facand aceasta, nu lasam
mintea sa amestece cuvintele sale in cuvintele harului, precum nu-i
ingaduim sa fie furata e slava desarta si sa fie imprastiata de multa placere
a vorbariei, ci o pazim in vremea contemplatiei in afara de orice lucrare a
inchipuirii i facem prin aceasta ca aproape toate cugetarile ei sa fie
 intovarasite de lacrimi. Caci odihnindu-se in ceasurile de linistire (isihie) si
indulcindu-se mai ales cu dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de
neajunsurile mai sus pomenite, ci va prinde si mai multa putere spre a se
da cu agerime si fara osteneala contemplatiilor dumnezeiesti, sporind
totodata cu multa smerenie in darul deosebirii. Dar trebuie sa stim ca este
si o rugaciune mai presus de orice largime. Aceasta insa e proprie numai
acelora care sunt plini in toata simtirea si incredintarea lor de darul Duhului
Sfant. (Diadoh al Foticeii)40
 Cand sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, isi face cu glas mai
mare si cantarea de psalmi si vrea sa se roage mai mult cu vocea. Dar cand
se afla sub lucrarea Duhului Sfant, canta si se roaga intru toata destinderea
si dulceata, numai cu inima. Starii de suflet celei dintai ii urmeaza o bucurie
amestecata cu inchipuiri, iar celei din urma, lacrimi duhovnicesti si dupa
aceea o multumire iubitoare de liniste. Caci pomenirea, ramanand fierbinte
din pricina glasului domol, face inima sa izvorasca anumite cugetari
inlacrimate si blande. Atunci se pot vedea cum se seamana semintele
rugaciunii cu lacrimi in pamantul inimii, in nadejdea bucuriei secerisului ce
va urma. Totusi, cand suntem apasati de multa tristete, trebuie sa facem
cantarea rugaciunii cu un glas putin mai mare, lovind sufletul cu sunete, in
nadejdea bucuriei, pana ce nourul acela greu va fi imprastiat de valurile
melodiei. (Diadoh al Foticeii)40
 Cand inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor
- incat ii pare celui razboit ca primeste chiar sagetile insesi,- sufletul uraste
cu amar patimile, ca unul ce se afla la inceputul curatirii. Caci daca nu s-ar
indurera mult de nerusinarea pacatului, nu ar putea sa se bucure
imbelsugat de bunatatea dreptatii. Cel ce vrea prin urmare sa-si curateasca
inima sa o incalzeasca necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavand
decat acest cuget si acest lucru, fara incetare. Caci cei ce vreau sa se
lepede de putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu,
ci pururi sa petreaca cu rugaciune in pazirea mintii, chiar daca s-ar afla
undeva afara de casa de rugaciune. Caci precum cel ce vrea sa curateasca
aurul, daca lasa sa inceteze oricat de scurta vreme focul din cuptor, face sa
se aseze iarasi zgura pe aurul curatit, asa si cel ce uneori pomeneste pe
Dumnezeu, alteori nu, pierde prin intrerupere ceea ce se socoteste sa
castige prin rugaciune. E propriu barbatului iubitor de virtute sa tina pururi
pamantul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul
putin cate putin sub dogoarea bunei pomeniri, sufletul sa se intoarca cu
desavarsire la stralucirea sa fireasca, spre si mai multa slava. (Diadoh al
Foticeii)40

Saracie, detasare, lepadare - iubirea de argint, avaritia

 Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a

oricarui alt lucru, sa stie intai ca trebuie sa se multumeasca cu cele date de
Dumnezeu; iar cand trebuie sa le dea inapoi, sa fie gata a face aceasta cu
 recunostinta, intru nimic scarbindu-se pentru lipsirea de ele, mai bine zis
pentru inapoierea lor. Caci dupa ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor,
le-au dat iarasi inapoi. (Antonie cel Mare)41
 Cei ce nu sunt multumiti cu cele ce le au la indemna pentru trai, ci
poftesc la mai mult, se fac robi patimilor, care apoi tulbura sufletul si ii
insufla ganduri si inchipuiri ca cele ce le au sunt rele. Si dupa cum hainele
mai mari mai mari decat masura impiedica la miscare pe cei ce se lupta,
asa si dorinta avutiei peste masura impiedica sufletele sa lupte sau sa se
mantuiasca. (Antonie cel Mare)41
 Starea in care se afla cineva fara sa vrea ii este si paza si osanda. Deci
indestuleaza-te cu cat ai, ca nu cumva purtandu-te cu nemultumire, sa te
pedepsesti singur fara sa simti. Iar calea spre aceasta este una singura:
dispretuirea celor pamantesti. (Antonie cel Mare)41
 Cat priveste hainele, sa nu poftesti sa ai haine de prisos, ci ingrijeste-te
numai de cele care sunt de trebuinta trupului. ''Arunca mai bine asupra
Domnului grija ta si El va purta grija de tine''. ''Caci el se ingrijeste, zice, de
noi''. Daca esti lipsit de hrana sau de haine, nu te rusina sa primesti cand ti
le vor aduce altii, caci rusinea aceasta este un fel de mandrie. Iar daca
prisosesti tu in aceasta, da si tu celui lipsit. Asa voieste Dumnezeu sa se
chiverniseasca intre dansii copiii Sai. De aceea scrie Apostolul catre
Corinteni cu privire la cei lipsiti: ''Prisosul vostru sa implineasca lipsa altora,
ca si prisosul acelora sa implineasca lipsa voastra; ca sa se faca potrivire,
precum este scris: Celui ce are mult, nu i-a prisosit si celui ce are putin, nu
i-a lipsit''. Deci avand pentru timpul de acum cele de trebuinta, nu te griji
pentru vremea ce vine, nici pentru o zi, nici pentru o saptamana si nici
pentru o luna. Caci venind de fata ziua de maine, va aduce El cele de
trebuinta. Tu cauta mai bine imparatia cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu.
''Cautati, zice Domnul, imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate
acestea se vor adauga voua''.(Evagrie Ponticul)41
 Despre faptul ca nu trebuie sa ne ingrijim de imbracaminte si bucate,
socot de prisos a mai scrie, insusi Mantuitorul oprind acest lucru in
Evanghelii. ''Nu va ingrijiti, zice, in sufletul vostru ce veti manca, sau ce veti
bea, sau cu ce va veti imbraca'', caci toate acestea le fac paganii si
necredinciosii, care leapada purtarea de grija a Stapanului si tagaduiesc pe
Facatorul. De crestinii este cu totul strain acest lucru, de indata ce cred ca
si cele doua vrabii vandute cu un ban stau sub purtarea de grija a Sfintilor
ingeri. Au insa dracii si obiceiul acesta: dupa gandurile necurate, aduc in
suflet si pe acelea ale grijii, ca sa se departeze Iisus de la noi, umplut fiind
locul cugetarii cu multime de ganduri, si sa nu mai poata rodi cuvantul,
fiind coplesit de gandurile grijii. Lepadand dar asemenea ganduri, sa lasam
toata grija noastra in seama Domnului, indestulandu-se cu cele de fata, cu
imbracaminte si hrana saracacioasa, ca sa slabim in fiecare zi pe parintii
slavei desarte. Iar daca cineva socoteste ca nu-i sta bine in haina
saracacioasa, sa priveasca la Sfantul Pavel cum asteapta in frig si
dezbracat, cununa dreptatii. Daca Apostolul a numit lumea aceasta stadion
si teatru, oare cel ce s-a imbracat cu gandurile grijii, mai poate alerga spre
rasplatirea chemarii de sus a lui Dumnezeu, sau mai poate sa lupte cu
incepatoriile, cu domniile si cu stapanitorii intunericului veacului acestuia?
Eu nu stiu daca-i va fi cu putinta; acest lucru l-am invatat de la insesi
 cazurile vazute. Caci se va impiedica in haina si se va rostogoli la pamant,
ca si mintea de gandurile purtarii de grija, daca e adevarat cuvantul care
zice ca mintea ramane statornic lipita de comoara sa, ca ''unde este
comoara ta, acolo va fi si inima ta''. (Evagrie Ponticul)41
 Cand vor fugi degraba de la noi vreunele din gandurile necurate, sa
cautam pricina pentru care s-a intamplat aceasta. Oare pentru raritatea
lucrului, fiind greu de gasit materia, sau pentru nepatimirea noastra, n-a
putut vrajmasul nimic impotriva noastra? De pilda daca unui pustnic i-ar
veni in minte gandul ca i s-a incredintat ocarmuirea duhovniceasca a primei
cetati, desigur ca nu va zabovi la inchipuirea aceasta; si pricina se cunoaste
usor din cele spuse mai inainte. Dar daca unuia i-ar veni acest gand in
legatura cu oricare cetate s-ar nimeri, si ar cugeta la fel, acela fericit este
ca a ajuns nepatimirea. Asemenea si in privinta altor ganduri se va afla
pricina cercetandu-se in acelasi chip. Acestea trebuie sa le stim pentru
ravna si puterea noastra, ca sa vedem daca am trecut Iordanul si ne-am
apropiat de verdeata, sau inca petrecem in pustie, loviti de cei de alte
neamuri. De pilda foarte multe fete mi se pare ca are dracul iubirii de argint
si e foarte dibaci in puterea de-a amagi. Astfel cand e stramtorat de
desavarsita lepadare de sine, indata face pe purtatorul de grija si iubitorul
de saraci. Primeste bucuros pe strainii care nu-s inca de fata, celor lipsiti le
trimite ajutor, cerceteaza inchisorile orasului si rascumpara sclavii; arata
alipire femeilor bogate, ii face indatorati pe cei carora le merge bine,
sfatuieste pe altii sa se lepede de punga lor larga. Si astfel amagind
sufletul, pe incetul il invaluie in gandurile iubirii de argint si-l da pe mana
dracului slavei desarte. Iar acesta aduce inainte multimea celor ce slavesc
pe Domnul pentru aceste purtari de grija si pune pe unii sa vorbeasca
intreolalta cate putin despre preotie, prevestind moartea preotului de acum
si iscodind nenumarate chipuri ca sa nu scape. Si asa biata minte, invaluita
intr-aceste ganduri, se lupta cu inversunare cu aceia dintre oameni care nu
l-au primit, iar celor ce l-au primit le face daruri si-i primeste cu
recunostinta. Pe cei ce se impotrivesc ii da pe mana judecatorilor si
unelteste ca sa fie scosi din hotarele cetatii. Aflandu-se apoi aceste ganduri
inlauntrul sau si invartindu-se in minte, indata ce infatiseaza dracul
mandriei, nalucind straluciri necontenite si draci inaripati in vazduhul
chiliei, ca pana la urma sa scoata pe om din minti. Noi, insa, dorind
pierzarea astor fel de ganduri, sa traim cu multumire in saracie. ''Caci e
vadit ca nimic n-am adus in lume si nimic nu putem duce din ea. Avand
hrana si imbracaminte, sa ne indestulam cu ele'', aducandu-ne aminte de
Sfantul Pavel, care zice ca '' radacina tuturor relelor este iubirea de argint''.
(Evagrie Ponticul)41

 Domnul s-a lepadat cu totul de grija celor pamantesti si a poruncit sa

cautam numai Imparatia Cerurilor, noi insa, silindu-ne sa umblam tocmai pe
o cale potrivnica, am nesocotit poruncile Domnului, si departandu-ne de
purtarea lui de grija, ne-am pus nadejdile in maini. El a spus: ''Priviti la
pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite si
Tatal vostru cel din ceruri le hraneste pe ele'', si iarasi: ''Priviti la crinii
campului, cum cresc si nu se ostenesc, nici nu torc''. Ba chiar a poruncit
Apostolilor sa nu-si ia cu ei nici traista, nici punga, nici toiag, ci sa tina
seama de fagaduinta nemincinoasa, pe care le-a dat-o trimitandu-i la slujba
de ajutorare a celorlalti oameni cand le-a spus: ''Vrednic este lucratorul de
hrana sa''. El stia ca mai mult ne asigura Providenta cele necesare, decat
sarguinta noastra. Noi, insa, nu ne oprim de a agonisi pamant cat se poate
de mult. Cumparam turme de oi, boi de munca, ravniti la infatisare si
marime, si magari bine hraniti. Oile vrem sa ne dea din belsug lana pentru
trebuinte; boii sa ne slujeasca la lucrarea pamantului, aducandu-ne noua
hrana, iar lor si celorlalte dobitoace nutret; in sfarsit vitele de povara sa
faca mai aleasa hrana necesara, intregind cele ce lipsesc in tara, cu marfuri
din strainatate, pentru a spori placerile vietii noastre. Dar nu ne multumim
numai cu atat, ci alegem si mestesugurile cele mai aducatoare de castig,
care nu ne lasa deloc vreme sa ne gandim la Dumnezeu, ci ne intorc toata
grija spre ele. Iar mai pe urma invinuim mai de graba slabiciunea
purtatorului de grija decat pe noi insine, pentru alegerea ce am facut-o. Dar
chiar daca nu marturisim prin cuvant, suntem vaditi prin lucruri, ca ne
bucuram de-o vietuire asemenea mirenilor, cand ne indeletnicim cu
aceleasi lucruri ca si ei si mai degraba zabovim in osteneli trupesti. Astfel
multi cred ca evlavia ar fi un prilej de agonisire de lucruri, si ca nu alegem
viata, odinioara linistita si fericita, pentru altceva, decat ca printr-o
mincinoasa cinstire de Dumnezeu sa fugim, pe de o parte de muncile cele
ostenitoare, iar pe de alta, castigand slobozenie spre placeri, sa putem da
pornirilor noastre drumul spre cele ce vrem. Mandrindu-ne nu multa
nerusinare fata de cei simpli, iar uneori si fata de cei ce ne intrec, socotim
viata virtuoasa ca o indreptatire la asuprire, dar nu ca o pricina de smerenie
si de ingaduinta. De aceea suntem socotiti chiar de cei ce trebuie sa ne
cinsteasca ca o turma usuratica. Ne calcam in picioare unii pe altii prin
targuri, amestecati intr-o adunatura de tot soiul, neavand nimic care sa ne
deosebeasca de ceilalti oameni, cum ar trebui. Vrand sa fim cunoscuti nu
din felul de vietuire, ci din infatisare si ocolind ostenelile pentru virtute,
dorim cu furie slava pe ele, facand teatru din adevarul de odinioara. De
acea numele lui Dumnezeu este hulit, iar viata cea preadorita s-a facut
urata; si dobanda celor ce vietuiesc cu adevarat intru virtute a ajuns sa fie
socotita amagire. Gem orasele de cei ce ratacesc prin ele degeaba si sunt
tulburati cei de prin case, carora le e sila si sa-i mai priveasca, vazandu-i ca
staruie la usi, cersind tot mai nerusinat; iar multi, dupa ce sunt primiti in
case, fatarind pentru putin timp evlavia si acoperind cu masca fatarniciei
gandul de viclesug, ii jefuiesc pe aceia, iar pe urma pleaca, incat fac sa se
intinda peste toata viata monahala un nume urat. Si asa sunt alungati din
orase ca o ciuma cei ce erau odinioara indreptatorii lor; si sunt izgoniti ca
niste spurcati, mai rau decat cei umpluti de lepra. Mai bucuros se hotaraste
cineva sa creada talharilor si spargatorilor, decat celor ce se indeletnicesc
cu viata monahala, socotind ca e mai usor pot sa se pazeasca de rautatea
vadita, decat de prefacuta vrednicie de crezamant, care unelteste in
ascuns. Acestia nici n-au inceput macar viata de evlavie si nu cunosc
folosul linistirii, ci au fost impinsi la viata singuratica fara judecata poate de
vreo stramtoare oarecare. Au socotit lucrul acesta ca o treaba de
negustorie, bun pentru castigarea celor trebuincioase. Si eu socotesc ca ar
face lucrul acesta mai cuviincios, daca n-ar umbla pe la toate usile, ci ar
socoti ca infatisarea ii impiedica de la primirea unor daruri mai bogate, ca
nu cumva, vrand sa plateasca trupului birul datorat, sa nu-i dea numai pe
cel trebuincios, ci si pe cel care l-au nascocit desfatarile celor ce duc un trai
 molatic, implinindu-si poftele lor nemasurate. Dar a tamadui pe cei ce sufar
de aceste boli nevindecabile este foarte greu.(Nil Ascetul)41
 Caci cu ce se alege viata noastra din toata osteneala desarta in jurul
acestora? Nu toata zdroaba omului merge in gura lui? - cum zice
Eclesiastul. Dar hrana si vesmintele sunt destul pentru sustinerea
pacatosului acestuia de trup. De ce, asa dar, lucram la nesfarsit si alergam
dupa vant, cum zice Solomon, impiedicand, din pricina sarguintei pentru
cele materiale, sufletul sa se bucure de bunurile dumnezeiesti si incalzind
trupul mai mult decat se cade? Il hranim ca sa ne facem un dusman vecin
cu noi, ca sa nu fie in lupta lui cu sufletul numai egal, ci, din, pricina marii
lui puteri, sa fie mai tare in razboiul lui impotriva sufletului, neingaduind ca
aceasta sa fie cinstit si incununat. Caci in ce costa trebuinta trupului, pe
care luand-o ca motiv mincinos, intindem pofta pana la greutati nebunesti?
Ea consta, desigur, in paine si apa, dar nu ne dau izvoarele apa din belsug?
Iar painea nu e atat de usor de castigat de cei ce au maini? Si ne-o putem
agonisi prin astfel de lucrari, prin care trebuinta trupului se impaca fara ca
sa fim imprastiati, decat foarte putin, sau deloc. Dar ne da oare mai multa
grija imbracamintea? Nici aceasta, daca nu avem in vedere moliciunea
venita din obisnuinta, ci numai trebuinta. Ce haine din panza de paianjen,
ce vizon, sau porfira, sau matase a purtat primul om? Nu i-a intocmit
Facatorul o haina din piei si nu i-a poruncit sa se hraneasca cu ierburi?
Punand aceste hotare trebuintei trupului, a oprit si osandit de departe
uraciunea vietuirii de acum a omului. Nu mai spun ca si acum va hrani pe
cei ce bine vietuiesc, Cel ce hraneste pasarile cerului si le imbraca, Cel ce
impodobeste crinii campului cu atata frumusete, fiindca nu e cu putinta sa-i
convingem pe cei ce s-au departat asa de mult de la aceasta credinta. Caci
cine nu va da cu bucurie cele de trebuinta aceluia care vietuieste intru
virtute? Unde este, asadar, si la ce foloseste sarguinta noastra, daca
Dumnezeu tine carma lucrurilor si toate le poarta si le duce precum vrea?
Dar la neputinte, se va zice, trupul are lipsa de mangaieri, si cu cat e mai
bine sa murim, decat sa facem ceva din cele ce nu se potrivesc cu
fagaduinta? Desigur ca daca Dumnezeu vrea ca noi sa mai traim, sau va
pune in trupul nostru o putere care sa tina cumpana slabiciunii, incat sa
putem purta si durerea venita din neputinta si sa primim inca si cununi
pentru barbatie; sau va gasi mijloace pentru hranirea celui ostenit. In orice
caz nu-i va lipsi priceperea de-a ne mantui Celui ce este izvorul mantuirii si
al intelepciunii. Bine este, asadar, iubitilor, sa ne ridicam iarasi la vechea
fericire si sa ne insusim din nou vietuirea celor vechi. Caci cred ca este
lucru usor pentru cei ce vreau, si chiar daca ar fi vreo osteneala, nu e fara
rod, avand destula mangaiere in slava inaintasilor si in indreptarea celor ce
le vor urma pilda. Pentru ca nu mic va fi castigul celor care au inceput
aceasta vietuire, daca vor lasa celor ce dupa ei chipul unei vietuiri
desavarsite, care va fi inaltarea lor. (Nil Ascetul)41
 Ci, cum se predau pe ei insisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind
ca ceea ce ramane afara, tragand necontenit cugetul intr-acolo, il va
desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma il va rupe din fratietate.
De aceea a poruncit Duhul Sfant sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare
dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus
printr-o pilda asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca
sa urmeze invatatorului sau? ''Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de
 boi inaintea lui; si a taiat boii si i-a fript in vasele boilor''. Aceasta ii arata
caldura ravnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi
pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din
vanzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorinta care il tragea sa fie langa
invatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit sa se izbaveasca mai repede
de ele, ca de unele ce-l puteau impiedica adeseori se face pricina a
razgandirii. De ce apoi si Domnul, imbiind bogatului desavarsirea vietii
dupa Dumnezeu, i-a poruncit sa-si vanda averile si sa le dea saracilor si sa
nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea ce ramane se face, ca si intregul,
pricina de imprastiere. Dar socotesc ca si Moise, randuind celor ce vreau sa
se curateasca in rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit
prin aceasta sa se lepede cu desavarsire de averi, iar in al doilea rand sa
uite de familie si de toti cei apropiati in asa masura, incat sa nu mai fie
catusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil Ascetul)41
 Nu e de nici un folos a se lepada de lucruri cei ce nu staruiesc in aceasta
judecata, ci se lasa tarati si dusi iarasi de gand si de aceea se intorc
necontenit spre cele parasite, vadindu-si dragostea fata de ele, ca femeia
lui Lot. Caci aceea, intorcandu-se, sta pana azi, prefacuta in stalp de sare,
ca pilda celor ce nu asculta. Tot astfel ii intoarce obisnuinta, al carei simbol
este aceea, spre sine, pe cei ce vor sa se desparta fara sa se schimbe. Dar
ce vrea sa spuna si legea, care porunceste ca cel ce intra in templu, dupa
ce a implinit cele ale rugaciunii, sa nu se intoarca pe aceeasi poarta pe care
a intrat, ci sa iasa pe cea dimpotriva facandu-si drumul, neintors, drept
inainte? Nimic altceva decat ca nu trebuie sa-si slabeasca cineva prin
indoieli incordarea pasirii inainte spre virtute. Caci neincetatele aplecari
spre lucrurile din care am iesit ne trag prin obisnuinta cu totul spre cele
dindarat si, slabanogind pornirea spre cele dinainte, o intorc spre ele si o
fac sa tanjeasca dupa vechile pacate. (Nil Ascetul)41
 Fiindca obisnuinta trage pe om la sine cu putere si nu-l lasa sa se ridice
la cea dintai deprindere a virtutii. Pentru ca din obisnuinta se naste
deprinderea, iar din deprindere se face firea. Si a stramuta firea si a o
schimba este lucru anevoios. Chiar daca e clintita putin cu sila, indata se
intoarce la sine. Iar daca a fost scoasa din hotarele ei, nu se mai intoarce la
integritatea ei, daca nu se pune multa osteneala spre a o aduce la calea ei,
caci vrea mereu sa revina la deprinderea din obisnuinta, pe care a parasit-
o. Priveste la sufletul care se tine lipit de obisnuinte, cum sade langa idoli,
lipindu-se de materiile fara forma, si nu vrea sa se ridice si sa se apropie de
ratiunea care cauta sa-l calauzeasca spre cele mai inalte. El zice: ''Nu pot
sa ma ridic inaintea ta, fiindca ma aflu in randuiala obisnuita a femeilor''.
Caci sufletul care se odihneste de multi ani in lucrurile vietii, sade langa
idoli, care pe ei sunt fara forma, dar primesc forme de la mestesugul
omenesc. Sau oare nu sunt un lucru fara forma, bogatia si slava si celelalte
lucruri ale vietii, care nu au in ele nici un chip statornic si hotarat ci,
simuland adevarul printr-o asemanare usor de intocmit, primesc de fiecare
data alte si alte schimbari? Forma le dam noi, cand prin ganduri omenesti
nascocim inchipuirea unui folos pe seama lucrurilor, care nu slujesc spre
nimic folositor. (Nil Ascetul)27 41
 Sa ravnim virtutile sfintilor si, desfacandu-ne de poruncile slujirii trupului
sa urmarim slobozirea. Pe asinul salbatic, lasat slobod de Ziditor in pustie,
 care nu aude racnetele manatorului si-si bate joc de zarva oraselor, chiar
daca l-am facut pana acum sa poarte poveri, injugandu-l la patimile
pacatului, sa-l dezlegam de legaturi, oricat s-ar impotrivi cei ce ii sunt
stapani nu prin fire, ci si-au castigat stapanirea prin obisnuinta. Desigur
acestia vor auzi si se vor supune, daca vom arata nu numai cu limba si cu
glasul simplu, ci cu toata starea dinauntru a sufletului, ''ca Domnul are
trebuinta de el''. Si indata il vor trimite pe el, ca, dupa ce va fi impodobit cu
vesmintele apostolesti, sa se faca purtator al Cuvantului; sau, fiind slobozit
sa se intoarca in stravechile imasuri ale Cuvantului, sa caute, dincolo de
orice verdeata (ceea ce inseamna a ramanea la frunzisul sau la litera
dumnezeiestii Scripturi), ca sa fie calauzit la viata cea necuprinsa, care
rodeste la un loc hrana si desfatare multa. Dar se iveste intrebarea cum
cauta dincolo de orice verdeata asinul salbatec lasat slobod de Dumnezeu
in pustie, odata ce are ca loc de petrecere pustia, iar ca salas pamantul
sarat, stiut fiind ca pamantul sarat si pustia de cele mai adeseori nu sunt
potrivite pentru cresterea verdetei? Intelesul este acesta, ca numai cel
pustiu de patimi este in stare sa caute cuprinsul contemplatiei in cuvintele
dumnezeiesti, dupa ce s-a uscat din el mustul patimilor. (Nil Ascetul)41
 Sa parasim lucrurile lumesti si sa tindem spre bunurile sufletului. Pana
cand vom ramanea la jocurile copilaresti, neprimind cuget barbatesc? Pana
cand vom lucra mai fara judecata ca pruncii, neinvatand nici macar de la
aceia cum se inainteaza la lucrurile mai inalte? Caci aceia, schimbandu-se
cu varsta, isi schimba si aplecarea spre jocuri si parasesc cu usurinta
placerea pentru cele materiale. Doar stim ca numai materia copilariei e
alcatuita din nuci, biciuri si mingi. Copiii sunt impatimiti de ele numai pana
ce au mintea nedesavarsita si le socotesc lucruri de pret. Dar dupa ce a
inaintat cineva cu varsta si a ajuns barbat, le arunca pe acelea si se apuca
de lucruri serioase cu multa sarguinta. Noi insa am ramas la pruncie,
minunandu-se de cele ale copilariei, care sunt vrednice de ras, si nu vrem
sa ne apucam de grija celor mai inalte si sa incepem a ne gandi la cele
cuvenite barbatilor. Ci parasind cugetul barbatesc, ne jucam cu lucrurile
pamantesti ca si cu niste nuci, dand prilej de ras celor ce judeca lucrurile
urmand randuiala firii. Caci pe cat este de rusinos sa vezi un barbat intreg
sezand in cenusa si desenand in tarana figuri copilaresti, tot pe atat de
rusinos sa vezi pe cei ce umbla dupa agonisirea bunurilor vesnice,
tavalindu-se in cenusa celor pamantesti si rusinand desavarsirea
fagaduintei, prin indeletnicirea stangace cu cele ce nu se potrivesc cu ei.
Iar pricina acestei stari a noastre, pe cat se vede, sta in faptul ca socotim
ca nu exista nimic mai bun decat cele vazute si nu cunoastem, in
comparatie cu neinsemnatatea celor de acum, covarsirea bunatatilor
viitoare; inconjurati de stralucirea bunatatilor de aici, socotite de pret, ne
legam deplin cu pofta de ele. Caci totdeauna in lipsa celor mai bune se
cinstesc cele mai rele, care mostenesc dreptul acelora. Fiindca daca am
avea o intelegere mai inalta despre cele viitoare, n-am ramanea lipiti de
acestea. (Nil Ascetul)41
 Sa ne dezbracam deci, rogu-va, de toate, caci vrajmasul ne asteapta la
lupta gol. Oare atletii lupta imbracati? Legea de lupta ii aduce in arena
dezbracati. Fie ca e cald, fie ca e frig, asa intra ei acolo, lasand afara
vesmintele. Iar daca vreunul dintre ei nu vrea sa se dezbrace, nu primeste
nici lupta. Noi insa, care am fagaduit sa luptam si inca cu vrajmasi cu mult
 mai ageri decat cei ce lupta la aratare, nu numai ca nu ne dezbracam, ci
incercam sa luptam luand pe umeri inca si nenumarate alte poveri, dand
vrajmasilor multe manere de care sa ne poata prinde. De aceea zice
proverbul catre cel ce gateste pe luptator: ''Scoate-i haina, caci a trecut la
rand''. Pana ce era afara de locul de lupta, i se potriveau bine hainele celor
care nu lupta, acoperindu-i barbatia luptatoare cu invelisul vesmintelor. Dar
odata ce a trecut la lupta ''scoate-i haina''. Pentru ca trebuie sa se lupte
gol, mai bine zis nu numai gol, ci si uns. Caci prin dezbracare luptatorul nu
mai are de ce sa fie prind de catre potrivnic; iar prin ungerea cu untdelemn,
chiar daca ar fi prins vreodata, i-ar aluneca din maini. Untdelemnul il scapa
din prinsoare. De aceea potrivnicii cauta sa arunce cu tarana unul in
celalalt, ca, inasprind prin praf alunecusul undelemnului, sa se poata face
usor de apucat la prinsoare. Ceea ce este praful acolo, aceea sunt lucrurile
pamantesti in lupta noastra; si ceea ce este acolo untdelemnul, aceea este
aici lipsa de griji. Si precum acolo cel uns se desface cu usurinta din
prinsoare, dar daca ar lua pe el praf, cu anevoie ar scapa din mana
protivnicului, tot asa aici, cel ce nu se ingrijeste de nimic, anevoie poate fi
prins de diavolul, daca e plin de griji si isi inaspreste lunecusul lipsei de griji
a mintii prin praful grijilor, cu anevoie va scapa din mana aceluia. (Nil
Ascetul)41
 Bine este dar sa ramanem intre hotarele lucrurilor de trebuinta si sa ne
silim cu toata puterea sa nu trecem dincolo de acestea, caci daca suntem
dusi de pofta spre cele placute ale vietii, nici un temei nu mai opreste
pornirea noastra spre cele dinainte. Fiindca ceea ce este peste trebuinta nu
mai are nici un hotar, ci o nazuinta fara sfarsit si o desertaciune fara capat
sporeste necontenit osteneala in jurul lor, hranind pofta, ca pe o flacara,
prin adaugirea materiei. (Nil Ascetul)41
 Caci cei ce au trecut odata hotarele trebuintei firesti si incep sa
inainteze in viata materiala, voiesc sa adauge la paine ceva dulce pe
deasupra, iar la apa, vinul care se face de aici inainte trebuincios, iar din
acesta pe cel mai de pret. Ei nu mai vreau sa se multumeasca cu
vesmintele de trebuinta, ci mai intai isi cumpara lana de cea mai frumoasa,
alegand insasi floarea lanii, apoi trec de la aceasta la stofele amestecate
din in si lana, pe urma umbla dupa haine de matase, la inceput dupa cele
simple, apoi dupa cele impestritate cu razboaie, cu fiare si cu istorii de tot
felul, isi aduna apoi vase de argint si de aur, care slujesc nu numai la mese,
ci si dobitoacelor, si le aseaza pe multe policioare. Ce sa mai spunem
despre ambitia lor atat de desarta, pe care o intind pana la cele mai
necinstite trebuinte, neprimind sa li se faca nici macar de necinste din alta
materie, ci vrand sa le faca argintul si aceasta slujba? Caci asa este
placerea. Se intinde pe sine pana la cele mai de pe urma si cinsteste
lucrurile necinstite prin stralucirea materiei. Dar a cauta acest prisos e un
lucru potrivnic firii. (Nil Ascetul)41
 Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost randuita aceeasi noua si
dobitoacelor, de catre Facator. ''Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre
oameni, toata iarba campului, ca sa fie voua si dobitoacelor spre mancare''.
Primind deci impreuna cu necuvantatoarele o hrana de obste, dar stricand-
o prin nascocirile noastre intr-una mai desfatatoare, cum nu vom fi socotiti,
cu drept cuvant, mai necuvantatori decat acelea, daca dobitoacele raman
 intre hotarele firii, neclintind nimic din cele randuite de Dumnezeu, iar noi,
oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din vechea randuiala? Caci
care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri ale
placintarilor si bucatarilor, care starnesc placerile ticalosului de pantece?
Oare nu iubesc acelea vechea simplitate, mancand iarba si indestulandu-se
cu ce se nimereste si folosindu-se de apa raurilor, dar si de aceasta destul
de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub pantece, pentru ca nu-si
aprind dorintele cu nici o mancare grasa, incat nici nu stiu totdeauna de
deosebirea intre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le
starneste aceasta simtire, cand legea firii le-a randuit impreunarea pentru
insamantarea aceleiasi specii, spre pastrarea neamului; in cealalta vreme
asa de mult se instraineaza, incat uita cu totul de o astfel de dorinta. Dar
oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfranate, odraslita din
belsugul si felurimea mancarilor, le-a semanat dorinte furioase,
neingaduindu-le patima sa se linisteasca in nici o vreme. (Nil Ascetul)41
 Daca L-a chemat si pe Domnul insusi, zicandu-i: ''Toate ti le voi da tie,
de vei cadea si Te vei inchina mie'', si daca a incercat sa amageasca prin
lucruri ce par stralucitoare si pe Cel ce n-are trebuinta de ele, cum nu-si va
inchipui ca poate sa amageasca pe oamenii usor de prins, care sunt asa de
aplecati spre lucrurile sensibile? (Nil Ascetul)41
 Nimic n-a folosit cel ce s-a lepadat de toate si se indulceste cu patima.
Caci ceea ce facea prin avutie, face si acum neavand nimic. De asemenea
cel ce se infraneaza, daca agoniseste avere, e frate la cuget cu cel de mai
inainte; caci lor este aceeasi pentru placerea din cuget, iar tatal este altul
pentru deosebirea patimii. (Marcu Ascetul)41
 Legea porunceste figurat sa lucram sase zile, iar a saptea sa ne
odihnim. Lucrarea sufletului sta in facerea de bine prin bani si lucruri. Iar
odihna lui, in a vinde toate si a le da saracilor, dupa cuvantul Domnului. Si
cel ce ajuns astfel la odihna prin lepadarea de averi, petrece in nadejdea
mintala. La aceasta odihna ne indeamna si Pavel sa intram cu sarguinta,
zicand: ''Sa ne silim sa intram la aceasta odihna''. Acestea le-am spus, nu
nesocotind cele viitoare, nici hotarand ca aici este rasplata obsteasca, ci
fiindca trebuie sa avem intai harul Duhului Sfant lucrand in inima si apoi sa
intram, pe masura vredniciei noastre, in Imparatia Cerurilor. Acesta
descoperind-o si Domnul a zis: ''Imparatia Cerurilor este inauntrul vostru!''
Dar a spus-o si Apostolul: ''Credinta e adeverirea celor nadajduite''; si
iarasi: ''Alergati asa sa o luati''; si iarasi: ''Cercetati-va pe voi insiva de
sunteti in credinta. Sau nu cunoasteti ca Iisus Hristos locuieste in voi? Afara
numai daca nu sunteti crestini netrebnici.'' (Marcu Ascetul)41
 Definitia neiubirii de argint: a vrea sa nu ia bani, asa cum vrea cineva sa
aiba. (Diadoh al Foticeii)41
 E foarte potrivit si cat se poate de folositor ca odata ce am cunoscut
calea evlaviei sa vindem indata toate avutiile noastre, iar banii de pe ele
sa-i impartim dupa porunca Domnului, ca nu cumva, pe motiv ca vrem sa
implinim poruncile totdeauna, sa nesocotim porunca mantuitoare. Caci
facand asa vom dobandi intai negrija cea buna si apoi saracia nepandita
care ne tine cugetul mai presus de orice nedreptate si de orice judecata,
dat fiindca nu mai avem materia care aprinde focul din cei lacomi. Dar mai
 mult decat celelalte virtuti ne va incalzi si ne va odihni la sanul ei, pe noi
cei ramasi goi, smerita cugetare. Ea ne va fi ca o mama care isi incalzeste
copilul, luandu-l in bratele sale, cand din simplitate copilareasca acela si-a
aruncat departe de el haina de care s-a dezbracat, gasind placere, din
pricina nerautatii, mai degraba in goliciune, decat in culoarea pestrita a
hainei. Caci zice Scriptura: ''Domnul pazeste pe prunci; de aceea m-am
smerit, iar El m-a mantuit''. (Diadoh al Foticeii)41

versiune cu diacritice - aici

Slava desarta

 Dintre ganduri singur cel al slavei desarte lucreaza cu multe mijloace. El

cuprinde aproape toata lumea si deschide usile tuturor dracilor, facandu-se
ca un fel de tradator viclean al cetatii. De aceea el umileste foarte tare
mintea pustnicului, umpland-o cu multe vorbe si lucruri si intinandu-i
rugaciunile, prin care acesta se straduieste sa-si tamaduiasca toate ranile
sufletului sau. Gandul acesta il fac sa creasca toti draci dupa ce au fost
biruiti, ca printr-insul sa primeasca intrare din nou in suflet, si sa faca astfel
cele mai din urma mai rele ca cele dintai. Din gandul acesta se naste si cel
al mandriei, care a facut sa cada ca un sunet din ceruri pe pamant pecetea
asemanarii si cununa frumusetii. Salta-te din el si nu zabovi, ca sa nu
vindem altora viata noastra, nici petrecerea noastra, celor fara de mila. Pe
acest drac il alunga rugaciunea staruitoare de a nu face sau zice cu voia
nimic din cele ce ajuta blestematei slave desarte. (Evagrie Ponticul)44
 Cand mintea pustnicilor a ajuns la putina nepatimire, si-a agonisit si
calul slavei desarte, caruia indata ii da pinteni prin cetati, purtandu-si fara
stapanire lauda izvorata din slava. si intampinand-o duhul curviei, printr-o
randuiala nevazuta, o inchide intr-o cocina de porci, invatand-o sa nu se
mai ridice altadata din pat inainte de a se face sanatoasa deplin, nici sa nu
faca ceea ce fac bolnavii neascultatori care, purtand inca urmele bolii intr-
insii, se dau la drumuri si merg la bai inainte de vreme, cazand din nou in
boala. De aceea sezand locului, sa luam si mai bine aminte la noi insine, ca
inainte de virtute, sa ne facem greu de miscat spre pacat, iar innoindu-ne
intru cunostinta sa dobandim multime de vederi felurite. Si asa inaltandu-
ne si mai tare, vom vedea si mai bine lumina Mantuitorului nostru. (Evagrie
Ponticul)44
 Inceputul ratacirii mintii este slava desarta. Caci mintea fiind miscata de
aceasta, incearca sa margineasca dumnezeirea in chipuri si infatisari.
(Evagrie Ponticul)44
 Cand vezi vreun gand ca-ti fagaduieste slava omeneasca, sa stii sigur
ca-ti pregateste rusine. (Marcu Ascetul)44
 Cand vezi pe cineva indurerat de multe ocari, cunoaste ca, dupa ce s-a
umplut de ganduri de-ale slavei desarte, secera acum cu scarba spicele
semintelor din inima. (Marcu Ascetul)44
 Cel ce cugeta semet si cel ce iubeste slava desarta se insotesc cu
placere unul cu altul. Caci cel dintai lauda pe iubitorul de slava desarta,
care-i cade inainte slugarnic; iar celalalt mareste pe cel cu cuget semet,
care-l lauda intr-una. (Marcu Ascetul)44
 Cand dracul slavei desarte se aprinde puternic impotriva noastra, luand
ca motiv venirea vreunor frati, sau a oricarui alt strain la noi, bine este sa
lasam cu acest prilej ceva din asprimea dietei noastre obisnuite. Prin
aceasta vom face pe drac sa plece fara isprava, ba mai degraba
plangandu-si incercarea neizbutita. Totodata vom implini cu dreapta
judecata legea dragostei, pazind in aceeasi vreme taina infranarii
nedezvaluita, prin pogoramantul ce l-am primit. (Diadoh al Foticeii)44

Smerenia, defaimarea de sine - mandria

 Ingrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si

''rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de
cortul tau, ca ingerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine'', iar acestia
vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul) 45
 Daca te rogi impotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti
aminte de Cel ce zice: ''Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma
voi intoarce pana ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa
stea; cadea-vor sub picioarele mele'', si cele urmatoare. Iar acestea le vei
spune cu usurinta, daca te vei inarma cu smerita cugetare impotriva
vrajmasilor. (Evagrie Ponticul) 45
 Cel ce este stapanit de pacate si de manii si indrazneste cu nerusinare
sa se intinda la cunostinta lucrurilor mai dumnezeiesti, sau sa se ridice
chiar la rugaciunea nemateriala, sa primeasca certarea Apostolului, care-i
arata ca nu este fara primejdie pentru el sa se roage cu capul gol,
neacoperit; ''caci un asemenea suflet, zice, trebuie sa aiba pe cap
stapanire, pentru ingerii care stau de fata'', invelindu-se in cuvenita rusine
si smerita cugetare. (Evagrie Ponticul)45
 Cel ce e smerit in cugetul sau si implineste o lucrare dumnezeiasca,
cand ceteste dumnezeiestile Scripturi pe toate le aduce in legatura cu sine
si nu cu altul. (Marcu Ascetul)45
 Cel ce are vreun dar duhovnicesc si sufera impreuna cu cel ce nu-l are
isi pastreaza darul prin impreuna patimire; iar cel mandru si-l va pierde,
scufundandu-se in gandurile trufiei. (Marcu Ascetul)45
 Gura celui smerit in cugetare graieste adevarul; iar cel ce i se
impotriveste se aseamana cu sluga aceea care a palmuit peste obraz pe
Domnul. (Marcu Ascetul)45
 Sa nu te inalti intru inima ta pentru ca intelegi cele zise in Scripturi, ca
sa nu cazi cu mintea in duhul hulirii. (Marcu Ascetul)45
 Sa nu te inalti cand versi lacrimi in vremea rugaciunii, caci Hristos este
Cel ce s-a atins de ochii tai de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)45
 Am vazut oameni simpli smerindu-se cu fapta si care s-au facut prin
aceasta mai intelepti decat cei ce pareau plini de toata cunoasterea. Alt om
simplu, auzindu-i pe aceia ca sunt laudati, nu le-a urmat smerenia, ci,
umplandu-se de slava desarta pentru simplitatea sa, a cazut in mandrie.
(Marcu Ascetul)45
 Precum nu se ingaduie apa si focul laolalta, asa nu se ingaduie
intreolalta apararea si smerenia. (Marcu Ascetul)45
 Cel care cere iertare de pacate iubeste smerenia cugetului. Iar cel ce
osandeste pe altul isi pecetluieste relele sale. (Marcu Ascetul)45
 De ai fost inaltat prin laude, asteapta ocara. Caci zice: ''Cel ce se inalta
pe sine, umili-se-va''. (Marcu Ascetul)45
 Precum celui ce se pocaieste ii e straina cugetarea semeata, asa celui
ce pacatuieste de bunavoie ii e cu neputinta cugetarea smerita. (Marcu
Ascetul)45
 Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele, sa nu-ti arati oamenilor
virtutile. Caci ceea ce facem noi cu acestea aceea face Dumnezeu cu
acelea. Ascunzandu-ti virtutea, nu te mandri, ca si cand ai implini
dreptatea. Caci dreptatea nu sta numai in a ascunse cele frumoase, ci si in
a nu gandi nimic din cele oprite. (Marcu Ascetul)45
 Imprejmuieste-ti cuvantul cu intarituri dinspre partea laudei de sine si
cugetul dinspre partea inaltei pareri despre tine, ca nu cumva cedand sa
faci cele dimpotriva. Caci binele nu se savarseste numai de catre om, ci si
de catre Dumnezeu, atotvazatorul. (Marcu Ascetul)45
 Sa vorbim acum putin si despre patima nerationala a maniei, care
pustieste, zapaceste si intuneca tot sufletul, si-l arata pe om asemenea
fiarelor in vremea miscarii si lucrarii ei, mai ales pe cel ce aluneca lesne si
repede spre ea. Patima aceasta se sprijina mai ales pe mandrie; prin ea se
intareste si se face nebiruita. Caci pana ce e udat copacul diavolesc al
amaraciunii, al supararii si al maniei, cu apa puturoasa a mandriei,
infloreste si infrunzeste imbelsugat si aduce mult rod al faradelegii. Iar
cladirea celui rau in suflet nu poate fi doborata, pana ce are ca sprijin si
intarire temelia mandriei. Daca vrei, asadar, sa se usuce in tine arborele
faradelegii (adica patima amaraciunii, a maniei si a supararii) si sa se faca
neroditor, ca venind securea Duhului sa-l taie si sa-l arunce in foc cum zice
Evanghelia, si sa-l scoata afara impreuna cu toata rautatea; si daca vrei sa
se darame si sa se surpe casa faradelegii, pe care cel rau o zideste cu
viclesug in suflet (si o face aceasta adunand de fiecare data in gand ca
pietre felurite pricini intemeiate sau neintemeiate, provocate de lucruri si
de cuvinte referitoare la cele materiale si ridicand in suflet o cladire a
rautatii, careia ii pune ca sprijin si intarire ganduri de mandrie), sa ai
smerenia Domnului neincetat in inima. Sa te gandesti cine a fost El si ce s-a
facut pentru noi, si din ce inaltimi de lumina a dumnezeirii, - descoperita
dupa putinta fiintelor de sus si slavita in ceruri de toata firea rationala a
ingerilor, Arhanghelilor, Scaunelor, Domniilor, incepatorilor, Stapaniilor,
Heruvimilor si Serafimilor si a nenumitelor Puteri spirituale, ale caror nume
n-au ajuns pana la noi, dupa cuvantul tainic al Apostolului, - in ce adanc de
smerenie omeneasca s-a coborat, prin negraita Sa bunatate, asemanandu-
se intru toate noua, celor ce sedeam in intunericul si in umbra mortii si
ajunseram robi prin calcarea lui Adam fiind stapaniti de vrajmas prin
lucrarea patimilor. Caci aflandu-ne noi intr-o astfel de robie infricosata si
stapaniti fiind de moartea nevazuta si vicleana, nu s-a rusinat de noi
Stapanul intregii firi vazute si nevazute, ci umilindu-Se pe Sine si luand
asupra Sa pe omul cazut sub patimile de ocara si sub osanda
dumnezeiasca, ''s-a facut intru toate asemenea noua, afara de pacat'',
adica afara de patimile de ocara. El a luat toate pedepsele trimise asupra
omului pentru pacatul neascultarii de catre hotararea dumnezeiasca:
moartea, osteneala, foamea, setea si cele asemenea acestora, facandu-Se
ceea ce suntem noi, ca noi sa ne facem ceea ce este El; ''Cuvantul trup s-a
facut'', ca trupul sa se faca Cuvant; ''fiind bogat, s-a facut sarac pentru noi,
ca noi sa ne imbogatim cu saracia Lui''; s-a facut asemenea noua din multa
iubire de oameni, ca noi sa ne facem asemenea Lui prin toata virtutea. Caci
de unde a venit Hristos, de acolo se innoieste, prin harul si puterea Duhului;
omul zidit cu adevarat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar prin
aceasta innoire ajunge la masura dragostei desavarsite, care arunca afara
frica, nemaiputand sa cada niciodata. Caci ''dragostea niciodata nu cade'',
fiindca ''dragostea, zice Ioan, este Dumnezeu si cine ramane in dragoste, in
Dumnezeu ramane''. De aceasta masura s-au invrednicit Apostolii si cei ce
s-au nevoit asemenea lor intru virtute si s-au infatisat pe ei desavarsiti
Domnului, urmand lui Hristos cu dragoste desavarsita, in toata viata lor.
Gandeste-te, asadar, totdeauna fara uitare la umilirea aceasta atat de
mare, pe care a luat-o Domnul asupra Sa, din negraita Sa iubire de oameni;
adica la salasluirea in Maica lui Dumnezeu - Cuvantul, la luarea omului
asupra Sa, la nasterea din femeie, la cresterea treptata cu trupul, la ocari,
la injuraturi, la batjocuri, la luarea in ras, la barfiri, la biciuiri, la scuipari, la
luarea in bataie de joc, la hlamida rosie, la cununa de spini, la osandirea lui
de catre capetenii, la strigatul iudeilor celor faradelege si de acelasi neam
cu El, impotriva lui: ''Ia-L, ia-L, rastigneste-l!'' la cruce, la piroane, la sulita,
la adaparea cu otet si fiere, la triumful paganilor, la rasul celor care treceau
si ziceau: ''De esti Fiul lui Dumnezeu, pogoara-te de pe cruce si vom crede
tie'', si la celelalte patimi, pe care le-a rabdat pentru noi: ''la rastignire, la
moarte, la asezarea de trei zile in mormant, la coborarea la iad; la invierea
din morti, la scoaterea din iad si din moarte a sufletelor, care s-au
impreunat cu Domnul, la inaltarea la ceruri, la sederea de-a-dreapta Tatalui,
la cinstea si la slava mai presus de toata incepatoria, Stapanirea si de tot
numele ce se numeste, la inchinarea ce o aduc toti ingerii Celui intai nascut
din morti, din pricina patimilor, dupa cuvantul Apostolului, care zice:
''Aceasta sa se cugete in voi, ceea ce si in Hristos Iisus, care in chipul lui
Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi intocmai cu Dumnezeu, ci s-a umilit
pe Sine, chip de rob luand, intru asemanarea omului facandu-se si la
infatisare aflandu-se ca omul; si s-a smerit pe Sine ascultator facandu-Se
pana la moarte, iar moartea a crucii, de aceea si Dumnezeu L-a preainaltat
pe El si i-a daruit Lui nume mai presus de toate numele, ca in numele lui
Iisus Hristos tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamantesti
si al celor de dedesubt'', … si urmatoarele. Iata la ce slava si inaltime L-au
ridicat, dupa dreptatea lui Dumnezeu, pe Domnul facut om, pricinile mai
inainte spuse. (Marcu Ascetul)45
 Definitia smeritei cugetari: uitarea atenta a ispravilor tale. (Diadoh al
Foticeii)45
 Stiu pe cineva care iubeste asa de mult pe Dumnezeu, plangand totusi
ca nu-l poate iubi cat vrea, incat sufletul lui este necontenit intr-o astfel de
dorinta fierbinte, ca Dumnezeu se slaveste in el, iar el este ca si cand n-ar
fi. Despre sine nu stie ce valoare are, iar laudele cuvintelor nu-l indulcesc.
Caci din multa dorire a smereniei nu-si cunoaste vrednicia sa, ci slujeste lui
Dumnezeu dupa randuiala preotilor. Iar din multa iubire de Dumnezeu isi
ascunde amintirea vredniciei, ingropand cu smerenie undeva in adancul
dragostei de Dumnezeu lauda ce i se cuvine din pricina acestei vrednicii, ca
sa-si para in cugetarea sa totdeauna o sluga netrebnica, fiind cu totul strain
de vrednicia sa, prin dorul dupa smerenie. Acest lucru suntem datori sa-l
facem si noi, fugind de orice cinste si slava, pentru covarsitoarea bogatie a
dragostei Domnului, care ne-a iubit asa de mult pe noi. (Diadoh al
Foticeii)45
 Smerita cugetare este un lucru greu de castigat. Cu cat este mai mare,
cu atat se cer mai multe stradanii pentru dobandirea ei. Ea se iveste in cei
partasi de sfanta cunostinta in doua cazuri si chipuri: cand luptatorul pentru
evlavie se afla in mijlocul drumului experientelor duhovnicesti, el are un
cuget mai smerit din pricina neputintei trupului, sau a celor ce dusmanesc
fara temei pe cei ce se ingrijesc de dreptate, sau a gandurilor rele; apoi
cand mintea e luminata de harul dumnezeiesc intru simtire si siguranta
multa, sufletul are smerita cugetare ca pe o insusire fireasca, intrucat, fiind
plin de bunatate dumnezeiasca, nu mai poate sa se umple de slava
desarta, chiar daca ar implini neincetat poruncile Domnului, ci se socoteste
pe sine mai smerit decat toti, in urma impartasirii de bunavointa
dumnezeiasca. Cea dintai smerita cugetare cuprinde de multe ori intristare
si descurajare. Iar cea din urma cuprinde bucurie impreunata cu o sfiala
plina de intelepci}ne. Fiindca cea dintai se iveste, cum am zis, in cei ce se
afla la mijlocul nevointelor, iar cea de-a doua se trimite celor ce s-au
apropiat cu desavarsire. Cea dintai se intristeaza adeseori cand e lipsita de
fericirile pamantesti. Cea de-a doua, chiar daca i-ar oferi cineva toate
imparatiile pamantului, nu se impresioneaza si nu simte sagetile cumplite
ale pacatului. Caci fiind cu totul duhovniceasca, nu mai cunoaste de loc
slava trupeasca. Dar tot cel ce se nevoieste a trebuit sa treaca prin cea
dintai ca sa ajunga la cea de-a doua. Caci daca nu ne-ar inmuia harul,
aducand asupra noastra patimirile povatuitoare, ca sa lamureasca voia
noastra cea sloboda, nu ne-ar darui stralucirea smereniei de pe urma.
(Diadoh al Foticeii)45

versiune cu diacritice - aici

Smerenia - mandria

 Cei ce cladesc peste pietre caramizi sunt cei ce la inceput au inaltat

cladirea virtutilor fara supunere si pentru ca sunt necercati in nevointele
smerite ale supunerii, au fost biruiti si cladirea li s-a micsorat slabindu-se.
Cei ce au inaltat stalpi sunt cei ce de la inceput intra in viata singuratica, de
aceea, fiind fara temelie sunt biruiti. Iar cei ce merg pe jos sunt cei ce
inaintand pe incetul pe drumul lipsit de mandrie al supunerii, se fac de
nebiruit ca unii ce au experienta razboaielor.
 Cei lipsiti de povatuire cad ca frunzele si cei ce se ostenesc fara sfatuire,
in general se ratacesc. Nu refuza sa inveti, chiar de-ai fi foarte intelept, caci
in iconomia lui Dumnezeu ne e mai de folos aceasta decat a ne bizui pe
intelepciunea noastra. Nu socoti ca e bun ceea ce ti se pare, ci ceea ce e
recunoscut ca atare de barbatii evlaviosi. Insasi vointa de a lucra dupa
propria judecata fara a cere sfatul altora, ascunzand in ea mandrie, e
pascuta de pacat. Cererea de sfat e un prilej de smerenie si de intarirea
comuniunii, care cand este sincera si curata este adevaratul bine.
 Inchipuirea de sine ii face pe cei atinsi de ea iubitori de aratare si de
slava, caci a-ti inchipui ca esti ceva nu te lasa sa si fii cu adevarat. De aceea
desertaciunea este si se numeste neexistenta. Inchipuirea ca esti ceva se
iveste atunci cand nu esti ceea ce-ti inchipui, sau vrei sa acoperi lipsa a
ceea ce vrei sa arati ca esti. Ea este impreunata totdeauna cu nesinceritatea
si cu lipsa de smerenie; iar cu aceasta nu se poate cladi nimic pentru ca nu
recunosti solul tau real pe care trebuie sa cladesti, sau ca numai Dumnezeu
este solul tare pe care poti sa cladesti tainic.
 Ascultarea este neincrederea in judecata proprie in orice privinta, chiar
si-n cele evident bune, pana la sfarsitul vietii.
 Totul merge bine pana cand intiistatatorul nu inceteaza a te mustra; cand
insa s-a oprit, nu mai am ce sa zic!
 Cei ce se supun intru Domnul cu simplitate strabat un drum bun
neintaratand asupra-le viclenia demonilor prin iscodirea cu de-amanuntul
(prin cumpanirea si eventual criticarea celor ce porunceste parintele).
Inainte de toate sa ne marturisim numai bunului nostru judecator, iar de ne
va porunci, si tuturor oamenilor.(Descoperindu-ne ranile, ele nu vor progresa
inspre rau, ci se vor vindeca.
 Cauta ca prin rusinea ce-o suporti acum marturisindu-ti faradelegile sa
scapi de cea viitoare.
 Se mai putea vedea la aceia o priveliste infricosatoare si cu totul
ingereasca: venerabili incaruntiti de ani si intr-adevar sfinti, alergand ca
niste copii intru implinirea ascultarii fata de superior si facandu-se vrednici
de lauda prin smerenia lor. am vazut acolo barbati ce petrecusera cate 50
de ani in ascultare si i-am rugat sa-mi spuna ce mangaiere au dobandit dupa
atata osteneala. Unii mi-au spus ca aflandu-se in abisul smereniei, s-au
 scapat prin aceasta pentru totdeauna de razboiul dintr-insii, iar altii au spus
ca au dobandit o completa imunitate fata de ocari si defaimari.
 …… Iar eu ca un preaviclean n-am ezitat a-l ispiti pe batran intrebandu-l
ce a cugetat stand in genunchi dinaintea mesei. ''Privindu-mi superiorul,
zise, ca pe Insusi Hristos, n-am socotit niciodata ca-mi porunceste el, ci
Insusi Dumnezeu. Atunci stateam rugandu-ma Domnului ca inaintea
jertfelnicului si nu ca inaintea oamenilor. Nimic rau nu am cugetat despre
pastorul meu, din credinta si dragostea ce le am fata de dansul, caci zice
cineva: ''Dragostea nu gandeste raul.'' (I Cor. 13,5). Sa mai stii apoi si aceea
parinte ca, din momentul in care cineva s-a daruit pe sine simplitatii si
nevinovatiei, diavolul nu mai gaseste nici locul si nici prilejul de a pune
stapanire pe dansul.
 ……. Eu cunoscandu-l nevinovat de acuza pe care i-o aducea pastorul,
aflandu-ma singur cu staretul ii luasem apararea economului, dar inteleptul
imi zise: ''Si eu stiu parinte ca este nevinovat, dar precum nu este bine, ci cu
totul jalnic ca un tata sa smulga painea de la gura pruncului flamanzit, tot
asa este un rau procedeu al pastorului de suflete fata de sine si fata de
ucenic, acela de a nu-i dobandi acestuia cununi de biruinta asupra pacatului
prin mustrari continui atat cat stie ca poate suporta, prin insulte, dispret,
umilire si batjocoriri. Altfel ar decurge de ici trei mari greseli: in primul rand
se lipseste pe sine de rasplata ce o poate primi de pe urma mustrarii, apoi,
putand fi de folos si altora, oferindu-le un exemplu de virtute printr-un altul,
nu o face; iar in al treilea si cel mai important rand, pentru ca se intampla
adesea ca cei ce par a suporta si a rezista mai bine ostenelilor, nefiind
observati vreme indelungata si nemaifiind pusi la incercare prin mustrari si
ocara, ca unii ce sunt socotiti virtuosi, pierd cu timpul virtutile avute caci
desi este pamantul bun, aducator de roade si fertil, nemaifiind udat cu apa
umilirii nu va produce decat spini, maracini de trufie, de desfranare ori de
netemere. Acest lucru l-a cunoscut marele acela cand a scris lui Timotei:
''Mustra-i, povatuieste-i, cearta-i pe ei cu timp si far’ de timp.'' (II Tim. 4,2)
Iar eu m-am impotrivit acestui adevarat calauzitor al sufletelor punandu-i
inainte slabiciunea firii noastre omenesti care face pe multi sa paraseasca
obstea din pricina mustrarilor motivate sau nu, la care el mi-a raspuns:
''Sufletul legat de Hristos prin iubirea si credinta fata de pastor, nu se
departeaza de el ci dimpotriva mai degraba si-ar varsa sangele decat sa
faca aceasta, mai ales daca s-a intamplat ca prin pastor sa i se vindece
ranile sufletesti aducandu-si aminte de cel ce zice: ''Nici ingerii, nici
capeteniile, nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta de dragostea lui
Hristos.'' Iar daca el nu este astfel legat, impreunat si unit , ma minunez
cum poate ramane cu oarecare folos intr-un loc unde este retinut doar
printr-o falsa si inselatoare ascultare.
 Odata am intrat in vorba spre zidirea si folosul meu cu un oarecare frate
al carui nume era Avakir, ce se afla de 15 ani in manastire si pe care-l
vedeam mereu nedreptatit aproape de catre toti, mai in toate zilele fiind
izgonit de la masa de slujitori pentru ca din fire era cam guraliv. Si i-am
spus: ''Frate Avakir, pentru ce te vad zilnic alungat de la masa si plecand la
culcare nemancat?'' Si el a raspuns: ''Crede-ma parinte, superiorii mei ma
pun la incercare pentru a deveni monah adevarat si nu pentru ca m-as fi
facut vinovat in vreo ceva. Cunoscand eu deci intentia lor, cu usurinta le
 rabd pe toate si iata, sunt 15 ani de cand cuget astfel; de altfel, ei insisi mi-
au spus la intrare in manastire ca pana la 30 de ani obisnuiesc sa puna la
incercare pe cei ce se leapada de lume. Si cu adevarat parinte Ioane, ca
aurul numai prin cercare se lamureste.'' Acesta mai inainte de a se savarsi,
le-a spus parintilor: ''Multumesc, multumesc Domnului si voua pentru ca m-
ati ispitit astfel spre mantuirea mea, caci iata, sunt 17 ani de cand am
ramas neispitit de diavoli!''
 Voind odata proestosul sa-i puna rabdarea la incercare minunatului
barbat cu numele - Mina, il trimise intr-o seara sa urce la staretie si sa faca
metanie egumenului cerandu-i dupa obicei binecuvantarea. Si l-a lasat
fericitul sa zaca la pamant pana la vremea slujbei, apoi mustrandu-l si
ocarandu-l ca pe un iubitor de aratare, fatarnic si nerabdator, il lasa sa
plece, caci stia cuviosul ca indura aceasta incercare cu vitejie. Iscodindu-l eu
pe el daca nu cumva i-a venit somnul stand in genunchi inaintea
egumenului, mi-a adeverit ca stand culcat la pamant a rostit toata Psaltirea.
 Angajandu-ma odata intr-o discutie cu oarecare dintre acei foarte viteji
batrani despre viata anahoretica, ei mi-au raspuns zambindu-mi si nu fara o
oarecare intentie de a ma ironiza: ''Noi, parinte Ioane, fiind materiali ducem
o viata inca si mai aplecata spre cele materiale; am socotit de aceea ca
trebuie sa ne multumim a incepe un razboi pe masura noastra si de aceea
preferam sa ne luptam cu oamenii care, uneori pot fi insuportabili, dar
alteori se imblanzesc, ceea ce e cu mult mai de preferat decat cu demonii
care pururea se salbaticesc impotriva noastra.''
 Unul din acei pururea pomeniti parinti care avea o mare dragoste pentru
mine dupa Dumnezeu si-si deschidea sufletul mie, imi zise cu bucurie:
''Daca ai in tine o, preaintelepte puterea celui ce a zis intru simtirea
sufletului ca '' toate le pot intru Hristos Cel ce ma intareste.'' (Fil 4,3), daca
Duhul Sfant a pogorat peste tine ca roua curatitoare peste Fecioara Maria,
daca puterea Celui Preainalt te-a umbrit ca si pe ea prin rabdare, incinge-ti
mijlocul ca si barbatul Hristos Dumnezeu inaintea Cinei de taina cu stergarul
ascultarii si sculandu-te de la masa linistii, spala picioarele fratilor intru
zdrobirea inimii, sau mai vartos - arunca-te la picioarele lor cu adanca
umilinta. Aseaza-ti portari aspri si neadormiti la poarta inimii tale;
stapaneste-ti mintea cea de nestapanit in placerile ce infierbanta trupul.
Castiga-ti linistea mintii in miscarile si agitatiile madularelor, iar ceea ce
este mai minunat - fa-te indraznet cu sufletul in mijlocul tulburarilor, leaga-ti
limba pentru a nu te avanta nebuneste in discutii contradictorii, lupta zilnic
de saptezeci de ori cate sapte contra acestei stapane. Poarta crucea in
suflet si infrange-ti mintea intr-insa precum ai infige nicovala in lemn pentru
a rezista la toate loviturile, la toate ispitele, ocarile, calomniile, batjocurilor,
nedreptatilor cu care una dupa alta poate sa fie ciocanita. Astfel mintea nu
slabeste defel, nici patimeste vreo zdrobire, ci ramane mereu linistita si
nemiscata. Dezbraca-te de vointa ta ca si de o haina a rusinii si astfel, gol,
intra in arena luptelor duhovnicesti. Iar ceea ce este mai rar si mai cu
anevoie, imbraca platosa credintei care nu poate fi patrunsa si nici sparta de
necredinta fata de povatuitor; condu cu fraul intelepciunii senzualitatea care
se avanta fara de rusine, leaga-ti ochiul prin grija de moarte caci el voieste
in fiecare moment sa iscodeasca frumusetea trupurilor, mintea iscoditoare
care voieste intru lenevie sa critice aproapele; redu-o la grija de tine insuti si
 arata in mod sincer aproapelui tau toata dragostea si simpatia. Atunci intru
aceasta ne vor cunoaste toti a fi cu adevarat ucenicii lui Hristos, intrucat in
comunitate traind, ne iubim unii pe altii. Vino, vino, zise iarasi bunul prieten,
vino sa salasluim impreuna; soarbe bautura batjocurilor in fiecare ceas ca pe
o apa a vietii, caci David dupa ce a cautat toate cele placute sub cer, in cele
din urma gasindu-se in impas spuse: ''Iata cat este de bine si cat este de
frumos'' nimic altceva, decat ''a locui fratii in unire.'' (Psalmi 13,41). Si daca
nu ne-am invrednicit inca de binele unei astfel de rabdari si ascultari, cel
putin sa ne recunoastem slabiciunea stand in singuratate departe de
stadionul acesta al atleticelor exercitii duhovnicesti, sa fericim pe nevoitori
si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne impartaseasca darul rabdarii.
 Cel ce se fereste si evita mustrarea indreptatita sau nu, acesta refuza sa
primeasca insasi mantuirea, iar cel care o primeste, cu sau fara durere,
obtine in graba iertarea pacatelor sale.
 Arata lui Dumnezeu, in gand si cu sinceritate credinta si dragostea ta
catre parintele duhovnicesc si atunci Domnul asigurandu-l printr-o tainica
inspiratie de sentimentele tale catre dansul, il va indemna sa se uneasca si
sa se imprieteneasca cu tine.
 Cel care-si marturiseste duhovnicului tot sarpele pacatului, isi arata
marea incredere ce o are pentru dansul, iar cel care-l ascunde rataceste inca
pe cararile pierzarii.
 Cel care intr-o discutie voieste sa biruiasca punctul sau de vedere, chiar
de sustine un adevar, sa stie ca sufera de boala diavolului, adica de mandrie
si daca savarseste aceeasi greseala intr-o discutie cu egali de-ai sai, s-ar
putea sa fie tamaduit prin epitimia ce i-ar da-o cei mai mari. Daca, in sfarsit,
se poarta la fel si fata de cei mai mari si mai intelepti, acesta nu mai poate fi
vindecat prin nici un remediu omenesc.
 Cel ce nu se supune cuvantului - invederat lucru este ca nu se supune ici
faptei, caci cel ce este necredincios intru cele mici (in cuvant), necredincios
si neplecat va fi si in cele mari (in fapta); de aceea osteneala ii va fi
zadarnica, iar din cuvioasa ascultare nimic altceva nu va dobandi decat
osanda lui insusi.
 Am uitat, o iubitii mei prieteni sa va pun inainte si aceasta placuta paine
a virtutii pe care am vazut-o acolo si anume ascultatori care se zdrobeau pe
ei insisi prin ocari si se necinsteau din dragoste de Dumnezeu pentru ca sa
fie pregatiti si obisnuiti a nu se inspaimanta de dispretuirile venite din afara.
 Sufletul care cugeta mereu la marturisire este oprit de acest gand ca si
de un frau pentru a nu gresi. Dar faptele pe care nu le marturisim, le
savarsim ca in intuneric si fara nici o teama.
 Atunci vom practica o adevarata si sincera ascultare cand, chiar fiind
proestosul absent, noi toti il vom socoti de fata alaturi de noi si cu aceasta in
minte vom cauta sa ne departam de cele ce am inteles ca-i sunt neplacute,
adica: discutia inutila, mancarea, somnul, etc. Copiii cei rai socotesc ca
absenta invatatorului este pricina de bucurie, pe cand cei buni o socotesc ca
o paguba.
 Intreband pe unul din acei preaiscusiti parinti in ce fel ascultarea naste
smerenie, mi-a spus: ''Ascultatorul chibzuit chiar de-ar invia morti, chiar de-
 ar dobandi darul lacrimilor, chiar de s-ar izbavi de razboiul patimilor, cugeta
ca toate acestea s-au savarsit prin rugaciunile parintelui sau si astfel
ramane strain de orice mandrie. Caci cum se va mandri cand recunoaste ca
a facut toate acestea prin ajutorul altuia si nu prin sarguinta sa?
 Diavolul lupta uneori si pe cei ce sunt in obste intru supunere cautand sa-
i intineze, sa-i faca invartosati cu inima, sa-i forteze impotriva obiceiului lor
sa fie tulburati, iar alteori sa-i faca oarecum uscati si neroditori, lenevosi la
rugaciune, somnorosi si intunecati pentru ca astfel convingandu-i ca n-au
nici un folos de pe urma supunerii ci ca dimpotriva au dat inapoi, sa-i scoata
din randuiala exercitiilor luptei duhovnicesti. Caci nu-i lasa sa inteleaga ca
adesea lipsirea cu buna socoteala de cele ce ni se par a fi de folos este
pricinuitoarea unei adanci umilinte.
 Cand te marturisesti considera-te ca un criminal si poarta-te ca atare in
gesturi, in infatisare si in felul de a gandi. Ţine-ti ochii plecati spre pamant si
daca se poate, uda cu lacrimile tale picioarele judecatorului si doctorului, ca
si pe ale lui Hristos.
 Ascultarea naste smerenia iar smerenia - liberarea de patimi fiindca
''Domnul si-a adus aminte de noi intru smerenia noastra si ne-a izbavit de
vrajmasii nostri.'' (Psalmi 135,22-23)
 Constiinta sa-ti fie oglinda in care sa-ti privesti supusenia, si-ti va fi de
ajuns.
 Am vazut un ucenic intrerupand cuvantul proestosului sau si am pierdut
orice nadejde ca va mai putea fi vreodata cu adevarat supus, caci mi-am dat
seama ca n-a castigat din aceasta supunere smerenie ci mandrie.
 Fii atent atunci cand esti impreuna cu fratii sa nu te sarguiesti a te arata
pe tine mult mai drept decat ei in vreo privinta oarecare altfel vei savarsi
doua rele: in primul rand ii vei rani pe aceia prin mincinoasa si falsa ta
sarguinta, iar in al doilea a rand, tie nu-ti vei dobandi decat numai slava
desarta.
 Fii sarguincios cu sufletul nearatand aceasta prin trup, prin infatisare,
cuvant deschis sau subinteles. Fa asa, doar daca ai incetat sa-ti dispretuiesti
aproapele. De esti insa plecat spre aceasta, fa-te fratilor tai asemenea si nu
te deosebi mandrindu-te prin mincinoasa inchipuire de sine.
 Bea cu nesat ca pe o apa a vietii batjocurile pe care ti le aduc fratii tai,
caci ei cauta sa te adape din izvorul ce curata orice desfranare. De abia
atunci va rasari in sufletul tau curatia desavarsita, iar lumina lui Dumnezeu
nu va lipsi din inima ta.
 Chip al desavarsitei supuneri sa ne fie, o prieteni, argintul viu, caci el
coborandu-se dedesubtul tuturor, ramane totusi curat de orice intinaciune.
 Cei ce s-au facut slujitorii altora, traiesc cu trupul intre oameni dar
mintea lor bate prin rugaciuni la poarta cerului.
 Trebuie sa ne incredem cu tarie in cei ce au primit in Domnul grija de noi
chiar daca ne-ar porunci unele lucruri care ni se par potrivnice si
vatamatoare mantuirii noastre, caci mai ales atunci se probeaza credinta
noastra in ei ca intr-un cuptor al smereniei. Iar semnul credintei celei mai
 desavarsite este acela de a ne supune fara cartire poruncilor parintelui
nostru, chiar cand vedem ca ele sunt potrivnice celor nadajduite de noi.
 Smerenia se naste din ascultare, iar din smerenie - dreapta socoteala.
Din discernamant se naste perspicacitatea (agerimea mintii) iar din aceasta
- prevederea. Cine deci oare, nu va alerga atunci pe drumul acesta al
smereniei vazand cate bunatati ii pregateste aceasta? Despre aceasta
mareata virtute a grait si dumnezeiescul Psalmist: ''Gatit-ai saracului
ascultator intru bunatatea Ta, Dumnezeule venirea Ta intru inima lui.''
(Psalmi 67,11)
 Simtind unii ascultatori ingaduinta proestosului, s-au inselat pe ei
cerandu-i acestuia ascultari sugerate de ei insisi. Unii ca acestia sa
cunoasca insa ca in felul acesta au pierdut cu totul cununa muceniciei
deoarece ascultarea adevarata este renuntarea la orice fatarnicie si dorinta
proprie.
 Mergi, vinde-ti voia ta si da-o lui Dumnezeu, i-ati crucea si indura cu
staruinta viata de obste a fratilor si fara indoiala, vei dobandi comoara in
ceruri.
 Adu-ti aminte neincetat de cuvintele celui ce a spus: ''Cel ce va rabda
pana la sfarsit, acela se va mantui.'' (Matei 10,22) si mergand, sa alegi de e
cu putinta pe cel pe care socotesti ca nu e altul intre oameni mai sever si
mai aspru ca sa te deprinda intru umilinta. Astfel staruind, bea in fiecare zi
doctoria umilirii si a dispretului, cum ai bea mierea si laptele. - Si daca unul
ca acesta ar petrece in nepasare, ce voi face? - Chiar de l-ai vedea curvind
sa nu te desparti de el, ci zi in sinea ta: ''Prietene cu ce scop ai venit aici?''
Atunci vei vedea pierind din tine mandria si invartosarea furioasa.
 Cei din obste sa pretuim mai mult ascultarea decat nevointa caci cea din
urma ne invata mandria pe cand prima ne invata smerenia.
 De esti mandru alege-ti un povatuitor aspru si sever, iar nu bland si
ingaduitor. Iar cand fara incetare te ocaraste, arata-i inca si mai multa
credinta si dragoste si prin aceasta vei cunoaste ca Duhul Sfant locuieste
nevazut in sufletul tau si ca puterea Celui Preainalt te-a umbrit. Dar sa nu te
mandresti pentru ca induri ocarile si necinstirile stapanului tau, ci mai vartos
tanguieste-te caci fara indoiala ai facut ceva vrednic de ocara intaratandu-l
asupra-ti.
 Eu cred ca trebuie sa pastram tacerea in fata tuturor necinstirilor ce ni
se aduc, caci, acesta este momentul cand putem dobandi mare castig; cand
insa este ocarat altul, trebuie sa-i luam apararea pentru a pastra legea pacii
si a dragostei ce ne impreuna.
 Cel ce alearga spre nepatimire si spre Dumnezeu socoteste pierdute
toate acele zile in care n-a fost ocarat si batjocorit; dupa cum arborii, cu cat
sunt mai mult batuti de vanturi, cu atat isi infig mai adanc radacinile, asa si
cei ce traiesc in ascultare, dobandesc o intarire sufleteasca de neclintit.
 Ascultarea este un suprem act continuu de vointa; viata in simplitate e
cea fara complexitati si intrebari inutile care o micsoreaza ca traire din
iubire. Toate intrebarile, complicatiile si problemele sunt eliminate prin
acceptarea este neconditionata a voii povatuitorului, cel ce asculta avand o
singura datorie - sa asculte si sa implineasca intocmai ceea ce i se cere. Prin
 povatuitor asculta de Dumnezeu ale Carui voi i se fac concrete prin acela.
De aceea nu mai are nici o frica de primejdii sau de moarte, fiind incredintat
ca se afla sub directa atentie si grija a lui Dumnezeu caruia ii implineste
voia. Pe toate le vede bine pentru ca nu vede nici o primejdie. Merge cu
ochii inchisi, deplin convins prin credinta ca nu i se va intampla nimic rau ci
ca situatiile extreme in care este pus sunt doar pentru a-i incerca credinta.
La baza acestei taieri a voii este de fapt o mare si o continua voire sau
hotarare de autodepasire a ego-ului, a ezitarii, a necredintei.
 In fiecare clipa moare individul care-si face vreo voia de-a sa.
 Lepadarea discernamantului, a alegerii proprii sta in a accepta pe unele
ce par rele, ca bune precum Avraam implinind porunca de a-l injunghia pe
fiul sau si-a imbogatit fara sa judece ascultarea pe care o avea de la
inceput. Ascultarea de Dumnezeu vine din bogatia intelegeri adevarate a
ceea ce trebuie facut pentru propria realizare si imbogateste aceasta
intelegere prin experienta continua ce o face cel ce asculta despre
propasirea sa in eliberarea de mandrie.
 Ascultatorul este cel ce a respins regula proprie urmand sfatul altuia.
 Ascultarea tine locul si chiar depaseste virtutile ce tin de nevointa (post,
rugaciune curata, priveghere de toata noaptea, dormitul pe jos, etc.).
 Cel ce judeca si tine seama de toate amanuntele, dispretuieste; iar cel ce
dispretuieste - nesocoteste si nici nu asculta. Chiar daca nu cade in
neascultare, dar nici nu implineste cu credinta ceea ce i se porunceste. ''Iar
tot ce nu este din credinta, este pacat.''
 Ascultarea este si trupeasca dar si sufleteasca caci cei ce-au trait in
singuratate desi nu se supuneau unui om, isi supuneau trupul Duhului. Deci
e vadit ca cel ce nu are pe cea sufleteasca impreuna cu cea trupeasca nu-l
va vedea pe domnul, caci multi supunandu-se parintilor numai trupeste, si-
au robit sufletul placerilor, de aceea cu nimic nu s-au folosit din supunerea
lor caci ramanand patimasi nu-l vor vedea pe Domnul. domnul este
nepatimitor si numai cei ce se inrudesc cu El in aceasta il pot vedea sau
simti.
 Cel ce se supune se judeca si se osandeste pe sine ca neputind din
pricina starii lui pacatoase sa inteleaga prin el insusi cum se cuvine voia lui
Dumnezeu, si judecandu-se in felul acesta, se izbaveste de judecata lui
Dumnezeu.
 Cel ce implineste voile altuia cu constiinta curata, nefacind nimic dupa
voia sa, chiar daca din nestiinta si uitare ii va lipsi ceva din cele datorate si
de aceea pare celor ce privesc superficial, vrednic de judecat, el totusi nu e
osandit de Dumnezeu. De va incerca sa inteleaga poruncile dupa voia lui si
sa le implineasca dupa cum i se pare lui ca este mai bine, se osandeste
pentru ca isi implineste placerea sa. Facandu-si voia lui, suporta
consecintele ce decurg din aceasta.
 Nu este ingaduit ascultatorului sa supuna vorbei multe sau iscodirii
poruncile ori faptele pastorului, caci in acest caz dracii care pururea starnesc
cugetarea la ganduri iscoditoare il sfatuiesc cu viclenie sa faca drumul
simplu n chip sucit. Intrebarile, analizele, inclinatia de a contrazice in
sfaturile si poruncile primite sunt tot felul de pretexte de amanare sau de
 refuz a implinirii lor. binele este simplu si se percepe doar cu mintea simpla,
cea sucita il acopera cu tot felul de complicatii iscodite.
 Cel ce porneste la ascultare cu hotarare, se dovedeste pe de o parte
barbat puternic, pe de alta, in stare de smerenie; este tare in smerenia
slujitoare. El se incinge cu putere, dar cu puterea smereniei, el renunta la
linistea care-l odihneste si ia asupra-si grija ajutorarii aproapelui.
 Prin marturisire se pastreaza sufletul in sinceritate sau intr-o transparenta
deplina neavind nimic de ascuns sau acoperit de intunericul minciunii, nici o
umbra, ci totul in lumina.
 A dezvalui de buna voie greselile sale barbatilor duhovnicesti, e un semn
al vietii ce se indrepteaza, iar a le ascunde este un semn al sufletului
patimas, caci nimeni ajutand pe hoti sau stand de partea curvarilor si
acoperindu-i prin complicitate nu se indrepteaza.
 Leaga pe cel ce a pacatuit ca sa i-l faci milostiv pe Dumnezeu. Nu-l
dezlega, ca sa nu fie legat si mai tare de mania lui Dumnezeu. De nu-l voi
lega eu, legaturile lui vor ramane nedezlegate ''ca de ne vom judeca pe noi
insine, nu vom mai fi judecati'' (I Cor. 14,31). Sa nu socoteasca cineva
aceasta ca cruzime si neomenie, ci ca cea mai mare blandete si cel mai bun
leac si multa purtare de grija. ''Dar a suferit destul timp pedeapsa!'' va zice
cineva. Cat? Spune-mi! Un an, doi, trei? Dar nu ma intereseaza vremea ci
indreptarea sufletului. Arata-mi deci aceasta: de s-a strapuns la inima, de s-
au schimbat si atunci s-a implinit totul; iar de nu s-a intamplat aceasta,
vremea nu-i de nici un folos caci nu cautam de a fost legata rana de multe
ori, ci de a folosit legatura. Daca a adus folos in scurta vreme, sa nu mai fie
tinuta, iar de nu a fost spre folos in 15 ani, sa fie tinuta in continuare.
Dezlegarea celui legat sa o hotarasca doar vindecarea. Legand duhovnicul
pe cel ce a gresit, nu-l mai leaga Dumnezeu caci acela simte mai vadit
dezaprobarea si se indreapta, pe cand legatura lui personala cu Dumnezeu
nu-i ingaduie sa simta obiectiv aceasta si omul continua sa pacatuiasca.
Socotind ca nu l-a dezaprobat duhovnicul, el crede automat ca pacatul lui n-
are prea mare importanta si deci n-are nici o remuscare.
 Pironeste de stalpul marturisirii orice sarpe ce se misca in tine si asa il vei
ucide. Cine voieste sa-si faca biruitor cuvantul sau, voieste sa-l umileasca,
sa-l domine, sa se impuna altuia. Desigur, el ar putea spune ca nu voieste
sa se impuna pe sine, ci adevarul, dar despre adevarul lui Hristos ajunge sa
dai marturie traindu-l si murind pentru el. El nu se impune cu argutii ale
ratiunii, a carei dibacie vrei sa dovedesti ca ai. Nu tine de vietuirea
crestineasca a se apara si nu se vorbeste de ea in invatatura lui Hristos.
Impotrivirea in cuvant arata incapatanare si mandrie, parere inalta - ea
dovedeste dispret nicidecum smerenie si supunere in toate.
 Cel singur neavind pe nimeni care sa-i poata proba lucrul, i se pare ca a
ajuns la implinirea poruncilor. Astfel facandu-si din nepricepere o deprindere
ajunge sa nu-si cunoasca lipsurile si patimile caci ii lipseste din jur orice
ajutor prin care sa cunoasca unde se afla cu lucrarea poruncilor. Cum va
putea arata unul ca acesta smerita cugetare neavind pe nimeni care sa se
arate mai smerit? Cum va cunoaste milostivirea, despartit fiind de ceilalti?
Cum se va deprinde in indelunga rabdare nestand nimeni impotriva voii
sale? Iar de va zice cineva ca-i de ajuns invatatura Scripturilor pentru
 indreptarea naravurilor, face ca cel ce invata tamplaria dar nu lucreaza
niciodata. Insusi domnul a spalat picioarele ucenicilor, iar tu pe cine vei
spala? Cum vei sluji? Decat cine vei fi cel mai din urma singur de sine
petrecand?
 Obisnuindu-te a nu te socoti mare lucru nu te vei mai mahni cand nu te
vor socoti astfel nici altii.
 Este bine ca cei ce ajung prin ispita celui rau in vreo intinare, in vreo
tulburare sau lenevire la rugaciune sa nu iasa din pricina acestora din
ascultare, ci sa inteleaga ca aceasta li se intampla din iconomia
dumnezeiasca pentru a-i conduce la cea mai adanca smerenie.
 Trebuie sa-ti marturisesti pacatele fara a le cruta, asa cum nu te-ar cruta
daca ti le-ar dezvalui cineva. Desigur, spunandu-le tu insuti vei trece prin
clipe de mare rusine insa cu rusinea pe care o suferi lovesti pacatele care-ti
produc rusinea si inlaturi pricina rusinii. Rusinea marturisirii este trecatoare,
dar rusinea obiectiva a ramanerii in pacatul nemarturisit e durabila si se
adanceste mereu.
 La odihna de patimi se ajunge usor biruindu-ti mandria si pornirile spre
placere prin ascultare. In ascultare este o mare tarie, e izvorul tariei pentru
biruirea tuturor patimilor.
 Sufletul odata obisnuit sa se razvrateasca se umple de multa neinfranare.
 Daca orice corabie se poate ineca chiar avand carmaci iscusit, in mod
sigur se va ineca neavind deloc.
 Cel smerit si ascultator nu slujeste patimii inchipuirii de sine.
 Semnul smereniei este rabdarea desavarsita a defaimarii.
 Insusirea slavei desarte a monahului e ca vrea sa fie slavit pentru
virtutile sale, iar propriu trufiei este a se inalta pentru faptele sale si a-i
dispretui pe ceilalti. A celor din lume este ca vor sa fie slaviti pentru
frumusete, bogatie, stapanire si pentru inteligenta.
 Nu-i usor a ne izbavi de slava desarta, dar se izbaveste cineva prin
lucrarea ascunsa a virtutilor si prin luarea aminte deasa. Semnul izbavirii e a
nu mai tine minte raul celui ce ne-a vorbit de rau.
 Ia seama si vei vedea aceasta nelegiuita inflorind pana si la mormant in
vesminte, mirodenii, convoaie si cantari (cu ocazia inmormantarii cu mare
pompa; aceasta se vede si in monumentele costisitoare pe care si le cladesc
unii cat sunt in viata).
 Fiecare virtute este capabila sa nasca slava desarta; aceasta impletire
tine de o etapa inca nedesavarsita a firii noastre. Patima este atat de
impletita cu firea, incat ni se pare ca luptand cu patima, luptam cu firea
noastra si vedem in aceasta o greutate. Numai o intelegere adanca a firii
noastre ca regasindu-se deplin cand se uita pe sine, sau se preda total lui
Dumnezeu si semenilor, ne scoate din aceasta stare contradictorie si
chinuitoare pentru a ne ridica la starea paradoxala suprema, fericita si
conforma cu ea, la starea in care nu mai esti prin tine, ci prin Dumnezeu,
prin Cel ce te iubeste si pe care Il iubesti desavarsit.
 E propriu celor inaintati sa rabde cu barbatie si cu bucurie ocarile, dar e
propriu celor sfinti si cuviosi sa treaca nevatamati prin laude.
 Sa ne ferim sa fim laudati cat si de a ne ferici unii pe altii in fata. Cea de-
a doua este a lingusitorilor si a celor miscati de draci, prima a usuraticilor.
Cel de-al doilea este ca un stricator al bunatatilor - ingerul diavolului; cel
dintai este un mostenitor nesocotit, pregatit sa piarda indata ostenelile.
Amandoi lucreaza impreuna pierderea reciproca.
 Cand vei auzi pe aproapele si prietenul tau ca te-a defaimat in dos sau
chiar fiind tu de fata, atunci si numai atunci arata-i iubire si manifesta-ti
dragostea fata de dansul.
 Mare lucru e a scutura din suflet lauda oamenilor, dar mai mare e a
respinge lauda dracilor.
 Nu cel ce se dispretuieste si se defaima pe sine arata ca este smerit -
caci cum nu se va suporta cu usurinta pe sine, ba inca prin aceasta se va si
mandri, ci acela care ocarat fiind de altul nu-si va imputina iubirea catre
dansul. (Cel smerit nu se tulbura cand e nedreptatit si nu se ingrijeste sa-i
convinga pe ceilalti ca a fost calomniat, ci degrab cere iertare.)
 Nu te compara cu cei pacatosi, ci mai degraba cu cei inaintati in virtuti,
caci masurandu-te cu cei dintai vei cadea in groapa inchipuirii de sine; insa
masurandu-te cu cei din urma vei inainta spre inaltimea smereniei.
 Slava desarta se foloseste de darurile naturale si prin acestea de multe
ori i-a doborat pe nenorociti. Cel ce se mandreste cu darurile sale naturale
(inteligenta, invatatura, cititul limpede, elocinta, cu destoinicia si cu toate
celelalte pe care le are fara nici o osteneala, nu-si va putea insusi niciodata
bunatatile mai presus de fire; caci cel necredincios in putine, va fi
necredincios si in multe si stapanit de slava desarta.
 Inceputul lepadarii slavei desarte e pazirea gurii si iubirea necinstirii,
mijlocul ei este oprirea tuturor lucrarilor gandite ale slavei desarte, iar
sfarsitul este indeplinirea fara nici un regret cele ce tin de necinstire inaintea
multimii oamenilor.
 Cel ce are grija de limba se dovedeste lucrator al virtutilor, iar
nepedepsirea limbii arata desertaciunea din el.
 Nu-ti ascunde rusinea pe motiv ca fu vrei sa dai prilej de poticnire;
trebuie avut in vedere si felul pacatului, caci nu este nevoie totdeauna de
aceeasi doctorie.
 Cand vezi un gand in tine ispitindu-te cu slava desarta, cunoaste limpede
ca-ti pregateste rusinea.
 Cand laudatorii, mai bine-zis amagitorii incep sa ne laude, sa ne aducem
aminte de multimea faradelegilor noastre si ne vom afla nevrednic de cel
spuse sau facute.
 Cei simpli nu sunt cuprinsi de aceasta otrava caci slava desarta este
lepadarea simplitatii si o prefacatorie continua.
 Mandria este tagaduirea lui Dumnezeu, dispretuirea oamenilor, maica a
osandirii, nepoata a laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui
 Dumnezeu, inaintemergatoarea iesirii din minti, pricinuitoarea caderilor,
izvor al maniei, usa fatarniciei, cauza nemilostivirii, radacina hulei.
 Cel ce sufera de inchipuirea de sine nu traieste ancorat in realitate. Toata
imaginea este sa este un fum care-l intoxica. El iese din legatura cu
Dumnezeu si cu oamenii care sunt singura realitate ce-l tine si pe el in real.
 Unde s-a produs caderea, acolo s-a salasluit mai inainte mandria, caci al
doilea lucru este vestitor al celui dintai.
 Cel ce se inalta cu cugetul, se impotriveste cu cuvantul, dar cel smerit nu
stie sa se impotriveasca nici cu privirea. Monahul semet contrazice cu tarie
spusele altuia. Barbatul mandru iubeste stapanirea si cu toate ca-i constient
prin aceasta ca-si agoniseste pieirea, totusi nu se incumeta sa-si paraseasca
naravul.
 Cel ce respinge mustrarea cuibareste patima in sufletul sau, iar cel ce-o
primeste s-a dezlegat de legatura ei.
 Celor mandri le este folositoare ascultarea cu supunere, o viata aspra si
lipsita de orice cinstiri precum si citirea faptelor celor mai presus de fire ale
Parintilor. Doar asa va mai fi poate vreo speranta de mantuire si pentru
acesti nenorociti.
 Sa ne cercetam pururea pe noi insine si sa nu incetam niciodata ane
compara cu parintii si luminatorii dinaintea noastra si atunci vom vedea ca
nu le-am urmat nici macar un pas, nu ne-am pazit fagaduinta ci ducem inca
o viata lumeasca.
 Trufia lucreaza uitarea greselilor, caci aducerea aminte de acelea e
pricinuitoarea smeritei cugetari. (Uitarea greselilor pricinuieste uneori
inchipuirea de sine, alteori nesimtirea. Uitarea de sine din mandrie da
aparenta unei cunoasteri de sine caci sinea cunoscuta prin mandrie, e o sine
de suprafata, suprapusa, si care sta pe nisip ca un gol, pe cand sinea
cunoscuta prin smerenie este sinea afundata pe veci in temeiul neclintit si
adevarat care este Dumnezeu. Cel mandru, nestiind de pacatele sale nu se
deosebeste de Dumnezeu in inchipuirea sa si deci nu-si vede fundamentul
sau; cel smerit stiind de greselile sale sau de micimea sa, isi vede
fundamentul sau care-l sustine totusi pe veci, iertandu-l. rupta de realitate,
mandria o contraface prin inchipuire, traieste intr-o fantasmagorie, intr-o
nalucire prelungita. Golit de toate, cel mandru isi inchipuie, se
autoiluzioneaza ca ar avea ceva; intunecat fiind, crede ca se afla in lumina
dar bogatia lui insasi e saraca si in lumina ei el nu vede nimic real, nimic
consistent.)
 Nepoatele mele sunt caderile duhovnicesti: mania, clevetirea, hula,
fatarnicia, ura pizma, viata dupa o regula proprie, impotrivirea in cuvant,
neascultarea, razvratirea. Un singur vrajmas avem asupra caruia nu avem
putere; ti-l spunem pentru ca suntem biciuite de el. El consta in a te defaima
pe tine insuti in chip sincer inaintea Domnului. Atunci abia sa ne socotesti ca
pe o panza de paianjen.
 Sa indrazneasca patimasii care se smeresc caci chiar de vor cadea in
toate gropile si vor fi vatamati prin toate modurile si se vor imbolnavi de
toate bolile, insa dupa insanatosire vor fi tuturor doctori si luminatori,
 sfesnice si povatuitori invatand chipurile de vindecare a fiecarei boli
izbavindu-i astfel pe cei ce bolesc prin experienta lor.
 Nu te lauda, o omule cu o bogatie pentru care n-ai depus nici o stradanie,
caci cunoscand dinainte Miluitorul nostru vatamarea si pieirea spre care
mergi ti-a trimis aceste daruri fara a cere in schimb vreo plata.
 Nimicitoarea tuturor patimilor este smerita cugetare, caci cei ce au
castigat-o pe aceasta le-a biruit pe toate. Nascatoarele tuturor patimilor
sunt placerea si viclenia; cel ce le tine pe acestea nu-l va vedea pe Domnul,
dar nu vom avea nici un folos de ne vom infrana de la una fara s-o inlaturam
si pe cealalta.
 Cel ce-si inchipuie ca e ceva si-i invata pe altii lucruri a caror experienta
nu o are nici prin fapta nici prin cunoastere indelungata, sufera de doua boli
si de doua orbiri: de inchipuire de sine si slava desarta, de nesimtire si de
ignoranta. Daca mai are si lacomia pantecelui va fi tarat in patimile de
rusine si va auzi cuvantul Mantuitorului: ''Doctore, vindeca-te pe tine
insuti.''(Luca 42,3)
 Cand ii vedem pe unii iubindu-ne in Domnul, sa ne pazim neindrazneti
mai ales fata de ei caci nimic nu obisnuieste sa risipeasca dragostea si sa
pricinuiasca ura ca indrazneala. Mergi la prietenii tai cu cuviinta si de vei
face asa te vei folosi si pe tine si pe ei, caci sub masca iubirii sufletul
leapada fraul pazirii sale.
 Cel care vietuieste fara a fi supus unui superior nu poate dobandi
smerenia dintru inceput deoarece tot cel ce se conduce singur isi inchipuie
ca este destul de intelept intru aceasta arta de a trai in singuratate.
 Dracii mai au un viclesug subtire pe care cei nepriceputi nu-l simt si
anume: dupa ce ne-au indemnat sa spunem sau sa facem ceva necuvenit,
iar noi nu ne-am invoit, ne indeamna sa aducem multumire plina de mandrie
lui Dumnezeu.
 Toti cei ce voim sa ne apropiem de Domnul sa o facem in chip simplu si
neprefacut, fara viclenie, iscodire ca si cum ar veni la lectiile unui invatator.
Caci El fiind simplu si necompus voieste ca si sufletele ce vin la El sa fie
simple si nevinovate. Dar nu se poate vedea niciodata simplitatea fara
smerenie. Vicleanul este cel ce-si inchipuie ca din infatisarea din afara si din
cuvinte cunoaste gandurile cele aflate in inima.
 Trebuie sa nu-ti cantaresti propriile fapte, sa nu le observi, ci sa fie ca si
cum n-ar fi. Sa nu te dedublezi prin constiinta valorii tale - aceasta e
smerenie si simplitate in acelasi timp.
 Nevicleana e firea curata a sufletului care in intalnirile cu toti se poarta
asa cum a fgst zidita.
 Viclenia este cuget ratacit, mincinoasa carmuire de sine, incalcarea
juramintelor, cuvinte mestesugite, perfide, intentii ascunse si camuflate,
dusmana marturisirii pacatelor, cuget intortocheat, indaratnicie prosteasca,
dorinta de a trai dupa o regula proprie, pricinuitoare a rasului atunci cand
sunt mustrate pacatele, descurajare ce duce la nebunie, evlavie prefacuta,
viata draceasca.
 Viclenia este o stiinta, sau mai vartos o uraciune draceasca, straina intru
totul de adevar care socoteste ca nu-i vadita celor multi.
 Caderea i-a inteleptit adeseori pe multi inraiti daruindu-le acestora fara
voie nerautate si mantuire.
 Cel ce s-a smerit inlauntrul sau nu e furat de buze caci ceea ce nu are
vistieria, nu se scoate pe usa.
 Cei mai multi ne numim pe noi insine pacatosi si poate ca si suntem, dar
ceea ce probeaza inima cu adevarat este primirea defaimarii. (Cel ce poate
rabda cuvantul aspru al unui om uracios si neintelept pentru Dumnezeu si
pentru a linisti atmosfera, fiul pacii se va chema si unul ca acesta poate
dobandi pacea sufletului si a duhului - cercarea si dovedirea smereniei se
face prin necinstire.)
 Cel ce alearga spre limanul neinviforat al smereniei, nu va inceta sa
cugete si sa nascoceasca tot felul de planuri, cuvinte, ganduri, de
mestesugiri, iscodiri, cereri si rugaciuni pana ce , cu ajutorul lui Dumnezeu si
prin purtari tot mai smerite si mai simple va scapa vasul sufletului sau de
marea pururea bantuita de furtuna a inchipuirii de sine.
 Unii iau ca pricina de smerita cugetare relele facute inainte, biciuind prin
ele inchipuirea de sine; altii se umilesc prin lipsurile de toate zilele, unii
doboara prin incercarile, bolile si prin greselile de zi cu zi inaltarea lor. altii
si-au facut din lipsa darurilor - maica darurilor. (Cel sarac e cel mai bogat
daca-si cunoaste saracia.)
 Cunoasterea e intelegerea neclintita a masurilor proprii si amintirea
neimprastiata a greselilor celor mai subtiri.
 Daca chipul celei mai de pe urma mandrii este a fatari virtuti pe care nu
le avem, apoi semnul celei mai adanci smerenii este sa ne infatisam ca
vinovati pentru pacate ce nu sunt ale noastre, de dragul dispretuirii.
 Sa preferi sa-i superi pe oameni, decat pe Dumnezeu, caci se bucura
vazandu-ne alergand spre necinstiri ca sa stramtoram prin acestea si sa
pierdem inchipuirea desarta de sine. Instrainarea este chipul cel mai bun al
acestei nevointe caci numai cei cu adevarat mari pot rabda sa fie batjocoriti
de ai lor.
 Deoarece noi cu greu ne invoim sa ne smerim, Domnul a randuit in
purtare de grija si aceasta: nimeni nu-si poate vedea ranile sale precum le
vede aproapele sau, de aceea trebuie sa fim recunoscatori pentru
insanatosirea noastra, nu noua ci aceluia si lui Dumnezeu.
 Trebuie sa ne osandim si sa ne ocaram pe noi insine neincetat ca prin
micsorarea noastra sa lepadam pacatele fara de voie. (Este un mijloc de a
ascuti constiinta de noi insine, de neputinta noastra.)
 Cata vreme pacatuim intru cunostinta nu este smerenie in noi.
 Increderea in sine si luarea deciziilor de unul singur ii este celui smerit o
greutate greu de suportat, pe cat ii este celui mandru porunca altuia.
 Cunoscand Stapanul ca putem intipari chipul virtutii sufletului prin
purtarea cea din afara, luand un stergar ne-a aratat calea smereniei, caci
 sufletul se face asemenea lucrarilor din afara si luand chipul celor ce se fac
cu trupul se intipareste de ele.
 Smerenia si fara fapte ne pune inaintea lui Dumnezeu, dar fara ea,
desarte sunt toate faptele noastre, caci preschimbarea mintii noastre o
voieste Dumnezeu. In minte ne facem buni si in minte ne facem netrebnici.
 Daca mandria i-a facut pe unii din ingeri draci, negresit smerenia poate
face si din draci ingeri. Drept aceea sa nu sovaie cei ce au cazut.
 Putem insira mai multe fapte sau cai care duc la smerenie, fara ca ele sa
fie semne precise ale dobandirii ei: saracia sau neagonisirea, instrainarea,
ascunderea intelepciunii ce o avem, grairea nemestesugita, simplitatea,
sinceritatea in vorbe, cersitul milosteniei, ascunderea neamului bun,
izgonirea indraznelii, indepartarea de flecareala. Nimic nu poate smeri mai
mult sufletul ca starea saracacioasa si modul de viata in care cersesti
depinzand de mila altora.
 Sa-ti fie tie chipul si pasirea, haina, scaunul, asternutul, hrana si toate
celelalte potrivite smereniei la fel cuvantul si purtarea. Toate acestea sa
arate smerenia ta.
 Primejdios lucru este a iscodi cu dinadinsul lucrarile lui Dumnezeu;
iscoditorii plutesc in corabia mandriei si a inchipuirii de sine!
 Maica supunerii este dispretuirea de sine si dorinta cu orice pret a
sanatatii.
 Daca culmea slavei desarte sta in a face cineva schime si fapte fatarnice
chiar cand nu-i nimeni de fata care sa-l laude, semnul lipsei slavei desarte
se arata in a nu se lasa cineva niciodata furat cu cugetarea de prezenta
celor ce-l lauda.
 Pe cat de multa credinta in el vede intiistatatorul la supusii sai si la altii
din afara, pe atata trebuie sa se pazeasca pe sine cu toata grija in cele ce le
face si le spune caci stie ca toti privesc la el ca la o icoana pilduitoare si
socotesc cele spuse si facute de el ca la dreptar si lege.
 Multi au socotit, din pricina tacerii carmaciului ca plutesc bine pana ce s-
au izbit de stanca.
 Daca cineva mustrat indeosebi nu se rusineaza, va face si din mustrarea
in fata mai multora prilej de nerusinare urandu-si de bunavoie insasi
mantuirea sa.
 Intai de toate sa fie intrebat cel vinovat care au fost faptele lui dupa felul
lor, pentru doua motive: ca prin marturisire sa se simta totdeauna impuns in
constiinta i sa ramana fara indraznire, si ca cunoscand ce rani are sa fie
trezit la iubirea noastra.
 Ia seama sa nu cercetezi cu de-amanuntul lucrurile cele mai mici caci nu
vei fi urmator lui Dumnezeu& (Nu sili pe cel ce te-a ascultat de la primul
cuvant cu cearta, ci fa-ti al tau castigul pe care l-a aruncat el.) Caci mai mult
decat indreptarea lui iti va fi tie nepomenirea raului. Luand de la Dumnezeu
slujba de a invata si nefiind ascultat, intristeaza-te in cuget dar nu te tulbura
la aratare caci intristat de el nu te vei numara cu cel ce nu te-a ascultat, dar
tulburandu-te vei fi certat pentru acelasi lucru. Primind slujba de a porunci,
 pazeste treapta ta si nu trece cu tacerea cele de trebuinta pentru faptul ca
vezi impotrivire, caci pentru cei ce asculta vei lua plata pentru roadele lor,
iar celor ce nu asculta sa le ierti toate si vei lua la fel de la Cel ce a zis:
''Iertati si vi se va ierta voua.''
 Aceeasi mancare le pricinuieste adeseori unora ravna, altora dezgustul.
Trebuie tinut seama la aruncarea semintei de cele de fata: de timp, de
persoana, de calitate, de cantitate.
 Unii cand preiau o conducere pierd in timpul acesteia bogatia virtutilor
capatate anterior in loc sa sporeasca, deoarece se umplu de slava desarta si
de iutime.
 Cand ascultarea o cere nu trebuie sa mai existe frica de moarte!
 In marturisire se arata vointa de a depasi pacatul; nu ajunge numai o
parere de rau interioara.
 Sa nu-i inveti pe cei simpli si nevinovati cele mestesugite si subtiri, ci mai
vartos indruma-i la simplitate.

versiune cu diacritice - aici

Patimi - ispite

 Iti poruncesc sa nu ma tulburi cu cererea unei convorbiri caci nu fac

deosebire intre oameni atat timp cat traiesc!
 A raspunde raului cu rau, a cauta satisfacerea placerii, da impresia ca
intareste fiinta noastra. Pe aceasta se intemeiaza argumentarea paruta
rationala a ispitei. Trebuie sa demascam falsitatea acestei argumentari
aratand ca ''intarind'' prea mult trupul, intarim pentru un timp ceea ce este
pieritor slabanogind insa in acelasi timp puterea si libertatea noastra ca
subiect. Peste tot cei doi batrani vad mantuirea omului prin a ceea ce este
netrecator in fiinta lui. Cel bun este tare si puternic: savarsirea binelui este
o intarire reala a existentei; ontologicul deplin implica eticul - Hristos
intareste pe om pe cruce comunicandu-ne taria Lui de a suporta si noi
greutatile si ispitele, ne face si fiinta noastra tare pentru ca o face buna.
 Ispita ca o samanta a raului este primita de om prin cedarea lui, prin
faptul ca nu lupta ca sa nu se semene ea in el. Omul primeste ispita printr-
un act de slabiciune, este o cedare in fata falsei argumentari.
 Ingerii rai - demonii, pot face rau oamenilor prin distrugerile de produse
in natura deoarece exista posibilitatea de lucrare tainica a spiritului asupra
naturii.
 Omul pacatos este ros de patimi ca de niste viermi, este sfasiat de ele
traindu-si starea de descompunere prin ele. Este inchis de ele in temnita
 egoismului sau intunecat. Sub masca satisfactiilor de scurta durata ca niste
spasme, oferite de lume, se ascunde o mare nefericire.
 Daca ne-am departat de rele si ne-am instrainat de mestesugarul lor -
diavolul, cu noi este Dumnezeu. Daca ni s-a facut amara dulceata lumii si ni
s-a indulcit dorinta de faptele cele bune avand totdeauna vietuirea in ceruri
(Filipeni 3,20), cu adevarat cu noi este Dumnezeu. De vedem pe toti
oamenii ca pe unul si toate zilele deopotriva, cu adevarat cu noi este
Dumnezeu. Daca-i iubim pe cei ce ne osandesc, ocarasc, dispretuiesc si ne
pagubesc ca pe cei ce ne iubesc si ne lauda, cu adevarat cu noi este
Dumnezeu. Semnul de a fi ajuns cineva la masura aceasta este ca il are
intotdeauna cu sine pe Dumnezeu caci de fapt Dumnezeu chiar este
totdeauna cu el, iar cel ce nu este in felul acesta si nu-l are pe Dumnezeu cu
sine, le va avea negresit pe cele ale celui potrivnic si urmarea o cunosc toti
cei ce au minte.
 Este propriu celor desavarsiti sa lase gandul sa intre in inima lor ca apoi
sa-l scoata, tu insa nu lasa focul in padure ca sa nu o arda. Nu lasa sa-ti ia
hainele ca sa nu fii nevoit sa le iei inapoi cu mare lupta si sudoare. Deci nu
te juca cu tulburarea caci sigur nu vei ramane neclintit in aceasta lupta!
 In ceea ce priveste boala ta, daca trupul primeste hrana in fiecare zi si
totusi slabeste, atunci este de la draci.
 Cand ne inchipuim persoane cu care ne certam avem de-a face cu ispita
despartitoare a diavolului din pricina mandriei sau a ambitiilor noastre din
pricina ca ne amintim de niscai jigniri ce ni s-au adus. Cand ne inchipuim
persoane care starnesc in noi pofta desfraului care in betia ei uita de toate,
avem de-a face cu miscari iscate in noi de imbuibarea care-i stapanita si ea
de egoismul lor. Ispitele din placere ne vin noaptea iar cele de mandrie -
ziua.
 Ispitele semanate de draci indeamna la pacate care la inceput par dulci
dar pe urma lasa o amaraciune care devine de nesuportat prin dezvoltarea
lor in vicii. Omul are o dulceata in sine si o raspandeste si in afara; omul bun
ii indulceste pe toti pe masura bunatatii lui, de aceea toti sfintii comunica o
dulceata sufleteasca. Omul rau ii amaraste si ii agita pe toti. Atat bunatatea
cat si rautatea au o forta iradianta: de aici se vede ca atunci cand cineva
devine rau fara sa fi suferit vreo influenta vazuta pe masura rautatii lui,
trebuie sa fi primit aceasta influenta de la fiintele nevazute.
 Ai pacatuit? Linisteste-te din tulburarea pacatului si nu lua in seama cele
rele, ci cele bune caci cel bun ia in seama cele bune, iar cel rau - cele rele
(Mt.12,35). Ridica-te iarasi sustinut de mana lui Dumnezeu si sa nu crezi
gandurilor tale caci dracii iti arata lucrurile precum voiesc ei. Asigura-te deci
impotriva lor caci sunt cumplit de rai si plini de furie impotriva noastra -
Domnul sa-i alunge pe ei degraba de la tine!
 Pizma diavolului orbeste inima ta ca sa cugeti cele rele in locul celor bune
si cele amare in locul celor dulci si asa sa ai parte de osanda impreuna cu
cel ce zice binelui rau si dulcelui amar si cu cel ce socoteste lumina intuneric
si intunericul lumina (Isaia 5,20). (Aceasta este minciuna care nu impiedica
numai cunoasterea realitatii, ci conduce viata celui ce o sustine sau si-o
insuseste si celor amagiti de el pe drumul fals, pe drumul esecului lor, al
strambarii fiintei umane, a slabirii ei si a unirii ei cu nefiinta. Luand
 intunericul drept lumina toata fiinta se scufunda in intuneric nemaivazand
nici un sens al existentei, toata fiinta se cufunda in felul acesta in non-sens).
 Trebuie oare sa imbrac vesmant randuit anume pentru slujba
Liturghiei, sau sa sa-mi acopar cu o haina pana la calcaie?
Agoniseste-ti mai degraba hlamida duhovniceasca care ii face placere lui
Dumnezeu. Haina pana la calcaie inseamna omorarea madularelor. Spune-
mi frate, daca omul poarta o porfira intreaga din matase si este desfranat, il
curateste cumva vesmantul de curvie sau de alte patimi? Deci ce va fi cu cei
vrednici de Sfintele Taine dar sunt lipsiti de vesminte? O singura haina ne-a
poruncit Domnul sa purtam - pe cea a curatiei.
 Insasi retinerea de la pacate inseamna izbavirea de ele caci aceasta
aduce taria manifestata de ea si o transformare in fiinta omului, dat fiind ca
retinerea inseamna o frica continua de Dumnezeu, un fel de traire a puterii
lui in om.
 Rabdarea bolilor si a necazurilor cu sentimentul ca sunt o certare a lui
Dumnezeu spre indreptare si insanatosire, produce si ea o mutatie treptata
in fiinta omului impreunata cu scaparea de pacate prin retinerea de la ele.
Pacatul si virtutea sunt stari totale ale fiintei umane care se modifica prin
liberul arbitru al omului. Acolo unde se neaga pacatul si virtutea se neaga
libertatea si putinta de schimbare in bine sau in rau a firii omenesti prin
libertate omul fiind considerat ca o bucata a naturii in care se implinesc
legile firii fara voia lui.
 Sunt tulburat de patimile sufletului meu; spune-mi pentru Dumnezeu ce
sa fac ca sa ma usurez de ele? Frate, cel ce voieste sa se mantuiasca si
doreste cu dinadinsul sa fie copilul lui Dumnezeu sa agoniseasca: smerenie,
supunere, ascultare si neindrazneala. Ia seama ca ai spus: ''Ce sa fac?'' si
iata ca ti-am zis! Si iti dau chezasie ca nu vei mai fi stapanit nici de vrajmasi,
nici de patimi.
 Semnul invoirii sta in a place acel lucru omului si a se indulci in inima lui
cugetand la el cu placere. Iar cand cineva se impotriveste gandului si lupta
cu sarguinta sa nu-l primeasca arata ca nu primeste invoirea ci mai vartos o
respinge, iar aceasta lupta pricinuieste omului probare si sporire.
 Cand cineva este ispitit de pofta sa, este semn ca n-a avut grija ci si-a
lasat inima sa se pogoare la cele savarsite de el mai inainte si astfel isi
aduce singur asuprasi mania din pofta proprie.
 Diavolul cauta sa puna stapanire pe om prin toate pacatele si patimile.
Omul este chemat sa lupte pentru a scapa de orice forma de stapanire a lui
pentru ca inlaturand orice acoperis al celor relative care il pot stapani sa se
afle in comuniune nemijlocita cu Dumnezeu Cel absolut nesupus planului
celor relative, libertatea iubirii depline, Dumnezeu fiind iubire, nu-l face pe
om rob, nu-l stapaneste propriu zis. Cand omul ajunge sub vreo stapanire, s-
a despartit de Dumnezeu , s-a supus domniei fortelor inferioare care
intrerup legatura cu Dumnezeu.
 Demonii iti aduc ganduri ispititoare pentru ca nu le cunosti rafinatele
uneltiri, sau Dumnezeu ii lasa sa faca aceasta pentru a spori si tu in
cunoasterea subtilitatilor binelui ce se opune subtilitatilor mincinoase ale
raului.
 Pazeste-ti limba de la grairea desarta, pantecele de placere, iar pe
aproapele pazeste-l de mania ta. Agoniseste neindraznirea, nepretuirea de
sine, dragostea fata de toti si tinerea lui Dumnezeu in minte gandindu-te ca
curand te vei arata in fata Lui. Sa le ai pe toate acestea in tine si pamantul
tau va aduce cate o suta roada lui Dumnezeu.
 Alungarea patimilor - patimile sunt necazuri si Domnul nu ne-a ferit de
ele ci a zis: ''In ziua necazului cheama-Ma pe Mine si te voi izbavi si Ma vei
slavi.'' deci in orice patima nimic nu e mai de folos decat a chema numele
lui Dumnezeu. Cat despre impotrivirea in cuvant, ea nu este cu putinta
oricarui om, ci numai celor puternici carora dracii li se supun, caci daca
vreunii din cei neputincigsi incearca una ca aceasta, dracii isi rad de el ca de
unul ce vrea sa se impotriveasca aflandu-se deja sub puterea lor. La fel
certarea lor este cu putinta numai celor mari care au putere, noua celor
slabi nu ne este dat decat sa alergam la numele lui Iisus caci patimile sunt
draci dupa Sfanta Scriptura si acestia ies in numele lui Iisus. Deci ce voiesti
mai mult de atat? Dumnezeu sa te intareasca si sa-ti dea putere in frica Lui.
 Daca mananca cineva vreo mancare si se vatama la stomac, la splina sau
la ficat si prin ingrijirea si priceperea doctorului se vindeca, numai e cu
negrija de sine ca sa nu-l ajunga ceva si mai rau, ci isi aduce aminte mereu
de primejdia dinainte cum a spus si domnul celui vindecat de El: ''Vezi, te-ai
facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu patesti ceva mai
rau.''
 Raul nu se poate desfiinta cu rau niciodata!
 Exista o pace din partea patimilor de scurta durata - este multumirea
fiarei care s-a saturat, e pacea trupului obosit de spasmul placerii, dar
patima se va trezi din nou.
 Cand te lupta vreun gand rau cheama fara tulburare numele lui
Dumnezeu si va fi alungat acel gand.
 Ce sa fac, caci sunt tulburat de razboiul lacomiei pantecelui, al
iubirii de argint si al altor patimi? Cand te razboieste patima lacomiei
lupta cu toata puterea pe care o ai dupa Dumnezeu ca sa nu dai trupului ce
pofteste, iar fata de iubirea de argint, la fel. Pana ce te necajeste razboiul sa
n-ai nimic de prisos peste haina. Lupta-te tot asa in ceea ce priveste vasele
si in cele mai mici lucruri.
 Cel ce incepe sa inainteze in bine este impresurat de pizma si mania
diavolului, dar si a multor oameni prin care el lucreaza.
 Voile despartite de voia lui Dumnezeu nu sunt voi deplin libere, ele nu
sunt voia cea adevarata caci aceasta este robita de mandrie ori de alte
patimi. Ea este multipla caci tu insuti esti sfasiat supunandu-te cand unui
stapan, cand altuia, neputind avea nici o consecventa. Voia cea adevarata
se afirma cand afirma voia lui Dumnezeu. Atunci este omul cu adevarat
liber si unitar, sau el insusi, caci face permanent ceea ce corespunde
subiectului sau ca fundament vesnic al existentei sale fericite in
fundamentul ultim al lui.
 Cele contrare firii sunt patimile; fara ele poate omul trai caci nu fac parte
din fire, deci parasindu-le pe acestea pentru Dumnezeu, nu da ceva din
ceea ce ii este necesar, dar cel ce da din ale firii sale, aduce o jertfa lui
 Dumnezeu. Insa prin aceasta se ridica pe un nou plan de existenta mai
presus de fire. Jertfa este sfintita de Dumnezeu cand este primita.
 Lucrand Dumnezeu in noi ca Persoana libera si iubitoare, nu inabusa voia
noastra, ci se aseaza pe linia ei, deci o ajuta si pe ea sa se implineasca.
Numai fortele impersonale sau numai cel ce vrea sa te domine iti
stinghereste vointa, cel ce te iubeste insa iti promoveaza libertatea, te
incurajeaza, te ajuta sa lucrezi tu insuti caci se bucura sa-i raspunzi cu
iubirea ta libera lucrand de bunavoie cele bune care corespund si voii lui.
Binele este iubirea intreolalta sau este produsul ei.
 Daca vrajmasul staruie sa ne razboiasca in acestea socotind sa ne prinda
in cursa nerusinarii lui si sa ne surpe, sa nu ne lasam rapiti, ci dupa intaiul
atac sa luam aminte la al doilea si tot asa in continuare caci s-a scris: ''De
sapte ori intr-o zi cade dreptul si se ridica.'' (Psalmi 24,16). Dar a se ridica
inseamna a lupta, iar cel ce lupta cade si se ridica pana ce la sfarsit arata
cine este. Dar in toate sa avem grija sa chemam numele cel sfant al lui
Dumnezeu caci unde este Dumnezeu, acolo sunt toate cele bune. Dar tot
asa de adevarat este ca unde e diavolul sunt toate cele rele si e vadit ca de
vorbim pentru a placea oamenilor sau cu tulburare in chip rau, acestea sunt
de la diavol.
 Somnul are si el dulceata lui caci este si un somn al firii integrale a
omului in care se odihneste si sufletul nu numai trupul.
 Daca cineva este bolnav si are nevoie de baie, nu este pacat sa faca, dar
daca este sanatos baia ii aduce refacere, odihna insa si moleseala trupului.
 Nimic altceva nu-i de folos omului decat sa nu ia si sa nu faca un lucru cu
patima.
 Animalele, lucrurile, energiile naturii sunt unelte indirecte ale sufletului,
si de acestea toate ne folosim prin intermediul trupului. Trupul este o
unealta directa prin care ne facem toate celelalte unelte indirecte. Tot
cosmosul este un fel de trup largit al omului; toate ale lumii sunt simtite de
suflet prin trup devenind prin trup nu numai obiecte ale sufletului, ci si un
camp simtit si mijloace de lucrare asupra lumii. Toate se aduna in
cunoasterea si simtirea sufletului prin trup. Curatind simtirile trupului,
curatim simtirea tuturor impreuna cu sufletul. Cand nu folosim trupul pentru
lucrarea binelui prin el, ci numai pentru satisfacerea poftelor lui din folosirea
lucrurilor, il facem slujitor egoist al raului. Trupul ca unealta a sufletului
castiga in lucrarile cu care se obisnuieste o dexteritate uimitoare care nu se
poate explica fara lucrarea mintii prin el. Toti muschii palmei capata o
flexibilitate conforma cu lucrul ce-l implineste. Ochiul prinde nuante din
formele vazute si din sentimentele spirituale ale persoanelor fata de ele.
Trupul este ecranul traitor al tuturor imaginilor unite cu revelatiile spirituale
ale sufletului.
 ''Binele facut iti trezeste multumire ori de cate ori te gandesti la el, deci
in veci.'' a spus Sfantul Grigorie de Nissa.
versiune cu diacritice - aici

Patimi - ispite

 Cand calatoresti nu cauta nici la

dreapta nici la stanga, ci repeta
psalmii, roaga-te lui Dumnezeu in tot
locul unde te afli si nu te amesteca
nicidecum cu incredere cu locuitorii
lui. In locul sau in casa in care te
opresti nu fii cu indrazneala, ci fii cu
sfiala in toate. La ceea ce ti se pune
pe masa intinde-ti mana cand esti
indemnat sa mananci. Cand mananci
sa nu-ti ridici fata spre aproapele nici
sa graiesti cuvant desert; sa nu-ti
intinzi mana spre ceva spre a lua fara
sa spui: ''Binecuvinteaza!'' Band apa
sa nu lasi gatlejul sa galgaie
asemenea oamenilor din lume;
sezand impreuna cu fratii, de-ti va
veni cumva flegma sa nu scuipi
cumva inaintea lor, ci ridica-te si o
arunca departe. Sa nu-ti intinzi trupul
in vazul oamenilor. De te incearca
vreun gand necuvios sa nu-ti deschizi
gura si va pleca degrab acesta de la
tine. Sa nu-ti deschizi gura la ras caci
aceasta inseamna lipsa de sfiala.
 Sa nu poftesti cu gandul sau cu
privirea: fie haina, brau sau culion si
sa nu-ti implinesti capriciul tau
facandu-ti ceva asemanator. De-ti
procuri o carte sa nu o infrumusetezi
cu vreo podoaba caci aceasta este
patima.
 De gresesti in ceva nu minti din
rusine, ci fa metanie zicand: ''Iarta-
ma!'' si greseala trece. De-ti spune
cineva cuvant aspru, sa nu-ti inalti
inima caci mania lui Dumnezeu nu
intarzie. De esti mustrat de cineva
pentru vreun lucru nu te aprinde, ci
pune metanie zicand: ''Iarta-ma, ca
nu voi mai face.'' fie ca stii ca ai facut
acel lucru, fie ca nu esti vinovat, caci
 toate acestea sunt adevarata
propasire pentru cel tanar.
 De afli cuvinte din afara, nu le
spune pe acestea cuiva caci de le vei
pazi in tine, nu va gresi limba ta. De
voiesti sa implinesti un lucru iar cel
ce locuieste impreuna cu tine nu
voieste aceasta, renunta la voia ta ca
sa nu se nasca certuri si sa se
mahneasca. Cand voiesti sa locuiesti
cu un frate in chip trecator nu-i
porunci in vreun lucru oarecare si sa
nu voiesti a fi capul lui. De locuiesti
cu fratii sa nu te compari cu ei , iar
de-ti vor porunci tie vreun lucru pe
care nu-l voiesti, lupta cu voia ta
pana ce il vei face ca sa nu-i superi si
sa-i pierzi prin descurajare si ca sa ai
locuirea pasnica cu ei. De locuiesti cu
un frate si-i spui ca voiesti ceva,
adauga: ''dar voi face cum voiesti'' si
daca spunandu-i ce voiai sa faci ii ceri
o hotarare, fa ceea ce gaseste el de
bine, cu frica lui Dumnezeu. De locuiti
impreuna si lucru ce ti-l cere este
trecator, fa-l. De sunteti mai multi
faceti-l impreuna si nu cruta trupul
tau tinand seama de constiinta
tuturor.
 Sa nu lauzi cele ce nu le-ai
cunoscut, iar de cele cunoscute sa nu
vorbesti ca si cand le-ai vazut. Sa nu
osandesti pe cineva pentru chipul lui.
De dai apa sau ceva de trebuinta sa
nu te arati nepasator, ci gandeste-te
la Dumnezeu ca a avut grija de tine.
 Cel mai tanar sa se lase lipsit de
toata frumusetea trupeasca caci
aceasta este spre folosul lui (pentru a
nu ispiti si mai mult adaugand la
frumusetea specifica tineretii,
eleganta hainelor, pentru a nu se
umple el insusi de ingamfare, parere
de sine si de curvie). Cel tanar sa nu
se poarte niciodata haina frumoasa
pana ce nu va ajunge in varsta caci
aceasta-i spre vindecare.
 Sa se foloseasca de vin pana la
 trei pahare, insa doar in caz de mare
trebuinta; sa nu-si descopere dintii
cand rade, iar fata sa caute in jos cu
rusine. In vremea somnului incinge-ti
trupul si fii cu grija ca sa nu-ti duci
mainile inauntru caci trupul are multe
patimi hranite din nestiinta.
 De trebuie sa pornesti la drum
poarta sandale si umbland, mainile
sa-ti stea apropiate de brau si sa nu
te afli deloc inaintea altora. De mergi
la drum cu niscaiva frati si se va afla
printre ei vreunul pe care-l iubesti
pentru Dumnezeu, sa nu indraznesti
sa i-o arati in vazul celorlalti ca nu
cumva sa fie printre ei vreunul slab si
sa-i vatami constiinta facandu-l
invidios. Mergand la unii frati sa nu te
astepti sa se bucure de tine foarte, ci
de e vor primi, sa multumesti lui
Dumnezeu.
 Aflandu-se unul mai mare si
vorbind cu cineva sa nu fii nepasator
si sa sezi, ci stai pana ce ti se va
arata ce sa faci. De vei pleca in oras,
ochii tai sa caute numai in jos ca sa
nu-ti starnesti patimile cand vei fi in
chilia ta. Sa nu dormi la drum in casa
cuiva unde se teme inima ta sa nu
pacatuiasca.
 De voiesti sa mananci intr-un loc si
afli ca o femeie trebuie sa manance si
ea acolo sa nu sezi deloc caci mai de
folos iti este sa se supere gazda
decat sa curveasca inima ta in
ascuns. Pleaca de poti pana inca n-ai
luat seama la haina ei. Mergand pe
drum, de-ti va spune o femeie: ''Pace
tie!'', raspunde-i in inima ta cautand
cu ochii in jos.
 De te va sili un frate sa graiesti
impotriva fratelui tau, sa nu te lasi
convins de el pacatuind astfel
inaintea lui Dumnezeu, ci spune-i cu
smerenie: ''Iarta-ma frate caci sunt
ticalos iar acestea pe care mi le spui
le fac si eu, deci nu pot sa-i zic
acestea altuia.'' De auzi ca a spus
 cineva impotriva ta un cuvant si te
intalnesti cu acela in vreun loc
oarecare sau se apropie de tine,
arata-i o fata vesela si binevoitoare
dupa puterea ta; nu-i spune cele
auzite intreband: ''De ce ai spus
asta?'' caci s-a scris in Pilde: ''Cel ce
tine minte raul savarseste
faradelege.'' (Pilde 24,24)
 De vor locui cu tine niste frati
ingrijeste-te ca ei sa auda de la tine
lucruri serioase caci vei da seama
pentru ei inaintea lui Dumnezeu. De-
ti iei o chilie sa nu-ti iei multi frati cu
tine ca-ti ajunge unul pentru
slabiciune si nu profita de calitatea de
gazda.
 De pleci la drum si voiesti sa mergi
la un frate si nu va voi acesta sa te
primeasca si-l vei vedea apoi la drum,
sau va veni la tine uitand de purtarea
lui, fa cu el un bine prisositor.
 De te odihnesti in chilia ta si-ti
aduci aminte de cineva care ti-a facut
un rau, scoala-te si roaga-te lui
Dumnezeu din toata inima ca sa-l
ierte si gandul rasplatirii raului facut
de el alunga-l de la tine.
 De esti ispitit noaptea prin
inchipuire de impreunare, pazeste-ti
inima sa nu cugete ziua la trupurile
din inchipuire ca sa nu te intinezi din
aceasta placere si sa-ti pricinuiesti o
grea cadere, ci arunca-te inaintea lui
Dumnezeu cu toata inima ta si te va
ajuta caci este indurator cu
slabiciunea oamenilor.
 De faci nevointa sa nu se increada
inima ta in aceasta ca ea te pazeste,
ci spune cugetului tau ca pentru
neputinta trupului ''Dumnezeu ia
seama la slabiciunea mea.'' De te
ocaraste cineva nu-i raspunde ci
ramai tacut si daca cercetandu-te vei
afla in tine cele ce le-ai auzit de la el,
caieste-te ca unul ce-ai pacatuit iar
bunatatea lui Dumnezeu te va primi
iarasi.
 De te cuprinde in timp ce te
linistesti in chilie vreo slabiciune sa
nu te descurajezi, ci multumeste-i lui
Dumnezeu. De vezi sufletul tau
tulburat, spune-i: ''Nu-ti mai aduce
nici un folos aceasta decat gheena in
care vei pleca'' si te vei linisti in tine.
Linistindu-te in chilia ta, primeste sa
mananci dand ceea ce este de
trebuinta trupului tau, ca sa te
sustina in implinirea slujirii tale ca sa
nu voiesti sa o parasesti, dar nu
manca nimic cu placere sau pofta in
gust fie ca este mancare buna sau
rea. De se iveste trebuinta unei vizite
fie la un frate, fie la o obste si se
gateste ceva cu totul dulce, nu lasa
trupul sa se sature, ci sa voiesti sa
revii repede la chilie ca sa nu ti se
faca trupul tradator.
 De te indeamna demonii la o
nevointa peste puterile tale, sa nu-i
asculti caci ei il infierbanta pe om
spre tot lucrul pe care nu-l poate
pana cade in mainile lor.
 Mananca o data pe zi si da trupului
numai ceea ce este de trebuinta
sculandu-te inca mai voind sa
mananci, iar veghea ta fa-o cu
masura nelipsind trupul de ceea ce-i
este de trebuinta.
 Fa slujbele tale cu masura si
cunostinta ca nu cumva din multa
priveghere sa ti se intunece sufletul
de prea multa incordare. Iti ajunge o
jumatate de noapte pentru
priveghere lasand-o pe cealalta
pentru odihna trupului. Foloseste
doua ore inainte de a te culca
rugandu-te si cantand, apoi
odihneste-te. Cand Domnul te scoala,
fa-ti slujirea cu ravna iar de vezi ca
trupul iti este povarnit spre somn
spune-i: ''Voiesti acum putina odihna
pentru ca apoi sa fii aruncat in
intunericul cel mai din afara?'' si daca
te silesti putin, degrab iti vine si
puterea.
 Sa nu ai prietenie cu oamenii de
care constiinta ta stie ca sunt
familiari si altora, ca sa nu le provoci
acelora sminteala cu stiinta.
 De te afli intr-o vietuire grea a
trupului pentru Dumnezeu si oamenii
voiesc sa-ti urmeze pilda cinstindu-te
pentru aceasta, paraseste-o si treci la
alta, ca osteneala ta sa nu se
schimbe in lenevie, iar de simti ispita
slavei desarte nu da atentie
oamenilor stiind ca ceea ce faci este
un indemn de la Dumnezeu.
 Daca te lepezi de lume sa nu-ti lasi
tie nimic si de te crezi pe tine voind
sa ai ceva, oboseste-ti si mai mult
trupul cu rucodelia ca sa te linistesti
in chilia ta mancandu-ti cu umilinta
painea.
 De pleci in cetate, vinde lucrul tau
de mana netarguindu-te pentru pretul
lui ca cei din lume, ci da-l cuiva pe
orice ca sa nu pierzi puterea
castigata in chilia ta. De vinzi ceva de
care ai trebuinta nu te targui
spunand: ''De nu-mi dai atat nu ti-l
dau'', iar de voiesti aceasta, sileste-te
putin si de nu primesti pretul lui,
accepta fara multa vorba. De te
tulbura gandurile oriunde te afli,
spune-i: ''Ma aflu ca toti sfintii care au
fost incercati de Dumnezeu in starea
de saracie pana ce a vazut ca
hotararea lor este credincioasa si
atunci i-a dus la largime.
 De-ti imbie un frate un lucru si ai
trebuinta de el, nu te atinge de el
fara sa ti-l ofere acela sau sa-i spui
lui. Daca un frate iti spune tie cand
pleci de acasa: ''Cumpara-mi un
lucru'', de poti aceasta, fa-o, iar de
esti cu altii, sa nu faci aceasta fara
parerea lor caci astfel ii superi pe cei
ce locuiesc impreuna cu tine.
 De apare nevoia sa mergi in
localitatea ta pentru vreun lucru
pazeste-te de rudeniile dupa trup, sa
nu petreci cu ei, nici sa-ti insusesti
 spusele lor.
 De primesti spre o trebuinta a ta
ceva de la un frate, sa nu uiti ci
ingrijeste-te sa i-l intorci degraba, iar
daca lucrul este o unealta, intoarce-i-
o indata dupa ce ti-ai savarsit lucrul
tau. De se va strica la tine, repar-o si
nu neglija aceasta. De-i dai ceva unui
frate mai sarac si vezi ca nu poate sa
ti-l intoarca, nu-l necaji sau stramtora
in vreun fel si de-i dai vreo haina,
lasa-i-o lui.
 Pazeste-te sa nu te impartasesti
de Jertfa avand vreun gand rau fata
de fratele tau caci altfel te amagesti
pe tine.
 Pazeste-te de convorbirile cu
ereticii voind sa sustii credinta cea
dreapta ca nu cumva veninul
cuvintelor rele ale lor sa te
otraveasca. De afli vreo carte
cunoscuta ca eretica sa nu voiesti sa
o citesti ca nu cumva sa se umple
inima ta de veninul mortii, ci ramai in
ceea ce ai fost luminat neadaugand si
nescotand nimic din aceea. Pazeste-
te de constiinta mincinoasa care se
impotriveste invataturii sanatoase
cum a spus Apostolul (I Tim. 1,10).
 Daca esti tanar si inca n-ai ajuns
sa-ti robesti trupul si auzi de virtutile
inalte ale parintilor, nu te grabi la ele
voind sa le traiesti in odihna, caci nu-
ti vin daca nu le practici lucrarea lor,
dar de le practici, iti vin de la ele
insusi.
 De iesiti impreuna pentru un lucru
trecator, fiecare din voi sa ia aminte
la sine si nu la fratele sau si sa nu
caute sa-l dascaleasca pe acela. De
faceti un lucru trecator la chilie, orice,
lasati-l pe cel ce lucreaza cu voi sa
lucreze cum voieste, iar de zice:
''Faceti iubire de ma invatati, caci nu
ma pricep!'' si de este unul care stie,
sa nu-i spuna din invidie: ''Nu stiu''.
 De coace fratele tau paine sau
altceva si nu este bine, nu cumva sa
 sa-i zici: ''L-ai copt rau!'', caci
aceasta-i moartea sufletului tau, ci
gandeste-te ca daca ai fi auzit tu
aceasta de la altul te-ai fi suparat.
Gandind in felul acesta te vei linisti.
 De cantati impreuna si unul va
gresi un cuvant, nu-i spuneti repede
aceasta caci il veti tulbura. De a
trecut cuvantul, sa fie trecut, iar de
spune: ''Faceti iubire si spuneti-mi'',
spuneti-i.
 De mancati la ceva la trapeza si
este vreunul intre voi care nu vrea
acea mancare, sa nu spuna ca nu
poate manca aceea, ci sa se sileasca
pentru Dumnezeu pana la moarte si
Dumnezeu il va linisti pe el.
 De faceti un lucru impreuna si unul
dintre voi il strica din slabiciune, sa
nu-l certati, ci mai degraba bucurati-
va cu el.
 De va aduc niscai frati ceva vesti
sa nu-i intrebati ceva care sa-i
vatame si de va va lasa acea veste la
chilie si unul dintre cei veniti
neputandu-se infrana, spune unuia
dintre voi ceva vatamator, sa nu
spuna cel ce a auzit acestea vreunuia
dintre frati, ci sa taca pana ce va
trece ceea ce au lasat aceia de la ei
ca sa nu se umple inima lor de
veninul mortii.
 De pleci la niscai straini pentru
vreo trebuinta sa nu intrebi pe
vreunul de ceva ce nu te intereseaza
ca sa poti reveni nevatamat la chilia
ta. Iar de auzi ceva din cele ce nu le
voiesti, revenind la tine sa nu le spui
fratilor tai. De va aflati la straini sa nu
indrazniti sa rostiti vreo judecata
despre nici un lucru in locul unde ati
intrat, ca sa se foloseasca si altii de
pilda voastra, mai ales de tacerea
voastra ascunsa si aratata.
 Toate patimile se afla in cel slab cu
inima si in lenea lui fiindca nu vede
pacatele lui, iar ajutorul lui
Dumnezeu, nadejdea, blandetea,
 constiinta si parasirea voii proprii,
silirea in toate cele bune sunt
cuprinse in smerita cugetate.
 Mandria, sfada, gandul de a te
socoti mai presus de fratii tai,
dispretuirea constiintei, necugetarea
la tine cand fratele tau te supara si
intrebarea: ''Ce am eu din toate cele
auzite ce mi se aduc?'' tin inima
invartosata.
 De lucrezi cu un frate slab, nu-l
judeca in ascuns voind sa faci ceva
mai presus de el. Daca fratele
lucreaza la un lucru si il strica, nu-i
spune nimic de nu-ti va zice: ''Fa
iubire frate si ma invata.'' De stii insa
sa-l inveti dar taci, moarte-ti este tie
aceasta.
 De faceti lucrul vostru precum
trebuie dupa puterea voastra sa nu
spui ce ai facut tu sau fratele tau caci
aceasta arata lipsa de intelepciune.
 De nu poti spune fratelui tau un
cuvant de bucurie pentru ca socotesti
ca a facut ceva rau, cugeta ca fratele
iti este stapan fiindu-ti frica sa
gresesti in fata lui de frica pedepsei
ce-o vei primi.
 De voiesti sa te infranezi mai mult
ia-ti o chilie aparte si nu-l necaji pe
fratele tau care poate este mai slab.
 Daca un frate strain vine la voi si
ati auzit dinainte despre el ca este
iubitor de vreo pricina rea, nu
cercetati aceasta prin cuvinte pana
nu se va arata voua scaderea lui.
Paziti-va sa nu faceti ceva ce stiti ca
de va intelege fratele se va necaji.
 De voiesti sa iei ceva si ai nevoie
de acel lucru, sa nu murmuri
impotriva fratelui tau spunand: ''De
ce n-a inteles de la sine sa-mi dea
lucrul?'', ci spune cu simplitate: ''Fa
iubire si da-mi acest lucru de care am
trebuinta'' caci aceasta este sfanta
curatie in inima ta. Fiindca de nu spui,
ci susotesti judecandu-l vadit este ca
 te afli in robia patimii.
 De se iveste intre voi intrebare
despre un cuvant al Scripturii, cel ce
cunoaste cuvantul si-i stie intelesul
dupa puterea lui, sa lase voia lui in
urma fratelui si sa-l odihneasca pe
acesta in bucurie caci cuvantul care i
se cere este sa se smereasca in fata
fratelui sau. (Daca cunosti intelesul
unui cuvant din Scriptura de care se
vorbeste dar il cunoaste si altul, lasa-
l pe el sa-l spuna caci cuvantul cel
mai bun pe care-l poate spune in
aceasta ocazie este smerenia. Din
smerenie se arata cel mai clar ca ai
inteles mesajul Scripturii.)
 Cel ce cugeta la judecata
dinaintea scaunului dumnezeiesc in
fata caruia va avea sa se infatiseze,
sa faca tot ce se poate ca sa nu
greseasca cu gura lui caci altfel nu va
afla nici o mangaiere in acel ceas
infricosator.
 Exista o ''intelepciune
draceasca'' - ea este aceea care
cauta toate argumentele ca sa
demonstreze inexistenta lui
Dumnezeu sau sa-si justifice mandria
si patimile egoiste, dar aceasta
''intelepciune'' care se numeste
mai precis falsa cunoastere sau
gnoza panteista mai degraba
intuneca pe cel ce o adopta lipsindu-l
pe unul ca acesta si pe toate de sens.
 De voiti sa iesiti la un mic lucru
trecator, sa nu dispretuiasca unul pe
celalalt si sa iasa singur lasandu-l pe
fratele sau ca sa-i sufere constiinta, ci
sa-i spuna cu iubire: ''Vrei sa mergem
impreuna?'' si de va vedea pe fratele
sau obosit in acel ceas sau cu trupul
slabit, sa nu staruie zicand : ''Trebuie
sa mergem acum'', ci sa lase pana
altadata si sa plece la chilia sa cu
iubire compatimitoare. Paziti-va sa nu
va impotriviti fratelui in ceva ca sa
nu-l necajiti.
 Daca locuieste cineva cu parintele
 sau cu fratele sau, sa nu-i fie
constiinta preocupata de cineva din
cei dinafara, ci toate de cel cu care
locuiesti caci aceasta este pacea si
supunerea. De locuiesti cu unul mai
mare ca tine sa nu voiesti sa faci o
binefacere unui sarac, daca nu-l
intrebi mai intai pe acela; deci sa n-o
faci pe ascuns.
 De intrebi pentru gandurile tale,
nu intreba dupa ce-ai facut ceea ce ti
se pare ca a fost conform cu ele, ci
intreaba-te despre ceea ce te
razboieste acum, fie ca e vorba de o
stramtorare, fie de vreun lucru de
mana.
 De voiesti sa schimbi lucrul de
mana sau sa locuiesti cu un alt frate,
sau ca sa iesi de la vreunii intreaba
cu libertate inainte de a fi facut aceea
(Nu intreba dupa ce ai facut un lucru,
despre gandul care te-a indemnat sa
faci acel lucru, ci intreaba-te despre
acel gand inainte de a face lucrul
respectiv, aceasta ca sa nu suferi de
parerea de rau ca ai facut un lucru
inainte de a fi cugetat mai serios,
daca e bine sa-l faci sau nu).
 Sa nu te intrebi inainte de a fi
facut, fie despre slabiciunea
sufletului, fie despre patimile care te
duc la acestea dar sa nu te intrebi ca
si cand nu le-ai facut inca. Deci
intreaba-te despre rana, zicand:
''Iata, am fost ranit.'' aceasta, ca sa
te vindeci de ceea ce te mana spre
rana. (Sa nu te intrebi despre gandul
de-a face un lucru, de e bun sau rau
inainte de-a fi facut acel lucru, dar
cugetandu-te in situatia celui ce le-a
facut ca sa simti toata bucuria sau
respectul ce-ti va veni dupa
implinirea lui). Iar de vorbesti despre
gandurile tale, nu fi fatarnic si nu
spune unul fata de altul, sau ca si
cand ai de facut altceva, ci spune
adevarul si pregateste-te ca sa faci
ceea ce ti se spune, fiindca altfel razi
 de tine insuti si de batrani.
 De intrebi pe batrani despre vreun
razboi sa nu asculti de cele ce-ti
vorbesc inauntru mai mult decat pe
batrani, ci roaga-te mai intai lui
Dumnezeu zicand: ''Fa mila cu mine
si ceea ce voiesti, da parintilor mei
sa-mi spuna''. Si astfel ceea ce-ti vor
spune parintii, fa cu credinta si te va
odihni Dumnezeu. (Rugaciunea oricui
e primita de Dumnezeu, deci desi esti
mai mic duhovniceste, roaga-te sa-ti
spuna cei mai mari ceea ce este bun.
In felul acesta primesti ceea ce ti se
spune cu credinta ca vine de la
Dumnezeu. Prin aceasta nu-l umilesti
pe cel mai mare caci admiti ca lui ii
spune Dumnezeu ceea ce nu esti
sigur ca trebuie sa faci.)
 Te va odihni Dumnezeu de
locuiesti cu fratii si nu esti multumit
pentru niscai motive, de pilda: pentru
lucrul de mana, sau pentru legatura
ce ti-o impui sau pentru odihna pe
care nu o doresti; pentru neputinta de
a rabda, pentru lenevie, sau pentru
ca voiesti sa te daruiesti mai mult
patimirii folositoare, pentru ca vrei sa
te linistesti, sau pentru ca nu poti
purta jugul prezentei lor, sau pentru
ca nu poti face voia ta, pentru ca nu-
ti implinesti trebuinta ta, sau pentru
ca esti slab si nu poti purta osteneala
comuna, sau pentru orice motiv ce-ti
indeamna inima sa iesi cu intristare
pentru ei, sau sa fugi pe ascuns, din
necaz sau in vreme ce se iveste intre
voi vreo lipsa de pretuire si nu-ti
aduce aminte de fratietate, pune
piedica ce ti-o pune vreo rautate. Te
va scapa de aceste induri facandu-te
sa cauti mai degraba pacea, ca sa fie
odihnita inima ta oriunde vei pleca.
Deci arunca dispretul asupra ta
nevorbind impotriva fratilor cu care
te-ai ostenit si sa nu asculti de
vrajmasii ce te indeamna sa
preschimbi binefacerile lor in fapte
rele.
 Ocoleste osandirea si nu voi
osanda fratelui tau sa acopere
osanda ta si sa nu cazi sub vrajmasii
unde vei avea sa locuiesti.
 De pleci sa locuiesti intr-un loc, sa
nu voiesti sa-ti ridici degraba chilie
pana ce nu afli felul de vietuire al
locului ca nu cumva sa ai acolo vreo
pricina de sminteala, fie pentru grija
ce ti-o da, fie pentru ca vei vedea pe
vreunii care nu-ti plac, fie pentru
slava, fie pentru odihna, fie pentru
sminteala prietenilor. Caci de esti
intelept, vei cunoaste in putine zile
tot ce-ti va fi spre moartea sau spre
viata ta.
 De predai chilia fratelui tau, ca sa
nu ramana in putine zile, sa nu ai pe
fratele tau ca sa ramana sub
stapanirea ta.
 De ti se da o chilie ca sa ramai in
ea cateva zile sa nu strici ceva, nici
sa zidesti de nu intrebi inainte pe cel
ce ti-a predat-o fie spre odihna, sau
nu, fiindca aceasta este impotriva
constiintei.
 De locuiesti cu cineva, sau langa
el si primesti porunca de la el,
pazeste-o pentru Dumnezeu si nu
dispretui porunca, nici in ascuns, nici
la aratare, calcand-o.
 De te linistesti in chilia ta si te-ai
legat pe tine pentru ora mancarii, fie
ca nu mananci ceva fiert, fie orice
altceva si iesi intre straini, pazeste-te
sa nu spui cuiva sezand la masa,
zicand: ''Iarta-ma, nu mananc
aceasta!'' altfel toata osteneala a
ajuns desarta in mainile vrajmasilor,
caci Stapanul si Mantuitorul a spus:
''Fa in ascuns, ca Tatal tau sa-ti
rasplateasca la aratare.'' Cel ce
iubeste ostenelile lui, le va pazi ca sa
nu se piarda.
 De locuiti impreuna, de te va
chema fratele tau la orice lucru de
mana, fie inauntru, fie in afara, sa nu
spui: ''Mai ai rabdare ca sa-l mai
 ocolesc putin'', ci asculta-l repede.
 De faceti un lucru impreuna, orice
scadere vezi la altii, sa nu o lasi sa se
afle in gura ta pentru a o spune
fratilor caci este moarte pentru
sufletul tau; deci fa aceasta daca esti
intelept.
 De locuiesc cu tine niscai frati si se
ostenesc cu tine o zi, odihneste-i
inainte de ora mancarii.
 Nu lua aminte la tine, ci mai vartos
la judecata lui Dumnezeu si sa-L ai pe
Dumnezeu inaintea ochilor in tot
lucru pe care-l faci.
 De pleci sa locuiesti in vreun loc si
vezi acolo vreo mestesugire care fie
ca aduce paguba lucrurilor, fie vreo
vatamare, sau se fac lucruri
necalugaresti, sa nu-ti deschizi
nicidecum gura pentru a critica; iar
de nu te poti linisti, pleaca in alt loc
numai de criticat sa nu critici caci
aceasta este moarte.
 De esti slab si patimas pazeste-te
sa nu lasi pe cineva sa-ti spuna
patimile gandurile lui, caci acest lucru
este pierzator pentru sufletul tau.
 De se iveste intre voi cuvant
pricinuitor de ras paziti-va sa nu
lasati glasul sa vi se faca auzit caci
este semn al necunostintei, al
netemerii de Dumnezeu si-al lipsei de
paza in voi.
 Deoarece mania a intrat in toata
lumea in zilele noastre nimic din ce
auziti sa nu va tulbure, ci ziceti in
inima voastra: ''Ce sunt acestea fata
de locul in care vom intra pentru
pacatele noastre?''
 Faceti iubire pentru Dumnezeu ca
sa stiti sa va paziti pentru ca nu putin
lucru este credinciosului sa aiba
macar un lucru cat de mic.
 Iubirea cuiva sa cerceteze
Scriptura din curiozitate naste
dusmanie si cearta iar plansul pentru
 pacate aduce pace, caci nebunie este
pentru monahul care sade in chilia lui
sa-si paraseasca aducerea aminte de
pacate si sa cerceteze Scripturile din
curiozitate! Cel ce-si ocupa mintea cu
intrebari prostesti: cum a spus
Scriptura - asa si asa, inainte de-a se
fi dobandit pe sine vadeste o inima
curioasa, usuratica si foarte robita,
insa cel ce vegheaza cu toata puterea
sa nu fie robit iubeste sa se arunce
pe sine pururea inaintea lui
Dumnezeu. (Se cere sa nu cercetam
Scriptura uitand de Dumnezeu, ci
avand in primul rand in constiinta pe
Dumnezeu. Abia atunci am castigat
stapanirea asupra noastra scapand
de robia pacatului. Cine cerceteaza
Scriptura uitand de Dumnezeu este
stapanit de mandria de-a cunoaste
din Scriptura mai mult decat altii nu
pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu din
trairea Cuvintului Sau.)
 Cel ce cauta vreo asemanare a lui
Dumnezeu huleste pe Dumnezeu, iar
cel ce cauta sa-l cinsteasca iubeste
curatia in frica lui Dumnezeu.
 Cel ce respecta si pazeste
cuvintele lui Dumnezeu l-a cunoscut
pe Dumnezeu si le implineste ca unul
ce se foloseste. (Trairea lui
Dumnezeu ne da puterea sa implinim
cuvintele lui Dumnezeu din scriptura.
Cel ce-L cauta pe Dumnezeu arata
ca-L iubeste, iar iubirea lui Dumnezeu
il tine curat de pacate pe cel ce o
are.)
 Sa nu cauti cele inalte, ci roaga-te
Lui pentru ajutor ca sa te curete de
pacat caci cele ale lui Dumnezeu vin
de la sine daca locul s-a facut curat.
 Cel ce se sprjina pe sine, pe
cunostinta sa si tine la voia sa castiga
dusmania si nu poate scapa de duhul
intristarii.
 Cel ce implineste cu fapta
cuvintele Scripturii dupa parerea sa
sprijinindu-se pe intelegerea lui, nu
 cunoaste slava lui Dumnezeu, iar cel
ce zice: ''Nu stiu, sunt om'', da slava
lui Dumnezeu. (Cel constient de
nestiinta lui privitor la lucrurile
spirituale, acela primeste in sine
bogatia cunoasterii de Dumnezeu
caci tocmai sentimentul de a nu sti
este produs de bogatia coplesitoare a
lui Dumnezeu. Aceasta traire intru
smerenie a bogatiei lui Dumnezeu
este ea insasi o cunostinta a lui
Dumnezeu potrivita cu puterea lui de
creatura infinit mai prejos de
Dumnezeu.)
 Sa nu voiesti sa-ti dezvalui
gandurile in fata tuturor, ci numai in
fata parintilor, ca sa nu-ti atragi
intristare in inima ta.
 Pazeste cu mare atentie gura ta,
ca aproapele tau sa fie cinstit langa
tine. Invata limba ta in cuvintele lui
Dumnezeu intru cunostinta si
minciuna va fugi de la tine.
 Iubirea slavei de la oameni naste
minciuna. (Iubitorul de slava pe langa
faptul ca prin minciuna isi atrage
lauda, ii face si pe cei ce-l lauda sa
minta atribuindu-i laude nemeritate.)
 De vorbeste cineva de rau pe
fratele sau coborandu-l si
descoperindu-i pacatul, sa nu voiesti
sa inclini spre aceasta ca sa nu te ia
in stapanire cele ce nu le voiesti.
 Simplitatea si vointa de a nu te
masura pe tine insuti curateste inima
de toate relele.
 Cel ce graieste ceva si are in inima
lui prin viclenie altceva isi face toata
slujirea catre Dumnezeu desarta. Sa
nu te lipesti de unul ca acesta ca sa
nu te spurci de otrava lui intinata.
Umbla deci cu cei lipsiti de rautate ca
sa te faci partas de curatia lor.
 Curateste-ti inima fata de toti ca
sa se salasluiasca pacea lui
Dumnezeu in tine caci precum de va
fi muscat cineva de un scorpion,
 veninul acestuia va patrunde tot
trupul lui, asa este rautatea din inima
fata de aproapele.
 Prin patru lucruri sporeste curvia
in trup: prin dormitarea la tanar, prin
saturare de mancare, prin purtarea
usuratica, neserioasa si prin
impodobire.
 Prin patru lucruri se face sufletul
pustiu: ''Prin umblarea din loc in loc,
prin iubirea imprastierii (umblarea din
loc in loc, imprastierea inseamna
neaprofundarea in ceea ce se afla in
orice; inseamna a ramane mereu a
ramane la suprafata lucrurilor), prin
iubirea materiei si prin
superficialitate.
 Prin patru lucruri sporeste mania:
prin darea si luarea usoara, prin
impunerea voii tale, prin vointa de-a
invata pe altii si prin a se socoti pe
sine intelept.
 A nu vedea cineva valoarea altuia
inseamna a-si ingusta vederea, a se
intuneca, a nu primi ceea ce este in
el lumina. Egoismul este starea care
intuneca pe om reducandu-l la el
insusi in chip mincinos - este
necomunicare.
 Uitarea il razboieste pe om pana la
ultima suflare cerandu-i lupta grea
pana la agonie; ea este mai tare
decat toate gandurile si naste toate
relele surpand in fiecare clipa cele
zidite cu truda de catre om
(remarcabila caracterizare a uitarii,
ea nu ne lasa sa continuam binele pe
care l-am inceput facandu-ne sa
cadem din el, nu ne lasa sa crestem
spiritual, este tot ce e mai contrar
vointei noastre de bine - ne
invadeaza fara sa vrem. Acesteia ii
trebuie opusa trezvia care cere o
vointa si o constiinta mereu
vigilenta).
 Impreuna cu Mantuitorul au fost
atarnati pe cruce doi talhari; cel din
dreapta L-a slavit si L-a rugat:
 ''Pomeneste-ma Doamne cand vei
veni intru Imparatia Ta'', iar cel de-a
stanga L-a hulit. Aceasta inseamna ca
inainte ca mintea sa se trezeasca din
nepasare este cu vrajmasul, dar cand
Domnul o va trezi din nepasarea ei
dandu-i sa vada si sa distinga toate,
va putea sa se urce pe cruce. Dar
vrajmasia hulitoare ramane la cuvinte
grele si mintea slabita de mandrie
refuza osteneala si se intoarce iar la
nepasare. (Mintea trezita din
nepasarea ei se poate urca pe crucea
mantuitoare, altfel oricum tot va
patimi chinuri, dar chinurile unei cruci
care n-o va duce la viata vesnica caci
nu va vedea in ea acceptarea jertfei
de sine aduse lui Dumnezeu pentru
nepasarea anterioara, ci se va
incapatana sa-l ignore pe Dumnezeu
si sa nu ceara mila Lui.) Acestia sunt
cei doi talhari pe care Domnul Iisus
Hristos i-a desfacut de prietenia
intreolalta, unul prin hula despartiu-
se de nadejde, iar celalalt a staruit
rugindu-L pana ce L-a auzit zicand:
''Astazi vei fi cu Mine in rai''. Acesta
este cel ce-a ajuns dupa ce-a
practicat talharia sa manance in rai
din pomul vietii.
 Cel ce voieste sa vina la odihna
Domnului si sa nu fie biruit de
vrajmasi se desparte de oameni in
orice privinta spre a nu critica pe
vreunul, a lauda, a indrepta, a ferici
pe cineva, a supara in vreo privinta
pe aproapele, a observa scaderile lui,
a nu lasa vreun ac de dusmanie in
inima lui si a supune voia sa
neinteleptului. De vei face asa, te vei
cunoaste pe tine si vei intelege ceea
ce te vatama. Insa cel convins de
dreptatea lui si tine mortis la parerile
si la voia lui nu poate scapa de
dusmanie, nici nu se poate odihni si
nici nu vede ceva din cele ce-i
lipsesc.
 Sa nu inveti pe cineva de nu ti-o
cere, iar de ti-o cere, spune-i
 adevarul dupa Dumnezeu chiar cu
pretul de a suferi moartea pentru
aceasta caci asa se arata omul liber
pentru Dumnezeu.
 Spunea avva Isaia despre dorinta
de a-l invata pe aproapele: ''De unde
stiu eu ca am primit porunca de la
Dumnezeu sa spun altuia - Fa aceasta
sau aceea? Cat eu ma aflu in
pocainta pentru pacatele mele?'' De-
ti cere totusi cineva invatatura spune-
i adevarul chiar de-ar fi sa suferi si
moartea pentru aceasta. De se va
intoarce iarasi la tine, intrebandu-te
acelasi lucru deoarece nu pune toata
ravna pentru a invata serios, taie-l de
la tine, caci unul ca acesta omoara
sufletul tau. Caci este mare lucru
pentru om sa-si lase voia si
indreptatirea sa, pe care o socoteste
dupa Dumnezeu, si sa pazeasca
cuvantul celui ce-l invata dupa voia
lui Dumnezeu.
 De-ti spune cineva cuvinte
nefolositoare sa nu le asculti nici o
clipa ca sa nu-ti vatami sufletul tau.
Sa nu te impiedice motivul cum ca s-
ar supara acela ca nu asculti cele
spuse de el si sa-ti zici ca vei asculta
dar n-ai sa le primesti in inima, caci
nu esti mai presus de primul om zidit
pe care L-a facut Dumnezeu cu mana
Lui si pe care nu l-a folosit negrija.
Fugi deci degraba si sa nu voiesti
nicidecum sa-l asculti, dar ia seama
ca nu cumva fugind cu trupul sa
voiesti sa cunosti cele spuse, caci de
auzi cat de putin dracii nu se vor
multumi numai cu atat, ci te va
pravali in groapa pierzarii.
 Din cele ce le vad, castigul,
cinstea si odihna, il razboiesc pe om
pana la moarte.
 A-l invata pe aproapele este o
cadere a sufletului si a voi sa-l
readuci la firea cea buna arata o
boala grea a sufletului (pentru ca se
manifesta o mare incredere in sine a
 celui ce intreprinde sa-l invete pe
altul).
 A judeca un membru al Bisericii
inseamna a dispretui un madular al
lui Hristos sau a lupta un madular al
trupului Lui imporiva altuia. Fiecare
madular insa trebuie sa ajute alte
madulare. Fiecare madular insa
trebuie sa ajute alte madulare.
 Toti suntem ca intr-un spital: unul
este bolnav de ochi, altul are o buba
si cate alte slabicini mai sunt. Unele
din ele sunt vindecate dar cand omul
mananca ceva din cele ce-l vatama,
iarasi apare boala. Asa este si cu cel
ce aflandu-se in pocainta, judeca sau
dispretuieste pe careva. Oare cei din
spital, suferind de diferite neputinte,
nu vor gandi fiecare la boala sa, caci
zacand toti in spital se pazeste
fiecare precum i-a spus doctorul.
 De te-ai predat lui Hristos, pentru
ce mai voiesti sa umbli iarasi in lume?
Nu te atinge, nu gusta, nu te folosi de
ceea ce te-ai lasat, odata ce-ai pornit
pe aceasta cale, caci de ai averi si vii,
de ce nu ti-ai luat si femeie? Daca ai
murit cu Hristos prin Botez si ai inviat
cu El prin credinta, cauta cele de sus
unde este Hristos, nu cele de pe
pamant. De voiesti sa imparatesti cu
Hristos pazeste poruncile Lui.
Pazeste-te pe tine pana la moarte sa
nu ai prietenie cu cei tineri.
 Sa-ti pazesti ochii cand iti imbraci
hainele si sa nu bagi mana in sanul
tau caci multe patimi ascunse are
trupul!
 De esti imbiat cu vin , ia doar trei
pahare si sa nu calci cumva porunca
din prietenie (unii batrani sunt de
parere ca trei pahare deja este prea
mult).
 Sa nu locuiesti intr-un loc unde
inima ta se teme ca vei pacatui fata
de Dumnezeu.
 Sa nu-ti neglijezi randuiala pravilei
 pentru ca sa nu cazi in mainile
vrajmasilor tai.
 Sileste-te la meditarea Psalmilor
pentru ca aceasta sa te pazeasca de
robia intinaciunii.
 Iubeste toata patimirea neplacuta
si patimile vor fi umilite.
 Nu cauta sa vezi cat de mare te-a
facut vreo fapta, sau cat ai crescut
prin ea; deci nu pune pret pe ea.
 Sa nu descoperi inaintea tuturor
gandurile tale ca sa nu pricinuiesti
sminteala fratelui tau. Descopera
gandurile tale parintilor tai ca harul
lui Dumnezeu sa te acopere.
 Nu descoperi oricui gandurile tale,
ci numai celor pe care i-ai probat ca
sunt duhovnicesti.
 De vezi vreo sminteala, dar nu de
moarte, la fratele tau, nu-l dispretui
ca sa nu cazi in mainile vrajmasilor
tai!
 Fereste-te sa nu te lasi robit de
cele in care ai pacatuit, ca sa nu se
improspateze in tine!
 Nu fi iubitor de cearta ca sa nu se
salasluiasca in tine tot raul!
 Preda inima ta spre ascultarea
parintilor tai si harul lui Dumnezeu va
locui in tine.
 Nu te face intelept de la tine ca sa
nu cazi in mainile vrajmasilor tai!
 Obisnuieste-ti limba sa spuna:
''Iertati-ma'' si smerenia va veni pe
nesimtite le tine.
 Nu fugi de osteneli si ti se va da
repede linistea. Cu cat te ostenesti
mai mult in cele bune, cu atat iti vine
mai repede si mai sigur odihna si
linistea de la Dumnezeu. Te faci prin
cele bune liber de grija de tine, te faci
indiferent la necazuri si apoi mai ai si
multumirea binelui facut.
 ''Orbii vad'', inseamna ca cel ce
priveste lumea aceasta cu nadejde
 este orb; dar daca paraseste aceasta
nadejde desarta si priveste la cea
adevarata, a vazut. (De fapt cel ce
priveste lumea aceasta cu nadejde
este orb. Daca nu cunoaste decat
realitatea terestra nu intelege ca
aceasta inseamna a nu avea de la ea
decat moartea definitiva si
neintelegind aceasta este orb. Cel ce
insa are nadejde intr-o viata
deosebita de lume, vede realitatea.)
La fel ''schiopii umbla'' inseamna ca
cel ce voieste pe Dumnezeu si
iubeste cugetarile trupesti ale inimii
este schiop, iar daca le paraseste pe
acestea pe acestea si iubeste pe
Dumnezeu din toata inima, umbla.
(Cel ce ramane la lumea aceasta este
schiop adica nu se poate misca din
lumea aceasta, dar cel ce iubeste pe
Dumnezeu poate umbla
nemairaminind paralizat in ea, se
misca din ea.) ''Surzii aud'', inseamna
ca fiind cineva in imprastiere este
surd prin robie si uitare dar de se
aduna in cunostinta, aude. (Cel
imprastiat cu mintea nu aude glasul
lui Dumnezeu, care-i arata drumul
spre El si trebuinta de a-L urma. Nu
aude ceea ce este esential pentru
viata lui - toate se confunda in auzul
acestuia.)
 Fierea pe care a baut-o
Mantuitorul pentru noi este pentru a
nimici toata pofta cea rea din noi ca
sa ne inchidem gurile noastre, sa nu
ingaduim poftelor sa iasa din trupul
nostru si sa se implineasca. Otetul
baut este pentru a stinge toata
indrazneala si toata tulburarea
desarta. Scuipatul primit pentru noi
este pentru a stinge toata vointa de-a
place oamenilor si iubirii slavei de la
oameni. Ceasul al saselea cand s-a
rastignit intru acreala inimii impotriva
pacatului pentru mantuirea noastra,
este chin pentru noi spre a ne intari
impotriva a toata lenevia si lipsa de
curaj pana ce va muri in noi pacatul
dupa cum s-a scris: ''prin cruce a
 omori pacatul si vrajmasia in El''
(Efeseni 2,16) (A suporta pacatul pe
care si l-a insusit in sensul ca a luat
vina pentru pacatul nostru, deci si
acreala fata de el, ca vrajmasie
impotriva altora. Toate acestea le-a
omori. Traia aceste simtiri ale noastre
fara sa fie autorul lor personal ca sa
le omoare, sau sa-si produca simtirea
ca le-a omori, ca sa ne transmita si
noua aceasta simtire.)
 Cel ce plange, de aude cuvinte, nu
zice de ele bine sau rau, de sunt bune
sau rele caci auzirea lor nu este
primita. Nu ia aminte la cei multi de
sunt buni sau rai, de sunt altii legati
impreuna cu el, nu ia aminte la ei nici
nu cugeta impreuna cu ei la ce au
facut ''caci fiecare poarta povara lui''
(Gal. 6,5). Atras sa-si ascunda fata
intunecata, nici un om nu pune vreun
cuvant pentru ea (celui cu fata
intunecata, necomunicativa nu-i cere
sa si-o arate). De frica chinurilor
marturiseste cele ce le-a facut
socotindu-se vrednic sa fie judecat
pentru cele ce le-a savarsit.
 Fara efortul de a face fapte bune,
inima se imprastie in tot felul de
induri, iar imprastierea aceasta
aduce uitarea datoriei de-a face
binele. Uitarea poate apoi inainta
pana la intunecarea totala a
cugetarii, omul nemaifiind preocupat
de un sens al vietii sale si al lumii. La
starea aceasta ajunge cel ce-si
plange simplu, intr-un oarecare
interval de timp pacatele, netrecand
la faptele bune contrare pacatelor. Iar
aceasta imprastiere, uitare si
intunecare este insotita si de o
uscaciune sporita a inimii.
 Pana ce n-am trecut de la plansul
pentru pacate, la faptele care sa le
imputineze, nu pot transmite nici eu
altora o influenta buna, adica darul
meu in acest sens, chiar daca-i rog
sa-l primeasca. Pentru ca nu ma vad
inca pe mine insumi odihnit prin ele,
 deci in stare sa-l comunic. N-am
ajuns la aceasta descoperire a mea
pentru mine si pentru altii, nici printr-
o durere extrema pentru pacatele
mele, sau printr-un vierme care imi
musca neincetat inima pentru ele -
sunt intr-o stare ambigua.
 Cand mananc ma caiesc, dar
cainta mea nu este adevarata - e
aceiasi stare de ambiguitate a celui
ce incepe sa traiasca nemultumirea
starii sale pacatoase, dar n-are inca
curajul s-o paraseasca. Mancarea
produce celui ce se afla inca in
pacate placere dar inceputul
nemultumirii cu ele il face sa se
caiasca de placerea mancarii, dar nu
sa se ridice deasupra ei.
 Cugeta la tine insuti in fiecare zi
ce patima ai biruit inainte de a-I arata
cele ce le ceri. Precum pamantul nu
poate da rod fara samanta si apa, asa
nu poate omul sa se pocaiasca fara
smerita cugetare si osteneala
trupului.
 Prin amestecarea undelor
vazduhului infloreste samanta, iar
omul infloreste prin porunci iar
mintea lui prin pazirea poruncilor lui
Dumnezeu.
 Credinta in Dumnezeu si frica de el
se arata in neintristarea constiintei.
 De se seamana in tine placerea
curviei cand sezi in chilia ta, ia seama
si opune-te gandului spurcat ca sa nu
te rapeasca. Sileste-te sa-ti aduci
aminte de Dumnezeu ca el ia aminte
la tine si ca de cugeti ceva in inima
ta, toate sunt descoperite inaintea lui.
 Nu te grabi in rugaciunile tale ca
sa nu te manance fiarele.
 Iubeste-i pe cei credinciosi, ca sa
fii miluit prin ei; doreste-i pe sfinti, ca
ravna lor sa te manance.
 Adu-ti aminte de Imparatia
cerurilor ca dobandirea ei sa te
atraga incet spre ea. Gandeste-te la
 gheena ca sa urasti faptele care duc
la ea.
 Sculandu-te dimineata, in fiecare
zi, gandeste-te ca vei da raspuns lui
Dumnezeu despre toata fapta si nu
vei pacatui fata de El iar frica lui
Dumnezeu va locui in tine.
Pregateste-te sa-L intalnesti si vei
face voia lui.
 Cerceteaza-te pe tine aici in
fiecare zi in ce-ai ramas in urma si nu
te vei infricosa in ceasul de nevoie al
mortii.
 Nu te crede pe tine credincios si
statornic pana la rasuflarea din urma.
Sa nu te inalti cu cugetul ca esti bun
caci te vei incredinta vrajmasilor tai
(cine se increde in sine, se increde in
sugestiile diavolului caci acesta il
face pe om sa se mandreasca cu
faptele sale, sau ca a invins vreo
patima.
 Nu te increde in tine cat timp esti
in viata pana ce n-ai trecut peste
toate stapaniile intunericului. (Daca ai
trecut peste toate stapaniile sau
ispitele intunericului, nu te mai
increzi in tine care esti o dovada ca
esti rob al unei stapanii a
intunericului, al neobservarii ca nu
esti prin tine liber de tot pacatul, ca
esti inca supus egoismului si
nepredat deplin lui Dumnezeu.)
 Priveste frate cu trezvie la duhul
care aduce intristare omului caci
multe vanari le indreapta spre tine
pana ce te face neputincios. Caci
intristarea dupa Dumnezeu este
bucuria de a te vedea pe tine in voia
Lui. Ea este supararea vrajmasilor,
caci cel ce-ti spune: ''Unde ai sa fugi
caci nu este pocainta?'' este
vrajmasul care spune aceasta omului
pentru a-l face sa lepede infranarea.
Dar intristarea dupa Dumnezeu nu i
se opune omului, ci-i spune: ''Nu te
teme, vino iarasi (la mine)!'' caci
vazand ca omul este neputincios il
 intareste iarasi spunandu-i: ''Ai inima
cuminte fata de gandurile tale si
acestea ti se vor usura'', cata vreme
pe cel ce se teme de ele il face sa se
topeasca sub greutatea lor. Fiindca
cel ce se teme de lucrarile lor, se
arata ca e necredincios in Dumnezeu.
Dar a nu se masura pe sine (a nu
cauta sa constate la ce masura a
ajuns) si a se avea pe sine
necunoscut arata pe om ca nu e
impins de patimile lui spre a-si implini
voile sale, ci ale lui Dumnezeu. Dar
cel ce voieste sa-si spuna cuvantul lui
in multe, arata ca frica lui Dumnezeu
nu este in el. Caci frica lui Dumnezeu
este pazitoare si ajutor al sufletului,
intarire a voii launtrice de-a pierde pe
toti dusmanii ei. (Intristarea dupa
Dumnezeu are loc cand se traieste la
indemnul vrajmasului faptul de-a nu
avea pocainta si de-a parasi si de-a
nu avea infranarea. Dar daca aceasta
stare e o intristare dupa Dumnezeu,
ea nu i se impune, ci simte pe
Dumnezeu ca-l cheama la El si-i
intareste inima impotriva gandurilor
amintite ce-i vin de la vrajmasul.
Numai cel ce se increde in sine,
masurandu-si progresul nu se afla de
fapt intr-o legatura cu Dumnezeu,
adica nu simte o intristare la ispita
descurajatoare a vrajmasului de-a
parasi infranarea. Deci e mai bine ca
omul sa aiba o intristare la asemenea
ispite si a socoti ca nu se cunoaste,
decat a se masura pe sine cu
incredere. Avem aici niste analize
foarte subtile ale starilor paradoxale
ale sufletului. Inima e constiinta plina
de simtire a omului care-si poate
vedea gandurile ca opuse ei.)
 Exista patimi dar exista si virtuti,
insa de suntem lenesi ne facem vaditi
ca tradatori. (Pentru noi exista si
virtuti si patimi pentru ca nu avem
calitatea neschimbarii in bine. Numai
Dumnezeu o are pe aceasta, dar ne
este normala persistarea in virtuti.
Insusindu-ne patimile ne facem
 tradatori ai lui Dumnezeu si a firii
noastre iar acestea ni se intampla din
lene - deci lenea nu ne este proprie
firii.)
 Barbatia inimii este un ajutor dat
sufletului de-a fi dupa Dumnezeu,
precum lenea este un ajutor al raului
spre rau. Puterea celor ce voiesc sa
dobandeasca virtutea sta in aceea ca
de vor cadea nu-si pierd curajul ci se
ingrijesc iarasi sa se ridice.
 Uneltele virtutilor sunt ostenelile
trupesti intru cunostinta; patimile se
nasc din lenevie (nepasare).
 Nejudecarea aproapelui este un
zid ridicat intru cunostinta fata de cei
ce ne razboiesc, iar judecarea lui
darama zidul intru necunostinta
(Nejudecarea altuia este un zid care
ma apara prin cunostinta adevarata
de cei ce ma razboiesc caci
nejudecarea altora este cunostinta
adevarata a nevredniciei mele, iar
judecarea altora darama zidul meu
de aparare prin necunostinta. A
judeca pe altul inseamna a nu ma
cunoaste pe mine ca nu sunt mai bun
si deci n-am nici un drept sa-l judec).
 Pazire limbii il vadeste pe om ca
este faptuitor, iar needucarea limbii il
arata departe de orice fapta buna.
(Cine are grija de limba arata ca se
sileste sa faca fapte bune, serioase,
iar cel ce n-are grija de limba arata
ca n-are virtutea care sa o
stapaneasca. Omul care a intarit
binele in sine nu vorbeste fara rost,
vorbaretul, flecarul arata ca nu este
intarit in cele bune, nici nu este
preocupat de ele.)
 Mila naste trecerea cu vederea
prin cunostinta a greselilor altora si
conduce la iubire, iar lipsa de mila
vadeste impietrirea inimii. (Mila ne
face sa trecem cu vederea greselile
altora cunoscandu-ne pe noi insine
supusi pacatelor. Ea ne conduce la
iubire; iar lipsa milei inseamna lipsa
 virtutii.)
 Nevointa sufletului consta in a uri
imprastierea, iar a trupului consta in
saracie. Caderea sufletului se arata in
iubirea imprastierii, iar indreptarea lui
in linistea unita cu cunostinta.
 Somnul pe saturate este
tulburarea trupului, iar privegherea
cu masura este mantuirea inimii.
Somnul mult ingroasa inima, iar
privegherea cu masura o subtie, dar
mai bine este sa dormi in tacere si
intru cunostinta decat a priveghea
intru desertaciune. (In mod paradoxal
somnul pe saturate aduce tulburare
si zapaceala in trup si apoi prea
multa odihna trupeasca naste pofte si
patimi. Somnul mult ingroasa inima,
il face pe om lipsit de sensibilitate,
insa privegherea cu masura il
sensibilizeaza in lupta cu patimile.)
 Plansul fara tulburare alunga
relele.
 Nejignirea constiintei aproapelui
naste smerita cugetare. (Cand nu
ranesc constiinta altuia arat ca nu ma
socotesc a fi mare lucru si practicand
continuu aceasta comportare sporesc
in smerita cugetare.)
 Slava de la oameni naste si
intareste mandria.
 Cautarea mancarurilor placute
trezeste cu usurinta patimile,
impodobirea trupului este o
catastrofa a sufletului iar ingrijirea lui
cu frica lui Dumnezeu este buna.
 Pazirea gurii trezeste intelegerea
celor duhovnicesti: cand gura ta tace
intru cunostinta, iar poliloghia naste
teama si prostia.
 A renunta la voia ta in favoarea
aproapelui inseamna ca mintea ta
vede virtutile lui, iar a tine la voia ta
fata de cea a aproapelui arata
necunostinta. (A afirma voia ta mai
mult decat a altuia este semn clar ca
esti stapanit de ignoranta. A afirma
 voia ta, inseamna ca nu-ti cunosti
patimile, limitarile si slabiciunea.)
 A spune gandurile tale lumesti
altora inseamna ca vrei sa te impui
ca sa castigi slava lumii. Cand le spui
insa parintilor duhovnicesti, le spui
aratand ca le dezaprobi si vrei sa fii
intarit in dezaprobarea lor si atunci
scapi de ele.
 Inaintea tuturor virtutilor este
smerita cugetare, inaintea tuturor
patimilor este lacomia pantecelui.
 Sfarsitul virtutilor este dragostea,
iar sfarsitul patimilor este
indreptatirea de sine. (A se indreptati
cineva pe sine, inseamna a indreptati
tot ceea ce face, deci si orice rau.)
 Cel ce nu se critica pe sine nu
poate suporta mania altora. (Cel in
stare sa se critice pe sine suporta
fara greutate mania altora.)
 A iubi lumea ca trebuitoare face
sufletul sa se intunece, iar a nu vedea
nici o trebuinta de ea aduce
cunostinta.. (Cel ce socoteste lumea
trebuitoare nu vede ca totul vine de
la Dumnezeu, deci n-are cunoastere
adevarata.)
 Impaca-te cu toti ca sa ai
indrazneala la rugaciune.
 Iubirea ostenelii este ura fata de
patimi, iar lenea le aduce pe
nesimtite. (Osteneala alunga
patimile, lenea le atrage. Lenea te
face sa uiti datoria de a face binele,
sau uitarea aduce lenea de a face
binele.)
 Cel ce are moartea aproape in
asteptarea lui nu pacatuieste mult,
dar cel ce o vede departata in timp se
va impleti cu multe pacate. Cel ce
zice: ''Mai am pana voi ajunge la
sfarsit'', s-a infratit cu dulcea
patimire.
 Primeste sfatul Parintilor si vei trai
tot timpul in odihna.
 Ia seama la tine, si daca gandul iti
spune ca fratele tau este suparat pe
tine sa nu-l dispretuiesti ci pune-i
metanie cu glas intristat pana-i vei
risipi amaraciunea. Ia seama sa nu fii
cu inima uscata fata de frati, caci toti
traim sub sila vrajmasului.
 De locuiesti cu fratii sa nu
poruncesti nimic, ci osteneste-te
impreuna cu ei.
 De te tulbura dracii in privinta
hranei, a acoperamantului ori pentru
saracie, ispitindu-te cu vreo osandire,
sa nu te invoiesti, ci preda-te lui
Dumnezeu cu toata inima si Acesta te
va odihni.
 De te necajeste pizma, adu-ti
aminte ca suntem madulare ale lui
Hristos si ca cinstirea si osandirea
aproapelui sunt ale noastre ale
tuturor si te vei odihni. (Daca ma
gandesc ca toti suntem madulare a
aceluiasi trup al lui Hristos, nu-l voi
mai pizmui pe cel pe care-l vad mai
cinstit decat mine, caci toata cinstirea
adusa unui madular are efect asupra
trupului intreg, deci si asupra sa. Nici
nu-l voi osandi pe altul, ca sa nu sufar
si eu de osanda ce i-o aduc, fiind
madular al aceluiasi trup.)
 De te necajeste vorbirea de rau a
fratelui tau si auzind unele ca acestea
te vei intrista, ocoleste sa-i raspunzi
si te vei odihni.
 Daca dispretuirea din partea
aproapelui razboieste inima ta
impotriva lui, gandeste-te ca
Dumnezeu te lasa in mainile
vrajmasilor pentru a te face destoinic
in lupte si te vei linisti. (Dumnezeu te
lasa prin dispretuirea din partea
aproapelui supus ispitei vrajmasului,
ca sa-ti dea prilej sa rabzi fara
suparare aceasta incercare.)
 Daca placerea femeilor iti este
foarte dulce, gandeste-te la cele ce-
au murit de la inceput si pana acum,
 unde s-au dus, si astfel te vei odihni.
 De toate ispitele ne scapa
discernamantul, comparand si
deosebind, dar este cu neputinta sa
dobandim discernamantul daca nu ne
straduim mai intai in urmatoarele:
intai linistea, linistea naste nevointa,
nevointa naste plansul, plansul naste
frica de Dumnezeu, aceasta naste
smerenia, smerenia naste
prevederea, prevederea naste
iubirea, iubirea naste sufletul sanatos
si nepatimitor. Din toate acestea
omul cunoaste ca nu e departe de
Dumnezeu. Deci, cel ce voieste sa
ajunga la aceste cinstite virtuti sa fie
fara de grija fata de orice om si sa se
pregateasca de moarte. Si de cate ori
se roaga, sa inteleaga ceea ce-l
desparte pe el de Dumnezeu si o va
inlatura si va dispretui toata lumea.
 Cere cu toata puterea ta de la
Dumnezeu sa trimita frica de El ca
prin dorirea lui Dumnezeu sa piara
toate patimile ce razboiesc bietul
suflet voind sa-l desparta de
Dumnezeu ca sa-l stapaneasca pe el.
 Sa nu cauti sa te odihnesti cat esti
cu trupul in razboi cu patimile, nici sa
te increzi in tine daca te vezi odihnit
in vreo vreme de patimi. Deoarece le
opresc pe ele cu viclenie pentru o
vreme, gandind ca poate omul
socotind ca si-a desfacut inima de ele
si ca se odihneste, pot sa sara
deodata asupra bietului suflet si sa-l
rapeasca ca pe o vrabie. O fac
aceasta gandind ca de-l vor face pe
om sa se vada mai tare ca el in orice
pacat, il vor umili fara mila, facandu-i
mai grea iertarea ca pentru cele de la
inceput pentru care s-a rugat sa fie
iertat.
 Negrija de om este absenta
vointei de-a fi laudati de oameni.
Vreau sa dau omului toata atentia,
dar nu vreau sa a nici o atentie de la
el. La aceasta dispozitie pot ajunge
 daca ma gandesc ca moartea
apropiata face toate cele pe care le
ofera lumea fara importanta.
 Domnul nostru Iisus Hristos
cunoscand marea lor cruzime si
indurandu-se de neamul omenesc a
poruncit: ''Privegheati in orice clipa
ca nu stiti in care ceas va veni furul.''
Sa priveghem ca nu cumva sa vina si
sa ne gaseasca pe noi dormind!
Invatandu-i pe ai Sai, le-a spus: ''Luati
seama, sa nu se ingreuneze inimile
voastre de mancare, de bautura si de
grijile vietii acesteia si sa vina peste
voi fara de veste ceasul acela.'' (Luca
21,34) Stiind ca cei rai sunt mai tari
ca noi si aratandu-le celor ce-L
urmeaza ca puterea este a Lui, deci
sa nu se teama, le-a spus: ''Iata, Eu
va trimit ca pe niste oi in mijlocul
lupilor.'' Dar le-a poruncit sa nu ia
nimic pe drum, caci deoarece nu
aveau ceva de-a lupilor, acestia nu
puteau sa-i manance pe ei. Iar
intorcandu-se ei sanatosi dupa ce-au
pazit porunca, s-a bucurat impreuna
cu ei multumind lui Dumnezeu Tatal
pentru ei. Apoi le-a intarit zicandu-le:
''Am vazut pe Satana ca un fulger din
cer. Iata, v-am dat voua putere sa
calcati peste serpi si scorpii si peste
toata puterea vrajmasului si nimic nu
va va vatama.'' Deci apostolilor Lui le-
a dat stapanirea si puterea sa
pazeasca si sa implineasca poruncile
lui cu teama. Dar aceste cuvinte nu
sunt date numai acelora, ci tuturor
care vor sa-L urmeze, caci iubindu-i
pe ei, le-a spus cu iubire desavarsita:
''Nu te teme turma mica! Caci a
binevoit Tatal vostru sa va dea voua
Imparatia'' si ''Vindeti averile voastre
si dati milostenie, si veti avea pungi
neinvechite si comori neimputinate in
ceruri.'' Dupa ce au pazit ei si acest
cuvant le-a spus: ''Pacea Mea va dau
voua, pacea Mea las voua''…….Cel ce
voieste sa manance si sa bea la masa
Lui, sa se suie cu El pe cruce, iar
crucea lui Iisus este infranarea de la
 orice patima pana ce le desfiinteaza.
 Sa ne ferim de intristare unita cu
vointa de-a ne masura pe noi ca sa
vedem cat de mari suntem, ca si de
cea adusa noua de ocara altora sau
de faptul de-a ne vedea legat numele
de evenimentele deosebite ale lumii
caci acelea nasc intristarea.
 Nu-si cunoaste cineva pacatele
pana ce nu se desparte de ele, caci
pana ce le savarseste omul cu
placere nu cunoaste pe Dumnezeu
fata de care anumite fapte sunt
condamnate. In panteism nu exista
pacate, de aceea nici smerenie,
rugaciune sau plans pentru ele.
Talharul de-a dreapta a ajuns la toate
acestea, cel de-a stanga ramane in
intuneric, nepasare si mandrie.
 Trebuie razboite cu mintea in chip
barbatesc si urate toate cele vazute
contrare fiecarui om si combatute cu
ura cea mai amara pana la capat. Si
acestea sunt relele ce stapanesc pe
toti fiii lui Adam: castigul, cinstirea,
odihna, lauda cu cele pe care le vom
parasi, infrumusetarea trupului ca sa
fie curat si frumos, cautarea
vesmintelor elegante. Acestea
hranesc placerea pe care sarpele a
aruncat-o in inima Evei. Din ele
cunoastem ca suntem fiii lui Adam:
din gandurile rele care ne-au facut pe
noi dusmani ai lui Dumnezeu.
 Daca te-ai facut copil dupa
cuvantul Mantuitorului care zice:
''Lasati copiii sa vina la Mine, ca a lor
este Imparatia Cerurilor'', te-ai facut
cu adevarat mireasa a lui si Duhul cel
Sfant al Lui te-a mostenit pe tine inca
fiind in trup. Iar de nu, asteapta
intristare si suspinare amara pentru
ca rusinea si osanda te insotesc pe
tine inaintea sfintilor. Cunoaste ca,
precum fecioara sculandu-se in
fiecare zi de dimineata, nu e atinsa
de alta grija decat de a se
infrumuseta pe sine pentru a place
 mirelui ei, pentru aceasta uitandu-se
de multe ori in oglinda, ca nu cumva
sa afle ceva urat care sa-i strice
aspectul, la fel sfintii au mare grija
noaptea si ziua sa-si cerceteze
faptele si gandurile si sa vada de sunt
sub jugul lui Dumnezeu sau nu.
 A se linisti omul in chilie este a se
arunca inaintea lui Dumnezeu si a-si
pune toata puterea impotrivindu-se
oricarui gand rau al vrajmasului.
 Lumea este imprastierea
pacatului. (Pacatuieste imprastierea,
sau imprastierea este pacat.
Imprastierea este produsa de atentia
exclusiva la lume, la cele ce ni le
ofera lumea facandu-ne sa uitam de
Dumnezeu.) Lumea inseamna cele
contrare firii sau a implini cineva
voile sale dupa trup. (Lumea in sens
rau este intelegerea ei ca simplu
mijloc de satisfacere a voii proprii
privitoare la trup. Este independenta
de Dumnezeu si reducerea
trebuintelor doar la cele trupesti.)
Lumea consta in a se socoti pe sine
traind numai in veacul acesta. Lumea
consta in a se ingriji cineva mai mult
de trup decat de suflet; in a te lauda
cu cele pe care in curand le vei
parasi. ''Lumea zace sub cel rau''
(Ioan 5,19) si a mai zis Mantuitorul
despre ai Sai ca i-a luat din lume. Din
care lume i-a luat daca nu din toata
imprastierea pacatului, deci cel ce
voieste sa se faca ucenic al lui Iisus,
sa fuga de patimi caci de nu le va
desfiinta, nu poate sa se faca locas al
lui Dumnezeu, nici nu vede dulceata
dumnezeirii Lui daca nu se desparte
de ele.
 Lumea in sens ingust inseamna a
cunoaste cineva pe Tatal, ci a pretui
numai pofta trupului, a ochilor si
trufia acestei vieti iar a nu cunoaste
pe Tatal, inseamna a nu cunoaste pe
Dumnezeu ca iubire deci a nu se
putea impartasi nici el de iubirea lui
Dumnezeu. Inseamna a reduce totul
 la niste placeri trupesti trecatoare,
deci a nu cunoaste propriu zis un
sens al existentei. Omul care nu-L
cunoaste pe Dumnezeu ingusteaza
lumea la dimensiunile in care se
percepe pe sine, sau la relatiile sale
ca fiinta redusa la ceea ce este
trupesc si trecator in ea. Lumea ne
indeamna la pacat cand o socotim ca
pe o realitate in sine, deci opusa lui
Dumnezeu. asa a folosit-o diavolul
pentru a atrage pe Adam si Eva la
pacat.
 Numai pe cei ce nu sunt din lume
ii pazeste Tatal de cel rau caci numai
pentru ei se roaga Iisus Tatalui sa-i
pazeasca; pentru cei ce sunt din
lume nu se roaga tatalui sa-i
pazeasca de cel rau, cum nu se roaga
nici pentru lume in general. Prin
aceasta arata ca lumea este a celui
rau si de aceea si cei din lume sunt ai
aceluia. Prin lume intelege aici Iisus
lumea asa cum este cugetata de cel
rau si de cei ce fac voia lui: o lume
despartita de Dumnezeu si folosita
exclusiv pentru pofte contrar voii lui
Dumnezeu. De fapt Dumnezeu a dat
omului prin libertate nu numai
putinta de a-si insusi prin voia lor
voia lui Dumnezeu, ci si putinta de a-
si insusi voia celui rau. Aceasta
pentru ca atat cel rau cat si omul pot
sa cugete lumea nu numai ca opera a
lui Dumnezeu si ca drum spre
Dumnezeu, ci si ca existand prin ea
insasi si inchizand pe om in ea insasi
ca pierind definitiv ca toate obiectele
din ea. Cei ce nu cugeta astfel, ci vad
in lume un drum spre Dumnezeu,
cum este fiul Lui facut om. Acestia
pot ajunge unde este Iisus, Fiul Lui.
 In lumea vazuta ca despartita de
Dumnezeu domneste moartea; de
lumea astfel vazuta si traita trebuie
sa ne despartim. Iar moartea
domneste in lumea astfel vazuta,
pentru ca nu traim in ea iubirea
semenilor nostri. Despartirea egoista
 intre noi ne slabeste spiritual si
aceasta slabire a duhului nostru
aduce inevitabil moartea trupului
pentru ca aceasta slabire se
datoreaza despartirii de Dumnezeu.
De aceea spune Sfantul Ioan: ''Cine
nu iubeste pe fratele sau, ramane in
moarte.'' Deci iata trei lucruri legate
de lumea aceasta: despartirea de
Dumnezeu, moartea definitiva, lipsa
iubirii sau lumea unita cu Dumnezeu,
biruirea mortii, iubirea.
 Vorbeste si diavolul necontenit
incercand sa ne convinga sa folosim
lumea contrar voii lui Dumnezeu
pentru egoismul nostru trupesc.
Stramba ratiunile lucrurilor
prezentandu-le ca mijloace de
satisfacere a placerilor noastre
trupesti, trecatoare. Dar se foloseste
si Dumnezeu Cuvantul si apoi
intrupat de cuvintele si de ratiunile
cele drepte ale lucrurilor spre a-L
vedea prin ele pe El, ca Creator, ca
sa-l iubim pe el si sa intarim duhul
nostru ca sa inaintam in unirea cu el.
Atat cuvintele diavolului, cat si ale lui
Hristos au in ele intentia si forta de a
ne duce la fapte, nu au un scop
teoretic.
 Dar iata care sunt si cele ce nasc
sfada si strica fara mila sufletul:
flecareala, vorbirea sucita,
schimbarea cuvintelor dupa placerea
fiecaruia, indrazneala, vorbirea ćn doi
peri si oprirea cuvantului celuilalt.
Sufletul care le are pe acestea este
sterp de virtuti, deci nu fiti fara grija
de viata voastra fratilor si nu dati
mintii motiv pentru nici o lenevire in
fapte caci aceasta va va lipsi de
timpul trebuincios de a ajunge la
odihna Fiului lui Dumnezeu care este
smerenia in toate si renuntarea la
rautate, la ura fata de orice om si
neincrederea in nici o fapta care nu
este a lui Dumnezeu si pastrarea
pacatului in fata ta si moartea fata de
orice fapta a rautatii. Astfel
 Dumnezeu care nu este mincinos, va
veni in ajutorul nostru prin indurarile
lui.
 Vrajmasii nostri nu inceteaza
niciodata sa ne surpe, deci nu neglija,
nici nu-ti dispretui constiinta. Nu te
increde deloc in tine cum ca ai ajuns
vrednic de Dumnezeu, ci vezi-te in
tinutul vrajmasilor tai. (Vrajmasii iti
vorbesc prin ispite soptind in sinea ta
indemnul la rele.)
 Rabdarea raului intru cunostinta
intelege nepasarile tale dinainte de
ea, iar plansul simturilor vindeca
ranile produse de vrajmasii launtrici.
(Suferirea raului cu constiinta ca
acesta isi are cauza in nepasarile
anterioare te face sa intelegi
gravitatea acelora. Talharul de-a
dreapta intelege ca sufera pentru
nepasarea de mai inainte fata de
bine.) (Vrajmasii ne ispitesc prin
induri dar nu fara contributia
simturilor care se afla in atingere cu
cele din afara, de aceea lupta
impotriva ispitelor launtrice este
insotita de retinerea neplacuta si
dureroasa a simturilor de a se bucura
de placerea atingerii celei dinafara.)
 Cunostinta sau constiinta luptand
impotriva ispitelor launtrice naste
virtutile si in acelasi timp le pazeste.
Nu exista lupta impotriva patimilor
care intuneca si pentru virtutile care
lumineaza sensul vietii fara
cunostinta si constiinta acestui sens.
Aceasta cunostinta naste virtutile si
le pazeste.
 A afla multumirea in vremea ispitei
intoarce ispitele ce vin spre cele
dinapoi si a nu crede ca osteneala ta
place lui Dumnezeu iti pregateste
ajutorul Lui ca sa te pazesti. Caci cel
ce-si da inima sa ca sa ceara ajutorul
Lui cu adevarat nu poate sti de a
placut lui Dumnezeu fiindca pana ce
constiinta il mustra pentru unele
fapte contrare firii, este strain de
 libertate. Pana ce este cel ce-l
mustra, este si Cel Ce-l judeca si
pana ce se simte cineva osandit nu
se poate vorbi de libertate pentru el.
Daca rugandu-te, deci, te vezi pe tine
neosindindu-te pentru nimic, esti cu
adevarat liber si ai intrat in odihna lui
Dumnezeu dupa voia Lui. (Sa nu fii
multumit ca ai rezistat ispitei care te-
a luptat caci aceasta te face sa te
increzi si sa slabesti lupta, ceea ce-ti
aduce din nou ispita pe care crezi ca
ai biruit-o. Numai cand ajungi sa nu
te mai increzi in tine faci un efort mai
mare si ceri cu mai multa staruinta
ajutorul lui Dumnezeu, iar El iti da
acest ajutor. Sa nu crezi ca cererea
ajutorului lui Dumnezeu de catre tine
a placut Lui si El ti-a dat acest ajutor
cu adevarat, caci nu poti fi sigur ca
este asa. De crezi ca este asa, te
increzi in tine si incetezi a-L mai ruga
fierbinte pentru ajutorul Lui. Pana ce
te mustra constiinta pentru ceva
contrar firii, ea te si judeca. Esti sub
judecata ei, nu esti nicidecum liber
sau nesupus osandei. Insa n-avem
voie sa ne inchipuim ca am fi liberi de
osanda inainte de judecata din urma
a lui Dumnezeu; numai atunci ni se
va da libertatea adevarata pentru ca
vom trai deplin iubirea lui
Dumnezeu.)
 A judeca cineva pe aproapele, a-l
nesocoti, a-l dispretui in inima sa , a-l
barfi, a-l certa cu manie si a-l
defaima, il face pe unul ca acesta
strain de mila de care se fac partasi
sfintii, odata cu virtutile vrednice de
cinste. Unele ca acestea desfiinteaza
ostenelile pe care le face omul si
pierde roadele cele bune ale lor, caci
de zice cineva: ''Imi plang pacatele
mele'' dar face din acestea, se
amageste pe sine si este fara de
minte.
 Cel ce cauta linistea si nu se
ingrijeste sa taie in ea patimile, este
orb in ceea ce priveste cele
 duhovnicesti.
 Cel ce lasa pacatele sale si se
ingrijeste sa indrepteze pe altul se
leneveste in cererea din toata inima
si este lipsit de rugaciunea catre
Dumnezeu intru cunostinta.
 Aceasta este barbatia omului: sa
se lupte cu pacatele lui de mai inainte
de care se roaga sa fie iertat cerand
sa nu mai fie castigat iarasi de ele, fie
cu inima , fie in simturi, fie in faptele
sale.
 Daca nu domneste amintirea
pacatelor neincetat in inima lui si
aceasta nu-l intoarce de la toate cele
din lume, ca sa nu-l stapaneasca, nu
se poate infrana de la pacatele lui si
nu se poate simti satul de ele. Apoi,
peste toate acestea nici nu se va
putea retine sa nu judece faptura lui
Dumnezeu caci fapta celor ce plang
cu adevarat, cu mintea si cu simturile
lor prin aceste fapte vazute, este sa
nu-l judece pe aproapele si a
raspunde cu rau, inseamna a fi
departe de plans.
 A te face robul a ceva din lume
producandu-ti inchipuiri importante
despre ceea ce te leaga de ea
inseamna a nu intelege lumea in
adevaratul ei sens ca opera supusa
lui Dumnezeu, sau despre ceea ce
este ea cu adevarat in mizeriile ei
care sfarsesc cu moartea fiecarui om.
Este a nu vedea ca ea nu este deloc
singura si ultima realitate. A da
importanta prea mare vreunui
element al creatiei este orice
judecata gresita care o are cineva
despre ceva din lume, sau despre
oameni. Aceasta este o amagire care
conduce la greseli pentru ca nu esti
in stare sa cunosti exact realitatea
inconjuratoare si esti prin aceasta si
lipsit de smerenie.
 A voi sa cunosti un lucru care nu
este al tau este o rusine si o lipsa de
invatatura, o robie grea care nu-ti
 ingaduie sa cunosti pacatul tau.
 Cand imi spui de altul ca este rau
sau mai rau ca tine, judecandu-l, te
faci pe tine mai rau ca el.
 De te osandeste cineva si suferi,
nu este in tine plansul adevarat.
(Plansul adevarat este cel pentru
pacatele tale, pentru insuficienta ta.
Dar de plangi pentru ca te simti
ofensat, nu suferi cu adevarat de
slabiciunea ta, de pacatul tau si acest
plans nu te indrepteaza.)
 De se intampla cu tine o fapta de
dare si luare si te vor lipsi unii de
ceva si te vei supara, nu este in
aceasta frica lui Dumnezeu. De vor
spune vreunii cuvant impotriva ta si
te tulburi nu este acea frica nici in
aceasta. De te injura vreunii si te
doare nu este nici aici. De alergi la cei
slaviti ai lumii dorind prietenia lor, nu
este nici aici. De vor vorbi vreunii cu
tine si vei voi sa le opui cuvantul tau,
si aici gresesti, iar de se vor trece cu
vederea cuvintele tale si te va durea
esti departe de sanatate caci toate
acestea il arata pe omul cel vechi ca
traieste si stapaneste, ca nu sunt aici
cele ce-l razboiesc pe el, nici plansul
adevarat al celui in care lucreaza
Dumnezeu.
 Intristarea pentru pacate face
mintea sa castige simturile trupesti si
le stapaneste, dar ea pazeste
simturile spirituale ale mintii prin
care aceasta intuieste intelesurile
lucrurilor.
 De orice purtator de venin pe
care-l vede cineva, fuge cu frica, dar
sufletul nerusinat si netrebnic ramane
in toate cele ce-l omoara si nu se
fereste, nici nu se desparte de ele, ci
se indulceste si se increde cu inima in
ele, de aceea isi cheltuieste vremea
in zadar, ramanand sterp.
 Pe calea virtutilor sunt si caderi,
este si vrajmasie, prefacere si
schimbare, sunt masuri, este
 micsorare, descurajare, bucurie,
durere a inimii, propasire si sila. Este
o calatorie care nu are oprire, iar
nepatimirea este departe de toate
acestea si nu are nevoie de ceva caci
este in Dumnezeu si Dumnezeu in ea.
(Este o remarcabila definitie a
nepatimirii: ea este in Dumnezeu si
Dumnezeu este in ea - deci are totul,
nu este lipsita de nimic. In patimi
doresti cu ardoare ceva, esti supus
lor, n-ai liniste; in nepatimire ea este
iubirea desavarsita caci iubirea are in
ea toata libertatea. Dumnezeu este
fara nici o patima caci nu este supus
la nimic si nu este marginit.) Teama
de vreo patima este departe de
nepatimire si pana ce se urca in
cineva vreo invinovatire, este departe
de nepatimire. Multi oameni necercati
au crezut ca au ajuns la ea aflandu-se
inca patimile in sufletul si trupul lor
nefiind inca deplin curatit, de aceea
s-au abatut de la calea cea buna.
 Hristos ne cere toate calitatile
amintite ale poruncilor ca sa intram
in Imparatia cerurilor, dar sa le
castigam pe acestea prin constiinta si
straduinta. Ne cere ''sa ne facem ca
pruncii'', sa redevenim ca ei dupa ce
ne-am departat de calitatile lor prin
ispitele vietii. Trebuie sa redevenim
ca pruncii dar prin lupta constienta
cu vicleniile lumii si aducand
copilariei constiinta despre bunatatile
ce le au copiii, ca simplu dar. Prin
constiinta si printr-o vointa slaba se
actualizeaza potentele pacatoase ale
omului, dar prin constiinta si printr-o
sporita cunoastere si printr-o vointa
intarita sunt invinse pacatele cu
actualizari ale acelor potente.
Cuvantul lui Iisus prin care ne cere sa
ne facem ca pruncii trebuie sa ne
umple de teama si teama aceasta
trebuie sa fie o forta pentru a-l
impdini caci zicand : ''Amin'', Iisus a
spus ca acesta este adevarul, iar
adevarul este El insusi. Fiti convinsi
despre necesitatea a ceea ce va cer
 pentru ca adevarul acestui fapt este
intemeiat de Mine Care sunt Adevarul
prin excelenta. Nerespectand ceea ce
va spun, nu Ma respectati pe Mine.
 Sufletul se aseamana cu fierul
care cand este neingrijit se acopera
de rugina, dar cand se pune in foc,
focul il curata si cat timp este in
flacara nimic nu se poate atinge de el
pentru ca este arzator. Asa este si
sufletul: cat timp ramane cu
Dumnezeu si se ocupa de El, se face
foc si ard toti vrajmasii lui care il fac
sa rugineasca in timpul cat este
neingrijit dar Dumnezeu il curata si-l
face nou ca pe fier incat nu se mai
indulceste cu ceva din cele ale lumii,
ci se odihneste in firea lui de care s-a
invrednicit si in care se afla mai
inainte. Iar de paraseste firea lui,
moare caci asa mor si animalele care
din fire traiesc in apa cand sunt
scoase pe uscat, asemenea si
pasarile cat timp zboara sunt
neprimejduite, dar cand coboara pe
pamant se tem sa nu fie vanate. Asa
este si sufletul: cand paraseste firea
lui moare indata, deci cei ce s-au
facut vrednici si si-au insusit darurile
dumnezeiesti vad lumea ca o
inchisoare si nu voiesc sa ramana in
intunericul ei ca sa nu moara. Nu
poate sufletul acela sa mai iubeasca
lumea chiar de-ar voi, caci isi
aminteste de inceputul lui pe care l-a
avut inainte de a se hotari el insusi sa
ramana in Dumnezeu. Si stie ce i-a
facut lumea si cum l-a facut pustiu.
(Lumea a facut sufletul pustiu caci l-a
coborat sub nivelul lui firesc care
este viata in Dumnezeu, de aceea a
ramane sufletul exclusiv in lume.,
inseamna a muri caci lumea ii da o
viata finita, insa sufletul este facut cu
aspiratia dupa viata infinita si
vesnica.)
 Pazeste-ti inima si sa nu te
lenevesti zicand: Cum pot sa pazesc
poruncile si virtutea fiind pacatos si
slab? Caci cand paraseste omul
pacatele sale si se intoarce la
Dumnezeu , pocainta sa il renaste.
Este ceea ce spune Apostolul:
''Precum am purtat chipul celui
pamantesc, sa purtam si chipul celui
ceresc.'' (I Cor. 15,49) Vezi ca s-a dat
omului sa se schime prin pocainta si
sa devina prin ea intreg nou? (Eu-l
sau subiectul ramane acelasi, ca o
anumita permanenta a acelei
constiinte dar chipul sau
imbracamintea sau pecetea se
schimba. Aceasta inseamna o
anumita dualitate a omului. Pe de
alta parte omul poate deveni din
vechi nou, dar pe de alta ramane intr-
o entitate ca subiect. Se schimba, dar
cel neschimbat are o continuitate cu
cel dinainte. Schimbarea unita cu
identitatea subiectului inseamna
pocainta.) Cata vreme pruncul se afla
la sanul mamei, aceasta il pazeste de
tot raul, iar cand plange ii imbie sanul
ei si-l loveste usor peste fata potrivit
cu puterea lui ca sa-l faca sa
primeasca laptele ei cu frica si sa nu-
si tina inima incapatinata. Apoi,
fiindca plange i se face mila de el
fiindca il iubeste si-l mangaie cu
dragalasenie pana ce primeste sanul
ei. De i se arata pruncului aur, argint,
margaritare sau orice lucru al lumii, el
ia aminte la ele, dar aflandu-se la
sanul mamei, le trece cu vederea pe
toate ca sa se impartaseasca de
laptele ei. Apoi nici tatal nu-l bate
pentru ca nu munceste sau pentru ca
nu pleaca la razboi cu dusmanii lui
fiindca este mic si nu poate, are
picioare dar nu poate sta pe ele, are
maini dar nu poate tine arma in ele.
Astfel ii arata indelunga rabdare pana
ce creste, iar cand a crescut putin si
vrea sa lupte cu altul si acela il
rastoarna jos, tatal lui nu se manie
stiind ca este copil, dar dupa ce
ajunge barbat si isi arata ravna lui
dusmanind pe vrajmasii tatalui sau,
acesta ii incredinteaza cele ale sale
 fiindca este fiul sau. Dar daca dupa
toate ostenelile pe care parintii le-au
depus pentru el, acesta inaintand in
varsta isi uraste parintii si nu vede
binefacerile lor ci se imprieteneste cu
dusmanii lor, ei isi retrag iubirea de la
el si prin aceasta il scot din casa lor si
nu-i mai dau mostenirea.
 Omul are nevoie de un mare
discernamant si de taiere a toata voia
trupeasca, sa fie treaz si cu luare
aminte in toate caile lui ca sa nu
rataceasca si sa cada in mainile
vrajmasilor pocaintei caci afirmarea
dreptatii proprii o sfasie pe aceasta.
Judecarea celor pacatosi o alunga,
dispretuirea celor lenesi ii impiedica
aparitia caci s-a scris in Pilde: ''Toate
cararile ei sunt stramte si cea lenesa
n-a mancat bucate. A facut barbatului
ei cate doua haine de vison si
purpura. Este ca o corabie ce face
negustorie, aduna bogatie de
departe.''
 Aducerea femeii la existenta din
coasta lui Adam este un chip al
faptului ca omul cel nou primeste
existenta din umanitatea Fiului lui
Dumnezeu. Caci din trupul Lui cel
fara de pacat ne nastem si noi din
nou. Precum fiecare soi se naste din
soiul propriu, asa se naste si omul
indumnezeit din umanitatea
indumnezeita a lui Hristos in care
umanitatea este cel mai unita cu
indumnezeirea fiind a aceleiasi
Persoane a Cuvintului lui Dumnezeu.
Nu poate fi omul faptura noua decat
din Fiul lui Dumnezeu facut om.
 Sa nu voiesti sa-ti ceara sfat sau
cuvant pentru timpul acesta, nici sa
te increzi in cel ce te intreaba.
(Placerea de a-ti cere sfat ascunde in
ea mandrie si vanitate; nu te increde
in cel ce-ti cere sfat caci poate o face
ca sa te linguseasca ori sa te incerce
sa vada ce stii sau ce raspuns i-ai
putea da, sau e pericol sa te lasi furat
de slava desarta.) Sa ai neincetat
 auzul atent si mintea treaza la cei ce
graiesc catre tine si roaga pe
Dumnezeu sa-ti dea sa cunosti pe
care dintre ei trebuie sa-l asculti.
Pune toata puterea ta in a nu grai
avand unele in gura ta si altele in
inima.
 Cel ce asculta in liniste trebuie sa
aiba frica de a se intalni cu
Dumnezeu pana la rasuflarea lui cea
din urma caci cat timp pacatul mai
indupleca inima lui, inca nu s-a ivit in
el frica de Dumnezeu si este inca
departe de mila Lui.
 Cel ce zice: ''Nu-mi pasa de cele
ce aud, vad si vorbesc'' se aseamana
orbului caruia ii este ascunsa lumina.
Intelegeti aceasta de la soare cand
un mic nor aparand in dreptul lui ii
acopera lumina si-i opreste caldura.
Dar acestea nu sunt vadite tuturor ci
numai celor ce au cunostinta. (Nu
poti fi indiferent la ceea ce vezi sau
graiesti; aceasta este una cu orbirea,
caci esti in intuneric iar acest lucru
nu poate veni decat din pacatul care
se aseaza ca un nor pe lumina
soarelui. Raul aflat in aceasta
nepasare nu este vadit decat celor
ce, depasind pacatul au ajuns la
cunostinta a ceea ce bun si a ceea ce
este rau.)
 Omul care isi vede totdeauna
pacatele sale, nu are limba sa
vorbeasca cu vreun om.
 Foloseste puterea ta ca sa scapi
de aceste trei patimi care omoara
sufletul: castigul, cinstirea si odihna.
 Cine nu se lupta sa se curete de
patimile egoismului nu se roaga lui
Dumnezeu sa-i faca parte de mila lui
socotind ca-si castiga el insusi cele
necesare.
 Vai mie ca mananc cele de care se
scarbeste Dumnezeul meu si de
aceea nu ma vindeca pe mine!
 Taie de la tine orice pofta si
 placere trupeasca pana la cea mai
neinsemnata. La fel si vointa de a
cunoaste vreun om fara a fi de
trebuinta, de-a te atinge de un alt
trup sau de-a manca putin sau foarte
putin cand nu este vremea, ca
pastrandu-te si asigurandu-te prin
cele mici, sa nu cazi in cele mari, sau
dispretuindu-le pe cele mici sa cazi
pe nesimtite.
 Ia aminte la tine cu amanuntime
ca precum te indepartezi in fapte de
viclenie, asa sa te infranezi si de la
pofta ochilor si a auzului, a gurii si a
pipaitului ca sa ai ochii totdeauna
privind atenti la tine si la lucrul tau de
mana si sa nu cauti la vreun om daca
nu vezi ca este vreo trebuinta
binecuvantata pentru aceasta. Iar la
vreo femeie sau la vreun barbat
frumos sa nu privesti in general fara
vreo trebuinta. Nu le ingadui urechilor
sa auda cuvinte nefolositoare, iar
gura sa taca si sa nu vorbeasca de nu
este neaparata nevoie. De cunosti
acestea, pune-ti toata puterea in a te
ingriji de ele ca sa te acopere Domnul
in ceasul ispitei.
 Patima il desparte pe om pentru
ca il inchide in egoismul lui. Patimile
sunt rani ale sufletului: despartirea
de Dumnezeu ce-o aduc sufletului
nu-l lasa pe acesta intr-o simpla
neutralitate, ci-l imbolnaveste prin
ranile ce i le pricinuiesc. Omul supus
patimilor nu raneste numai pe altii, ci
se raneste si pe sine; el este sub
starea normala - cea conforma firii,
se afla in diferite neputinte
dureroase. Pocainta este forta care-l
vindeca pentru ca ea este puterea lui
Dumnezeu si prin ea omul se ridica
deasupra patimilor si se imbraca in
haina virtutilor ceea ce arata iarasi ca
omul nu poate fi intr-o stare neutra,
ci este imbracat ori in patimi ori in
virtuti. Nici unele nici altele nu sunt
simple acoperaminte exterioare, ci
forme urate sau frumoase intiparite
 in el. Cei ce vor fi aflati la judecata
finala neintipariti de formele
stralucitoare ale virtutilor, ci de
cugetarile intinate ale patimilor vor fi
aruncati in intunericul egoismului,
potrivit intunecimii proprii lor caci
cine nu intelege realitatea comuniunii
iubitoare cu Dumnezeu si cu semenii
se afla intr-un intuneric interior care
se prelungeste in afara lui ca iad.
Ziua Judecatii de Apoi este numita
''ceasul nevoii'' pentru ca nimic nu-l
poate scapa pe om de osanda ce-i
vine atunci - a pierdut toata
libertatea.
 Cunoasterea mincinoasa nu este o
cunoastere reala si totusi da impresia
ca este cunoastere. Patimile cuceresc
prin impresia ca sustin viata omului
cand de fapt nu fac aceasta, ci o
slabesc, deci nu nimicesc existenta
total. Dumnezeu nu ii pierde total pe
ingerii si pe oamenii pe care i-a facut,
ci ii lasa intr-o existenta chinuita.
Cunostinta mincinoasa continua sa
dea impresia ca este o cunoastere a
realitatii, de fapt ea nu o scoate cu
totul din realitate, dar o stramba in
asa fel ca nu mai este realitatea
adevarata, ci o realitate strambata, o
realitate devenita intuneric dar chiar
intunericul acesta are un fel de
realitate, este cum se spune, mai jos,
o realitate minora, ciuntita, dar este
luata drept realitatea suprema
intreaga.
 Patimile ne leaga sufleteste cum
legau fasiile trupul mort al lui Lazar.
Ele au originea in demoni si nu sunt
prezente decat unde sunt prezenti ei.
Numai Hristos le-a asumat cu voia Lui
si erau tinute in el ca patimi
ireprosabile, de aceea au putut fi
desfiintate prin moartea Lui.
 Vai noua, ca facindu-Se Fiul
Omului, Cel ce este deofiinta cu Tatal,
''n-a avut unde sa-si plece capul'' in
noi desi s-a inomenit pentru noi iar
vulpile sau duhurile rele si viclene si-
 au facut in noi vizuini. (Era potrivit
firii date noua de Dumnezeu sa ne
facem biserici vesnice ale fiului lui
Dumnezeu Care S-a intrupat in acest
scop. Dar in loc de aceasta ne-am
facut vizuini si locasuri ale duhurilor
rele, robi si unelte ale ispitelor lor
urate. Dar ceea ce-i mai mult -
socotim ca aceasta este o insusire
proprie noua: socotim murdaria
curatie si intunericul lumina, insa in
aceasta se arata ca suntem facuti
pentru curatie si lumina.)
 Vai noua ca atatandu-ne demonii
cu amintiri si induri de desfranare ne
aflam bucurandu-ne de ele. Vai noua
ca parasind gandul la rugaciune si la
Dumnezeu cheltuim zilele noastre in
imprastieri si flecareli. Vai noua ca
avand trupul usor lunecos spre pacat
il atatam si noi prin saturare,
moleseala, induri necurate, primirea
prin ochi si urechi a desertaciunilor,
iar prin atingerea trupurilor ne facem
cai infierbantati de iepe si nu ne
gandim nici la cinstea noastra
cuvantatoare, nici la chinurile
vesnice.
 Pacatul ca fapta si stare opusa lui
Dumnezeu si nefireasca intretine de
obicei o dezbinare in om caci sufletul
nu se lasa cu totul linistit, supus
trupului care-si implineste placerile.
Unitatea omului o aduce numai
implinirea celor bune care multumesc
sufletul si pornesc de la el mai ales
cand se gandeste la Dumnezeu.
Aceasta arata ca omul este facut de
Dumnezeu pentru a sta in legatura cu
El; aceasta este starea lui fireasca.
 Pacatul recurge la tot felul de
subtilitati contradictorii; omul isi
apara pacatele acoperindu-le cu
pretentia ca nu le-a facut, dar
pacatuieste si prin aceasta caci
acoperindu-le le recunoaste, dar
totodata nu le recunoaste.
 Necredinta in Dumnezeu aduce
 omului toate amagirile facandu-l sa
prefere placerile trecatoare urmate
de descurajarea deplina. Inaltimea in
bine se arata in unitatea intre
componentele persoanei umane.
Coborarea in cele rele inseamna si o
dezbinare launtrica a omului caci
sufletul lui nu se invoieste deplin cu
placerile trupesti si cu cat sporeste
satisfacerea acestora cu atat creste o
anumita dezaprobare a sufletului caci
omul nu poate iesi cu totul din firea
lui creata pentru sporirea in bine.
 Pofta nu o poate taia cineva dar
poate sa nu se faca robul ei caci nu
putem dezradacina gandurile, dar
putem lupta impotriva patimilor.
Fiindca cel ce se indulceste de
gandurile sale si face voia sa, nu va
vedea slava lui Dumnezeu nici nu
biruieste orice patima, ci se
aseamana omului incins care umbla
toata ziua si nu inainteaza
duhovniceste prin osteneala sa.
(Gandurile mana la activitatile
exterioare, nu te lasa sa starui in
rugaciune ca unica gandire la
Dumnezeu. Vrei sa-ti arati voia de
asemenea prin fapte exterioare, pe
cand in rugaciune nu mai tii sa-ti
arati voia proprie.)
 Daca Dumnezeu ne vrea liberi,
caci vrea sa-L iubim, iar iubirea nu
este fara libertate, demonii ne robesc
prin patimi dandu-ne impresia ca
suntem liberi dar de fapt nu suntem
caci nu iesim de sub stapanirea lor ca
forme ale egoismului, contrare lui
Dumnezeu. Atat ele, cat si demonii
ne incanta cu parerea ca facem voia
noastra ca sa ne desparta de
Dumnezeu. Demonii vor prin aceasta
sa fim ca ei.
 Orice patima vine din
necunoasterea lui Dumnezeu Care
este mai presus decat noi insine si
care ne fereste de a ne socoti in stare
sa dobandim prin noi insine
mantuirea sau viata de veci, deci sa
 vedem realizand prin noi un sens al
existentei.
 Gandurile rele sau viclene nu-l
lasa pe om sa vada existenta asa
cum este avand izvor si culme a ei pe
Dumnezeu Care vrea sa fim buni, sa
recunoastem valoarea tuturor
oamenilor, sa credem in viata
viitoare. Gandurile din care lipseste
Dumnezeu ingusteaza existenta si o
inchide in timp si pe om in socotinta
ca nu are decat o scurta viata
pamanteasca. Il face orb fata de
existenta infinita, vesnica si plina de
sens.

versiune cu diacritice - aici

Patimi - ispite

 Cand calatoresti nu cauta nici la dreapta nici la stanga, ci repeta psalmii,

roaga-te lui Dumnezeu in tot locul unde te afli si nu te amesteca nicidecum
cu incredere cu locuitorii lui. In locul sau in casa in care te opresti nu fii cu
indrazneala, ci fii cu sfiala in toate. La ceea ce ti se pune pe masa intinde-ti
mana cand esti indemnat sa mananci. Cand mananci sa nu-ti ridici fata spre
aproapele nici sa graiesti cuvant desert; sa nu-ti intinzi mana spre ceva spre
a lua fara sa spui: ''Binecuvinteaza!'' Band apa sa nu lasi gatlejul sa galgaie
asemenea oamenilor din lume; sezand impreuna cu fratii, de-ti va veni
cumva flegma sa nu scuipi cumva inaintea lor, ci ridica-te si o arunca
departe. Sa nu-ti intinzi trupul in vazul oamenilor. De te incearca vreun gand
necuvios sa nu-ti deschizi gura si va pleca degrab acesta de la tine. Sa nu-ti
deschizi gura la ras caci aceasta inseamna lipsa de sfiala.
 Sa nu poftesti cu gandul sau cu privirea: fie haina, brau sau culion si sa
nu-ti implinesti capriciul tau facandu-ti ceva asemanator. De-ti procuri o
carte sa nu o infrumusetezi cu vreo podoaba caci aceasta este patima.
 De gresesti in ceva nu minti din rusine, ci fa metanie zicand: ''Iarta-ma!''
si greseala trece. De-ti spune cineva cuvant aspru, sa nu-ti inalti inima caci
mania lui Dumnezeu nu intarzie. De esti mustrat de cineva pentru vreun
lucru nu te aprinde, ci pune metanie zicand: ''Iarta-ma, ca nu voi mai face.''
 fie ca stii ca ai facut acel lucru, fie ca nu esti vinovat, caci toate acestea
sunt adevarata propasire pentru cel tanar.
 De afli cuvinte din afara, nu le spune pe acestea cuiva caci de le vei pazi
in tine, nu va gresi limba ta. De voiesti sa implinesti un lucru iar cel ce
locuieste impreuna cu tine nu voieste aceasta, renunta la voia ta ca sa nu se
nasca certuri si sa se mahneasca. Cand voiesti sa locuiesti cu un frate in
chip trecator nu-i porunci in vreun lucru oarecare si sa nu voiesti a fi capul
lui. De locuiesti cu fratii sa nu te compari cu ei , iar de-ti vor porunci tie
vreun lucru pe care nu-l voiesti, lupta cu voia ta pana ce il vei face ca sa nu-i
superi si sa-i pierzi prin descurajare si ca sa ai locuirea pasnica cu ei. De
locuiesti cu un frate si-i spui ca voiesti ceva, adauga: ''dar voi face cum
voiesti'' si daca spunandu-i ce voiai sa faci ii ceri o hotarare, fa ceea ce
gaseste el de bine, cu frica lui Dumnezeu. De locuiti impreuna si lucru ce ti-l
cere este trecator, fa-l. De sunteti mai multi faceti-l impreuna si nu cruta
trupul tau tinand seama de constiinta tuturor.
 Sa nu lauzi cele ce nu le-ai cunoscut, iar de cele cunoscute sa nu
vorbesti ca si cand le-ai vazut. Sa nu osandesti pe cineva pentru chipul lui.
De dai apa sau ceva de trebuinta sa nu te arati nepasator, ci gandeste-te la
Dumnezeu ca a avut grija de tine.
 Cel mai tanar sa se lase lipsit de toata frumusetea trupeasca caci aceasta
este spre folosul lui (pentru a nu ispiti si mai mult adaugand la frumusetea
specifica tineretii, eleganta hainelor, pentru a nu se umple el insusi de
ingamfare, parere de sine si de curvie). Cel tanar sa nu se poarte niciodata
haina frumoasa pana ce nu va ajunge in varsta caci aceasta-i spre
vindecare.
 Sa se foloseasca de vin pana la trei pahare, insa doar in caz de mare
trebuinta; sa nu-si descopere dintii cand rade, iar fata sa caute in jos cu
rusine. In vremea somnului incinge-ti trupul si fii cu grija ca sa nu-ti duci
mainile inauntru caci trupul are multe patimi hranite din nestiinta.
 De trebuie sa pornesti la drum poarta sandale si umbland, mainile sa-ti
stea apropiate de brau si sa nu te afli deloc inaintea altora. De mergi la
drum cu niscaiva frati si se va afla printre ei vreunul pe care-l iubesti pentru
Dumnezeu, sa nu indraznesti sa i-o arati in vazul celorlalti ca nu cumva sa
fie printre ei vreunul slab si sa-i vatami constiinta facandu-l invidios.
Mergand la unii frati sa nu te astepti sa se bucure de tine foarte, ci de e vor
primi, sa multumesti lui Dumnezeu.
 Aflandu-se unul mai mare si vorbind cu cineva sa nu fii nepasator si sa
sezi, ci stai pana ce ti se va arata ce sa faci. De vei pleca in oras, ochii tai sa
caute numai in jos ca sa nu-ti starnesti patimile cand vei fi in chilia ta. Sa nu
dormi la drum in casa cuiva unde se teme inima ta sa nu pacatuiasca.
 De voiesti sa mananci intr-un loc si afli ca o femeie trebuie sa manance si
ea acolo sa nu sezi deloc caci mai de folos iti este sa se supere gazda decat
sa curveasca inima ta in ascuns. Pleaca de poti pana inca n-ai luat seama la
haina ei. Mergand pe drum, de-ti va spune o femeie: ''Pace tie!'', raspunde-i
in inima ta cautand cu ochii in jos.
 De te va sili un frate sa graiesti impotriva fratelui tau, sa nu te lasi
convins de el pacatuind astfel inaintea lui Dumnezeu, ci spune-i cu
 smerenie: ''Iarta-ma frate caci sunt ticalos iar acestea pe care mi le spui le
fac si eu, deci nu pot sa-i zic acestea altuia.'' De auzi ca a spus cineva
impotriva ta un cuvant si te intalnesti cu acela in vreun loc oarecare sau se
apropie de tine, arata-i o fata vesela si binevoitoare dupa puterea ta; nu-i
spune cele auzite intreband: ''De ce ai spus asta?'' caci s-a scris in Pilde:
''Cel ce tine minte raul savarseste faradelege.'' (Pilde 24,24)
 De vor locui cu tine niste frati ingrijeste-te ca ei sa auda de la tine lucruri
serioase caci vei da seama pentru ei inaintea lui Dumnezeu. De-ti iei o chilie
sa nu-ti iei multi frati cu tine ca-ti ajunge unul pentru slabiciune si nu profita
de calitatea de gazda.
 De pleci la drum si voiesti sa mergi la un frate si nu va voi acesta sa te
primeasca si-l vei vedea apoi la drum, sau va veni la tine uitand de purtarea
lui, fa cu el un bine prisositor.
 De te odihnesti in chilia ta si-ti aduci aminte de cineva care ti-a facut un
rau, scoala-te si roaga-te lui Dumnezeu din toata inima ca sa-l ierte si
gandul rasplatirii raului facut de el alunga-l de la tine.
 De esti ispitit noaptea prin inchipuire de impreunare, pazeste-ti inima sa
nu cugete ziua la trupurile din inchipuire ca sa nu te intinezi din aceasta
placere si sa-ti pricinuiesti o grea cadere, ci arunca-te inaintea lui Dumnezeu
cu toata inima ta si te va ajuta caci este indurator cu slabiciunea oamenilor.
 De faci nevointa sa nu se increada inima ta in aceasta ca ea te pazeste,
ci spune cugetului tau ca pentru neputinta trupului ''Dumnezeu ia seama la
slabiciunea mea.'' De te ocaraste cineva nu-i raspunde ci ramai tacut si daca
cercetandu-te vei afla in tine cele ce le-ai auzit de la el, caieste-te ca unul
ce-ai pacatuit iar bunatatea lui Dumnezeu te va primi iarasi.
 De te cuprinde in timp ce te linistesti in chilie vreo slabiciune sa nu te
descurajezi, ci multumeste-i lui Dumnezeu. De vezi sufletul tau tulburat,
spune-i: ''Nu-ti mai aduce nici un folos aceasta decat gheena in care vei
pleca'' si te vei linisti in tine. Linistindu-te in chilia ta, primeste sa mananci
dand ceea ce este de trebuinta trupului tau, ca sa te sustina in implinirea
slujirii tale ca sa nu voiesti sa o parasesti, dar nu manca nimic cu placere
sau pofta in gust fie ca este mancare buna sau rea. De se iveste trebuinta
unei vizite fie la un frate, fie la o obste si se gateste ceva cu totul dulce, nu
lasa trupul sa se sature, ci sa voiesti sa revii repede la chilie ca sa nu ti se
faca trupul tradator.
 De te indeamna demonii la o nevointa peste puterile tale, sa nu-i asculti
caci ei il infierbanta pe om spre tot lucrul pe care nu-l poate pana cade in
mainile lor.
 Mananca o data pe zi si da trupului numai ceea ce este de trebuinta
sculandu-te inca mai voind sa mananci, iar veghea ta fa-o cu masura
nelipsind trupul de ceea ce-i este de trebuinta.
 Fa slujbele tale cu masura si cunostinta ca nu cumva din multa
priveghere sa ti se intunece sufletul de prea multa incordare. Iti ajunge o
jumatate de noapte pentru priveghere lasand-o pe cealalta pentru odihna
trupului. Foloseste doua ore inainte de a te culca rugandu-te si cantand,
apoi odihneste-te. Cand Domnul te scoala, fa-ti slujirea cu ravna iar de vezi
ca trupul iti este povarnit spre somn spune-i: ''Voiesti acum putina odihna
 pentru ca apoi sa fii aruncat in intunericul cel mai din afara?'' si daca te
silesti putin, degrab iti vine si puterea.
 Sa nu ai prietenie cu oamenii de care constiinta ta stie ca sunt familiari si
altora, ca sa nu le provoci acelora sminteala cu stiinta.
 De te afli intr-o vietuire grea a trupului pentru Dumnezeu si oamenii
voiesc sa-ti urmeze pilda cinstindu-te pentru aceasta, paraseste-o si treci la
alta, ca osteneala ta sa nu se schimbe in lenevie, iar de simti ispita slavei
desarte nu da atentie oamenilor stiind ca ceea ce faci este un indemn de la
Dumnezeu.
 Daca te lepezi de lume sa nu-ti lasi tie nimic si de te crezi pe tine voind
sa ai ceva, oboseste-ti si mai mult trupul cu rucodelia ca sa te linistesti in
chilia ta mancandu-ti cu umilinta painea.
 De pleci in cetate, vinde lucrul tau de mana netarguindu-te pentru pretul
lui ca cei din lume, ci da-l cuiva pe orice ca sa nu pierzi puterea castigata in
chilia ta. De vinzi ceva de care ai trebuinta nu te targui spunand: ''De nu-mi
dai atat nu ti-l dau'', iar de voiesti aceasta, sileste-te putin si de nu primesti
pretul lui, accepta fara multa vorba. De te tulbura gandurile oriunde te afli,
spune-i: ''Ma aflu ca toti sfintii care au fost incercati de Dumnezeu in starea
de saracie pana ce a vazut ca hotararea lor este credincioasa si atunci i-a
dus la largime.
 De-ti imbie un frate un lucru si ai trebuinta de el, nu te atinge de el fara
sa ti-l ofere acela sau sa-i spui lui. Daca un frate iti spune tie cand pleci de
acasa: ''Cumpara-mi un lucru'', de poti aceasta, fa-o, iar de esti cu altii, sa
nu faci aceasta fara parerea lor caci astfel ii superi pe cei ce locuiesc
impreuna cu tine.
 De apare nevoia sa mergi in localitatea ta pentru vreun lucru pazeste-te
de rudeniile dupa trup, sa nu petreci cu ei, nici sa-ti insusesti spusele lor.
 De primesti spre o trebuinta a ta ceva de la un frate, sa nu uiti ci
ingrijeste-te sa i-l intorci degraba, iar daca lucrul este o unealta, intoarce-i-o
indata dupa ce ti-ai savarsit lucrul tau. De se va strica la tine, repar-o si nu
neglija aceasta. De-i dai ceva unui frate mai sarac si vezi ca nu poate sa ti-l
intoarca, nu-l necaji sau stramtora in vreun fel si de-i dai vreo haina, lasa-i-o
lui.
 Pazeste-te sa nu te impartasesti de Jertfa avand vreun gand rau fata de
fratele tau caci altfel te amagesti pe tine.
 Pazeste-te de convorbirile cu ereticii voind sa sustii credinta cea dreapta
ca nu cumva veninul cuvintelor rele ale lor sa te otraveasca. De afli vreo
carte cunoscuta ca eretica sa nu voiesti sa o citesti ca nu cumva sa se
umple inima ta de veninul mortii, ci ramai in ceea ce ai fost luminat
neadaugand si nescotand nimic din aceea. Pazeste-te de constiinta
mincinoasa care se impotriveste invataturii sanatoase cum a spus Apostolul
(I Tim. 1,10).
 Daca esti tanar si inca n-ai ajuns sa-ti robesti trupul si auzi de virtutile
inalte ale parintilor, nu te grabi la ele voind sa le traiesti in odihna, caci nu-ti
vin daca nu le practici lucrarea lor, dar de le practici, iti vin de la ele insusi.
 De iesiti impreuna pentru un lucru trecator, fiecare din voi sa ia aminte la
sine si nu la fratele sau si sa nu caute sa-l dascaleasca pe acela. De faceti
un lucru trecator la chilie, orice, lasati-l pe cel ce lucreaza cu voi sa lucreze
cum voieste, iar de zice: ''Faceti iubire de ma invatati, caci nu ma pricep!'' si
de este unul care stie, sa nu-i spuna din invidie: ''Nu stiu''.
 De coace fratele tau paine sau altceva si nu este bine, nu cumva sa sa-i
zici: ''L-ai copt rau!'', caci aceasta-i moartea sufletului tau, ci gandeste-te ca
daca ai fi auzit tu aceasta de la altul te-ai fi suparat. Gandind in felul acesta
te vei linisti.
 De cantati impreuna si unul va gresi un cuvant, nu-i spuneti repede
aceasta caci il veti tulbura. De a trecut cuvantul, sa fie trecut, iar de spune:
''Faceti iubire si spuneti-mi'', spuneti-i.
 De mancati la ceva la trapeza si este vreunul intre voi care nu vrea acea
mancare, sa nu spuna ca nu poate manca aceea, ci sa se sileasca pentru
Dumnezeu pana la moarte si Dumnezeu il va linisti pe el.
 De faceti un lucru impreuna si unul dintre voi il strica din slabiciune, sa
nu-l certati, ci mai degraba bucurati-va cu el.
 De va aduc niscai frati ceva vesti sa nu-i intrebati ceva care sa-i vatame
si de va va lasa acea veste la chilie si unul dintre cei veniti neputandu-se
infrana, spune unuia dintre voi ceva vatamator, sa nu spuna cel ce a auzit
acestea vreunuia dintre frati, ci sa taca pana ce va trece ceea ce au lasat
aceia de la ei ca sa nu se umple inima lor de veninul mortii.
 De pleci la niscai straini pentru vreo trebuinta sa nu intrebi pe vreunul de
ceva ce nu te intereseaza ca sa poti reveni nevatamat la chilia ta. Iar de auzi
ceva din cele ce nu le voiesti, revenind la tine sa nu le spui fratilor tai. De va
aflati la straini sa nu indrazniti sa rostiti vreo judecata despre nici un lucru in
locul unde ati intrat, ca sa se foloseasca si altii de pilda voastra, mai ales de
tacerea voastra ascunsa si aratata.
 Toate patimile se afla in cel slab cu inima si in lenea lui fiindca nu vede
pacatele lui, iar ajutorul lui Dumnezeu, nadejdea, blandetea, constiinta si
parasirea voii proprii, silirea in toate cele bune sunt cuprinse in smerita
cugetate.
 Mandria, sfada, gandul de a te socoti mai presus de fratii tai, dispretuirea
constiintei, necugetarea la tine cand fratele tau te supara si intrebarea: ''Ce
am eu din toate cele auzite ce mi se aduc?'' tin inima invartosata.
 De lucrezi cu un frate slab, nu-l judeca in ascuns voind sa faci ceva mai
presus de el. Daca fratele lucreaza la un lucru si il strica, nu-i spune nimic de
nu-ti va zice: ''Fa iubire frate si ma invata.'' De stii insa sa-l inveti dar taci,
moarte-ti este tie aceasta.
 De faceti lucrul vostru precum trebuie dupa puterea voastra sa nu spui ce
ai facut tu sau fratele tau caci aceasta arata lipsa de intelepciune.
 De nu poti spune fratelui tau un cuvant de bucurie pentru ca socotesti ca
a facut ceva rau, cugeta ca fratele iti este stapan fiindu-ti frica sa gresesti in
fata lui de frica pedepsei ce-o vei primi.
 De voiesti sa te infranezi mai mult ia-ti o chilie aparte si nu-l necaji pe
fratele tau care poate este mai slab.
 Daca un frate strain vine la voi si ati auzit dinainte despre el ca este
iubitor de vreo pricina rea, nu cercetati aceasta prin cuvinte pana nu se va
arata voua scaderea lui. Paziti-va sa nu faceti ceva ce stiti ca de va intelege
fratele se va necaji.
 De voiesti sa iei ceva si ai nevoie de acel lucru, sa nu murmuri impotriva
fratelui tau spunand: ''De ce n-a inteles de la sine sa-mi dea lucrul?'', ci
spune cu simplitate: ''Fa iubire si da-mi acest lucru de care am trebuinta''
caci aceasta este sfanta curatie in inima ta. Fiindca de nu spui, ci susotesti
judecandu-l vadit este ca te afli in robia patimii.
 De se iveste intre voi intrebare despre un cuvant al Scripturii, cel ce
cunoaste cuvantul si-i stie intelesul dupa puterea lui, sa lase voia lui in urma
fratelui si sa-l odihneasca pe acesta in bucurie caci cuvantul care i se cere
este sa se smereasca in fata fratelui sau. (Daca cunosti intelesul unui
cuvant din Scriptura de care se vorbeste dar il cunoaste si altul, lasa-l pe el
sa-l spuna caci cuvantul cel mai bun pe care-l poate spune in aceasta ocazie
este smerenia. Din smerenie se arata cel mai clar ca ai inteles mesajul
Scripturii.)
 Cel ce cugeta la judecata dinaintea scaunului dumnezeiesc in fata caruia
va avea sa se infatiseze, sa faca tot ce se poate ca sa nu greseasca cu gura
lui caci altfel nu va afla nici o mangaiere in acel ceas infricosator.
 Exista o ''intelepciune draceasca'' - ea este aceea care cauta toate
argumentele ca sa demonstreze inexistenta lui Dumnezeu sau sa-si justifice
mandria si patimile egoiste, dar aceasta ''intelepciune'' care se numeste
mai precis falsa cunoastere sau gnoza panteista mai degraba intuneca
pe cel ce o adopta lipsindu-l pe unul ca acesta si pe toate de sens.
 De voiti sa iesiti la un mic lucru trecator, sa nu dispretuiasca unul pe
celalalt si sa iasa singur lasandu-l pe fratele sau ca sa-i sufere constiinta, ci
sa-i spuna cu iubire: ''Vrei sa mergem impreuna?'' si de va vedea pe fratele
sau obosit in acel ceas sau cu trupul slabit, sa nu staruie zicand : ''Trebuie sa
mergem acum'', ci sa lase pana altadata si sa plece la chilia sa cu iubire
compatimitoare. Paziti-va sa nu va impotriviti fratelui in ceva ca sa nu-l
necajiti.
 Daca locuieste cineva cu parintele sau cu fratele sau, sa nu-i fie
constiinta preocupata de cineva din cei dinafara, ci toate de cel cu care
locuiesti caci aceasta este pacea si supunerea. De locuiesti cu unul mai
mare ca tine sa nu voiesti sa faci o binefacere unui sarac, daca nu-l intrebi
mai intai pe acela; deci sa n-o faci pe ascuns.
 De intrebi pentru gandurile tale, nu intreba dupa ce-ai facut ceea ce ti se
pare ca a fost conform cu ele, ci intreaba-te despre ceea ce te razboieste
acum, fie ca e vorba de o stramtorare, fie de vreun lucru de mana.
 De voiesti sa schimbi lucrul de mana sau sa locuiesti cu un alt frate, sau
ca sa iesi de la vreunii intreaba cu libertate inainte de a fi facut aceea (Nu
intreba dupa ce ai facut un lucru, despre gandul care te-a indemnat sa faci
acel lucru, ci intreaba-te despre acel gand inainte de a face lucrul respectiv,
 aceasta ca sa nu suferi de parerea de rau ca ai facut un lucru inainte de a fi
cugetat mai serios, daca e bine sa-l faci sau nu).
 Sa nu te intrebi inainte de a fi facut, fie despre slabiciunea sufletului, fie
despre patimile care te duc la acestea dar sa nu te intrebi ca si cand nu le-ai
facut inca. Deci intreaba-te despre rana, zicand: ''Iata, am fost ranit.''
aceasta, ca sa te vindeci de ceea ce te mana spre rana. (Sa nu te intrebi
despre gandul de-a face un lucru, de e bun sau rau inainte de-a fi facut acel
lucru, dar cugetandu-te in situatia celui ce le-a facut ca sa simti toata
bucuria sau respectul ce-ti va veni dupa implinirea lui). Iar de vorbesti
despre gandurile tale, nu fi fatarnic si nu spune unul fata de altul, sau ca si
cand ai de facut altceva, ci spune adevarul si pregateste-te ca sa faci ceea
ce ti se spune, fiindca altfel razi de tine insuti si de batrani.
 De intrebi pe batrani despre vreun razboi sa nu asculti de cele ce-ti
vorbesc inauntru mai mult decat pe batrani, ci roaga-te mai intai lui
Dumnezeu zicand: ''Fa mila cu mine si ceea ce voiesti, da parintilor mei sa-
mi spuna''. Si astfel ceea ce-ti vor spune parintii, fa cu credinta si te va
odihni Dumnezeu. (Rugaciunea oricui e primita de Dumnezeu, deci desi esti
mai mic duhovniceste, roaga-te sa-ti spuna cei mai mari ceea ce este bun.
In felul acesta primesti ceea ce ti se spune cu credinta ca vine de la
Dumnezeu. Prin aceasta nu-l umilesti pe cel mai mare caci admiti ca lui ii
spune Dumnezeu ceea ce nu esti sigur ca trebuie sa faci.)
 Te va odihni Dumnezeu de locuiesti cu fratii si nu esti multumit pentru
niscai motive, de pilda: pentru lucrul de mana, sau pentru legatura ce ti-o
impui sau pentru odihna pe care nu o doresti; pentru neputinta de a rabda,
pentru lenevie, sau pentru ca voiesti sa te daruiesti mai mult patimirii
folositoare, pentru ca vrei sa te linistesti, sau pentru ca nu poti purta jugul
prezentei lor, sau pentru ca nu poti face voia ta, pentru ca nu-ti implinesti
trebuinta ta, sau pentru ca esti slab si nu poti purta osteneala comuna, sau
pentru orice motiv ce-ti indeamna inima sa iesi cu intristare pentru ei, sau
sa fugi pe ascuns, din necaz sau in vreme ce se iveste intre voi vreo lipsa de
pretuire si nu-ti aduce aminte de fratietate, pune piedica ce ti-o pune vreo
rautate. Te va scapa de aceste induri facandu-te sa cauti mai degraba
pacea, ca sa fie odihnita inima ta oriunde vei pleca. Deci arunca dispretul
asupra ta nevorbind impotriva fratilor cu care te-ai ostenit si sa nu asculti de
vrajmasii ce te indeamna sa preschimbi binefacerile lor in fapte rele.
 Ocoleste osandirea si nu voi osanda fratelui tau sa acopere osanda ta si
sa nu cazi sub vrajmasii unde vei avea sa locuiesti.
 De pleci sa locuiesti intr-un loc, sa nu voiesti sa-ti ridici degraba chilie
pana ce nu afli felul de vietuire al locului ca nu cumva sa ai acolo vreo
pricina de sminteala, fie pentru grija ce ti-o da, fie pentru ca vei vedea pe
vreunii care nu-ti plac, fie pentru slava, fie pentru odihna, fie pentru
sminteala prietenilor. Caci de esti intelept, vei cunoaste in putine zile tot ce-
ti va fi spre moartea sau spre viata ta.
 De predai chilia fratelui tau, ca sa nu ramana in putine zile, sa nu ai pe
fratele tau ca sa ramana sub stapanirea ta.
 De ti se da o chilie ca sa ramai in ea cateva zile sa nu strici ceva, nici sa
zidesti de nu intrebi inainte pe cel ce ti-a predat-o fie spre odihna, sau nu,
fiindca aceasta este impotriva constiintei.
 De locuiesti cu cineva, sau langa el si primesti porunca de la el, pazeste-
o pentru Dumnezeu si nu dispretui porunca, nici in ascuns, nici la aratare,
calcand-o.
 De te linistesti in chilia ta si te-ai legat pe tine pentru ora mancarii, fie ca
nu mananci ceva fiert, fie orice altceva si iesi intre straini, pazeste-te sa nu
spui cuiva sezand la masa, zicand: ''Iarta-ma, nu mananc aceasta!'' altfel
toata osteneala a ajuns desarta in mainile vrajmasilor, caci Stapanul si
Mantuitorul a spus: ''Fa in ascuns, ca Tatal tau sa-ti rasplateasca la aratare.''
Cel ce iubeste ostenelile lui, le va pazi ca sa nu se piarda.
 De locuiti impreuna, de te va chema fratele tau la orice lucru de mana,
fie inauntru, fie in afara, sa nu spui: ''Mai ai rabdare ca sa-l mai ocolesc
putin'', ci asculta-l repede.
 De faceti un lucru impreuna, orice scadere vezi la altii, sa nu o lasi sa se
afle in gura ta pentru a o spune fratilor caci este moarte pentru sufletul tau;
deci fa aceasta daca esti intelept.
 De locuiesc cu tine niscai frati si se ostenesc cu tine o zi, odihneste-i
inainte de ora mancarii.
 Nu lua aminte la tine, ci mai vartos la judecata lui Dumnezeu si sa-L ai pe
Dumnezeu inaintea ochilor in tot lucru pe care-l faci.
 De pleci sa locuiesti in vreun loc si vezi acolo vreo mestesugire care fie
ca aduce paguba lucrurilor, fie vreo vatamare, sau se fac lucruri
necalugaresti, sa nu-ti deschizi nicidecum gura pentru a critica; iar de nu te
poti linisti, pleaca in alt loc numai de criticat sa nu critici caci aceasta este
moarte.
 De esti slab si patimas pazeste-te sa nu lasi pe cineva sa-ti spuna
patimile gandurile lui, caci acest lucru este pierzator pentru sufletul tau.
 De se iveste intre voi cuvant pricinuitor de ras paziti-va sa nu lasati glasul
sa vi se faca auzit caci este semn al necunostintei, al netemerii de
Dumnezeu si-al lipsei de paza in voi.
 Deoarece mania a intrat in toata lumea in zilele noastre nimic din ce
auziti sa nu va tulbure, ci ziceti in inima voastra: ''Ce sunt acestea fata de
locul in care vom intra pentru pacatele noastre?''
 Faceti iubire pentru Dumnezeu ca sa stiti sa va paziti pentru ca nu putin
lucru este credinciosului sa aiba macar un lucru cat de mic.
 Iubirea cuiva sa cerceteze Scriptura din curiozitate naste dusmanie si
cearta iar plansul pentru pacate aduce pace, caci nebunie este pentru
monahul care sade in chilia lui sa-si paraseasca aducerea aminte de pacate
si sa cerceteze Scripturile din curiozitate! Cel ce-si ocupa mintea cu intrebari
prostesti: cum a spus Scriptura - asa si asa, inainte de-a se fi dobandit pe
sine vadeste o inima curioasa, usuratica si foarte robita, insa cel ce
vegheaza cu toata puterea sa nu fie robit iubeste sa se arunce pe sine
pururea inaintea lui Dumnezeu. (Se cere sa nu cercetam Scriptura uitand de
Dumnezeu, ci avand in primul rand in constiinta pe Dumnezeu. Abia atunci
am castigat stapanirea asupra noastra scapand de robia pacatului. Cine
cerceteaza Scriptura uitand de Dumnezeu este stapanit de mandria de-a
 cunoaste din Scriptura mai mult decat altii nu pentru a-l cunoaste pe
Dumnezeu din trairea Cuvintului Sau.)
 Cel ce cauta vreo asemanare a lui Dumnezeu huleste pe Dumnezeu, iar
cel ce cauta sa-l cinsteasca iubeste curatia in frica lui Dumnezeu.
 Cel ce respecta si pazeste cuvintele lui Dumnezeu l-a cunoscut pe
Dumnezeu si le implineste ca unul ce se foloseste. (Trairea lui Dumnezeu ne
da puterea sa implinim cuvintele lui Dumnezeu din scriptura. Cel ce-L cauta
pe Dumnezeu arata ca-L iubeste, iar iubirea lui Dumnezeu il tine curat de
pacate pe cel ce o are.)
 Sa nu cauti cele inalte, ci roaga-te Lui pentru ajutor ca sa te curete de
pacat caci cele ale lui Dumnezeu vin de la sine daca locul s-a facut curat.
 Cel ce se sprjina pe sine, pe cunostinta sa si tine la voia sa castiga
dusmania si nu poate scapa de duhul intristarii.
 Cel ce implineste cu fapta cuvintele Scripturii dupa parerea sa sprijinindu-
se pe intelegerea lui, nu cunoaste slava lui Dumnezeu, iar cel ce zice: ''Nu
stiu, sunt om'', da slava lui Dumnezeu. (Cel constient de nestiinta lui privitor
la lucrurile spirituale, acela primeste in sine bogatia cunoasterii de
Dumnezeu caci tocmai sentimentul de a nu sti este produs de bogatia
coplesitoare a lui Dumnezeu. Aceasta traire intru smerenie a bogatiei lui
Dumnezeu este ea insasi o cunostinta a lui Dumnezeu potrivita cu puterea
lui de creatura infinit mai prejos de Dumnezeu.)
 Sa nu voiesti sa-ti dezvalui gandurile in fata tuturor, ci numai in fata
parintilor, ca sa nu-ti atragi intristare in inima ta.
 Pazeste cu mare atentie gura ta, ca aproapele tau sa fie cinstit langa tine.
Invata limba ta in cuvintele lui Dumnezeu intru cunostinta si minciuna va
fugi de la tine.
 Iubirea slavei de la oameni naste minciuna. (Iubitorul de slava pe langa
faptul ca prin minciuna isi atrage lauda, ii face si pe cei ce-l lauda sa minta
atribuindu-i laude nemeritate.)
 De vorbeste cineva de rau pe fratele sau coborandu-l si descoperindu-i
pacatul, sa nu voiesti sa inclini spre aceasta ca sa nu te ia in stapanire cele
ce nu le voiesti.
 Simplitatea si vointa de a nu te masura pe tine insuti curateste inima de
toate relele.
 Cel ce graieste ceva si are in inima lui prin viclenie altceva isi face toata
slujirea catre Dumnezeu desarta. Sa nu te lipesti de unul ca acesta ca sa nu
te spurci de otrava lui intinata. Umbla deci cu cei lipsiti de rautate ca sa te
faci partas de curatia lor.
 Curateste-ti inima fata de toti ca sa se salasluiasca pacea lui Dumnezeu
in tine caci precum de va fi muscat cineva de un scorpion, veninul acestuia
va patrunde tot trupul lui, asa este rautatea din inima fata de aproapele.
 Prin patru lucruri sporeste curvia in trup: prin dormitarea la tanar, prin
saturare de mancare, prin purtarea usuratica, neserioasa si prin impodobire.
 Prin patru lucruri se face sufletul pustiu: ''Prin umblarea din loc in loc,
prin iubirea imprastierii (umblarea din loc in loc, imprastierea inseamna
 neaprofundarea in ceea ce se afla in orice; inseamna a ramane mereu a
ramane la suprafata lucrurilor), prin iubirea materiei si prin superficialitate.
 Prin patru lucruri sporeste mania: prin darea si luarea usoara, prin
impunerea voii tale, prin vointa de-a invata pe altii si prin a se socoti pe sine
intelept.
 A nu vedea cineva valoarea altuia inseamna a-si ingusta vederea, a se
intuneca, a nu primi ceea ce este in el lumina. Egoismul este starea care
intuneca pe om reducandu-l la el insusi in chip mincinos - este
necomunicare.
 Uitarea il razboieste pe om pana la ultima suflare cerandu-i lupta grea
pana la agonie; ea este mai tare decat toate gandurile si naste toate relele
surpand in fiecare clipa cele zidite cu truda de catre om (remarcabila
caracterizare a uitarii, ea nu ne lasa sa continuam binele pe care l-am
inceput facandu-ne sa cadem din el, nu ne lasa sa crestem spiritual, este tot
ce e mai contrar vointei noastre de bine - ne invadeaza fara sa vrem.
Acesteia ii trebuie opusa trezvia care cere o vointa si o constiinta mereu
vigilenta).
 Impreuna cu Mantuitorul au fost atarnati pe cruce doi talhari; cel din
dreapta L-a slavit si L-a rugat: ''Pomeneste-ma Doamne cand vei veni intru
Imparatia Ta'', iar cel de-a stanga L-a hulit. Aceasta inseamna ca inainte ca
mintea sa se trezeasca din nepasare este cu vrajmasul, dar cand Domnul o
va trezi din nepasarea ei dandu-i sa vada si sa distinga toate, va putea sa se
urce pe cruce. Dar vrajmasia hulitoare ramane la cuvinte grele si mintea
slabita de mandrie refuza osteneala si se intoarce iar la nepasare. (Mintea
trezita din nepasarea ei se poate urca pe crucea mantuitoare, altfel oricum
tot va patimi chinuri, dar chinurile unei cruci care n-o va duce la viata
vesnica caci nu va vedea in ea acceptarea jertfei de sine aduse lui
Dumnezeu pentru nepasarea anterioara, ci se va incapatana sa-l ignore pe
Dumnezeu si sa nu ceara mila Lui.) Acestia sunt cei doi talhari pe care
Domnul Iisus Hristos i-a desfacut de prietenia intreolalta, unul prin hula
despartiu-se de nadejde, iar celalalt a staruit rugindu-L pana ce L-a auzit
zicand: ''Astazi vei fi cu Mine in rai''. Acesta este cel ce-a ajuns dupa ce-a
practicat talharia sa manance in rai din pomul vietii.
 Cel ce voieste sa vina la odihna Domnului si sa nu fie biruit de vrajmasi
se desparte de oameni in orice privinta spre a nu critica pe vreunul, a lauda,
a indrepta, a ferici pe cineva, a supara in vreo privinta pe aproapele, a
observa scaderile lui, a nu lasa vreun ac de dusmanie in inima lui si a
supune voia sa neinteleptului. De vei face asa, te vei cunoaste pe tine si vei
intelege ceea ce te vatama. Insa cel convins de dreptatea lui si tine mortis la
parerile si la voia lui nu poate scapa de dusmanie, nici nu se poate odihni si
nici nu vede ceva din cele ce-i lipsesc.
 Sa nu inveti pe cineva de nu ti-o cere, iar de ti-o cere, spune-i adevarul
dupa Dumnezeu chiar cu pretul de a suferi moartea pentru aceasta caci asa
se arata omul liber pentru Dumnezeu.
 Spunea avva Isaia despre dorinta de a-l invata pe aproapele: ''De unde
stiu eu ca am primit porunca de la Dumnezeu sa spun altuia - Fa aceasta
sau aceea? Cat eu ma aflu in pocainta pentru pacatele mele?'' De-ti cere
totusi cineva invatatura spune-i adevarul chiar de-ar fi sa suferi si moartea
 pentru aceasta. De se va intoarce iarasi la tine, intrebandu-te acelasi lucru
deoarece nu pune toata ravna pentru a invata serios, taie-l de la tine, caci
unul ca acesta omoara sufletul tau. Caci este mare lucru pentru om sa-si
lase voia si indreptatirea sa, pe care o socoteste dupa Dumnezeu, si sa
pazeasca cuvantul celui ce-l invata dupa voia lui Dumnezeu.
 De-ti spune cineva cuvinte nefolositoare sa nu le asculti nici o clipa ca sa
nu-ti vatami sufletul tau. Sa nu te impiedice motivul cum ca s-ar supara
acela ca nu asculti cele spuse de el si sa-ti zici ca vei asculta dar n-ai sa le
primesti in inima, caci nu esti mai presus de primul om zidit pe care L-a
facut Dumnezeu cu mana Lui si pe care nu l-a folosit negrija. Fugi deci
degraba si sa nu voiesti nicidecum sa-l asculti, dar ia seama ca nu cumva
fugind cu trupul sa voiesti sa cunosti cele spuse, caci de auzi cat de putin
dracii nu se vor multumi numai cu atat, ci te va pravali in groapa pierzarii.
 Din cele ce le vad, castigul, cinstea si odihna, il razboiesc pe om pana la
moarte.
 A-l invata pe aproapele este o cadere a sufletului si a voi sa-l readuci la
firea cea buna arata o boala grea a sufletului (pentru ca se manifesta o
mare incredere in sine a celui ce intreprinde sa-l invete pe altul).
 A judeca un membru al Bisericii inseamna a dispretui un madular al lui
Hristos sau a lupta un madular al trupului Lui imporiva altuia. Fiecare
madular insa trebuie sa ajute alte madulare. Fiecare madular insa trebuie sa
ajute alte madulare.
 Toti suntem ca intr-un spital: unul este bolnav de ochi, altul are o buba si
cate alte slabicini mai sunt. Unele din ele sunt vindecate dar cand omul
mananca ceva din cele ce-l vatama, iarasi apare boala. Asa este si cu cel ce
aflandu-se in pocainta, judeca sau dispretuieste pe careva. Oare cei din
spital, suferind de diferite neputinte, nu vor gandi fiecare la boala sa, caci
zacand toti in spital se pazeste fiecare precum i-a spus doctorul.
 De te-ai predat lui Hristos, pentru ce mai voiesti sa umbli iarasi in lume?
Nu te atinge, nu gusta, nu te folosi de ceea ce te-ai lasat, odata ce-ai pornit
pe aceasta cale, caci de ai averi si vii, de ce nu ti-ai luat si femeie? Daca ai
murit cu Hristos prin Botez si ai inviat cu El prin credinta, cauta cele de sus
unde este Hristos, nu cele de pe pamant. De voiesti sa imparatesti cu
Hristos pazeste poruncile Lui. Pazeste-te pe tine pana la moarte sa nu ai
prietenie cu cei tineri.
 Sa-ti pazesti ochii cand iti imbraci hainele si sa nu bagi mana in sanul tau
caci multe patimi ascunse are trupul!
 De esti imbiat cu vin , ia doar trei pahare si sa nu calci cumva porunca
din prietenie (unii batrani sunt de parere ca trei pahare deja este prea mult).
 Sa nu locuiesti intr-un loc unde inima ta se teme ca vei pacatui fata de
Dumnezeu.
 Sa nu-ti neglijezi randuiala pravilei pentru ca sa nu cazi in mainile
vrajmasilor tai.
 Sileste-te la meditarea Psalmilor pentru ca aceasta sa te pazeasca de
robia intinaciunii.
 Iubeste toata patimirea neplacuta si patimile vor fi umilite.
 Nu cauta sa vezi cat de mare te-a facut vreo fapta, sau cat ai crescut prin
ea; deci nu pune pret pe ea.
 Sa nu descoperi inaintea tuturor gandurile tale ca sa nu pricinuiesti
sminteala fratelui tau. Descopera gandurile tale parintilor tai ca harul lui
Dumnezeu sa te acopere.
 Nu descoperi oricui gandurile tale, ci numai celor pe care i-ai probat ca
sunt duhovnicesti.
 De vezi vreo sminteala, dar nu de moarte, la fratele tau, nu-l dispretui ca
sa nu cazi in mainile vrajmasilor tai!
 Fereste-te sa nu te lasi robit de cele in care ai pacatuit, ca sa nu se
improspateze in tine!
 Nu fi iubitor de cearta ca sa nu se salasluiasca in tine tot raul!
 Preda inima ta spre ascultarea parintilor tai si harul lui Dumnezeu va
locui in tine.
 Nu te face intelept de la tine ca sa nu cazi in mainile vrajmasilor tai!
 Obisnuieste-ti limba sa spuna: ''Iertati-ma'' si smerenia va veni pe
nesimtite le tine.
 Nu fugi de osteneli si ti se va da repede linistea. Cu cat te ostenesti mai
mult in cele bune, cu atat iti vine mai repede si mai sigur odihna si linistea
de la Dumnezeu. Te faci prin cele bune liber de grija de tine, te faci
indiferent la necazuri si apoi mai ai si multumirea binelui facut.
 ''Orbii vad'', inseamna ca cel ce priveste lumea aceasta cu nadejde este
orb; dar daca paraseste aceasta nadejde desarta si priveste la cea
adevarata, a vazut. (De fapt cel ce priveste lumea aceasta cu nadejde este
orb. Daca nu cunoaste decat realitatea terestra nu intelege ca aceasta
inseamna a nu avea de la ea decat moartea definitiva si neintelegind
aceasta este orb. Cel ce insa are nadejde intr-o viata deosebita de lume,
vede realitatea.) La fel ''schiopii umbla'' inseamna ca cel ce voieste pe
Dumnezeu si iubeste cugetarile trupesti ale inimii este schiop, iar daca le
paraseste pe acestea pe acestea si iubeste pe Dumnezeu din toata inima,
umbla. (Cel ce ramane la lumea aceasta este schiop adica nu se poate
misca din lumea aceasta, dar cel ce iubeste pe Dumnezeu poate umbla
nemairaminind paralizat in ea, se misca din ea.) ''Surzii aud'', inseamna ca
fiind cineva in imprastiere este surd prin robie si uitare dar de se aduna in
cunostinta, aude. (Cel imprastiat cu mintea nu aude glasul lui Dumnezeu,
care-i arata drumul spre El si trebuinta de a-L urma. Nu aude ceea ce este
esential pentru viata lui - toate se confunda in auzul acestuia.)
 Fierea pe care a baut-o Mantuitorul pentru noi este pentru a nimici toata
pofta cea rea din noi ca sa ne inchidem gurile noastre, sa nu ingaduim
poftelor sa iasa din trupul nostru si sa se implineasca. Otetul baut este
pentru a stinge toata indrazneala si toata tulburarea desarta. Scuipatul
primit pentru noi este pentru a stinge toata vointa de-a place oamenilor si
iubirii slavei de la oameni. Ceasul al saselea cand s-a rastignit intru acreala
inimii impotriva pacatului pentru mantuirea noastra, este chin pentru noi
 spre a ne intari impotriva a toata lenevia si lipsa de curaj pana ce va muri in
noi pacatul dupa cum s-a scris: ''prin cruce a omori pacatul si vrajmasia in
El'' (Efeseni 2,16) (A suporta pacatul pe care si l-a insusit in sensul ca a luat
vina pentru pacatul nostru, deci si acreala fata de el, ca vrajmasie impotriva
altora. Toate acestea le-a omori. Traia aceste simtiri ale noastre fara sa fie
autorul lor personal ca sa le omoare, sau sa-si produca simtirea ca le-a
omori, ca sa ne transmita si noua aceasta simtire.)
 Cel ce plange, de aude cuvinte, nu zice de ele bine sau rau, de sunt bune
sau rele caci auzirea lor nu este primita. Nu ia aminte la cei multi de sunt
buni sau rai, de sunt altii legati impreuna cu el, nu ia aminte la ei nici nu
cugeta impreuna cu ei la ce au facut ''caci fiecare poarta povara lui'' (Gal.
6,5). Atras sa-si ascunda fata intunecata, nici un om nu pune vreun cuvant
pentru ea (celui cu fata intunecata, necomunicativa nu-i cere sa si-o arate).
De frica chinurilor marturiseste cele ce le-a facut socotindu-se vrednic sa fie
judecat pentru cele ce le-a savarsit.
 Fara efortul de a face fapte bune, inima se imprastie in tot felul de induri,
iar imprastierea aceasta aduce uitarea datoriei de-a face binele. Uitarea
poate apoi inainta pana la intunecarea totala a cugetarii, omul nemaifiind
preocupat de un sens al vietii sale si al lumii. La starea aceasta ajunge cel
ce-si plange simplu, intr-un oarecare interval de timp pacatele, netrecand la
faptele bune contrare pacatelor. Iar aceasta imprastiere, uitare si intunecare
este insotita si de o uscaciune sporita a inimii.
 Pana ce n-am trecut de la plansul pentru pacate, la faptele care sa le
imputineze, nu pot transmite nici eu altora o influenta buna, adica darul
meu in acest sens, chiar daca-i rog sa-l primeasca. Pentru ca nu ma vad
inca pe mine insumi odihnit prin ele, deci in stare sa-l comunic. N-am ajuns
la aceasta descoperire a mea pentru mine si pentru altii, nici printr-o durere
extrema pentru pacatele mele, sau printr-un vierme care imi musca
neincetat inima pentru ele - sunt intr-o stare ambigua.
 Cand mananc ma caiesc, dar cainta mea nu este adevarata - e aceiasi
stare de ambiguitate a celui ce incepe sa traiasca nemultumirea starii sale
pacatoase, dar n-are inca curajul s-o paraseasca. Mancarea produce celui ce
se afla inca in pacate placere dar inceputul nemultumirii cu ele il face sa se
caiasca de placerea mancarii, dar nu sa se ridice deasupra ei.
 Cugeta la tine insuti in fiecare zi ce patima ai biruit inainte de a-I arata
cele ce le ceri. Precum pamantul nu poate da rod fara samanta si apa, asa
nu poate omul sa se pocaiasca fara smerita cugetare si osteneala trupului.
 Prin amestecarea undelor vazduhului infloreste samanta, iar omul
infloreste prin porunci iar mintea lui prin pazirea poruncilor lui Dumnezeu.
 Credinta in Dumnezeu si frica de el se arata in neintristarea constiintei.
 De se seamana in tine placerea curviei cand sezi in chilia ta, ia seama si
opune-te gandului spurcat ca sa nu te rapeasca. Sileste-te sa-ti aduci aminte
de Dumnezeu ca el ia aminte la tine si ca de cugeti ceva in inima ta, toate
sunt descoperite inaintea lui.
 Nu te grabi in rugaciunile tale ca sa nu te manance fiarele.
 Iubeste-i pe cei credinciosi, ca sa fii miluit prin ei; doreste-i pe sfinti, ca
ravna lor sa te manance.
 Adu-ti aminte de Imparatia cerurilor ca dobandirea ei sa te atraga incet
spre ea. Gandeste-te la gheena ca sa urasti faptele care duc la ea.
 Sculandu-te dimineata, in fiecare zi, gandeste-te ca vei da raspuns lui
Dumnezeu despre toata fapta si nu vei pacatui fata de El iar frica lui
Dumnezeu va locui in tine. Pregateste-te sa-L intalnesti si vei face voia lui.
 Cerceteaza-te pe tine aici in fiecare zi in ce-ai ramas in urma si nu te vei
infricosa in ceasul de nevoie al mortii.
 Nu te crede pe tine credincios si statornic pana la rasuflarea din urma. Sa
nu te inalti cu cugetul ca esti bun caci te vei incredinta vrajmasilor tai (cine
se increde in sine, se increde in sugestiile diavolului caci acesta il face pe
om sa se mandreasca cu faptele sale, sau ca a invins vreo patima.
 Nu te increde in tine cat timp esti in viata pana ce n-ai trecut peste toate
stapaniile intunericului. (Daca ai trecut peste toate stapaniile sau ispitele
intunericului, nu te mai increzi in tine care esti o dovada ca esti rob al unei
stapanii a intunericului, al neobservarii ca nu esti prin tine liber de tot
pacatul, ca esti inca supus egoismului si nepredat deplin lui Dumnezeu.)
 Priveste frate cu trezvie la duhul care aduce intristare omului caci multe
vanari le indreapta spre tine pana ce te face neputincios. Caci intristarea
dupa Dumnezeu este bucuria de a te vedea pe tine in voia Lui. Ea este
supararea vrajmasilor, caci cel ce-ti spune: ''Unde ai sa fugi caci nu este
pocainta?'' este vrajmasul care spune aceasta omului pentru a-l face sa
lepede infranarea. Dar intristarea dupa Dumnezeu nu i se opune omului, ci-i
spune: ''Nu te teme, vino iarasi (la mine)!'' caci vazand ca omul este
neputincios il intareste iarasi spunandu-i: ''Ai inima cuminte fata de
gandurile tale si acestea ti se vor usura'', cata vreme pe cel ce se teme de
ele il face sa se topeasca sub greutatea lor. Fiindca cel ce se teme de
lucrarile lor, se arata ca e necredincios in Dumnezeu. Dar a nu se masura pe
sine (a nu cauta sa constate la ce masura a ajuns) si a se avea pe sine
necunoscut arata pe om ca nu e impins de patimile lui spre a-si implini voile
sale, ci ale lui Dumnezeu. Dar cel ce voieste sa-si spuna cuvantul lui in
multe, arata ca frica lui Dumnezeu nu este in el. Caci frica lui Dumnezeu
este pazitoare si ajutor al sufletului, intarire a voii launtrice de-a pierde pe
toti dusmanii ei. (Intristarea dupa Dumnezeu are loc cand se traieste la
indemnul vrajmasului faptul de-a nu avea pocainta si de-a parasi si de-a nu
avea infranarea. Dar daca aceasta stare e o intristare dupa Dumnezeu, ea
nu i se impune, ci simte pe Dumnezeu ca-l cheama la El si-i intareste inima
impotriva gandurilor amintite ce-i vin de la vrajmasul. Numai cel ce se
increde in sine, masurandu-si progresul nu se afla de fapt intr-o legatura cu
Dumnezeu, adica nu simte o intristare la ispita descurajatoare a vrajmasului
de-a parasi infranarea. Deci e mai bine ca omul sa aiba o intristare la
asemenea ispite si a socoti ca nu se cunoaste, decat a se masura pe sine cu
incredere. Avem aici niste analize foarte subtile ale starilor paradoxale ale
sufletului. Inima e constiinta plina de simtire a omului care-si poate vedea
gandurile ca opuse ei.)
 Exista patimi dar exista si virtuti, insa de suntem lenesi ne facem vaditi
ca tradatori. (Pentru noi exista si virtuti si patimi pentru ca nu avem
 calitatea neschimbarii in bine. Numai Dumnezeu o are pe aceasta, dar ne
este normala persistarea in virtuti. Insusindu-ne patimile ne facem tradatori
ai lui Dumnezeu si a firii noastre iar acestea ni se intampla din lene - deci
lenea nu ne este proprie firii.)
 Barbatia inimii este un ajutor dat sufletului de-a fi dupa Dumnezeu,
precum lenea este un ajutor al raului spre rau. Puterea celor ce voiesc sa
dobandeasca virtutea sta in aceea ca de vor cadea nu-si pierd curajul ci se
ingrijesc iarasi sa se ridice.
 Uneltele virtutilor sunt ostenelile trupesti intru cunostinta; patimile se
nasc din lenevie (nepasare).
 Nejudecarea aproapelui este un zid ridicat intru cunostinta fata de cei ce
ne razboiesc, iar judecarea lui darama zidul intru necunostinta (Nejudecarea
altuia este un zid care ma apara prin cunostinta adevarata de cei ce ma
razboiesc caci nejudecarea altora este cunostinta adevarata a nevredniciei
mele, iar judecarea altora darama zidul meu de aparare prin necunostinta. A
judeca pe altul inseamna a nu ma cunoaste pe mine ca nu sunt mai bun si
deci n-am nici un drept sa-l judec).
 Pazire limbii il vadeste pe om ca este faptuitor, iar needucarea limbii il
arata departe de orice fapta buna. (Cine are grija de limba arata ca se
sileste sa faca fapte bune, serioase, iar cel ce n-are grija de limba arata ca
n-are virtutea care sa o stapaneasca. Omul care a intarit binele in sine nu
vorbeste fara rost, vorbaretul, flecarul arata ca nu este intarit in cele bune,
nici nu este preocupat de ele.)
 Mila naste trecerea cu vederea prin cunostinta a greselilor altora si
conduce la iubire, iar lipsa de mila vadeste impietrirea inimii. (Mila ne face
sa trecem cu vederea greselile altora cunoscandu-ne pe noi insine supusi
pacatelor. Ea ne conduce la iubire; iar lipsa milei inseamna lipsa virtutii.)
 Nevointa sufletului consta in a uri imprastierea, iar a trupului consta in
saracie. Caderea sufletului se arata in iubirea imprastierii, iar indreptarea lui
in linistea unita cu cunostinta.
 Somnul pe saturate este tulburarea trupului, iar privegherea cu masura
este mantuirea inimii. Somnul mult ingroasa inima, iar privegherea cu
masura o subtie, dar mai bine este sa dormi in tacere si intru cunostinta
decat a priveghea intru desertaciune. (In mod paradoxal somnul pe saturate
aduce tulburare si zapaceala in trup si apoi prea multa odihna trupeasca
naste pofte si patimi. Somnul mult ingroasa inima, il face pe om lipsit de
sensibilitate, insa privegherea cu masura il sensibilizeaza in lupta cu
patimile.)
 Plansul fara tulburare alunga relele.
 Nejignirea constiintei aproapelui naste smerita cugetare. (Cand nu ranesc
constiinta altuia arat ca nu ma socotesc a fi mare lucru si practicand
continuu aceasta comportare sporesc in smerita cugetare.)
 Slava de la oameni naste si intareste mandria.
 Cautarea mancarurilor placute trezeste cu usurinta patimile, impodobirea
trupului este o catastrofa a sufletului iar ingrijirea lui cu frica lui Dumnezeu
este buna.
 Pazirea gurii trezeste intelegerea celor duhovnicesti: cand gura ta tace
intru cunostinta, iar poliloghia naste teama si prostia.
 A renunta la voia ta in favoarea aproapelui inseamna ca mintea ta vede
virtutile lui, iar a tine la voia ta fata de cea a aproapelui arata necunostinta.
(A afirma voia ta mai mult decat a altuia este semn clar ca esti stapanit de
ignoranta. A afirma voia ta, inseamna ca nu-ti cunosti patimile, limitarile si
slabiciunea.)
 A spune gandurile tale lumesti altora inseamna ca vrei sa te impui ca sa
castigi slava lumii. Cand le spui insa parintilor duhovnicesti, le spui aratand
ca le dezaprobi si vrei sa fii intarit in dezaprobarea lor si atunci scapi de ele.
 Inaintea tuturor virtutilor este smerita cugetare, inaintea tuturor patimilor
este lacomia pantecelui.
 Sfarsitul virtutilor este dragostea, iar sfarsitul patimilor este indreptatirea
de sine. (A se indreptati cineva pe sine, inseamna a indreptati tot ceea ce
face, deci si orice rau.)
 Cel ce nu se critica pe sine nu poate suporta mania altora. (Cel in stare
sa se critice pe sine suporta fara greutate mania altora.)
 A iubi lumea ca trebuitoare face sufletul sa se intunece, iar a nu vedea
nici o trebuinta de ea aduce cunostinta.. (Cel ce socoteste lumea trebuitoare
nu vede ca totul vine de la Dumnezeu, deci n-are cunoastere adevarata.)
 Impaca-te cu toti ca sa ai indrazneala la rugaciune.
 Iubirea ostenelii este ura fata de patimi, iar lenea le aduce pe nesimtite.
(Osteneala alunga patimile, lenea le atrage. Lenea te face sa uiti datoria de
a face binele, sau uitarea aduce lenea de a face binele.)
 Cel ce are moartea aproape in asteptarea lui nu pacatuieste mult, dar cel
ce o vede departata in timp se va impleti cu multe pacate. Cel ce zice: ''Mai
am pana voi ajunge la sfarsit'', s-a infratit cu dulcea patimire.
 Primeste sfatul Parintilor si vei trai tot timpul in odihna.
 Ia seama la tine, si daca gandul iti spune ca fratele tau este suparat pe
tine sa nu-l dispretuiesti ci pune-i metanie cu glas intristat pana-i vei risipi
amaraciunea. Ia seama sa nu fii cu inima uscata fata de frati, caci toti traim
sub sila vrajmasului.
 De locuiesti cu fratii sa nu poruncesti nimic, ci osteneste-te impreuna cu
ei.
 De te tulbura dracii in privinta hranei, a acoperamantului ori pentru
saracie, ispitindu-te cu vreo osandire, sa nu te invoiesti, ci preda-te lui
Dumnezeu cu toata inima si Acesta te va odihni.
 De te necajeste pizma, adu-ti aminte ca suntem madulare ale lui Hristos
si ca cinstirea si osandirea aproapelui sunt ale noastre ale tuturor si te vei
odihni. (Daca ma gandesc ca toti suntem madulare a aceluiasi trup al lui
Hristos, nu-l voi mai pizmui pe cel pe care-l vad mai cinstit decat mine, caci
toata cinstirea adusa unui madular are efect asupra trupului intreg, deci si
asupra sa. Nici nu-l voi osandi pe altul, ca sa nu sufar si eu de osanda ce i-o
aduc, fiind madular al aceluiasi trup.)
 De te necajeste vorbirea de rau a fratelui tau si auzind unele ca acestea
te vei intrista, ocoleste sa-i raspunzi si te vei odihni.
 Daca dispretuirea din partea aproapelui razboieste inima ta impotriva lui,
gandeste-te ca Dumnezeu te lasa in mainile vrajmasilor pentru a te face
destoinic in lupte si te vei linisti. (Dumnezeu te lasa prin dispretuirea din
partea aproapelui supus ispitei vrajmasului, ca sa-ti dea prilej sa rabzi fara
suparare aceasta incercare.)
 Daca placerea femeilor iti este foarte dulce, gandeste-te la cele ce-au
murit de la inceput si pana acum, unde s-au dus, si astfel te vei odihni.
 De toate ispitele ne scapa discernamantul, comparand si deosebind, dar
este cu neputinta sa dobandim discernamantul daca nu ne straduim mai
intai in urmatoarele: intai linistea, linistea naste nevointa, nevointa naste
plansul, plansul naste frica de Dumnezeu, aceasta naste smerenia,
smerenia naste prevederea, prevederea naste iubirea, iubirea naste sufletul
sanatos si nepatimitor. Din toate acestea omul cunoaste ca nu e departe de
Dumnezeu. Deci, cel ce voieste sa ajunga la aceste cinstite virtuti sa fie fara
de grija fata de orice om si sa se pregateasca de moarte. Si de cate ori se
roaga, sa inteleaga ceea ce-l desparte pe el de Dumnezeu si o va inlatura si
va dispretui toata lumea.
 Cere cu toata puterea ta de la Dumnezeu sa trimita frica de El ca prin
dorirea lui Dumnezeu sa piara toate patimile ce razboiesc bietul suflet voind
sa-l desparta de Dumnezeu ca sa-l stapaneasca pe el.
 Sa nu cauti sa te odihnesti cat esti cu trupul in razboi cu patimile, nici sa
te increzi in tine daca te vezi odihnit in vreo vreme de patimi. Deoarece le
opresc pe ele cu viclenie pentru o vreme, gandind ca poate omul socotind ca
si-a desfacut inima de ele si ca se odihneste, pot sa sara deodata asupra
bietului suflet si sa-l rapeasca ca pe o vrabie. O fac aceasta gandind ca de-l
vor face pe om sa se vada mai tare ca el in orice pacat, il vor umili fara mila,
facandu-i mai grea iertarea ca pentru cele de la inceput pentru care s-a
rugat sa fie iertat.
 Negrija de om este absenta vointei de-a fi laudati de oameni. Vreau sa
dau omului toata atentia, dar nu vreau sa a nici o atentie de la el. La
aceasta dispozitie pot ajunge daca ma gandesc ca moartea apropiata face
toate cele pe care le ofera lumea fara importanta.
 Domnul nostru Iisus Hristos cunoscand marea lor cruzime si indurandu-se
de neamul omenesc a poruncit: ''Privegheati in orice clipa ca nu stiti in care
ceas va veni furul.'' Sa priveghem ca nu cumva sa vina si sa ne gaseasca pe
noi dormind! Invatandu-i pe ai Sai, le-a spus: ''Luati seama, sa nu se
ingreuneze inimile voastre de mancare, de bautura si de grijile vietii
acesteia si sa vina peste voi fara de veste ceasul acela.'' (Luca 21,34) Stiind
ca cei rai sunt mai tari ca noi si aratandu-le celor ce-L urmeaza ca puterea
este a Lui, deci sa nu se teama, le-a spus: ''Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in
mijlocul lupilor.'' Dar le-a poruncit sa nu ia nimic pe drum, caci deoarece nu
aveau ceva de-a lupilor, acestia nu puteau sa-i manance pe ei. Iar
intorcandu-se ei sanatosi dupa ce-au pazit porunca, s-a bucurat impreuna cu
ei multumind lui Dumnezeu Tatal pentru ei. Apoi le-a intarit zicandu-le: ''Am
vazut pe Satana ca un fulger din cer. Iata, v-am dat voua putere sa calcati
peste serpi si scorpii si peste toata puterea vrajmasului si nimic nu va va
 vatama.'' Deci apostolilor Lui le-a dat stapanirea si puterea sa pazeasca si sa
implineasca poruncile lui cu teama. Dar aceste cuvinte nu sunt date numai
acelora, ci tuturor care vor sa-L urmeze, caci iubindu-i pe ei, le-a spus cu
iubire desavarsita: ''Nu te teme turma mica! Caci a binevoit Tatal vostru sa
va dea voua Imparatia'' si ''Vindeti averile voastre si dati milostenie, si veti
avea pungi neinvechite si comori neimputinate in ceruri.'' Dupa ce au pazit
ei si acest cuvant le-a spus: ''Pacea Mea va dau voua, pacea Mea las voua''…
….Cel ce voieste sa manance si sa bea la masa Lui, sa se suie cu El pe cruce,
iar crucea lui Iisus este infranarea de la orice patima pana ce le desfiinteaza.
 Sa ne ferim de intristare unita cu vointa de-a ne masura pe noi ca sa
vedem cat de mari suntem, ca si de cea adusa noua de ocara altora sau de
faptul de-a ne vedea legat numele de evenimentele deosebite ale lumii caci
acelea nasc intristarea.
 Nu-si cunoaste cineva pacatele pana ce nu se desparte de ele, caci pana
ce le savarseste omul cu placere nu cunoaste pe Dumnezeu fata de care
anumite fapte sunt condamnate. In panteism nu exista pacate, de aceea
nici smerenie, rugaciune sau plans pentru ele. Talharul de-a dreapta a ajuns
la toate acestea, cel de-a stanga ramane in intuneric, nepasare si mandrie.
 Trebuie razboite cu mintea in chip barbatesc si urate toate cele vazute
contrare fiecarui om si combatute cu ura cea mai amara pana la capat. Si
acestea sunt relele ce stapanesc pe toti fiii lui Adam: castigul, cinstirea,
odihna, lauda cu cele pe care le vom parasi, infrumusetarea trupului ca sa
fie curat si frumos, cautarea vesmintelor elegante. Acestea hranesc placerea
pe care sarpele a aruncat-o in inima Evei. Din ele cunoastem ca suntem fiii
lui Adam: din gandurile rele care ne-au facut pe noi dusmani ai lui
Dumnezeu.
 Daca te-ai facut copil dupa cuvantul Mantuitorului care zice: ''Lasati copiii
sa vina la Mine, ca a lor este Imparatia Cerurilor'', te-ai facut cu adevarat
mireasa a lui si Duhul cel Sfant al Lui te-a mostenit pe tine inca fiind in trup.
Iar de nu, asteapta intristare si suspinare amara pentru ca rusinea si osanda
te insotesc pe tine inaintea sfintilor. Cunoaste ca, precum fecioara sculandu-
se in fiecare zi de dimineata, nu e atinsa de alta grija decat de a se
infrumuseta pe sine pentru a place mirelui ei, pentru aceasta uitandu-se de
multe ori in oglinda, ca nu cumva sa afle ceva urat care sa-i strice aspectul,
la fel sfintii au mare grija noaptea si ziua sa-si cerceteze faptele si gandurile
si sa vada de sunt sub jugul lui Dumnezeu sau nu.
 A se linisti omul in chilie este a se arunca inaintea lui Dumnezeu si a-si
pune toata puterea impotrivindu-se oricarui gand rau al vrajmasului.
 Lumea este imprastierea pacatului. (Pacatuieste imprastierea, sau
imprastierea este pacat. Imprastierea este produsa de atentia exclusiva la
lume, la cele ce ni le ofera lumea facandu-ne sa uitam de Dumnezeu.)
Lumea inseamna cele contrare firii sau a implini cineva voile sale dupa trup.
(Lumea in sens rau este intelegerea ei ca simplu mijloc de satisfacere a voii
proprii privitoare la trup. Este independenta de Dumnezeu si reducerea
trebuintelor doar la cele trupesti.) Lumea consta in a se socoti pe sine traind
numai in veacul acesta. Lumea consta in a se ingriji cineva mai mult de trup
decat de suflet; in a te lauda cu cele pe care in curand le vei parasi. ''Lumea
zace sub cel rau'' (Ioan 5,19) si a mai zis Mantuitorul despre ai Sai ca i-a luat
 din lume. Din care lume i-a luat daca nu din toata imprastierea pacatului,
deci cel ce voieste sa se faca ucenic al lui Iisus, sa fuga de patimi caci de nu
le va desfiinta, nu poate sa se faca locas al lui Dumnezeu, nici nu vede
dulceata dumnezeirii Lui daca nu se desparte de ele.
 Lumea in sens ingust inseamna a cunoaste cineva pe Tatal, ci a pretui
numai pofta trupului, a ochilor si trufia acestei vieti iar a nu cunoaste pe
Tatal, inseamna a nu cunoaste pe Dumnezeu ca iubire deci a nu se putea
impartasi nici el de iubirea lui Dumnezeu. Inseamna a reduce totul la niste
placeri trupesti trecatoare, deci a nu cunoaste propriu zis un sens al
existentei. Omul care nu-L cunoaste pe Dumnezeu ingusteaza lumea la
dimensiunile in care se percepe pe sine, sau la relatiile sale ca fiinta redusa
la ceea ce este trupesc si trecator in ea. Lumea ne indeamna la pacat cand
o socotim ca pe o realitate in sine, deci opusa lui Dumnezeu. asa a folosit-o
diavolul pentru a atrage pe Adam si Eva la pacat.
 Numai pe cei ce nu sunt din lume ii pazeste Tatal de cel rau caci numai
pentru ei se roaga Iisus Tatalui sa-i pazeasca; pentru cei ce sunt din lume nu
se roaga tatalui sa-i pazeasca de cel rau, cum nu se roaga nici pentru lume
in general. Prin aceasta arata ca lumea este a celui rau si de aceea si cei din
lume sunt ai aceluia. Prin lume intelege aici Iisus lumea asa cum este
cugetata de cel rau si de cei ce fac voia lui: o lume despartita de Dumnezeu
si folosita exclusiv pentru pofte contrar voii lui Dumnezeu. De fapt
Dumnezeu a dat omului prin libertate nu numai putinta de a-si insusi prin
voia lor voia lui Dumnezeu, ci si putinta de a-si insusi voia celui rau. Aceasta
pentru ca atat cel rau cat si omul pot sa cugete lumea nu numai ca opera a
lui Dumnezeu si ca drum spre Dumnezeu, ci si ca existand prin ea insasi si
inchizand pe om in ea insasi ca pierind definitiv ca toate obiectele din ea.
Cei ce nu cugeta astfel, ci vad in lume un drum spre Dumnezeu, cum este
fiul Lui facut om. Acestia pot ajunge unde este Iisus, Fiul Lui.
 In lumea vazuta ca despartita de Dumnezeu domneste moartea; de
lumea astfel vazuta si traita trebuie sa ne despartim. Iar moartea domneste
in lumea astfel vazuta, pentru ca nu traim in ea iubirea semenilor nostri.
Despartirea egoista intre noi ne slabeste spiritual si aceasta slabire a
duhului nostru aduce inevitabil moartea trupului pentru ca aceasta slabire
se datoreaza despartirii de Dumnezeu. De aceea spune Sfantul Ioan: ''Cine
nu iubeste pe fratele sau, ramane in moarte.'' Deci iata trei lucruri legate de
lumea aceasta: despartirea de Dumnezeu, moartea definitiva, lipsa iubirii
sau lumea unita cu Dumnezeu, biruirea mortii, iubirea.
 Vorbeste si diavolul necontenit incercand sa ne convinga sa folosim
lumea contrar voii lui Dumnezeu pentru egoismul nostru trupesc. Stramba
ratiunile lucrurilor prezentandu-le ca mijloace de satisfacere a placerilor
noastre trupesti, trecatoare. Dar se foloseste si Dumnezeu Cuvantul si apoi
intrupat de cuvintele si de ratiunile cele drepte ale lucrurilor spre a-L vedea
prin ele pe El, ca Creator, ca sa-l iubim pe el si sa intarim duhul nostru ca sa
inaintam in unirea cu el. Atat cuvintele diavolului, cat si ale lui Hristos au in
ele intentia si forta de a ne duce la fapte, nu au un scop teoretic.
 Dar iata care sunt si cele ce nasc sfada si strica fara mila sufletul:
flecareala, vorbirea sucita, schimbarea cuvintelor dupa placerea fiecaruia,
indrazneala, vorbirea ćn doi peri si oprirea cuvantului celuilalt. Sufletul care
 le are pe acestea este sterp de virtuti, deci nu fiti fara grija de viata voastra
fratilor si nu dati mintii motiv pentru nici o lenevire in fapte caci aceasta va
va lipsi de timpul trebuincios de a ajunge la odihna Fiului lui Dumnezeu care
este smerenia in toate si renuntarea la rautate, la ura fata de orice om si
neincrederea in nici o fapta care nu este a lui Dumnezeu si pastrarea
pacatului in fata ta si moartea fata de orice fapta a rautatii. Astfel
Dumnezeu care nu este mincinos, va veni in ajutorul nostru prin indurarile
lui.
 Vrajmasii nostri nu inceteaza niciodata sa ne surpe, deci nu neglija, nici
nu-ti dispretui constiinta. Nu te increde deloc in tine cum ca ai ajuns vrednic
de Dumnezeu, ci vezi-te in tinutul vrajmasilor tai. (Vrajmasii iti vorbesc prin
ispite soptind in sinea ta indemnul la rele.)
 Rabdarea raului intru cunostinta intelege nepasarile tale dinainte de ea,
iar plansul simturilor vindeca ranile produse de vrajmasii launtrici. (Suferirea
raului cu constiinta ca acesta isi are cauza in nepasarile anterioare te face
sa intelegi gravitatea acelora. Talharul de-a dreapta intelege ca sufera
pentru nepasarea de mai inainte fata de bine.) (Vrajmasii ne ispitesc prin
induri dar nu fara contributia simturilor care se afla in atingere cu cele din
afara, de aceea lupta impotriva ispitelor launtrice este insotita de retinerea
neplacuta si dureroasa a simturilor de a se bucura de placerea atingerii celei
dinafara.)
 Cunostinta sau constiinta luptand impotriva ispitelor launtrice naste
virtutile si in acelasi timp le pazeste. Nu exista lupta impotriva patimilor
care intuneca si pentru virtutile care lumineaza sensul vietii fara cunostinta
si constiinta acestui sens. Aceasta cunostinta naste virtutile si le pazeste.
 A afla multumirea in vremea ispitei intoarce ispitele ce vin spre cele
dinapoi si a nu crede ca osteneala ta place lui Dumnezeu iti pregateste
ajutorul Lui ca sa te pazesti. Caci cel ce-si da inima sa ca sa ceara ajutorul
Lui cu adevarat nu poate sti de a placut lui Dumnezeu fiindca pana ce
constiinta il mustra pentru unele fapte contrare firii, este strain de libertate.
Pana ce este cel ce-l mustra, este si Cel Ce-l judeca si pana ce se simte
cineva osandit nu se poate vorbi de libertate pentru el. Daca rugandu-te,
deci, te vezi pe tine neosindindu-te pentru nimic, esti cu adevarat liber si ai
intrat in odihna lui Dumnezeu dupa voia Lui. (Sa nu fii multumit ca ai
rezistat ispitei care te-a luptat caci aceasta te face sa te increzi si sa slabesti
lupta, ceea ce-ti aduce din nou ispita pe care crezi ca ai biruit-o. Numai cand
ajungi sa nu te mai increzi in tine faci un efort mai mare si ceri cu mai multa
staruinta ajutorul lui Dumnezeu, iar El iti da acest ajutor. Sa nu crezi ca
cererea ajutorului lui Dumnezeu de catre tine a placut Lui si El ti-a dat acest
ajutor cu adevarat, caci nu poti fi sigur ca este asa. De crezi ca este asa, te
increzi in tine si incetezi a-L mai ruga fierbinte pentru ajutorul Lui. Pana ce
te mustra constiinta pentru ceva contrar firii, ea te si judeca. Esti sub
judecata ei, nu esti nicidecum liber sau nesupus osandei. Insa n-avem voie
sa ne inchipuim ca am fi liberi de osanda inainte de judecata din urma a lui
Dumnezeu; numai atunci ni se va da libertatea adevarata pentru ca vom
trai deplin iubirea lui Dumnezeu.)
 A judeca cineva pe aproapele, a-l nesocoti, a-l dispretui in inima sa , a-l
barfi, a-l certa cu manie si a-l defaima, il face pe unul ca acesta strain de
 mila de care se fac partasi sfintii, odata cu virtutile vrednice de cinste. Unele
ca acestea desfiinteaza ostenelile pe care le face omul si pierde roadele cele
bune ale lor, caci de zice cineva: ''Imi plang pacatele mele'' dar face din
acestea, se amageste pe sine si este fara de minte.
 Cel ce cauta linistea si nu se ingrijeste sa taie in ea patimile, este orb in
ceea ce priveste cele duhovnicesti.
 Cel ce lasa pacatele sale si se ingrijeste sa indrepteze pe altul se
leneveste in cererea din toata inima si este lipsit de rugaciunea catre
Dumnezeu intru cunostinta.
 Aceasta este barbatia omului: sa se lupte cu pacatele lui de mai inainte
de care se roaga sa fie iertat cerand sa nu mai fie castigat iarasi de ele, fie
cu inima , fie in simturi, fie in faptele sale.
 Daca nu domneste amintirea pacatelor neincetat in inima lui si aceasta
nu-l intoarce de la toate cele din lume, ca sa nu-l stapaneasca, nu se poate
infrana de la pacatele lui si nu se poate simti satul de ele. Apoi, peste toate
acestea nici nu se va putea retine sa nu judece faptura lui Dumnezeu caci
fapta celor ce plang cu adevarat, cu mintea si cu simturile lor prin aceste
fapte vazute, este sa nu-l judece pe aproapele si a raspunde cu rau,
inseamna a fi departe de plans.
 A te face robul a ceva din lume producandu-ti inchipuiri importante
despre ceea ce te leaga de ea inseamna a nu intelege lumea in adevaratul
ei sens ca opera supusa lui Dumnezeu, sau despre ceea ce este ea cu
adevarat in mizeriile ei care sfarsesc cu moartea fiecarui om. Este a nu
vedea ca ea nu este deloc singura si ultima realitate. A da importanta prea
mare vreunui element al creatiei este orice judecata gresita care o are
cineva despre ceva din lume, sau despre oameni. Aceasta este o amagire
care conduce la greseli pentru ca nu esti in stare sa cunosti exact realitatea
inconjuratoare si esti prin aceasta si lipsit de smerenie.
 A voi sa cunosti un lucru care nu este al tau este o rusine si o lipsa de
invatatura, o robie grea care nu-ti ingaduie sa cunosti pacatul tau.
 Cand imi spui de altul ca este rau sau mai rau ca tine, judecandu-l, te faci
pe tine mai rau ca el.
 De te osandeste cineva si suferi, nu este in tine plansul adevarat.
(Plansul adevarat este cel pentru pacatele tale, pentru insuficienta ta. Dar
de plangi pentru ca te simti ofensat, nu suferi cu adevarat de slabiciunea ta,
de pacatul tau si acest plans nu te indrepteaza.)
 De se intampla cu tine o fapta de dare si luare si te vor lipsi unii de ceva
si te vei supara, nu este in aceasta frica lui Dumnezeu. De vor spune vreunii
cuvant impotriva ta si te tulburi nu este acea frica nici in aceasta. De te
injura vreunii si te doare nu este nici aici. De alergi la cei slaviti ai lumii
dorind prietenia lor, nu este nici aici. De vor vorbi vreunii cu tine si vei voi sa
le opui cuvantul tau, si aici gresesti, iar de se vor trece cu vederea cuvintele
tale si te va durea esti departe de sanatate caci toate acestea il arata pe
omul cel vechi ca traieste si stapaneste, ca nu sunt aici cele ce-l razboiesc
pe el, nici plansul adevarat al celui in care lucreaza Dumnezeu.
 Intristarea pentru pacate face mintea sa castige simturile trupesti si le
stapaneste, dar ea pazeste simturile spirituale ale mintii prin care aceasta
intuieste intelesurile lucrurilor.
 De orice purtator de venin pe care-l vede cineva, fuge cu frica, dar
sufletul nerusinat si netrebnic ramane in toate cele ce-l omoara si nu se
fereste, nici nu se desparte de ele, ci se indulceste si se increde cu inima in
ele, de aceea isi cheltuieste vremea in zadar, ramanand sterp.
 Pe calea virtutilor sunt si caderi, este si vrajmasie, prefacere si
schimbare, sunt masuri, este micsorare, descurajare, bucurie, durere a
inimii, propasire si sila. Este o calatorie care nu are oprire, iar nepatimirea
este departe de toate acestea si nu are nevoie de ceva caci este in
Dumnezeu si Dumnezeu in ea. (Este o remarcabila definitie a nepatimirii: ea
este in Dumnezeu si Dumnezeu este in ea - deci are totul, nu este lipsita de
nimic. In patimi doresti cu ardoare ceva, esti supus lor, n-ai liniste; in
nepatimire ea este iubirea desavarsita caci iubirea are in ea toata libertatea.
Dumnezeu este fara nici o patima caci nu este supus la nimic si nu este
marginit.) Teama de vreo patima este departe de nepatimire si pana ce se
urca in cineva vreo invinovatire, este departe de nepatimire. Multi oameni
necercati au crezut ca au ajuns la ea aflandu-se inca patimile in sufletul si
trupul lor nefiind inca deplin curatit, de aceea s-au abatut de la calea cea
buna.
 Hristos ne cere toate calitatile amintite ale poruncilor ca sa intram in
Imparatia cerurilor, dar sa le castigam pe acestea prin constiinta si
straduinta. Ne cere ''sa ne facem ca pruncii'', sa redevenim ca ei dupa ce
ne-am departat de calitatile lor prin ispitele vietii. Trebuie sa redevenim ca
pruncii dar prin lupta constienta cu vicleniile lumii si aducand copilariei
constiinta despre bunatatile ce le au copiii, ca simplu dar. Prin constiinta si
printr-o vointa slaba se actualizeaza potentele pacatoase ale omului, dar
prin constiinta si printr-o sporita cunoastere si printr-o vointa intarita sunt
invinse pacatele cu actualizari ale acelor potente. Cuvantul lui Iisus prin
care ne cere sa ne facem ca pruncii trebuie sa ne umple de teama si teama
aceasta trebuie sa fie o forta pentru a-l impdini caci zicand : ''Amin'', Iisus a
spus ca acesta este adevarul, iar adevarul este El insusi. Fiti convinsi despre
necesitatea a ceea ce va cer pentru ca adevarul acestui fapt este intemeiat
de Mine Care sunt Adevarul prin excelenta. Nerespectand ceea ce va spun,
nu Ma respectati pe Mine.
 Sufletul se aseamana cu fierul care cand este neingrijit se acopera de
rugina, dar cand se pune in foc, focul il curata si cat timp este in flacara
nimic nu se poate atinge de el pentru ca este arzator. Asa este si sufletul:
cat timp ramane cu Dumnezeu si se ocupa de El, se face foc si ard toti
vrajmasii lui care il fac sa rugineasca in timpul cat este neingrijit dar
Dumnezeu il curata si-l face nou ca pe fier incat nu se mai indulceste cu
ceva din cele ale lumii, ci se odihneste in firea lui de care s-a invrednicit si in
care se afla mai inainte. Iar de paraseste firea lui, moare caci asa mor si
animalele care din fire traiesc in apa cand sunt scoase pe uscat, asemenea
si pasarile cat timp zboara sunt neprimejduite, dar cand coboara pe pamant
se tem sa nu fie vanate. Asa este si sufletul: cand paraseste firea lui moare
indata, deci cei ce s-au facut vrednici si si-au insusit darurile dumnezeiesti
vad lumea ca o inchisoare si nu voiesc sa ramana in intunericul ei ca sa nu
 moara. Nu poate sufletul acela sa mai iubeasca lumea chiar de-ar voi, caci
isi aminteste de inceputul lui pe care l-a avut inainte de a se hotari el insusi
sa ramana in Dumnezeu. Si stie ce i-a facut lumea si cum l-a facut pustiu.
(Lumea a facut sufletul pustiu caci l-a coborat sub nivelul lui firesc care este
viata in Dumnezeu, de aceea a ramane sufletul exclusiv in lume., inseamna
a muri caci lumea ii da o viata finita, insa sufletul este facut cu aspiratia
dupa viata infinita si vesnica.)
 Pazeste-ti inima si sa nu te lenevesti zicand: Cum pot sa pazesc poruncile
si virtutea fiind pacatos si slab? Caci cand paraseste omul pacatele sale si se
intoarce la Dumnezeu , pocainta sa il renaste. Este ceea ce spune Apostolul:
''Precum am purtat chipul celui pamantesc, sa purtam si chipul celui
ceresc.'' (I Cor. 15,49) Vezi ca s-a dat omului sa se schime prin pocainta si sa
devina prin ea intreg nou? (Eu-l sau subiectul ramane acelasi, ca o anumita
permanenta a acelei constiinte dar chipul sau imbracamintea sau pecetea
se schimba. Aceasta inseamna o anumita dualitate a omului. Pe de alta
parte omul poate deveni din vechi nou, dar pe de alta ramane intr-o entitate
ca subiect. Se schimba, dar cel neschimbat are o continuitate cu cel
dinainte. Schimbarea unita cu identitatea subiectului inseamna pocainta.)
Cata vreme pruncul se afla la sanul mamei, aceasta il pazeste de tot raul, iar
cand plange ii imbie sanul ei si-l loveste usor peste fata potrivit cu puterea
lui ca sa-l faca sa primeasca laptele ei cu frica si sa nu-si tina inima
incapatinata. Apoi, fiindca plange i se face mila de el fiindca il iubeste si-l
mangaie cu dragalasenie pana ce primeste sanul ei. De i se arata pruncului
aur, argint, margaritare sau orice lucru al lumii, el ia aminte la ele, dar
aflandu-se la sanul mamei, le trece cu vederea pe toate ca sa se
impartaseasca de laptele ei. Apoi nici tatal nu-l bate pentru ca nu munceste
sau pentru ca nu pleaca la razboi cu dusmanii lui fiindca este mic si nu
poate, are picioare dar nu poate sta pe ele, are maini dar nu poate tine arma
in ele. Astfel ii arata indelunga rabdare pana ce creste, iar cand a crescut
putin si vrea sa lupte cu altul si acela il rastoarna jos, tatal lui nu se manie
stiind ca este copil, dar dupa ce ajunge barbat si isi arata ravna lui
dusmanind pe vrajmasii tatalui sau, acesta ii incredinteaza cele ale sale
fiindca este fiul sau. Dar daca dupa toate ostenelile pe care parintii le-au
depus pentru el, acesta inaintand in varsta isi uraste parintii si nu vede
binefacerile lor ci se imprieteneste cu dusmanii lor, ei isi retrag iubirea de la
el si prin aceasta il scot din casa lor si nu-i mai dau mostenirea.
 Omul are nevoie de un mare discernamant si de taiere a toata voia
trupeasca, sa fie treaz si cu luare aminte in toate caile lui ca sa nu
rataceasca si sa cada in mainile vrajmasilor pocaintei caci afirmarea
dreptatii proprii o sfasie pe aceasta. Judecarea celor pacatosi o alunga,
dispretuirea celor lenesi ii impiedica aparitia caci s-a scris in Pilde: ''Toate
cararile ei sunt stramte si cea lenesa n-a mancat bucate. A facut barbatului
ei cate doua haine de vison si purpura. Este ca o corabie ce face negustorie,
aduna bogatie de departe.''
 Aducerea femeii la existenta din coasta lui Adam este un chip al faptului
ca omul cel nou primeste existenta din umanitatea Fiului lui Dumnezeu.
Caci din trupul Lui cel fara de pacat ne nastem si noi din nou. Precum
fiecare soi se naste din soiul propriu, asa se naste si omul indumnezeit din
umanitatea indumnezeita a lui Hristos in care umanitatea este cel mai unita
 cu indumnezeirea fiind a aceleiasi Persoane a Cuvintului lui Dumnezeu. Nu
poate fi omul faptura noua decat din Fiul lui Dumnezeu facut om.
 Sa nu voiesti sa-ti ceara sfat sau cuvant pentru timpul acesta, nici sa te
increzi in cel ce te intreaba. (Placerea de a-ti cere sfat ascunde in ea
mandrie si vanitate; nu te increde in cel ce-ti cere sfat caci poate o face ca
sa te linguseasca ori sa te incerce sa vada ce stii sau ce raspuns i-ai putea
da, sau e pericol sa te lasi furat de slava desarta.) Sa ai neincetat auzul
atent si mintea treaza la cei ce graiesc catre tine si roaga pe Dumnezeu sa-ti
dea sa cunosti pe care dintre ei trebuie sa-l asculti. Pune toata puterea ta in
a nu grai avand unele in gura ta si altele in inima.
 Cel ce asculta in liniste trebuie sa aiba frica de a se intalni cu Dumnezeu
pana la rasuflarea lui cea din urma caci cat timp pacatul mai indupleca
inima lui, inca nu s-a ivit in el frica de Dumnezeu si este inca departe de
mila Lui.
 Cel ce zice: ''Nu-mi pasa de cele ce aud, vad si vorbesc'' se aseamana
orbului caruia ii este ascunsa lumina. Intelegeti aceasta de la soare cand un
mic nor aparand in dreptul lui ii acopera lumina si-i opreste caldura. Dar
acestea nu sunt vadite tuturor ci numai celor ce au cunostinta. (Nu poti fi
indiferent la ceea ce vezi sau graiesti; aceasta este una cu orbirea, caci esti
in intuneric iar acest lucru nu poate veni decat din pacatul care se aseaza
ca un nor pe lumina soarelui. Raul aflat in aceasta nepasare nu este vadit
decat celor ce, depasind pacatul au ajuns la cunostinta a ceea ce bun si a
ceea ce este rau.)
 Omul care isi vede totdeauna pacatele sale, nu are limba sa vorbeasca cu
vreun om.
 Foloseste puterea ta ca sa scapi de aceste trei patimi care omoara
sufletul: castigul, cinstirea si odihna.
 Cine nu se lupta sa se curete de patimile egoismului nu se roaga lui
Dumnezeu sa-i faca parte de mila lui socotind ca-si castiga el insusi cele
necesare.
 Vai mie ca mananc cele de care se scarbeste Dumnezeul meu si de aceea
nu ma vindeca pe mine!
 Taie de la tine orice pofta si placere trupeasca pana la cea mai
neinsemnata. La fel si vointa de a cunoaste vreun om fara a fi de trebuinta,
de-a te atinge de un alt trup sau de-a manca putin sau foarte putin cand nu
este vremea, ca pastrandu-te si asigurandu-te prin cele mici, sa nu cazi in
cele mari, sau dispretuindu-le pe cele mici sa cazi pe nesimtite.
 Ia aminte la tine cu amanuntime ca precum te indepartezi in fapte de
viclenie, asa sa te infranezi si de la pofta ochilor si a auzului, a gurii si a
pipaitului ca sa ai ochii totdeauna privind atenti la tine si la lucrul tau de
mana si sa nu cauti la vreun om daca nu vezi ca este vreo trebuinta
binecuvantata pentru aceasta. Iar la vreo femeie sau la vreun barbat frumos
sa nu privesti in general fara vreo trebuinta. Nu le ingadui urechilor sa auda
cuvinte nefolositoare, iar gura sa taca si sa nu vorbeasca de nu este
neaparata nevoie. De cunosti acestea, pune-ti toata puterea in a te ingriji de
ele ca sa te acopere Domnul in ceasul ispitei.
 Patima il desparte pe om pentru ca il inchide in egoismul lui. Patimile
sunt rani ale sufletului: despartirea de Dumnezeu ce-o aduc sufletului nu-l
lasa pe acesta intr-o simpla neutralitate, ci-l imbolnaveste prin ranile ce i le
pricinuiesc. Omul supus patimilor nu raneste numai pe altii, ci se raneste si
pe sine; el este sub starea normala - cea conforma firii, se afla in diferite
neputinte dureroase. Pocainta este forta care-l vindeca pentru ca ea este
puterea lui Dumnezeu si prin ea omul se ridica deasupra patimilor si se
imbraca in haina virtutilor ceea ce arata iarasi ca omul nu poate fi intr-o
stare neutra, ci este imbracat ori in patimi ori in virtuti. Nici unele nici altele
nu sunt simple acoperaminte exterioare, ci forme urate sau frumoase
intiparite in el. Cei ce vor fi aflati la judecata finala neintipariti de formele
stralucitoare ale virtutilor, ci de cugetarile intinate ale patimilor vor fi
aruncati in intunericul egoismului, potrivit intunecimii proprii lor caci cine nu
intelege realitatea comuniunii iubitoare cu Dumnezeu si cu semenii se afla
intr-un intuneric interior care se prelungeste in afara lui ca iad. Ziua
Judecatii de Apoi este numita ''ceasul nevoii'' pentru ca nimic nu-l poate
scapa pe om de osanda ce-i vine atunci - a pierdut toata libertatea.
 Cunoasterea mincinoasa nu este o cunoastere reala si totusi da impresia
ca este cunoastere. Patimile cuceresc prin impresia ca sustin viata omului
cand de fapt nu fac aceasta, ci o slabesc, deci nu nimicesc existenta total.
Dumnezeu nu ii pierde total pe ingerii si pe oamenii pe care i-a facut, ci ii
lasa intr-o existenta chinuita. Cunostinta mincinoasa continua sa dea
impresia ca este o cunoastere a realitatii, de fapt ea nu o scoate cu totul din
realitate, dar o stramba in asa fel ca nu mai este realitatea adevarata, ci o
realitate strambata, o realitate devenita intuneric dar chiar intunericul
acesta are un fel de realitate, este cum se spune, mai jos, o realitate
minora, ciuntita, dar este luata drept realitatea suprema intreaga.
 Patimile ne leaga sufleteste cum legau fasiile trupul mort al lui Lazar. Ele
au originea in demoni si nu sunt prezente decat unde sunt prezenti ei.
Numai Hristos le-a asumat cu voia Lui si erau tinute in el ca patimi
ireprosabile, de aceea au putut fi desfiintate prin moartea Lui.
 Vai noua, ca facindu-Se Fiul Omului, Cel ce este deofiinta cu Tatal, ''n-a
avut unde sa-si plece capul'' in noi desi s-a inomenit pentru noi iar vulpile
sau duhurile rele si viclene si-au facut in noi vizuini. (Era potrivit firii date
noua de Dumnezeu sa ne facem biserici vesnice ale fiului lui Dumnezeu
Care S-a intrupat in acest scop. Dar in loc de aceasta ne-am facut vizuini si
locasuri ale duhurilor rele, robi si unelte ale ispitelor lor urate. Dar ceea ce-i
mai mult - socotim ca aceasta este o insusire proprie noua: socotim
murdaria curatie si intunericul lumina, insa in aceasta se arata ca suntem
facuti pentru curatie si lumina.)
 Vai noua ca atatandu-ne demonii cu amintiri si induri de desfranare ne
aflam bucurandu-ne de ele. Vai noua ca parasind gandul la rugaciune si la
Dumnezeu cheltuim zilele noastre in imprastieri si flecareli. Vai noua ca
avand trupul usor lunecos spre pacat il atatam si noi prin saturare,
moleseala, induri necurate, primirea prin ochi si urechi a desertaciunilor, iar
prin atingerea trupurilor ne facem cai infierbantati de iepe si nu ne gandim
nici la cinstea noastra cuvantatoare, nici la chinurile vesnice.
 Pacatul ca fapta si stare opusa lui Dumnezeu si nefireasca intretine de
obicei o dezbinare in om caci sufletul nu se lasa cu totul linistit, supus
trupului care-si implineste placerile. Unitatea omului o aduce numai
implinirea celor bune care multumesc sufletul si pornesc de la el mai ales
cand se gandeste la Dumnezeu. Aceasta arata ca omul este facut de
Dumnezeu pentru a sta in legatura cu El; aceasta este starea lui fireasca.
 Pacatul recurge la tot felul de subtilitati contradictorii; omul isi apara
pacatele acoperindu-le cu pretentia ca nu le-a facut, dar pacatuieste si prin
aceasta caci acoperindu-le le recunoaste, dar totodata nu le recunoaste.
 Necredinta in Dumnezeu aduce omului toate amagirile facandu-l sa
prefere placerile trecatoare urmate de descurajarea deplina. Inaltimea in
bine se arata in unitatea intre componentele persoanei umane. Coborarea in
cele rele inseamna si o dezbinare launtrica a omului caci sufletul lui nu se
invoieste deplin cu placerile trupesti si cu cat sporeste satisfacerea acestora
cu atat creste o anumita dezaprobare a sufletului caci omul nu poate iesi cu
totul din firea lui creata pentru sporirea in bine.
 Pofta nu o poate taia cineva dar poate sa nu se faca robul ei caci nu
putem dezradacina gandurile, dar putem lupta impotriva patimilor. Fiindca
cel ce se indulceste de gandurile sale si face voia sa, nu va vedea slava lui
Dumnezeu nici nu biruieste orice patima, ci se aseamana omului incins care
umbla toata ziua si nu inainteaza duhovniceste prin osteneala sa. (Gandurile
mana la activitatile exterioare, nu te lasa sa starui in rugaciune ca unica
gandire la Dumnezeu. Vrei sa-ti arati voia de asemenea prin fapte
exterioare, pe cand in rugaciune nu mai tii sa-ti arati voia proprie.)
 Daca Dumnezeu ne vrea liberi, caci vrea sa-L iubim, iar iubirea nu este
fara libertate, demonii ne robesc prin patimi dandu-ne impresia ca suntem
liberi dar de fapt nu suntem caci nu iesim de sub stapanirea lor ca forme ale
egoismului, contrare lui Dumnezeu. Atat ele, cat si demonii ne incanta cu
parerea ca facem voia noastra ca sa ne desparta de Dumnezeu. Demonii
vor prin aceasta sa fim ca ei.
 Orice patima vine din necunoasterea lui Dumnezeu Care este mai presus
decat noi insine si care ne fereste de a ne socoti in stare sa dobandim prin
noi insine mantuirea sau viata de veci, deci sa vedem realizand prin noi un
sens al existentei.
 Gandurile rele sau viclene nu-l lasa pe om sa vada existenta asa cum
este avand izvor si culme a ei pe Dumnezeu Care vrea sa fim buni, sa
recunoastem valoarea tuturor oamenilor, sa credem in viata viitoare.
Gandurile din care lipseste Dumnezeu ingusteaza existenta si o inchide in
timp si pe om in socotinta ca nu are decat o scurta viata pamanteasca. Il
face orb fata de existenta infinita, vesnica si plina de sens.

versiune cu diacritice - aici

Spovedania, descoperirea gandurilor, sfatuirea

 De fapt Iacob, spunandu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc,
arata ca i-a trebuit lupta si osteneala ca sa puna stapanire pe patimi si sa le
ascunda in pamantul Sichemului. S-ar parea insa ca este o oarecare
contrazicere intre a ascunde zeii in Sichem si a tine un idol in ascunzis. Caci
a ascunde zeii in Sichem e lucru de lauda; iar a tine un idol in ascunzis e
lucru de ocara. De aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem, zicand:
''Blestemat cel ce tine idol in ascunzis!'' Si de fapt nu este acelasi lucru a
ascunde ceva in pamant pentru totdeauna si a-l tine in ascunzis. Caci ceea
ce a fost ascuns in pamant si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si
din amintire. Dar ceea ce e tinut in ascunzis nu e cunoscut de cei din afara,
insa e vazut necontenit de cel ce l-a pus acolo. Acesta il arm mereu in
amintire ca pe un chip cioplit pe care il poarta in ascuns. Caci tot gandul
urat, care ia forma in cugetare, este o sculptura ascunsa. De aceea este
rusine a scoate la aratare asemenea ganduri, dar e primejdios si de a tine
in ascuns un chip cioplit, precum si mai primejdios este de a cauta formele
disparute, cugetarea inclinand cu usurinta spre patima izgonita si
implantand in pamant bronzul idolului. Caci deprinderea virtutii este de asa
fel ca se cumpaneste cu usurinta si intr-o parte si intr-alta, aplecandu-se,
daca nu se poarta de grija, spre cele potrivnice. (Nil Ascetul) 46
 A iscodi plin de curiozitate planurile invatatorului si a vrea sa pui la
incercare cele poruncite de el, insemneaza a pune piedica inaintarii tale
proprii. Cu siguranta nu ceea ce se pare celui neincercat intemeiat si
potrivit este intr-adevar intemeiat. Astfel judeca mesterul si altfel cel fara
mestesug lucrurile mestesugului. Cel dintai are ca regula stiinta; celalalt ca
asa s-ar cuveni. Dar socotinta aceasta foarte rar se acopera cu adevarul; de
cele mai multe ori se abate de la linia dreapta, fiind inrudita cu ratacirea.
Asadar cei ce au predat altora grija mantuirii lor, lasandu-si toate
socotintele, sa-si supuna gandurile mestesugului celui priceput, judecand
stiinta lui mai vrednica de crezare. Mai intai, lepadandu-se de toate, sa nu-
si lase nimic afara, nici cel mai mic lucru, temandu-se de pilda lui Anania,
care crezand ca inseala pe oameni, a primit de la Dumnezeu osanda pentru
furt. (Nil Ascetul)46
 Ci, cum se predau pe ei insisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind
ca ceea ce ramane afara, tragand necontenit cugetul intr-acolo, il va
desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma il va rupe din fratietate.
De aceea a poruncit Duhul Sfant sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare
dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus
printr-o pilda asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca
sa urmeze invatatorului sau? ''Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de
boi inaintea lui; si a taiat boii si i-a fript in vasele boilor''. Aceasta ii arata
caldura ravnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi
pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din
vanzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorinta care il tragea sa fie langa
invatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit sa se izbaveasca mai repede
de ele, ca de unele ce-l puteau impiedica adeseori se face pricina a
razgandirii. De ce apoi si Domnul, imbiind bogatului desavarsirea vietii
dupa Dumnezeu, i-a poruncit sa-si vanda averile si sa le dea saracilor si sa
nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea ce ramane se face, ca si intregul,
pricina de imprastiere. Dar socotesc ca si Moise, randuind celor ce vreau sa
se curateasca in rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit
 prin aceasta sa se lepede cu desavarsire de averi, iar in al doilea rand sa
uite de familie si de toti cei apropiati in asa masura, incat sa nu mai fie
catusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil Ascetul) 46
 Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimanui
nu i se potriveste asa de mult ca judecata constiintei sale. (Marcu
Ascetul)46
 Cel ce se osteneste fara sfat e sarac in toate. Iar cel ce alearga cu
nadejde e de doua ori bogat. (Marcu Ascetul)46
 Omul sfatuieste pe aproapele precum stie; iar Dumnezeu lucreaza in cel
ce aude, precum acela a crezut. (Marcu Ascetul)46
 E primejdios lucru a fi cineva singur, fara martori, a se calauzi dupa voia
sa si a convietui cu cei neincercati in razboiul duhovnicesc. Unii ca acestia
sunt mestesugirile pacatului si se tin bine ascunse; si felurite curse si-a
intins vrajmasul pretutindeni. De aceea, daca e cu putinta, e bine sa te
silesti si sa te straduiesti a fi sau a te intalni neincetat cu barbati
cunoscatori. In felul acesta, desi nu ai tu insuti faclia adevaratei cunostinte,
fiind inca nedesavarsit cu varsta duhovniceasca si prunc, dar insotindu-te
cu cel ce o are, nu vei umbla in intuneric, nu te vei primejdui de lanturi si
de curse si nu vei cadea intre fiarele lumii spirituale, care pandesc in
intuneric si rapesc si ucid pe cei ce umbla in el fara faclia spirituala a
cuvantului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)46

versiune cu diacritice - aici

Suferinta - rabdare

 Marea trebuie sa fie agitata si tulburata ca sa poata arunca la mal

pamantul, iarba si toate mortaciunile pe care raurile le-a varsat intr-insa. Sa
ne uitam mai bine si vom constata ca, dupa ce a fost framantata de o astfel
de furtuna, marea devine foarte linistita.
 Cel ce primeste necazurile din timpul de fata in asteptarea bunatatilor de
mai tarziu, a aflat cunostinta adevarului si se va izbavi usor de manie si de
intristare. Isi cunoaste mult mai bine complexitatea firii cel ce suporta
necazurile decat cel pentru care decurge lin, fara nici un fel de probleme si
care in felul acesta ramane la suprafata fiintei lui nepusa la incercare prin
grele necazuri.
 Nu numai cei ce mor de sabie si pe cei ce l-au marturisit pe Domnul ii
incununeaza Dumnezeu, ci si pe cei ce si-au dovedit iubirea intru nevointa
caci precum aceia au rabdat impunsaturile pentru domnul, asa si acestia au
rabdat asuprelile si nevointa pentru Domnul.
 Cel ce ia de bunavoie stare smereniei si ostenelile cele grele, fiind astfel
intr-un fel pregatit dinainte, nu va mai suferi atat de mult la venirea asupra
lui a ocarilor si greutatilor inevitabile vietii. Acestea nu-l vor intrista, ba chiar
nici nu le va mai simti, ci dimpotriva se va bucura de ele pentru ca le vede
in lumina dumnezeiasca rostul lor binefacator.
 Mai bine este sa fim ispititi de oameni decat de draci, dar cel ce place
Domnului ii biruieste si pe unii si pe altii. Dracii lupta descoperiti impotriva
pustnicilor, iar impotriva celor ce petrec in chinovii sau savarsesc virtutea
insotiti cu altii, ii inarmeaza pe cei mai fara de grija dintre frati. Dar razboiul
al doilea e de departe mai usor decat cel dintai pentru ca nu exista oameni
atat de amarnici cum sunt dracii. Oamenii cat de rai ar fi mai au si o parte
infima de mila, mai pot fi induplecati, au slabiciunile lor: somn, foame care
intrerup chinul pornit asupra-ti, pe cand dracii nu. In orice caz, poti lupta cu
oamenii ce te ispitesc sau te tulbura cel putin tot atat de tare ca ei, poti afla
o portita de scapare in ispitirea lor si deci ii poti infrange mai usor.
 Cel ce se roaga pentru oamenii care-l nedreptatesc se impotriveste cu
succes dracilor, dar cel ce se impotriveste celor dintai, e biruit de cei din
urma. Lupta oamenilor impotriva noastra nu este despartita de cea
impotriva dracilor, dar prin oameni lupta dracilor este mai slaba caci
oamenii se mai inmoaie de rugaciunea noastra pentru ei, de vorba buna si
de ajutorul ce le dam.
 Avva Zosima a zis ca cel ce doreste sa umble pe calea cea adevarata si
dreapta, cand se tulbura se loveste pe sine zicand: ''De ce te manii suflete al
meu? De ce te tulburi ca cei ce fac spume? Chiar din aceasta arati ca esti
bolnav caci de n-ai fi bolnav nu ai suferi. De ce incetand sa te ocarasti pe
tine il invinovatesti pe fratele tau ca ti-a aratat boala cu fapta si cu adevarul.
Ia aminte la porunca lui Dumnezeu: ''Cand era ocarat, nu ocara, cand
patimea, nu ameninta'' (I Petru 2,23) ci suferea totul. Si zicea ca de va trai
cineva anii lui Matusalem si nu va umbla pe calea cea dreapta pe care au
umblat toti sfintii, adica cea a necinstirii lor de catre oameni, a iubirii si a
rabdarii barbatesti, nu va inainta catusi de putin ci isi va cheltui anii in
desert.'' Cel ce rabda va sta de-a dreapta Celui rastignit si dupa rastignire,
inviat, pentru ca s-a lasat si el rastignit de ocari si si-a predat grija de sine
dascalului sau, ca Hristos, tatalui. Omorand cu totul voia sa egoista, a inviat
in dragostea lui Hristos.
 Mustrarea te face atent la tine insuti, te face sa-ti dai seama ca e ceva
rau in tine sau care face altuia impresia ca nu esti cum trebuie in vreo
privinta oarecare. Drept urmare, te sileste sa te vindeci si in acea privinta si
deci sa-ti castigi mantuirea. E o cruce care te desavarseste, insasi primirea
mustrarii pricinuindu-i cuiva pocainta de gresale ii aduce iertarea lor.
 Precum pe ostasul care a primit rani grele in vremea razboiului, imparatul
nu porunceste sa-l scoata din oaste, ci mai degrab sa-l inainteze in gard, asa
il incununeaza Imparatul ceresc pe calugarul care a suportat de la draci
primejdii multe.
 Daca hotarul trandaviei este a nu avea rabdare in nici o odihna, al
rabdarii este a se socoti cineva in orice necaz ca fiind in odihna. Lenesul
niciodata nu socoteste ca se odihneste cat ii place - este si aici o sete
 infinita a lancezelii; dimpotriva, rabdarea nu se socoteste sleita de nici o
greutate.
 Exista o boala pentru curatirea de pacate si este o alta pentru smerirea
cugetului. Bunul si Preabunul nostru Domn si Stapan, cand vede pe unii mai
trandavi in nevointa, smereste trupul lor prin boala ca printr-o nevointa mai
nedureroasa. Dar uneori ea vine si pentru a ne curati sufletul de gandurile
rele sau de patimi. Toate cele ce ni se intampla, vazute sau nevazute se pot
primi si bine si cu patima si cu o simtire de mijloc. Am vazut trei frati supusi
greutatilor: unul se revolta, altul ramase neintristat iar al treilea a cules din
aceasta rod mult primind totul cu multumire.
 Pe masura smeritei cugetari, ti se da tie si rabdarea in greutatile
intampinate si dupa rabdarea ta ti se usureaza povara necazului tau si
agonisesti mangaieri. Smerenia este ea insasi izvor al rabdarii caci nu
socotesti ca ai dreptul la mangaieri, iar rabdarea stand tare, intareste firea
ta incat nu mai simti greutatea necazului. Din rabdare curge in tine o forta
caci vointa ascunde in ea rezerve de forta pe care nu obisnuim sa le punem
in lucrare. Mai bine zis aceste rezerve de forta sunt firea noastra si ea le
pune in lucrare prin vointa care e o calitate generala a ei pe care nu o pune
de obicei in mod deplin in lucrare. Rezervele de putere ale firii noastre sunt
de fapt nesfarsite cand ea sta in legatura cu Dumnezeu. Mai usor biruim
greutatile prin rabdare decat prin lupta de a nu le primi, de a le ocoli cu
orice pret, fapt in care se manifesta o frica, o slabiciune care ne face de fapt
slabi. Cele dinafara ne pot zdrobi mai usor firea daca nu o intarim din
rezervele ei launtrice care stau in legatura cu rezervele de putere nesfarsita
ale lui Dumnezeu Care a creat si sustine firea noastra ca adevaratul ei
fundament si izvor. Toate primejdiile si necazurile care nu sunt intampinate
cu rabdare aduc un chin indoit caci rabdarea omului e pe masura
primejdiilor ce-i vin. Atat se incordeaza omul cat e de mare greutatea careia
trebuie sa-i faca fata, iar slabirea curajului este maica chinului, pe cand
rabdarea e maica mangaierii si putere de a se naste din necazurile sale, fara
harul dumnezeiesc care vine prin cautarea cea cu dinadinsul a rugaciunii ei
si varsarea lacrimilor.
 Barbatul rabdator a murit inainte de mormant facandu-si mormant chilia
sa. Rabdarea se naste din nadejde si plans, caci cel lipsit de acestea doua e
robul trandaviei.

Trandavia - osteneala

 Trebuie sa canti putin si sa spui putine pe dinafara, sa cercetezi si sa

pazesti putin gandurile caci cel ce are multe feluri de mancare la masa sa
are placere sa manance din toate, iar cel ce mananca un singur fel in fiecare
zi nu numai ca n-are placere in ea, ci cu vremea se si scarbeste. Sta in
puterea celor desavarsiti sa se impartaseasca in fiecare zi de acelasi fel de
mancare fara a se scarbi. Cat despre cantare si despre rostirea pe dinafara
 sa nu te legi pe tine, ci fa dupa puterea data tie de Domnul. De citit si de
rugaciune sa nu te lipsesti. Fa putin din aceasta, putin din aceea si asa vei
cheltui ziua placand lui Dumnezeu. Parintii desavarsiti ai nostri n-au avut o
regula (pravila) pentru ca toata ziua le era lor pravila: sa cante putin, sa
rosteasca putin pe dinafara, sa-si cerceteze putin gandurile, sa se ocupe
putin cu mancarea …… iar acestea toate cu frica lui Dumnezeu.
 Oricine lauda dulceata cuvintelor lui Dumnezeu, dar nu se hraneste din
ea o face sa para amara. . Oare nu e amar cuvantul: ''De voieste cineva sa
vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa urmeze Mie.''? Iar
de este dulce pentru ce vrand sa implinim voia proprie il respingem? Cel ce
se arata pe sine cunoscand calea care duce la cetate intreaba de ea fie din
dispret, fie ca sa ispiteasca pe cel intrebat si sa rada de el, iar de cunoaste
calea dar nu umbla pe ea este judecat ca unul ce o nesocoteste. Deci, daca
cineva arata fratelui sau calea, dar nu are grija sa mearga el insusi pe ea, e
socotit vinovat.
 ''Nu cauta pe Domnul si nu intreba unde locuieste.'' (Sisoe) Ce-ti voi
spune deci tie care ai parasit straduinta de a cerceta pacatele si doresti sa
ma vezi pe mine ''Vierme imputit, pamant si cenusa''? (Iov 42,6) (Sa nu
cautam sa aflam teoretic prea multe despre Dumnezeu, izvorul puterii
noastre, ci sa ne folosim de ea. Nu cere unui sarac ca mine, spune batranul,
sa-ti dau cunostinta lui Dumnezeu pe care nu o posed.)
 Ceasurile si cantarile sunt predanii bisericesti si bune pentru conglasuirea
intregului popor; la fel in manastiri pentru conglasuirea celor din obste.
(Cantand toti laolalta se produce o unitate de cuvant de gandire si simtire a
celor din biserica, o simfonie.) Cei din Schit insa nu au ceasurile, nici nu
canta imnuri, ci savarsesc lucrul de mana, mediteaza si fac putina rugaciune
de unul singur. Iar stand la rugaciune trebuie sa te eliberezi de omul cel
vechi, sa zici Tatal nostru sau sa le faci pe amandoua, apoi sa sezi la lucrul
de mana. Cat priveste prelungirea rugaciunii cand stai in picioare, daca te
rogi neincetat potrivit Apostolului (I Tes 5,17), nu trebuie sa o reiei de cate
ori te ridici caci mintea ta e toata ziua la rugaciune. Dar cand te asezi la
lucrul de mana trebuie sa spui din inima sau sa rostesti psalmi, iar la
sfarsitul fiecarui psalm sa te rogi sezand: ''Dumnezeule miluieste-ma pe
mine ticalosul.'' De esti hartuit de ganduri atunci adauga: ''Dumnezeule, Tu
vezi necazul meu, ajuta-ma!'' Cand deci ai facut trei randuri in plasa, scoala-
te la rugaciune si plecand genunchii si sculandu-te spune la fel rugaciunea
amintita. La vecernii, cei din Schit spun 12 psalmi si la sfarsitul fiecaruia in
locul doxologiei (Slava Tatalui…) spun Aliluia si fac o rugaciune; la fel si
noaptea spun precum voieste: unul spune psalmi din inima, altul isi
cerceteaza gandurile sale sau citeste Vietile parintilor. Dupa ce citeste 5-8
foi trece pe urma la lucru de mana. Cel ce canta sau rosteste psalmi din
inima trebuie sa-i rosteasca cu buzele daca nu-i prin apropiere cineva.
 Ţi-am spus-o de multe ori: Trezeste-te din somnul cel greoi caci nu stii
ceasul in care va veni Domnul!
 In privinta somnului de noapte, roaga-te de doua ori seara socotind
apusul soarelui. Slavind astfel pe Dumnezeu, dormi apoi sase ore, apoi
scoala-te la priveghere si petrece asa celelalte patru ore. Vara fa la fel dar
scurtand timpul si spunand mai putini psalmi pentru scurtimea noptilor.
 In privinta hainelor, cel slab trebuie sa aiba pentru neputinta lui haine de
vara si de iarna, iar cel ce a ajuns sa suporte cum zice Apostolul foamea,
setea si golatatea, poate petrece timpul cu o singura haina. Dar sa nu ne
inaltam frate in cuget, ci sa ne lasam dusi spre cele smerite si sa nu
murmuram avand doua sau trei vesminte.
 Frate, sunt uimit si ma minunez cand cei din lume dorind sa castige se
razboiesc, dispretuiesc fiarele salbatice, cursele talharilor, primejdiile marii
si insasi moartea nedescurajandu-se catusi de putin datorita bogatiei
ravnite, chiar daca nu sunt singuri ca o vor dobandi. Iar noi ticalosii si
molesitii care-am primit putere sa calcam peste serpi, scorpioni si peste
toata puterea vrajmasului, noi care am auzit: ''Eu sunt, nu va temeti!'', care
stim limpede ca nu ne luptam din puterea noastra, ci din puterea lui
Dumnezeu care ne intareste si ne inarmeaza, suntem atat de lipsiti de curaj
- mai fricosi decat femeile. Dar de unde vine aceasta? De acolo ca trupurile
noastre n-au fost strapunse de frica Lui (Psalmi 118,120), ca glasul
suspinului nostru nu ne-a facut niciodata sa mancam painea (Psalmi
101,56). Ia aminte ca moleseala, nepasarea si iubirea de trup nu ne lasa nici
sa rasuflam. De vrei sa fii ravnitor, osteneste-te, sileste-te, teme-te de
Dumnezeu si El va face voia ta, caci a spus ca ''va face voia celor ce se tem
de El''. (Psalmi 144,19)
 Cat despre citit, este de folos a citi ''Vietile Parintilor'' caci asa se
lumineaza minte in Domnul.
 Crede mie frate ca stiu un om pe care-l cunoaste numai Domnul ajuns la
o astfel de masura, ca odata sau de doua ori, ba chiar de mai multe ori pe
saptamana este cucerit de hrana duhovniceasca si dulceata ei il face sa uite
cu totul de hrana simtita. Apoi cand vine la impartasirea de ea nu voieste sa
se impartaseasca simtindu-se satul si scarbit de ea. Iar daca totusi se
impartaseste, se defaima pe sine zicand: ''Pentru ce nu sunt intotdeauna
asa?'' si doreste sa mai primeasca din aceea. (Se afirma aici taina
necuprinsa a intimei legaturi dintre suflet si trup. La urma urmelor, trupul
este rationalitate plasticizata si sensibilizata plina de lucrarea spiritului
uman si in ultima instanta de Duhul dumnezeiesc. De ce n-ar sustine atunci
Duhul acest suport al vietii spirituale printr-o lucrare intensa a Lui in sufletul
omenesc, deci si in trup fara sa recurga la noi adaosuri de materie pe care el
sa o prefaca in materie vie si insufletita a trupului? In afara de aceasta,
materia este in ultima analiza energie concentrata. Poate ca noi, prin
puterea spiritului nu actualizam toata energia concentrata in trupul nostru.
O lucrare mai intensa a Duhului poate actualiza lucrand direct asupra
trupului, sau prin spiritul nostru mai multe zacaminte de energie condensata
in trupul nostru. Mai condensate sunt aceste energii in oase, alipirea lor de
carne poate avea ca urmare o umplere a carnii de mai multe energii incat se
poate trai o vreme mai indelungata fara o hrana noua. Dar aceasta poate fi
si urmarea concentrarii tuturor gandurilor intr-un singur gand indreptat spre
Dumnezeu, ceea ce atrage in gandul astfel concentrat dar si in oasele
unificate si lipite de trup puterea Duhului Sfant care actualizeaza mai multe
energii concentrate in ele.)
 Iarna nu se bea mult, de asemenea trebuie sa se manance mai putin,
adica din toata cantitatea bucatelor se micsoreaza a 12-a parte, iar din vin si
apa cate o jumatate de pahar de fiecare. Daca te tii tare si nu obosesti, este
 bine sa bei odata pe zi, iar de nu poti, bea de doua ori, dar de fiecare mai
putin. In vremea miscarilor si razboaielor gandurilor trebuie sa mai tai putin
din masura obisnuita, inca o a 12-a parte si o jumatate de pahar de bautura
incat mancarea sa fie micsorata cu doua uncii, iar bautura cu un pahar.
 Cei ce se carmuiesc pe ei insisi bine si cu dreapta socoteala, tin seama
de trup si de inclinarea lui caci a manca dupa pofta inseamna a pofti sa
mananci nu dupa trebuinta trupului ci din lacomia pantecelui. Iar de vezi ca
cineva din inclinare doreste mai multe legume verzi decat uscate, dar nu din
pofta, ci pentru ca este mai usor, aceasta este ceva deosebit caci exista firi
care primesc mai bucuros bucate dulci, altele sarate sau acre. Aceasta nu
este patima sau lacomie. Dar a pofti si a dori mancarea este pofta si ea este
slujitoarea lacomiei pantecelui. Deci cand lucreaza impotriva ei si te
folosesti de mancare din trebuinta, nu o faci din lacomia pantecelui.
 Noi punand piciorul pe prima treapta a scarii sa nu voim sa urcam indata
la cea mai de sus. Daca infaptuim cele de la mijloc ajungem prin infranare si
la cele mai multe caci cei ajunsi la aceasta masura pot sa fie precum zice
Apostolul si satui si flamanzi pentru ca s-au invatat in toate. (Raman stapani
pe ei insisi si cand sunt satui si cand sunt flamanzi pentru ca s-au deprins sa
se stapaneasca in ambele cazuri.)
 A fi molesit, a nu voi sa sporesti cum ti-o cere insasi firea, inseamna a te
lasa stapanit si purtat ca un obiect. Dar fiind om nu poti fi redus prin
trandavie la starea totala de obiect, ci devii robul patimilor. A fi molesit
inseamna a te lasa inchis in inchisoarea neputintei si monotoniei
plictisitoare, inseamna a cadea din plinatatea fiintei intr-o existenta paruta,
intr-un cosmar in care nu faci si nu mai poti face nici un gest de eliberare, ci
cu tine se fac, desi ti se pare ca faci tu insuti lucruri care nu le faci de fapt
tu. Aceasta este moartea sufleteasca de pe pamant care culmineaza in
viata de apoi.
 Dormitul pe scaun te duce cu timpul la smerenie, insa preda-te lui
Dumnezeu in frica Lui.
 Asculta frate! Ai ajuns slabanog de vrei sa fii slujit de altul? Nu-ti dai
seama ca aceasta este spre osanda, mai ales pentru un tanar care mai
degraba ar trebui sa slujeasca altuia? Crede-ma ca eu pana ce n-am primit
instiintare de la Dumnezeu sa ma linistesc in izolare, ma slujeam singur
chiar in vreme de boala pregatindu-mi putina mancare si aprinzand focul. Nu
face ceea ce faci ca de nu vei muri in chip pacatos, ci de ai vreo nevoie, nu
vorbi mai mult de ea decat este trebuinta, caci cel ce nu si-a zidit chilia sa
cum o va zidi pe a altuia? Nu stii ca Domnul a zis: ''Fiul Omului n-a venit sa I
se slujeasca, ci ca sa slujeasca''? nu te lasa abatut de la cestea ca de nu
''sangele tau va fi asupra ta'' (III Imparati 2,38). Am intrebat si am auzit ca
un tanar nu foloseste alt tanar chiar de l-ar adapa cu cunoasterea intregii
Scripturi.
 Vegheaza frate ca esti muritor si vremelnic. Strange calul tau in fraul
cunostintei ca nu cumva privind ici si colo sa innebuneasca dupa femei, mai
bine zis dupa barbati si sa te arunce pe tine calaretul lui. Roaga-te lui
Dumnezeu ca sa ''intoarca ochii tai ca sa nu vada stricaciunea''. De vei
dobandi o inima de barbat vor fugi de la tine toate razboaiele. Fa-te
usturator ca spirtul pe rana si nu lasa sa se adune imputiciunea si necuratia.
 Dobandeste plansul ca sa te instrainezi pe tine de indrazneala ce destrama
sufletele celor ce au castigat-o pe aceasta. (Calul e altceva decat calaretul;
pofta trupului si vrerea pacatului starnita de aceasta pofta altceva decat
adevaratul stapan peste toate cele din care se constituie omul, desi voia
subiectului poate ceda si se poate pune intr-o anumita masura in slujba
poftei si a pacatului. Subiectul este tarat oarecum fara voia lui sau cu pe
jumatate de voie in cele pe care pe de alta parte le simte contrare lui,
putand fi dus prin repetitie pana la moartea sufleteasca incat omul sa
devina un fel de automat, sau obiect purtat de impulsuri regulate in colo si-
ncoace.)
 Nu toti care sunt in manastire sunt monahi, ci cel ce face lucrul
monahului pentru ca s-a spus: ''Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne va
intra in Imparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Care este in
ceruri.'' Deci de ce-ti razi de tine frate nenorocit caci de intrebi si nu starui,
ci intreband iarasi le spui altora cautand slava desarta si sa placi oamenilor.
Pentru aceasta culcandu-te esti ispitit si vine asupra ta demonul care te
inabusa si pentru aceasta ingaduie Dumnezeu sa fii pedepsit prin
indepartare ca sa te ocarasti pe tine insuti, dar tu nu intelegi. Acesta este
timpul care ni s-a dat sa ne cercetam patimile noastre si de a ne tangui.
Cand sezi in chilia ta si esti supus ispitelor ocaraste-te pe tine in toate si
arunca neputinta ta inaintea lui Dumnezeu si El te va ajuta si-ti va da putere
ca sa sporesti intru El.
 Cand ai vreo suferinta in trup, te infranezi de la lucrurile care te vatama,
atunci de ce dar nu lupti sa te infranezi cand sufera sufletul? Foloseste
puterea ta si Dumnezeu te va ajuta pentru rugaciunile sfintilor caci
inseteaza sa vada mantuirea noastra Cel ce s-a jurat pe sine ca ''nu voieste
moartea pacatosului, ci sa se-ntoarca si sa fie viu.'' Adauga si tu cei doi
banuti ai tai si-L vei bucura pe El ca si vaduva aceea. Leaga-ti barca de
corabia Parintilor tai si acestia te vor carmui spre Iisus.
 In privinta limbii, a pantecelui si a indraznelii fa si tu ce poti ca sa te-
nfranezi caci fara osteneala, trezvia si plansul din inima, nu pot fi tinute.
Adu-ti aminte ca ''mult poate rugaciunea lucratoare a dreptului''.
 Nu cauta sa te slujeasca cineva, ci slujeste-te singur!
 Trebuie intru totul sa ne lipim de Sfintii Parinti si din pilda vietii lor, din
vorbirea si suspinul acestora sa ne umplem de pocainta cea dupa
Dumnezeu. Aceasta se aseamana cu ceea ce faceau oile lui Iacov, care
privind la nuielile din apa, zamisleau si nasteau dupa chipul lor pestrit. Astfel
daca intiparim si noi pildele lor ca sa ne folosim in acelasi fel de lucruri, nu
vom intarzia sa pasim pe aceeasi cale cu ei.
 A fi desavarsit inseamna dupa Sfantul Apostol Pavel a tinde mereu in sus:
''Cele dinapoi uitandu-le si spre cele dinainte intinzandu-ma'' (Filipeni 3,13).
Aceasta este desavarsirea omului: tensiunea continua, neoprirea,
nealunecarea in jos, este desavarsirea in mers cu privirea atintita la tinta
finala.
 De voiesti sa te mantuiesti cu adevarat, asculta cu fapta: ridica de la
pamant picioarele tale si inalta-ti mintea la cer si acolo sa-ti fie cugetarea
ziua si noaptea. Dispretuieste-te cu toata puterea ta, noaptea si ziua,
luptandu-te sa te vezi putin mai prejos de orice. Aceasta este calea cea
 adevarata si afara de ea nu este alta pentru cel ce voieste sa se mantuiasca
in Hristos care-l intareste pe el. Cel ce voieste sa alerge! Cel ce voieste sa
alerge! Cel ce voieste sa alerge! Sa alerge sa ia cununa. Iti dau marturie
despre aceasta inaintea lui Dumnezeu cel viu Care voieste sa daruiasca
viata vesnica tot celui ce voieste. De voiesti, lucreaza frate!
 Binele il castigi miscandu-te, numai cel ce ramane lenes in cele rele, nu
se misca, nu alearga, iar miscarea este sustinuta de vointa. Cel ce ''se lasa
in voia raului'' nu se misca propriu-zis, este inert pentru ca nu se foloseste
de vointa. Cel ce vrea sa faca binele, sa fie bun, voieste sa fie mereu mai
bun, sa faca tot mai mult bine. In rau se aluneca tot mai jos, aproape lipsit
de orice vointa; binele are o tinta niciodata deplin ajunsa - e Dumnezeu.
Raul n-are nici o tinta sau indeamna doar la repetarea unei placeri de scurta
durata. Fericirea vesnica incununeaza o vointa ce se intareste continuu.
Trandavia nu realizeaza pe om si de aceea nu se incununeaza cu fericirea
plinatatii netrecatoare a vietii.
 Cel ce voieste sa biruiasca se si sileste pe sine fie la post, fie la
priveghere, fie la orice alt lucru. De pilda, daca e dator sa nu manance cum
e obiceiul pana la ora noua dar slabiciunea ii cere sa manance la ceasul al
treilea (9), sa se sileasca sa nu manance pana la ceasul al saselea (12). Cu
privegherea, la fel, caci astfel silinta se impotriveste lucrarii dracilor. In ceea
ce priveste pogoramantul, aceasta este un ajutor dat trupului. (Nevointa
aceasta perseverenta si tenace este un mijloc de intarire a vointei sau a
spiritului impotriva pornirilor inferioare care-l robesc pe om. Pofta e printre
primele, mania - dintre ultimele. Numai omul intarit prin nevointa, omul
linistit si generos se poate face lacas al Duhului Dumnezeiesc. Numai el este
liber pentru relatia de iubire adevarata cu Dumnezeu si cu semenii. Numai
acest om este tare si nu e preocupat din slabiciune pentru sine. Demonii il
slabesc pe om cu aparenta ca-l fac sa se preocupe de sine sau cu acest
scop.)
 Fratilor, plang si ma tanguiesc pentru mania ce ne ameninta caci toate le
facem impotriva a ceea ce trebuie. Fiindca s-a spus: ''De nu va prisosi
dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si fariseilor nu veti intra in
Imparatia Cerurilor'', si faradelegile noastre au intrecut cu mult pe cele ale
celorlalte neamuri.
 Impotriveste-te rautatii si Domnul ii va aduce pe dusmanii tai sub
picioarele tale, cei potrivnici ajungandu-ti in cele din urma prieteni. Lupta-te
pana la moarte pentru adevar si Dumnezeu va lupta pentru tine. Nu cere
ajutor de la oameni, caci cel ce-si pune nadejdea in ei cade repede, iar
ajutorul lui Dumnezeu intrece cu mult ajutorul a zeci de mii de oameni.
Pentru aceasta a zis Proorocul: ''Domnul este ajutorul meu si nu ma voi
teme, ce-mi va face mie omul.'' Sprijineste-ti deci inima ta in Domnul,
imbarbateaza-te si fii tare, iar El va fi negresit langa tine. (Numai luptand cu
toata puterea, e prezent si Dumnezeu in tine, luptand cu puterea Lui
impreunata cu puterea ta. Daca lupt molesit, Dumnezeu nu lupta cu tarie in
mine. In taria luptei mele este prezenta taria luptei lui Dumnezeu.
Dumnezeu vrea sa fii tare, dar nu sunt tare de nu simt puterea mea
incordandu-se. Insa in incordarea aceasta este lucrator Dumnezeu pe
masura ei.)
 Daca la Dumnezeu toate sunt cu putinta si asa credem, sa facem intru El
tot ce putem iar El ii va nimici pe cei ce ni se impotrivesc caci ''El risipeste
sfaturile neamurilor si nimiceste uneltirile carmuitorilor. Iar voia Lui ramane
in veac.'' (Psalmi 32,10) Sustine pe cat poti adevarul si lupta-te pentru el. Sa
stam intru adevar si nu vor intarzia dusmanii sa vina la picioarele noastre.
Astfel se va slavi Dumnezeu prin robii Sai.
 Sfantul Varsanufie cere ca omul sa nu se robeasca unei legi pe care sa si-
o dea odata pentru totdeauna, ci sa lucreze de fiecare data asa cum
imprejurarea ii spune ca este de folos. Libertatea in bine, aceasta e
recomandarea. Sa nu se ingradeasca omul printr-o lege a repetitiei formale.
 Sa nu te molesesti cu trupul caci te va dobori! (Moleseala trupului este
moleseala sufletului; trupul trandav si pretentios a scapat de sub puterea si
controlul sufletului sau sufletul nu mai are putere asupra lui. Este un trup
care cedeaza usor la orice ispita, care nu vrea si de aceea nu mai este in
stare sa se incordeze fara greutate.)
 Frate, ''silirea in toate'' si smerenia il duc pe om de graba le sporim.
 Sa nu judeci pe cineva, sa nu dispretuiesti sau sa smintesti pe cineva. Nu
gandi despre cineva cele ce nu le-ai vazut la el caci aceasta-i spre pieirea
sufletului. Ia aminte la tine si asteapta moartea cea grabnica. Spune-ti
cuvantul fericitului Arsenie: ''Arsenie pentru ce-ai iesit din lume? Ce-ai venit
sa cauti aici?'' Alearga spre Iisus ca sa-L apuci. De vrei sa te mantuiesti
iuteste-ti pasul ca sa te afli in aceasta buna impreuna-vestire cu sfintii
Batrani. De vrei sa te mantuiesti lucreaza!
 Este o mare bucurie sa ceara cineva un lucru cu frica lui Dumnezeu.
Acesta va indrazni sa creada ca cererea lui se va implini. Dar daca ceri
samanta pentru ogorul tau, cultiva-l ca sa-l pregatesti pentru plivirea ei, caci
despre pamantul cel bun si cultivat se spune ca a dat cate o suta de roade
pentru una.
 Nu poate fi omul tare decat in Dumnezeu. Cand este singur este slab. In
omul credincios nu se poate deosebi ce este al lui de ce este al lui
Dumnezeu. Lui i se pare ca tot ce face, Dumnezeu face dar pune atata
ravna ca si cum totul ar depinde de el caci fara ravna si efortul lui n-ar lucra
Dumnezeu, insa chiar ravna lui isi are provenienta de la Dumnezeu. Va fi
tras la raspundere daca n-a lucrat asa cum voieste Dumnezeu, sau va fi
rasplatit daca lucreaza asa. Dar n-ar fi putut lucra cum vrea Dumnezeu daca
n-ar fi avut intarirea lui Dumnezeu si e osandit cand n-a lucrat asa pentru ca
n-a primit ajutorul lui Dumnezeu.
 Numai prin multe lupte repetate se intareste omul in asa fel ca ispita sa
nu mai aiba putere asupra lui.
 Ni se cere sa facem ceea ce sta in puterea noastra si nimic mai mult caci
acoperamantul si mila lui Dumnezeu va intari neputinta noastra.
 De unde vine trandavia si ce trebuie facut cand se iveste ea? Este
o trandavie a firii din oboseala si una de la draci. De voiesti sa le deosebesti
cerceteaza astfel: cea de la draci se iveste in cineva inainte de timpul cand
are nevoie de odihna, caci incepand sa lucreze inca inainte de a ispravi o
treime sau o patrime din lucrare, trandavia il indeamna sa lase lucrul si sa
se scoale. Deci nu trebuie sa primeasca indemnul ei, ci sa faca rugaciune si
 sa sada la lucrul lui cu rabdare. Astfel, vazand vrajmasul ca omul face
rugaciune tocmai din pricina trandaviei, pentru a nu-i mai prilejui asemenea
fapta fuge. Cea a firii se iveste cand omul se osteneste peste putere si se
sileste a lucra mai mult decat poate. Astfel trandavia firii se naste din
neputinta trupului. In acest caz trebuie sa-si incerce omul puterea si sa-si
odihneasca trupul in frica de Dumnezeu. (Trandavia care este produsa de o
prea mare oboseala a trupului are in ea ceva spiritual si care arata in ea o
influenta a celui rau. Simt o trandavie pentru ceva si atunci cand fac ceea ce
nu-mi produce o placere trupeasca, este un fel de autosugestie, descurajare
care tot prin autosugestie se poate invinge. Ea se invinge cu vointa
dovedind astfel ca ea provine si dintr-o vointa slaba.)
 Daca din trandavie se naste o atipire care ma impiedica de la lucrul pe
care-l fac, oare trebuie sa ma ridic sau sa raman sezand? Sa te ridici si sa nu
incetezi a te ruga lui Dumnezeu si va alunga Domnul atipirea de la tine.
 Foloseste toata puterea ta caci multi au fost cu Iisus si multi s-au
instrainat de El.
 Cel ce cauta cu adevarat viata vesnica se straduieste sa pazeasca
cuvantul lui Dumnezeu pana la varsarea sangelui in taierea voii sale.

versiune cu diacritice - aici

Trandavia - osteneala

 Trebuie sa canti putin si sa spui putine pe dinafara, sa cercetezi si sa

pazesti putin gandurile caci cel ce are multe feluri de mancare la masa sa
are placere sa manance din toate, iar cel ce mananca un singur fel in fiecare
zi nu numai ca n-are placere in ea, ci cu vremea se si scarbeste. Sta in
puterea celor desavarsiti sa se impartaseasca in fiecare zi de acelasi fel de
mancare fara a se scarbi. Cat despre cantare si despre rostirea pe dinafara
sa nu te legi pe tine, ci fa dupa puterea data tie de Domnul. De citit si de
rugaciune sa nu te lipsesti. Fa putin din aceasta, putin din aceea si asa vei
cheltui ziua placand lui Dumnezeu. Parintii desavarsiti ai nostri n-au avut o
regula (pravila) pentru ca toata ziua le era lor pravila: sa cante putin, sa
rosteasca putin pe dinafara, sa-si cerceteze putin gandurile, sa se ocupe
putin cu mancarea …… iar acestea toate cu frica lui Dumnezeu.
 Oricine lauda dulceata cuvintelor lui Dumnezeu, dar nu se hraneste din
ea o face sa para amara. . Oare nu e amar cuvantul: ''De voieste cineva sa
vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa urmeze Mie.''? Iar
de este dulce pentru ce vrand sa implinim voia proprie il respingem? Cel ce
se arata pe sine cunoscand calea care duce la cetate intreaba de ea fie din
dispret, fie ca sa ispiteasca pe cel intrebat si sa rada de el, iar de cunoaste
calea dar nu umbla pe ea este judecat ca unul ce o nesocoteste. Deci, daca
cineva arata fratelui sau calea, dar nu are grija sa mearga el insusi pe ea, e
socotit vinovat.
 ''Nu cauta pe Domnul si nu intreba unde locuieste.'' (Sisoe) Ce-ti voi
spune deci tie care ai parasit straduinta de a cerceta pacatele si doresti sa
ma vezi pe mine ''Vierme imputit, pamant si cenusa''? (Iov 42,6) (Sa nu
cautam sa aflam teoretic prea multe despre Dumnezeu, izvorul puterii
noastre, ci sa ne folosim de ea. Nu cere unui sarac ca mine, spune batranul,
sa-ti dau cunostinta lui Dumnezeu pe care nu o posed.)
 Ceasurile si cantarile sunt predanii bisericesti si bune pentru conglasuirea
intregului popor; la fel in manastiri pentru conglasuirea celor din obste.
(Cantand toti laolalta se produce o unitate de cuvant de gandire si simtire a
celor din biserica, o simfonie.) Cei din Schit insa nu au ceasurile, nici nu
canta imnuri, ci savarsesc lucrul de mana, mediteaza si fac putina rugaciune
de unul singur. Iar stand la rugaciune trebuie sa te eliberezi de omul cel
vechi, sa zici Tatal nostru sau sa le faci pe amandoua, apoi sa sezi la lucrul
de mana. Cat priveste prelungirea rugaciunii cand stai in picioare, daca te
rogi neincetat potrivit Apostolului (I Tes 5,17), nu trebuie sa o reiei de cate
ori te ridici caci mintea ta e toata ziua la rugaciune. Dar cand te asezi la
lucrul de mana trebuie sa spui din inima sau sa rostesti psalmi, iar la
sfarsitul fiecarui psalm sa te rogi sezand: ''Dumnezeule miluieste-ma pe
mine ticalosul.'' De esti hartuit de ganduri atunci adauga: ''Dumnezeule, Tu
vezi necazul meu, ajuta-ma!'' Cand deci ai facut trei randuri in plasa, scoala-
te la rugaciune si plecand genunchii si sculandu-te spune la fel rugaciunea
amintita. La vecernii, cei din Schit spun 12 psalmi si la sfarsitul fiecaruia in
locul doxologiei (Slava Tatalui…) spun Aliluia si fac o rugaciune; la fel si
noaptea spun precum voieste: unul spune psalmi din inima, altul isi
cerceteaza gandurile sale sau citeste Vietile parintilor. Dupa ce citeste 5-8
foi trece pe urma la lucru de mana. Cel ce canta sau rosteste psalmi din
inima trebuie sa-i rosteasca cu buzele daca nu-i prin apropiere cineva.
 Ţi-am spus-o de multe ori: Trezeste-te din somnul cel greoi caci nu stii
ceasul in care va veni Domnul!
 In privinta somnului de noapte, roaga-te de doua ori seara socotind
apusul soarelui. Slavind astfel pe Dumnezeu, dormi apoi sase ore, apoi
scoala-te la priveghere si petrece asa celelalte patru ore. Vara fa la fel dar
scurtand timpul si spunand mai putini psalmi pentru scurtimea noptilor.
 In privinta hainelor, cel slab trebuie sa aiba pentru neputinta lui haine de
vara si de iarna, iar cel ce a ajuns sa suporte cum zice Apostolul foamea,
setea si golatatea, poate petrece timpul cu o singura haina. Dar sa nu ne
inaltam frate in cuget, ci sa ne lasam dusi spre cele smerite si sa nu
murmuram avand doua sau trei vesminte.
 Frate, sunt uimit si ma minunez cand cei din lume dorind sa castige se
razboiesc, dispretuiesc fiarele salbatice, cursele talharilor, primejdiile marii
si insasi moartea nedescurajandu-se catusi de putin datorita bogatiei
ravnite, chiar daca nu sunt singuri ca o vor dobandi. Iar noi ticalosii si
molesitii care-am primit putere sa calcam peste serpi, scorpioni si peste
toata puterea vrajmasului, noi care am auzit: ''Eu sunt, nu va temeti!'', care
stim limpede ca nu ne luptam din puterea noastra, ci din puterea lui
Dumnezeu care ne intareste si ne inarmeaza, suntem atat de lipsiti de curaj
- mai fricosi decat femeile. Dar de unde vine aceasta? De acolo ca trupurile
noastre n-au fost strapunse de frica Lui (Psalmi 118,120), ca glasul
 suspinului nostru nu ne-a facut niciodata sa mancam painea (Psalmi
101,56). Ia aminte ca moleseala, nepasarea si iubirea de trup nu ne lasa nici
sa rasuflam. De vrei sa fii ravnitor, osteneste-te, sileste-te, teme-te de
Dumnezeu si El va face voia ta, caci a spus ca ''va face voia celor ce se tem
de El''. (Psalmi 144,19)
 Cat despre citit, este de folos a citi ''Vietile Parintilor'' caci asa se
lumineaza minte in Domnul.
 Crede mie frate ca stiu un om pe care-l cunoaste numai Domnul ajuns la
o astfel de masura, ca odata sau de doua ori, ba chiar de mai multe ori pe
saptamana este cucerit de hrana duhovniceasca si dulceata ei il face sa uite
cu totul de hrana simtita. Apoi cand vine la impartasirea de ea nu voieste sa
se impartaseasca simtindu-se satul si scarbit de ea. Iar daca totusi se
impartaseste, se defaima pe sine zicand: ''Pentru ce nu sunt intotdeauna
asa?'' si doreste sa mai primeasca din aceea. (Se afirma aici taina
necuprinsa a intimei legaturi dintre suflet si trup. La urma urmelor, trupul
este rationalitate plasticizata si sensibilizata plina de lucrarea spiritului
uman si in ultima instanta de Duhul dumnezeiesc. De ce n-ar sustine atunci
Duhul acest suport al vietii spirituale printr-o lucrare intensa a Lui in sufletul
omenesc, deci si in trup fara sa recurga la noi adaosuri de materie pe care el
sa o prefaca in materie vie si insufletita a trupului? In afara de aceasta,
materia este in ultima analiza energie concentrata. Poate ca noi, prin
puterea spiritului nu actualizam toata energia concentrata in trupul nostru.
O lucrare mai intensa a Duhului poate actualiza lucrand direct asupra
trupului, sau prin spiritul nostru mai multe zacaminte de energie condensata
in trupul nostru. Mai condensate sunt aceste energii in oase, alipirea lor de
carne poate avea ca urmare o umplere a carnii de mai multe energii incat se
poate trai o vreme mai indelungata fara o hrana noua. Dar aceasta poate fi
si urmarea concentrarii tuturor gandurilor intr-un singur gand indreptat spre
Dumnezeu, ceea ce atrage in gandul astfel concentrat dar si in oasele
unificate si lipite de trup puterea Duhului Sfant care actualizeaza mai multe
energii concentrate in ele.)
 Iarna nu se bea mult, de asemenea trebuie sa se manance mai putin,
adica din toata cantitatea bucatelor se micsoreaza a 12-a parte, iar din vin si
apa cate o jumatate de pahar de fiecare. Daca te tii tare si nu obosesti, este
bine sa bei odata pe zi, iar de nu poti, bea de doua ori, dar de fiecare mai
putin. In vremea miscarilor si razboaielor gandurilor trebuie sa mai tai putin
din masura obisnuita, inca o a 12-a parte si o jumatate de pahar de bautura
incat mancarea sa fie micsorata cu doua uncii, iar bautura cu un pahar.
 Cei ce se carmuiesc pe ei insisi bine si cu dreapta socoteala, tin seama
de trup si de inclinarea lui caci a manca dupa pofta inseamna a pofti sa
mananci nu dupa trebuinta trupului ci din lacomia pantecelui. Iar de vezi ca
cineva din inclinare doreste mai multe legume verzi decat uscate, dar nu din
pofta, ci pentru ca este mai usor, aceasta este ceva deosebit caci exista firi
care primesc mai bucuros bucate dulci, altele sarate sau acre. Aceasta nu
este patima sau lacomie. Dar a pofti si a dori mancarea este pofta si ea este
slujitoarea lacomiei pantecelui. Deci cand lucreaza impotriva ei si te
folosesti de mancare din trebuinta, nu o faci din lacomia pantecelui.
 Noi punand piciorul pe prima treapta a scarii sa nu voim sa urcam indata
la cea mai de sus. Daca infaptuim cele de la mijloc ajungem prin infranare si
la cele mai multe caci cei ajunsi la aceasta masura pot sa fie precum zice
Apostolul si satui si flamanzi pentru ca s-au invatat in toate. (Raman stapani
pe ei insisi si cand sunt satui si cand sunt flamanzi pentru ca s-au deprins sa
se stapaneasca in ambele cazuri.)
 A fi molesit, a nu voi sa sporesti cum ti-o cere insasi firea, inseamna a te
lasa stapanit si purtat ca un obiect. Dar fiind om nu poti fi redus prin
trandavie la starea totala de obiect, ci devii robul patimilor. A fi molesit
inseamna a te lasa inchis in inchisoarea neputintei si monotoniei
plictisitoare, inseamna a cadea din plinatatea fiintei intr-o existenta paruta,
intr-un cosmar in care nu faci si nu mai poti face nici un gest de eliberare, ci
cu tine se fac, desi ti se pare ca faci tu insuti lucruri care nu le faci de fapt
tu. Aceasta este moartea sufleteasca de pe pamant care culmineaza in
viata de apoi.
 Dormitul pe scaun te duce cu timpul la smerenie, insa preda-te lui
Dumnezeu in frica Lui.
 Asculta frate! Ai ajuns slabanog de vrei sa fii slujit de altul? Nu-ti dai
seama ca aceasta este spre osanda, mai ales pentru un tanar care mai
degraba ar trebui sa slujeasca altuia? Crede-ma ca eu pana ce n-am primit
instiintare de la Dumnezeu sa ma linistesc in izolare, ma slujeam singur
chiar in vreme de boala pregatindu-mi putina mancare si aprinzand focul. Nu
face ceea ce faci ca de nu vei muri in chip pacatos, ci de ai vreo nevoie, nu
vorbi mai mult de ea decat este trebuinta, caci cel ce nu si-a zidit chilia sa
cum o va zidi pe a altuia? Nu stii ca Domnul a zis: ''Fiul Omului n-a venit sa I
se slujeasca, ci ca sa slujeasca''? nu te lasa abatut de la cestea ca de nu
''sangele tau va fi asupra ta'' (III Imparati 2,38). Am intrebat si am auzit ca
un tanar nu foloseste alt tanar chiar de l-ar adapa cu cunoasterea intregii
Scripturi.
 Vegheaza frate ca esti muritor si vremelnic. Strange calul tau in fraul
cunostintei ca nu cumva privind ici si colo sa innebuneasca dupa femei, mai
bine zis dupa barbati si sa te arunce pe tine calaretul lui. Roaga-te lui
Dumnezeu ca sa ''intoarca ochii tai ca sa nu vada stricaciunea''. De vei
dobandi o inima de barbat vor fugi de la tine toate razboaiele. Fa-te
usturator ca spirtul pe rana si nu lasa sa se adune imputiciunea si necuratia.
Dobandeste plansul ca sa te instrainezi pe tine de indrazneala ce destrama
sufletele celor ce au castigat-o pe aceasta. (Calul e altceva decat calaretul;
pofta trupului si vrerea pacatului starnita de aceasta pofta altceva decat
adevaratul stapan peste toate cele din care se constituie omul, desi voia
subiectului poate ceda si se poate pune intr-o anumita masura in slujba
poftei si a pacatului. Subiectul este tarat oarecum fara voia lui sau cu pe
jumatate de voie in cele pe care pe de alta parte le simte contrare lui,
putand fi dus prin repetitie pana la moartea sufleteasca incat omul sa
devina un fel de automat, sau obiect purtat de impulsuri regulate in colo si-
ncoace.)
 Nu toti care sunt in manastire sunt monahi, ci cel ce face lucrul
monahului pentru ca s-a spus: ''Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne va
intra in Imparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Care este in
 ceruri.'' Deci de ce-ti razi de tine frate nenorocit caci de intrebi si nu starui,
ci intreband iarasi le spui altora cautand slava desarta si sa placi oamenilor.
Pentru aceasta culcandu-te esti ispitit si vine asupra ta demonul care te
inabusa si pentru aceasta ingaduie Dumnezeu sa fii pedepsit prin
indepartare ca sa te ocarasti pe tine insuti, dar tu nu intelegi. Acesta este
timpul care ni s-a dat sa ne cercetam patimile noastre si de a ne tangui.
Cand sezi in chilia ta si esti supus ispitelor ocaraste-te pe tine in toate si
arunca neputinta ta inaintea lui Dumnezeu si El te va ajuta si-ti va da putere
ca sa sporesti intru El.
 Cand ai vreo suferinta in trup, te infranezi de la lucrurile care te vatama,
atunci de ce dar nu lupti sa te infranezi cand sufera sufletul? Foloseste
puterea ta si Dumnezeu te va ajuta pentru rugaciunile sfintilor caci
inseteaza sa vada mantuirea noastra Cel ce s-a jurat pe sine ca ''nu voieste
moartea pacatosului, ci sa se-ntoarca si sa fie viu.'' Adauga si tu cei doi
banuti ai tai si-L vei bucura pe El ca si vaduva aceea. Leaga-ti barca de
corabia Parintilor tai si acestia te vor carmui spre Iisus.
 In privinta limbii, a pantecelui si a indraznelii fa si tu ce poti ca sa te-
nfranezi caci fara osteneala, trezvia si plansul din inima, nu pot fi tinute.
Adu-ti aminte ca ''mult poate rugaciunea lucratoare a dreptului''.
 Nu cauta sa te slujeasca cineva, ci slujeste-te singur!
 Trebuie intru totul sa ne lipim de Sfintii Parinti si din pilda vietii lor, din
vorbirea si suspinul acestora sa ne umplem de pocainta cea dupa
Dumnezeu. Aceasta se aseamana cu ceea ce faceau oile lui Iacov, care
privind la nuielile din apa, zamisleau si nasteau dupa chipul lor pestrit. Astfel
daca intiparim si noi pildele lor ca sa ne folosim in acelasi fel de lucruri, nu
vom intarzia sa pasim pe aceeasi cale cu ei.
 A fi desavarsit inseamna dupa Sfantul Apostol Pavel a tinde mereu in sus:
''Cele dinapoi uitandu-le si spre cele dinainte intinzandu-ma'' (Filipeni 3,13).
Aceasta este desavarsirea omului: tensiunea continua, neoprirea,
nealunecarea in jos, este desavarsirea in mers cu privirea atintita la tinta
finala.
 De voiesti sa te mantuiesti cu adevarat, asculta cu fapta: ridica de la
pamant picioarele tale si inalta-ti mintea la cer si acolo sa-ti fie cugetarea
ziua si noaptea. Dispretuieste-te cu toata puterea ta, noaptea si ziua,
luptandu-te sa te vezi putin mai prejos de orice. Aceasta este calea cea
adevarata si afara de ea nu este alta pentru cel ce voieste sa se mantuiasca
in Hristos care-l intareste pe el. Cel ce voieste sa alerge! Cel ce voieste sa
alerge! Cel ce voieste sa alerge! Sa alerge sa ia cununa. Iti dau marturie
despre aceasta inaintea lui Dumnezeu cel viu Care voieste sa daruiasca
viata vesnica tot celui ce voieste. De voiesti, lucreaza frate!
 Binele il castigi miscandu-te, numai cel ce ramane lenes in cele rele, nu
se misca, nu alearga, iar miscarea este sustinuta de vointa. Cel ce ''se lasa
in voia raului'' nu se misca propriu-zis, este inert pentru ca nu se foloseste
de vointa. Cel ce vrea sa faca binele, sa fie bun, voieste sa fie mereu mai
bun, sa faca tot mai mult bine. In rau se aluneca tot mai jos, aproape lipsit
de orice vointa; binele are o tinta niciodata deplin ajunsa - e Dumnezeu.
Raul n-are nici o tinta sau indeamna doar la repetarea unei placeri de scurta
durata. Fericirea vesnica incununeaza o vointa ce se intareste continuu.
 Trandavia nu realizeaza pe om si de aceea nu se incununeaza cu fericirea
plinatatii netrecatoare a vietii.
 Cel ce voieste sa biruiasca se si sileste pe sine fie la post, fie la
priveghere, fie la orice alt lucru. De pilda, daca e dator sa nu manance cum
e obiceiul pana la ora noua dar slabiciunea ii cere sa manance la ceasul al
treilea (9), sa se sileasca sa nu manance pana la ceasul al saselea (12). Cu
privegherea, la fel, caci astfel silinta se impotriveste lucrarii dracilor. In ceea
ce priveste pogoramantul, aceasta este un ajutor dat trupului. (Nevointa
aceasta perseverenta si tenace este un mijloc de intarire a vointei sau a
spiritului impotriva pornirilor inferioare care-l robesc pe om. Pofta e printre
primele, mania - dintre ultimele. Numai omul intarit prin nevointa, omul
linistit si generos se poate face lacas al Duhului Dumnezeiesc. Numai el este
liber pentru relatia de iubire adevarata cu Dumnezeu si cu semenii. Numai
acest om este tare si nu e preocupat din slabiciune pentru sine. Demonii il
slabesc pe om cu aparenta ca-l fac sa se preocupe de sine sau cu acest
scop.)
 Fratilor, plang si ma tanguiesc pentru mania ce ne ameninta caci toate le
facem impotriva a ceea ce trebuie. Fiindca s-a spus: ''De nu va prisosi
dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si fariseilor nu veti intra in
Imparatia Cerurilor'', si faradelegile noastre au intrecut cu mult pe cele ale
celorlalte neamuri.
 Impotriveste-te rautatii si Domnul ii va aduce pe dusmanii tai sub
picioarele tale, cei potrivnici ajungandu-ti in cele din urma prieteni. Lupta-te
pana la moarte pentru adevar si Dumnezeu va lupta pentru tine. Nu cere
ajutor de la oameni, caci cel ce-si pune nadejdea in ei cade repede, iar
ajutorul lui Dumnezeu intrece cu mult ajutorul a zeci de mii de oameni.
Pentru aceasta a zis Proorocul: ''Domnul este ajutorul meu si nu ma voi
teme, ce-mi va face mie omul.'' Sprijineste-ti deci inima ta in Domnul,
imbarbateaza-te si fii tare, iar El va fi negresit langa tine. (Numai luptand cu
toata puterea, e prezent si Dumnezeu in tine, luptand cu puterea Lui
impreunata cu puterea ta. Daca lupt molesit, Dumnezeu nu lupta cu tarie in
mine. In taria luptei mele este prezenta taria luptei lui Dumnezeu.
Dumnezeu vrea sa fii tare, dar nu sunt tare de nu simt puterea mea
incordandu-se. Insa in incordarea aceasta este lucrator Dumnezeu pe
masura ei.)
 Daca la Dumnezeu toate sunt cu putinta si asa credem, sa facem intru El
tot ce putem iar El ii va nimici pe cei ce ni se impotrivesc caci ''El risipeste
sfaturile neamurilor si nimiceste uneltirile carmuitorilor. Iar voia Lui ramane
in veac.'' (Psalmi 32,10) Sustine pe cat poti adevarul si lupta-te pentru el. Sa
stam intru adevar si nu vor intarzia dusmanii sa vina la picioarele noastre.
Astfel se va slavi Dumnezeu prin robii Sai.
 Sfantul Varsanufie cere ca omul sa nu se robeasca unei legi pe care sa si-
o dea odata pentru totdeauna, ci sa lucreze de fiecare data asa cum
imprejurarea ii spune ca este de folos. Libertatea in bine, aceasta e
recomandarea. Sa nu se ingradeasca omul printr-o lege a repetitiei formale.
 Sa nu te molesesti cu trupul caci te va dobori! (Moleseala trupului este
moleseala sufletului; trupul trandav si pretentios a scapat de sub puterea si
controlul sufletului sau sufletul nu mai are putere asupra lui. Este un trup
 care cedeaza usor la orice ispita, care nu vrea si de aceea nu mai este in
stare sa se incordeze fara greutate.)
 Frate, ''silirea in toate'' si smerenia il duc pe om de graba le sporim.
 Sa nu judeci pe cineva, sa nu dispretuiesti sau sa smintesti pe cineva. Nu
gandi despre cineva cele ce nu le-ai vazut la el caci aceasta-i spre pieirea
sufletului. Ia aminte la tine si asteapta moartea cea grabnica. Spune-ti
cuvantul fericitului Arsenie: ''Arsenie pentru ce-ai iesit din lume? Ce-ai venit
sa cauti aici?'' Alearga spre Iisus ca sa-L apuci. De vrei sa te mantuiesti
iuteste-ti pasul ca sa te afli in aceasta buna impreuna-vestire cu sfintii
Batrani. De vrei sa te mantuiesti lucreaza!
 Este o mare bucurie sa ceara cineva un lucru cu frica lui Dumnezeu.
Acesta va indrazni sa creada ca cererea lui se va implini. Dar daca ceri
samanta pentru ogorul tau, cultiva-l ca sa-l pregatesti pentru plivirea ei, caci
despre pamantul cel bun si cultivat se spune ca a dat cate o suta de roade
pentru una.
 Nu poate fi omul tare decat in Dumnezeu. Cand este singur este slab. In
omul credincios nu se poate deosebi ce este al lui de ce este al lui
Dumnezeu. Lui i se pare ca tot ce face, Dumnezeu face dar pune atata
ravna ca si cum totul ar depinde de el caci fara ravna si efortul lui n-ar lucra
Dumnezeu, insa chiar ravna lui isi are provenienta de la Dumnezeu. Va fi
tras la raspundere daca n-a lucrat asa cum voieste Dumnezeu, sau va fi
rasplatit daca lucreaza asa. Dar n-ar fi putut lucra cum vrea Dumnezeu daca
n-ar fi avut intarirea lui Dumnezeu si e osandit cand n-a lucrat asa pentru ca
n-a primit ajutorul lui Dumnezeu.
 Numai prin multe lupte repetate se intareste omul in asa fel ca ispita sa
nu mai aiba putere asupra lui.
 Ni se cere sa facem ceea ce sta in puterea noastra si nimic mai mult caci
acoperamantul si mila lui Dumnezeu va intari neputinta noastra.
 De unde vine trandavia si ce trebuie facut cand se iveste ea? Este
o trandavie a firii din oboseala si una de la draci. De voiesti sa le deosebesti
cerceteaza astfel: cea de la draci se iveste in cineva inainte de timpul cand
are nevoie de odihna, caci incepand sa lucreze inca inainte de a ispravi o
treime sau o patrime din lucrare, trandavia il indeamna sa lase lucrul si sa
se scoale. Deci nu trebuie sa primeasca indemnul ei, ci sa faca rugaciune si
sa sada la lucrul lui cu rabdare. Astfel, vazand vrajmasul ca omul face
rugaciune tocmai din pricina trandaviei, pentru a nu-i mai prilejui asemenea
fapta fuge. Cea a firii se iveste cand omul se osteneste peste putere si se
sileste a lucra mai mult decat poate. Astfel trandavia firii se naste din
neputinta trupului. In acest caz trebuie sa-si incerce omul puterea si sa-si
odihneasca trupul in frica de Dumnezeu. (Trandavia care este produsa de o
prea mare oboseala a trupului are in ea ceva spiritual si care arata in ea o
influenta a celui rau. Simt o trandavie pentru ceva si atunci cand fac ceea ce
nu-mi produce o placere trupeasca, este un fel de autosugestie, descurajare
care tot prin autosugestie se poate invinge. Ea se invinge cu vointa
dovedind astfel ca ea provine si dintr-o vointa slaba.)
 Daca din trandavie se naste o atipire care ma impiedica de la lucrul pe
care-l fac, oare trebuie sa ma ridic sau sa raman sezand? Sa te ridici si sa nu
incetezi a te ruga lui Dumnezeu si va alunga Domnul atipirea de la tine.
 Foloseste toata puterea ta caci multi au fost cu Iisus si multi s-au
instrainat de El.
 Cel ce cauta cu adevarat viata vesnica se straduieste sa pazeasca
cuvantul lui Dumnezeu pana la varsarea sangelui in taierea voii sale.

Trandavia - osteneala

 Fericiti cei ale caror osteneli s-au facut intru cunostinta, caci i-au odihnit
de orice povara si ei au biruit reaua lucrare a dracilor, mai ales pa a celor ai
lasitatii, care impiedica pe om de la orice lucru bun. Ei cauta sa aduca o lene
in mintea care voieste sa staruie in Dumnezeu, incercand sa o departeze de
la aceasta cale. Socotesc ca daca este in noi iubirea, rabdare si infranarea,
nu vor putea dracii sa faca nici un lucru cu noi, mai ales de va cunoaste
mintea ca lenea este cea care le distruge pe toate. Si-o vei dispretui pe ea,
daca vei fi parasit toata materia vazuta. (Fil.XI)
 Uraste toate cele din lume si toata odihna trupeasca fiindca acestea te
fac dusman al lui Dumnezeu, caci precum omul care are un dusman lupta cu
el, asa trebuie sa luptam si cu trupul nostru ca sa nu se odihneasca. (Fil. XI)

Paza mintii, trezvia - raspandirea, imprastierea

 Pofta din amintire este radacina patimilor, care sunt rudeniile

intunericului. Iar sufletul zabovind in amintirea poftei nu se cunoaste pe
sine ca este insuflarea lui Dumnezeu. Si asa este dus spre pacat,
nesocotind relele de dupa moarte, lipsitul de minte. (Antonie cel Mare)28
 Trebuie sa cercetam cum intiparesc dracii nalucirile cele din somn in
mintea noastra si-i dau o anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se
intample mintii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o simtire
oarecare, sau fie prin amintire, care intipareste in minte, miscandu-le, cele
ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind
amintirea o intiparesc in cuget. Caci organele trupului stau in nelucrare,
tinute de somn. Dar iarasi, trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea?
Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei curati si nepatimasi
nu mai patesc una ca aceasta. Este insa si o miscare simpla a amintirii,
starnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii.
Sa fim insa cu atentie. Caci chipurile pe care sufletul impreuna cu trupul le
primeste intru sine, amintirea le misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta
se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta si in somn, cand
trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de
 apa, si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu
lacomie si fara lacomie; si asa si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla
aceste sau acele deosebiri intre nalucirile sale, se datoreste vicleniei
vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc
dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce
calatoresc pe mare. (Evagrie Ponticul)28
 Dintre ganduri unele taie, altele se taie. Si anume taie cele rele pe cele
bune, dar si cele rele se taie de catre cele bune. Sfantul Duh ia aminte la
gandul cel dintai ce l-am pus si dupa acela ne osandeste sau ne primeste.
Iata ce vreau sa zic: Am gandul de a primi pe straini si-l am intr-adevar
pentru Domnul, dar venind ispititorul, il taie si furiseaza in suflet gandul de-
a primi pe straini pentru slava. Sau am gand sa primesc pe straini ca sa fiu
vazut de oameni; dar daca vine peste el un gand bun, il taie pe cel rau,
indreptand catre Domnul virtutea noastra si silindu-ne sa nu facem aceasta
pentru lauda de la oameni. (Evagrie Ponticul)28
 Deci daca staruim cu fapta la gandurile dintai, cu toata ispita celor de-al
doilea, vom avea numai plata gandurilor ce ni le-am pus mai intai,
deoarece oameni fiind si luptand cu dracii, nu putem tine gandul drept
nestricat, nici pe cel rau neispitit, odata ce avem in noi semintele virtutii.
Dar daca zaboveste cineva pe langa gandurile care taie (de-al doilea), se
aseaza in tara ispititorului si va lucra starnit de ele. (Evagrie Ponticul)28
 Dupa multa bagare de seama am aflat ca intre gandurile ingeresti,
omenesti si de la draci este aceasta deosebire: intai gandurile ingeresti
cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si urmaresc intelesurile si
rosturile duhovnicesti, de pilda: de ce a fost facut aurul si pentru ce e ca
nisipul si a fost risipit in anumite particele de sub pamant si de ce trebuie
multa osteneala si truda pana sa fie aflat, apoi dupa ce e aflat, e spalat cu
apa si trecut prin foc, ca apoi sa fie dat mesterilor, care fac sfesnicul
cortului, catuia, cadelnita si vasele de aur, din care, din darul Mantuitorului
nostru, nu mai bea acum regele babilonian. Dar gandul dracesc nu le stie si
nu le cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai placerea castigarii aurului
fara rusine, si zugraveste desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui. Iar
gandul omenesc nu se ocupa nici cu dobandirea aurului si nu cerceteaza
nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamant, ci aduce numai in
minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie. Acelasi
cuvant se poate spune si despre alte lucruri, dupa regula aceasta desprinsa
in chip trainic. (Evagrie Ponticul)28
 Este un drac care se numeste ratacitor, care se infatiseaza mai ales in
zorii zilei inaintea fratilor si le poarta mintea din cetate in cetate, din sat in
sat si din casa in casa, prilejuind, zice-se, simple intalniri, apoi convorbiri
mai indelungate cu cei cunoscuti, care tulbura starea celor amagiti si putin
cate putin ii departeaza de cunostinta de Dumnezeu si-i face sa-si uite de
virtute si de fagaduinta. Trebuie deci ca monahul sa observe acest gand de
unde vine si unde sfarseste, ca nu fara rost si din intamplare face cercul
acesta lung, ci vrand sa strice starea sufleteasca a monahului, ca, dupa ce
si-a aprins mintea cu acestea si s-a ametit de prea multe convorbiri, sa fie
fara veste de atacat de dracul curviei, sau al maniei, sau al intristarii, care
intineaza si mai tare stralucirea tariei lui. Noi insa, daca vrem sa cunoastem
lamurit viclesugul lui, sa nu graim indata catre el, nici sa dam pe fata cele
 ce se petrec, cum infiripa in minte si in ce chip putin cate putin vrea sa o
impinga la moarte; caci va fugi de la noi, fiindca nu vrea sa fie vazut
facandu-le acestea si asa nu vom cunoaste nimic din cele ce ne-am straduit
sa aflam. Ci sa-i mai ingaduim o zi sau doua, sa-si ispraveasca lucrarea, ca
afland cu de-amanuntul tot lucrul pe care l-a mestesugit, sa-l dam pe fata
cu cuvantul si sa-l alungam. Dar fiindca se intampla ca in vremea ispitirii
mintea, fiind tulburata, nu poate urmari cu de-amanuntul cele ce se petrec,
sa faca aceasta dupa alungarea dracului. Dupa ce te-ai linistit, adu-ti
aminte in tine insuti de cele ce ti s-au intamplat, de unde ai inceput, pe
unde ai umblat si in ce loc ai fost cuprins de duhul curviei, sau al maniei,
sau al intristarii si cum s-au petrecut acestea. Invata-le acestea si tine-le
minte, ca sa-l poti da pe fata cand se va mai apropia de tine. Da pe fata si
locul unde sta ascuns, ca sa nu-i mai urmezi. Iar daca vrei sa-l faci sa se
infurie de-a binelea, vadeste-l indata ce se apropie si dezvaluie cu cuvantul
locul dintai in care a intrat si al doilea si al treilea. Caci foarte tare se
scarbeste, nesuferind rusinarea. Iar dovada ca i-ai grait tocmai la vreme o
vei avea in faptul ca a fugit gandul de la tine. Caci este cu neputinta sa
stea, fiind scos la aratare. Iar dupa biruirea acestui drac urmeaza un somn
adanc si greu, o amortire a pleoapelor, insotita de cascari nenumarate si de
umeri ingreuiati; dar de toate acestea ne sloboade Duhul Sfant, prin
rugaciune incordata. (Evagrie Ponticul)28
 Foarte mult ne foloseste spre mantuire ura impotriva dracilor, care ne
ajuta si la lucrarea virtutii. Dar sa o nutrim aceasta de la noi, ca pe un
vlastar bun, nu suntem in stare, pentru ca duhurile iubitoare de placeri o
sting si cheama din nou sufletul la prietenie si obisnuinta cu ei. Aceasta
prietenie, sau mai bine aceasta rana, anevoie de lecuit, o tamaduieste insa
doctorul sufletelor, prin parasirea noastra. Caci ne lasa sa patimim lucruri
infricosate de la duhuri, noaptea si ziua, pana ce sufletul alearga iarasi la
ura cea de la inceput, invatandu-se a zice catre Domnul, asemenea lui
David: ''Cu ura desavarsita i-am urat, ca vrajmasi s-au facut mie''. Iar cu
ura desavarsita uraste pe vrajmasi acela care nu pacatuieste nici cu fapta
nici cu gandul, lucru care este semnul celei mai mari si celei dintai
nepatimiri. (Evagrie Ponticul)28
 Gandurile veacului acestuia le-a dat Domnul omului, ca pe niste oi,
pastorului bun. Si s-a scris: ''A dat fiecarui om cuget intru inima sa'', sadind
in el si pofta si mania intru ajutor, ca prin manie sa alunge gandurile lupilor,
iar prin pofta sa iubeasca oile, chiar cand e biciuit de vanturi si de ploi. I-a
mai dat pe langa acestea si lege dupa care sa pazeasca oile, loc de
verdeata, apa de odihna, psaltire, chitara si toiag. Si i-a randuit sa se
hraneasca si sa se imbrace de la aceasta turma, iar la vreme sa-i adune
fan. Caci zice cuvantul: ''Cine pastoreste turma si din laptele ei nu
mananca?'' Pustnicul trebuie sa pazeasca deci zi si noapte turma aceasta,
ca nu cumva sa fie rapit vreun miel de fiarele salbatice, sau sa-l ia talharii,
iar daca s-ar intampla una ca aceasta in padure, indata sa-l smulga din
gura ursului si a lupului. Asadar, daca gandul despre fratele nostru se
invarte in noi cu ura, sa stim ca o fiara l-a luat pe el; asemenea si gandul
despre muiere, daca se intoarce in noi amestecat cu pofta de rusine; la fel
gandul despre argint si aur, daca se cuibareste insotit de lacomie;
asemenea si gandurile sfintelor daruri, daca cu slava desarta pasc in minte!
Si tot asemenea se va intampla si cu alte ganduri de vor fi furate de patimi.
 Si nu numai ziua trebuie sa fie monahul cu luare aminte la ele, ci si noaptea
sa le pazeasca priveghind. Caci se intampla sa piarda ceea ce a agonisit,
daca se lasa in naluciri rusinoase si viclene. Aceasta este ceea ce zice
patriarhul Iacov: ''Nu am adus tie oaie rapita de fiara salbatica; eu plateam
furtisagurile de zi si de noapte; si ma topeam de arsita zilei si de gerul
noptii, incat s-a dus somnul de la ochii mei''. Iar daca din osteneala ni s-ar
intampla vreo nepurtare de grija, sa grabim putin in sus pe stanca
cunostintei si sa pastem iarasi oile sub muntele Sinai, ca Dumnezeul
parintilor nostri sa ne cheme si pe noi si sa ne daruiasca intelesurile
semnelor si minunilor. (Evagrie Ponticul)28
 Toate gandurile necurate, staruind in noi din pricina patimilor, duc
mintea la stricaciune si pieire. Caci precum icoana painii zaboveste in cel
flamand din pricina foamei sale si icoana apei din pricina setei, tot asa si
ideea avutiei si a banilor staruie din pricina lacomiei, iar intelesurile
gandurilor rusinoase ce se nasc din bucate, zabovesc din pricina patimilor
noastre. Acelasi lucru se intampla si in cazul gandurilor slavei desarte si al
altor ganduri. Iar mintii inecate in astfel de ganduri ii este cu neputinta sa
stea inaintea lui Dumnezeu si sa primeasca cununa dreptatii. Caci de
aceste ganduri fiind trasa in jos si mintea aceea ticaloasa din Evanghelie s-
a lepadat de bunul cel mai mare al cunostintei de Dumnezeu. Asemenea si
cel legat de maini si de picioare si aruncat intru intunericul cel mai dinafara,
din aceste ganduri isi avea tesuta haina sa, pentru care motiv Cel ce l-a
chemat la nunta l-a gasit nevrednic de o nunta ca aceea. Haina de nunta
este nepatimirea sufletului rational care s-a lepadat de poftele lumesti. Iar
pricina pentru care gandurile lucrurilor sensibile, care zabovesc in minte,
strica cunostinta, am aratat-o in ''Capetele despre rugaciune''. (Evagrie
Ponticul)28
 Cand vreunul dintre vrajmasi te va rani in lupta si vrei sa-i intorci sabia
lui, precum scrie, asupra inimii lui, fa asa precum te sfatuim: descoase in
tine insuti gandul aruncat de el, ce fel este si din cate lucruri este alcatuit si
care lucru tulbura mai mult mintea ta. Iar ceea ce zic, aceasta este: sa
zicem ca e trimis de el gandul iubirii de argint. Desfa-l pe acesta in mintea
care l-a primit, in sensul aurului, in aurul insusi si in patima iubirii de bani.
Apoi intreaba: ''Ce este pacat dintre acestea? Oare mintea? Dar atunci cum
este ca chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine, avand minte, va
spune aceasta vreodata? Oare aurul insusi e pacat? Dar atunci de ce s-a
facut? Urmeaza asadar ca al patrulea lucru este pricina pacatului. Iar
aceasta nu e nici lucrul ce sta de sine, nici ideea lucrului, ci o placere
oarecare vrajmasa omului, nascuta din voia cea libera a sa si care sileste
mintea sa se foloseasca rau de fapturile lui Dumnezeu. Aceasta placere
avem sa o taiem, dupa indatorirea ce ne-a dat-o legea lui Dumnezeu.
Cercetand in acestea, se va nimici gandul, desfacandu-se intr-o simpla
contemplatie a ta si va fugi de la tine dracul, dupa ce prin cunostinta
aceasta mintea ta s-a ridicat la inaltime. Iar daca, vrand sa te folosesti
impotriva lui de sabia sa, doresti sa-l dobori mai intai cu prastia ta, scoate
si tu o piatra din traista de pastor a ta si cauta vederea lui, spre a afla cum
vin ingerii si dracii in lumea noastra, iar noi nu mergem in lumile lor? De ce
nu putem adica si noi sa unim pe ingeri si mai mult ca Dumnezeu si ne
hotaram sa-i facem pe draci si mai necurati? Si cum se face ca luceafarul,
care a rasarit dimineata, a fost aruncat la pamant si a socotit marea ca o
 coaja de nuca, iar tartarul adancului ca un rob? Si de ce incalzeste adancul
ca pe o topitoare, tulburand pe toti prin rautatea sa si pe toti vrand sa-i
stapaneasca? Caci trebuie sa stim ca intelegerea acestor lucruri foarte mult
il vatama pe diavol si alunga toata tabara lui. Dar acestea vin cu incetul in
cei care s-au curatit si vad intrucatva intelesurile intamplarilor. Cei
necuratiti insa nu cunosc vederea acestora. Si daca, afland-o de la altii, ar
spune-o si ei, nu vor fi auziti, fiind mult colb si zgomot de patimi in toiul
razboiului. Caci trebuie sa fie cu totul linistita tabara celor de alt neam,
pentru ca singur Goliat sa se intalneasca cu David al nostru. In felul acesta
ne vom folosi de deslusirea razboiului si de vederea lui si in cazul celorlalte
ganduri necurate. (Evagrie Ponticul)28
 Amintirea iti aduce in vremea rugaciunii sau inchipuiri ale lucrurilor de
odinioara sau griji noi, sau fata celui ce te-a suparat. Diavolul pizmuieste
foarte tare pe omul care se roaga si se foloseste de tot mestesugul ca sa-i
intineze scopul. El nu inceteaza prin urmare sa puna in miscare icoanele
lucrurilor prin amintire si sa rascoleasca toate patimile prin trup, ca sa-l
poata impiedica din drumul sau cel mai bun si din calatoria catre
Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28
 Cel ce a atins nepatimirea, inca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa
urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie
departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28
 Cand mintea zaboveste in ideile simple ale lucrurilor, inca nu a ajuns la
locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit in contemplatia lucrurilor
si sa flecareasca despre intelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar
exprimand vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc
departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28
 Ceilalti strecoara in minte ganduri, sau intelesuri, sau vederi prin
schimbari in starea trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborandu-se
in mintea insasi, aseaza in ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte
linisteste neinfranarea trupului. (Evagrie Ponticul)28
 Stai la straja ta, pazindu-ti mintea de cugetari in vremea rugaciunii,
pentru a-si indeplini rugaciunea si a petrece in linistea ei. Fa asa, pentru ca
Cel ce patimeste impreuna cu cei nestiutori sa te cerceteze si pe tine, si
atunci vei primi darul atotstralucitor al rugaciunii. (Evagrie Ponticul)28
 Nu vei putea sa te rogi cu curatie pana ce vei fi impletit cu lucruri
materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura
gandurilor. (Evagrie Ponticul)28
 Atentia mintii cautand rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea ii
urmeaza atentiei mai mult decat orice altceva. De aceea trebuie sa ne
sarguim spre ea. (Evagrie Ponticul)28
 De fapt Iacob, spunandu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc,
arata ca i-a trebuit lupta si osteneala ca sa puna stapanire pe patimi si sa le
ascunda in pamantul Sichemului. S-ar parea insa ca este o oarecare
contrazicere intre a ascunde zeii in Sichem si a tine un idol in ascunzis. Caci
a ascunde zeii in Sichem e lucru de lauda; iar a tine un idol in ascunzis e
lucru de ocara. De aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem, zicand:
''Blestemat cel ce tine idol in ascunzis!'' Si de fapt nu este acelasi lucru a
 ascunde ceva in pamant pentru totdeauna si a-l tine in ascunzis. Caci ceea
ce a fost ascuns in pamant si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si
din amintire. Dar ceea ce e tinut in ascunzis nu e cunoscut de cei din afara,
insa e vazut necontenit de cel ce l-a pus acolo. Acesta il are mereu in
amintire ca pe un chip cioplit pe care il poarta in ascuns. Caci tot gandul
urat, care ia forma in cugetare, este o sculptura ascunsa. De aceea este
rusine a scoate la aratare asemenea ganduri, dar e primejdios si de a tine
in ascuns un chip cioplit, precum si mai primejdios este de a cauta formele
disparute, cugetarea inclinand cu usurinta spre patima izgonita si
implantand in pamant bronzul idolului. Caci deprinderea virtutii este de asa
fel ca se cumpaneste cu usurinta si intr-o parte si intr-alta, aplecandu-se,
daca nu se poarta de grija, spre cele potrivnice. (Nil Ascetul)28
 Aceasta pare ca vrea sa o arate Scriptura printr-un simbol cand zice:
''Pamantul pe care umblati se schimba cu schimbarea popoarelor si a
neamurilor''. Caci indata ce s-a miscat spre cele potrivnice cel ce are
deprinderea virtutii, s-a miscat si aceasta, fiind un pamant impreuna
schimbator. De aceea chiar de la inceput nu trebuie sa se lase trecere spre
cugetare nalucirilor, care obisnuiesc sa vatame gandul, precum nu trebuie
lasata cugetarea sa coboare in Egipt, caci de acolo este dusa cu sila la
Asirieni. Cu alte cuvinte, daca cugetarea a coborat in intunericul gandurilor
necurate (caci acesta este Egiptul), e dusa la lucru cu sila si fara sa vrea de
catre patimi. De aceea si legiuitorul, oprind simbolic patrunderea placerii, a
poruncit sa fie pazit capul sarpelui, deoarece si acela pandeste calcaiul.
Caci scopul aceluia este sa impinga pe om la faptuire, la care daca nu
ajunge, nu poate usor sa amestece veninul prin muscatura. Dar silinta
noastra este sa frangem insasi prima rasarire a placerii, caci aceasta fiind
zdrobita, lucrarea va fi slaba. Poate nici Samson n-ar fi aprins semanaturile
celor de alt neam, daca n-ar fi legat cozile vulpilor, intorcandu-le capetele
de laolalta. Caci cel ce poate intelege cursa planuita de gandurile viclene
de la rasarirea lor, trecand peste inceputuri (caci acestea se prefac la
intrare ca sunt cuvioase, uneltind sa ajunga la tinta), va vadi din
compararea sfarsiturilor (cozilor) intreolalta, ticalosia gandurilor. Aceasta
inseamna ca, legand coada de coada, pune intre ele, ca o faclie, judecata
care le da pe fata. Adeseori gandul curviei vine de la gandul slavei desarte
si da infatisari cuviincioase inceputurilor cailor ce duc la iad, ascunzand
alunecarile primejdioase de mai tarziu prin care ii duce la temnitele iadului
pe cei ce ii urmeaza fara judecata. Intai acest gand il incanta pe cineva cu
preotia sau cu viata sa de monah desavarsit, facand pe multi sa vie la el
pentru folos; apoi din cuvant si fapta il face sa-si inchipuie ca si-a agonisit
un nume bun. Si astfel, dupa ce l-a incercuit de ajuns cu asemenea cugetari
si l-a atras departe de trezvia naturala, imbiindu-i intalnirea cu vreo femeie,
asa zisa cuvioasa ii duce indraznirea cunostintei spre implinirea lucrului
necurat, tarandu-l la cea mai de pe urma rusine. Cel ce vrea asadar sa lege
cozile, sa ia aminte la sfarsiturile la care vreau sa ajunga cele doua ganduri,
cinstea slavei desarte si necinstea curviei, si cand le va vedea limpede
impotrivindu-se intreolalta, atunci sa creada ca a facut ca Samson. Iarasi,
gandul lacomiei pantecelui are ca sfarsit pe cel al curviei; iar al curviei are
ca sfarsit pe cel al intristarii. Caci indata il iau in primire pe cel biruit de
asemenea ganduri, dupa ce le-a infaptuit, intristarea si nemultumirea. Sa
se gandeasca asadar cel ce lupta, nu la gustul bun al bucatelor, nici la
 dulceata placerii, ci la sfarsiturile amandoura. Si cand isi va infatisa
intristarea, care urmeaza amandoura, sa stie ca le-a legat coada de coada
si, prin darea la iveala, a nimicit semanaturile celor de alt neam. (Nil
Ascetul)28
 Intreaga pofta a cinstitorului de Dumnezeu trebuie sa se indrepte spre
ceea ce doreste, incat sa nu se mai gaseasca vreme ca patimile sale sa
faureasca ganduri de ura fata de oameni. Pentru ca daca fiecare patima,
cand se misca spre ceea ce o stapaneste tine gandul inlantuit, de ce n-ar
tinea si ravna virtutii cugetarea sloboda de celelalte patimi. Caci sa ne
gandim cu ce sentiment priveste cel ce se manie la lucrurile dinafara,
luptandu-se in minte cu fata celui ce l-a intristat? Si cu ce sentiment le
priveste iubitorul de bani, cand, rapit de naluciri, se uita la avutiile
materiale? Iar desfranatul adeseori, chiar aflandu-se intre mai multi, isi
inchide simturile si, luand in el fata dorita, vorbeste cu ea, uitand de cei de
fata si sade ca un stalp fara de glas, nestiind nimic de cele ce se petrec
inaintea ochilor, sau se graiesc in jurul lui ci, intors spre cele dinauntru,
este predat intreg nalucirii sale. Pe un astfel de suflet il numeste poate
Scriptura femeie ce sade din pricina randuielii, caci sezand departe de
simturi, isi aduna in sine lucrarea lui, nemaiprimind nimic din cele de afara,
pentru nalucirea rusinoasa care-l stapaneste. Daca acestea stapanesc
astfel gandul din pricina patimii, facand simturile sa-si inceteze lucrarea, cu
cat mai vartos nu va face dragostea de intelepciunea mintea sa se lepede
de lucrurile sensibile si de lucrarea simturilor, rapind-o in vazduh si
ocupand-o cu vederea celor inteligibile! Caci precum in cele ce s-a taiat sau
s-a ars nu poate intra alt gand afara de cel al suferintei care il stapaneste
din pricina durerii, tot asa nici cel ce se gandeste la ceva cu patima nu
poate sa se cugete la altceva, decat la patima care-i stapaneste mintea si
care ii patrunde tot gandul cu licoarea ei. Fiindca placerea nu primeste
alaturi de ea durere, nici bucuria intristare, si nici veselia suparare. Patimile
protivnice nu se impletesc intreolalta si nu se impreuna niciodata, nici nu se
invoiesc la o intovarasire prieteneasca, din pricina instrainarii si vrajmasiei
lor neimpacate le la fire. Drept aceea, sa nu se tulbure curatenia virtutii cu
gandurile lucrurilor lumesti, nici limpezimea contemplatiei sa nu se
intunece cu grijile trupesti, cu chipul filozofiei adevarate, aratandu-si
luminata sa frumusete, sa nu mai fie hulit de gurile indraznete, nici sa se
mai faca lucru de ras din pricina neiscusintei celor ce-l desemneaza. (Nil
Ascetul)28
 Uitarea in sine n-are nici o putere, dar se intareste din pricina negrijii
noastre si pe masura acesteia. (Marcu Ascetul)28
 Nu zice: ''Ce sa fac, caci ceea ce nu voiesc aceea mi se intampla sa
fac?'', ci, aducandu-ti aminte, cugeta la ceea ce esti dator sa faci. Deci fa
binele de care-ti aduci aminte; si cel de care nu-ti aduci aminte se va
descoperi tie. Si sa nu-ti dai cugetul fara judecata uitarii. (Marcu Ascetul)28
 Scriptura zice ca ''iadul si pierzarea sunt aratate inaintea Domnului''.
Acestea le zic despre nestiinta si uitarea inimii. Caci iad este nestiinta,
fiindca amandoua sunt intunecate. Si pierzare este uitarea, pentru ca prin
ea am pierdut din cele ce le aveam. (Marcu Ascetul)28
 Cand cauti tamaduire, ia seama la constiinta si tot ce-ti va spune ea sa
faci si vei avea folos. (Marcu Ascetul)28
 Dumnezeu si constiinta stiu cele ascunse ale fiecaruia, deci prin acestea
sa primim indreptarea. (Marcu Ascetul)28
 Sa nu dispretuiesti a avea grija de ganduri. Caci lui Dumnezeu nu i se
ascunde nici un gand. (Marcu Ascetul)28
 Tot gandul e masurat si cantarit la Dumnezeu. Caci poate fi cugetat sau
cu patima, sau cumpatat. (Marcu Ascetul)28
 Pacatuind, sa nu invinovatesti fapta, ci gandul. Caci daca mintea nu o
lua inainte, nu i-ar fi urmat trupul. (Marcu Ascetul)28
 Pacatuind, sa nu invinovatesti fapta, ci gandul. Caci daca mintea nu o
lua inainte, nu i-ar fi urmat trupul. (Marcu Ascetul)28
 Atacul (momeala) este o miscare fara imagini a inimii, care e prinsa
indata de cei incercati, ca intr-o strunga. Acolo unde se ivesc chipuri in
gand, s-a produs consimtirea. Caci miscarea fara chipuri este un atac
nevinovat. Cate unul fuge si de acestea ca busteanul din foc; dar cate unul
nu se intoarce pana nu arde cu flacara. (Marcu Ascetul)28
 Zaboveste in cuget si nu vei osteni in incercari. Iar plecand de acolo,
rabda necazurile ce vin asupra-ti. (Marcu Ascetul)28
 Cel purtat de ganduri e orbit de ele. El vede lucrarile pacatului, dar
pricinile lor nu le poate vedea. (Marcu Ascetul)28
 In vreme de necaz, ia seama la momeala placerii. Caci intrucat alina
nacazul e bine primita. (Marcu Ascetul)28
 Inainte de dezradacinarea relelor, sa nu asculti de inima ta; caci cele ce
le are puse inauntru, pe acelea cauta sa le si sporeasca. (Marcu Ascetul)28
 Cand vezi poftele ce zac inauntru ca se misca cu putere si cheama
mintea ce vietuieste in liniste, la vreo patima, cunoaste ca mintea s-a
ocupat mai inainte cu acestea si le-a adus la fapta si le-a asezat in inima.
(Marcu Ascetul)28
 Cel ce nu staruieste in cercetarea constiintei nu vrea sa primeasca nici
ostenelile trupesti pentru credinta. (Marcu Ascetul)28
 Nu e infranat cel ce se nutreste cu ganduri. Caci chiar de sunt
folositoare, nu-s mai folositoare ca nadejdea. (Marcu Ascetul)28
 Tulburarea de bunavoie fie a mintii, fie a trupului, o sporeste pe cealalta,
cea a mintii pe cea trupeasca si cea a trupului pe cea a mintii. Caci
impreunarea lor da nastere unui rau si mai mare. (Marcu Ascetul)28
 Unul a primit un gand si l-a tinut fara multa socoteala. Altul l-a primit si
l-a confruntat cu adevarul. E de intrebat care dintre ei a lucrat cu mai multa
evlavie? (Marcu Ascetul)28
 Precum un vitel nedeprins, alergand dupa iarba, ajunge la un loc
marginit de prapastii din amandoua partile, la fel se afla sufletul pe care
gandurile l-au desfacut pe-ncetul de locul sau. (Marcu Ascetul)28
 Cand mintea, dobandind barbatie in Domnul, desface sufletul de
obisnuinte invechite, atunci inima e chinuita de minte si de patima, ca de
niste calai, care o trag incoace si incolo. (Marcu Ascetul)28
 De vin asupra noastra ganduri fara voie, sa fim siguri ca iubim cauzele
lor; iar de vin ganduri cu voie, iubim si lucrurile spre care se indreapta.
(Marcu Ascetul)28
 Un gand care zaboveste arata impatimirea omului. Iar daca e alungat
repede, arata razboi si impotrivire. (Marcu Ascetul)28
 Rugaciunea neimprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce
staruie in ea. Negrija de ea si imprastierea ei e dovada iubirii de placeri.
(Marcu Ascetul)28
 Radacinile gandurilor sunt pacatele vazute, pe care le savarsim cu
mainile, cu picioarele si cu gura. (Marcu Ascetul)28
 Nu poate sta de vorba cu patima in minte cel ce nu iubeste pricinile ei.
(Marcu Ascetul)28
 Daca vrei sa aduci lui Dumnezeu marturisire fara osanda, nu pomeni
special, dupa chipul lor, greselile, ci rabda cu barbatie urmarile lor. (Marcu
Ascetul)28
 Nu poate birui cel ce se razboieste nici gandurile rele, fara sa biruiasca
pricinile lor, nici pricinile fara ganduri. Caci cand rapunem pe una in parte,
nu peste mult suntem prinsi prin cealalta de catre amandoua. (Marcu
Ascetul)28
 Gandurile fara de voie rasar din pacatul de mai inainte; iar cele cu voia,
din vointa libera. De aceea, cele din urma sunt pricinile celor dintai. (Marcu
Ascetul)28
 Gandurilor rele neintentionate le urmeaza intristarea. De aceea si dispar
degraba. Iar celor intentionate le urmeaza bucurie. De aceea cu anevoie ne
izbavim de ele. (Marcu Ascetul)28
 Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pastreze cugetarea netulburata, ca
mintea deosebind gandurile ce trec prin ea, pe cele bune si trimise de
Dumnezeu sa le aseze in camarile amintirii, iar pe cele intunecoase si
dracesti sa le arunce afara din jitnitele firii. Caci atunci cand marea e
linistita, pescarii vad pana in adancuri, incat nu le scapa aproape nici unul
din pestii care misuna acolo. Dar cand e tulburata de vanturi, ascunde in
negura tulburarii ceea ce se lasa cu prisosinta sa fie vazut cand e linistita si
limpede. Mestesugul celor ce pun la cale viclesugurile pescaresti nu mai
atunci nici o putere. Aceasta se intampla sa o pateasca si mintea
contemplativa, mai ales atunci cand dintr-o manie nedreapta se tulbura
adancul sufletului. (Diadoh al Foticeii)28
 Numai Duhul Sfant poate sa curateasca mintea. Caci de nu va intra Cel
puternic sa dezarmeze si sa lege pe talhar, nu se va slobozi nicidecum
prada. Deci se cade ca prin toate si mai ales prin pacea sufletului sa dam
odihna Duhului Sfant in noi, ca sa avem sfesnicul cunostintei luminand in
noi totdeauna. Caci raspandindu-si el neincetat lumina in camarile
sufletului, nu numai ca se fac aratate in minte acele mici si intunecate
atacuri (momeli) ale dracilor, ci se si slabesc, fiind date pe fata de lumina
 aceea sfanta si slavita. De aceea Apostolul zice: ''Duhul sa nu-l stingeti!'',
adica nu lucrati, sau nu ganditi cele rele, ca sa nu intristati bunatatea
Duhului Sfant si sa va lipsiti de sfesnicul acela ocrotitor. Caci nu se stinge
Cel vesnic si de viata facator, ci de-l vom intrista se va departa de la noi,
lasand mintea incetosata si neluminata. (Diadoh al Foticeii)28
 Simtirea mintii consta in gustarea precisa a realitatilor distincte din
lumea nevazuta. Caci precum prin simtul gustului trupesc, cand se afla in
stare de sanatate, deosebim fara greseala cele bune de cele rele si dorim
cele bune, tot asa mintea noastra, cand incepe sa se miste in deplina
sanatate si fara griji, poate sa simta din belsug mangaierea dumnezeiasca
si sa nu mai fie rapita niciodata de contrariul aceleia. Si precum trupul,
gustand din dulceturile pamantesti, experimenteaza fara greseala simtirea
lor, asa si mintea, cand se afla deasupra cugetului trupesc, poate sa guste
fara sa se insele mangaierea Duhului Sfant. (''Gustati, zice, si vedeti ca e
bun Domnul'' si sa pastreze amintirea gustarii neuitata prin lucrarea
dragostei, incat sa-si poata da seama fara greseala de cele ce-i sunt de
folos, dupa Sfantul care zice: ''Si aceasta ma rog, ca dragostea voastra sa
prisoseasca tot mai mult si mai mult, in cunostinta si simtire, ca sa pretuiti
cele ce sunt de folos''). (Diadoh al Foticeii)28
 Cand mintea noastra incepe sa simta harul Preasfantului Duh, Satana
cauta si el sa ne mangaie sufletul printr-o simtire la aparenta placuta,
aducand peste noi, in vremea linistirii de noapte, o adiere asemenea unui
somn foarte usor. Dar daca mintea va fi gasita tinand in pomenire fierbinte
sfantul nume al Domnului Iisus si va folosi preasfantul si slavitul nume al
Lui, ca pe o arma impotriva inselaciunii, se va departa amagitorul viclean.
Insa de aici inainte se va aprinde statornic impotriva sufletului. Iar urmarea
va fi ca mintea, cunoscand cu de-amanuntul inselaciunea celui viclean, va
castiga si mai multa experienta in a deosebi aceste doua lucrari. (Diadoh al
Foticeii)28
 Cel ce petrece pururi in inima sa e departe de toate lucrurile frumoase
ale vietii. Caci umbland in duh, nu poate cunoaste poftele trupului. Unul ca
acesta facandu-si plimbarile in cetatea intarita a virtutilor, le are pe acestea
ca pazitori la portile cetatii curatiei. De aceea uneltirile dracilor impotriva
lui raman fara succes, chiar daca ar ajunge sagetile poftei josnice pana la
ferestrele firii. (Diadoh al Foticeii)28
 Cand sufletul se tulbura de manie, sau se incetoseaza de aburii vinului,
sau se supara de o intristare grea, mintea nu poate sa tina pomenirea lui
Dumnezeu (oricat de mult s-ar sili). Caci fiind intunecata intreaga de furia
patimilor, se instraineaza cu totul de simtirea sa. De aceea lucrul dorit nu
are unde sa-si intipareasca pecetea sa, ca mintea sa poarte fara uitare
chipul intarit, dat fiind ca memoria cugetarii s-a invartosat din pricina
asprimii patimilor. Dar izbavindu-se sufletul de acestea, chiar daca lucrul
bun a fost furat pentru scurta vreme de uitare, folosindu-se mintea indata
de agerimea ei, se prinde iarasi cu caldura de lucrul acela mult dorit si
mantuitor. Fiindca are atunci harul insusi, care cugeta impreuna cu sufletul
si striga impreuna cu el: ''Doamne Iisuse Hristoase''. Caci harul invata
sufletul cum invata mama copilul, straduindu-se impreuna cu el sa spuna
numele tata, pana cand il aduce la deprinderea de-a rosti limpede, in loc de
orice alta vorba copilareasca, numele tatalui, chiar cand doarme. De aceea
 zice Apostolul: ''Asemenea si Duhul sta intr-ajutor neputintelor noastre. Caci
a ne ruga precum trebuie nu stim, ci insusi Duhul se roaga pentru noi cu
suspine negraite''. Pentru ca fiind noi prunci fata de desavarsirea virtutii,
avem trebuinta numaidecat de ajutorul Lui ca, unind si indulcind El toate
gandurile noastre cu dulceata Sa, sa ne putem misca din toata inima spre
pomenirea si spre dragostea lui Dumnezeu si Tatal nostru. De aceea intru
Dansul, cum zice tot dumnezeiescul Pavel, strigam neincetat, cand suntem
calauziti de El sa numim pe Dumnezeu Tata: ''Avva Parinte''. (Diadoh al
Foticeii)28
 Cand cineva sta in vreme de iarna intr-un loc oarecare sub cerul liber,
privind la inceputul zilei intreg spre Rasarit, partea de dinainte a sa se
incalzeste de soare, iar cea din spate ramane nepartasa de caldura, dat
fiind ca soarele nu se afla deasupra capului sau. Tot asa si cei ce sunt la
inceputul lucrarii duhovnicesti isi incalzesc in parte inima prin harul sfant,
din care pricina si mintea incepe sa rodeasca cugetari duhovnicesti; dar
partile de dinafara ale ei raman de cugeta dupa trup, deoarece inca nu sunt
luminate de sfanta lumina, printr-o simtire adanca, toate madularele inimii.
Neintelegand unii aceasta, au socotit ca in mintea celor ce se nevoiesc sunt
doua ipostasuri ce se impotrivesc unul altuia. Dar daca in aceeasi clipa se
nimereste ca sufletul sa gandeasca si bune si rele, aceasta se intampla in
chipul in care omul dat mai inainte ca pilda simte totodata si gerul si
caldura. Caci de cand mintea noastra s-a rostogolit la chipul indoit al
cunostintei, e silita, chiar daca nu vrea, sa poarte in aceeasi clipa si ganduri
bune si ganduri rele, mai ales la cei ce ajung la o subtirime a puterii de
deosebire. Caci cum se grabeste sa inteleaga binele, indata isi aminteste si
de rau. Fiindca la neascultarea lui Adam tinerea de minte a omului s-a
sfasiat in doua. Cand vom incepe insa sa implinim cu ravna fierbinte
poruncile lui Dumnezeu, harul, luminand toate simturile noastre printr-o
adanca simtire, va arde pe de o parte amintirile noastre, iar pe de alta,
indulcind inima noastra cu pacea unei iubiri statornice, ne va face sa
izvoram ganduri duhovnicesti, nu dupa trup. Iar aceasta se intampla foarte
des celor ce s-au apropiat cu desavarsire, avand in inima neintrerupta
pomenirea Domnului. (Diadoh al Foticeii)28
 Cand vede Dumnezeu ca mintea I s-a supus Lui din toata puterea si nu
are alt ajutor fara numai pe El singur, o intareste zicand: ''Nu te teme, fiul
meu Iacob, prea micule la numar Israel''; si iarasi: ''Nu te teme ca te-am
rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu esti tu. De va fi sa treci
prin apa, cu tine voi fi si puhoaiele nu te vor inghiti. Iar de va fi sa treci prin
foc, nu vei fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul
Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, cel ce te mantuieste''. De va auzi mintea
aceasta incurajare, va indrazni impotriva vrajmasului, zicand: ''Cine vrea sa
bata razboi cu mine? Sa vie de fata! Cine este protivnicul meu? Sa se
apropie de mine! Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma va asupri? Voi
toti ca o haina va veti invechi si veti fi mancati de molii''. (Isaia Pustnicul)28
 Rogu-te, cata vreme esti in trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci
precum plugarul nu se poate bizui pe vreo roada ce se arata in tarina sa,
mai inainte de a o aduna in hambarele sale, fiindca nu stie ce i se poate
intampla, tot asa nu poate omul da drumul inimii sale ''cata vreme are
suflare in narile sale''. Si precum omul nu stie ce patima il va intampina
 pana la cea din urma suflare, tot asa nu poate slobozi inima sa pana are
rasuflare; ci trebuie sa strige totdeauna catre Dumnezeu, dupa ajutorul si
mila Lui. (Isaia Pustnicul)28
 Cerceteaza-te, frate, in fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce
patimi se afla in ea inaintea lui Dumnezeu; si leapada-le din inima ta, ca sa
nu vie osanda rea asupra ta. (Isaia Pustnicul)28

Vorba desarta - tacerea

 Sa ne aratam tacuti si fara stiinta in fata celorlalti caci abia atunci

dovedim si dobandim cea mai multa cunostinta caci mintea nerisipindu-se in
vorbe multe, distinge cu mai multa claritate tot ce observa si afla.
 Tacerea fara rost este pricinuita ori din mandrie, ori din lenea mintii si
aceasta-i semnul tampeniei, pe cand tacerea cu rost este semnul unei
lucrari intense a mintii prin care surprinde tainele cele mai adanci ale
existentei. In aceasta tacere mintea omeneasca se intalneste cu lucrarea
intensa a Sfantului Duh Care ii comunica taine mai presus de cuvant. O
astfel de tacere este semnul unei intense a persoanei , deci si a lui
Dumnezeu care ii atrage mintea in tainele Sale. Numai persoana poate
tacea in felul acesta intens de gandire.
 Alunga departe de tine duhul mult vorbitor caci in el sunt ascunse toate
patimile cele rele: minciuna, indrazneala, gluma usuratica, rasul, calomnia,
rautatea, vorba prosteasca si pe scurt vorbind, ceea ce s-a spus: ''Din multa
vorbire nu va lipsi pacatul.'' (Pilde 10,19) Barbatul tacut este scaunul simtirii
iar Domnul a spus ca vom da socoteala pentru orice cuvant desert. (Teodor
al Edesei)
 Limbutia este tronul slavei desarte prin care omul se arata pe sine si
cauta sa se faca cunoscut. Limbutia este semnul dupa care-i recunosti pe
ignoranti, usa clevetirii, calauza glumelor si a prostestii veselii, slujitoarea
minciunii, destramarea umilintei, nascatoarea trandaviei, inainte-
mergatoarea somnului, imprastierea mintii, nimicitoarea pazei sufletului,
racirea fierbintelii inimii, intunecarea rugaciunii.
 Tacerea intru cunostinta este maica rugaciunii, izbavire din robia
cugetelor, pazitoarea ravnei dupa Dumnezeu, cercetatoarea gandurilor,
straja impotriva dusmanilor, inchisoare unde intra sufletul si-si plange
pacatele, lucratoare a pomenirii mortii, zugrav iscusit al chinurilor vesnice,
iscoditoare a judecatii lui Dumnezeu, sprijin puternic al intristarii (pocaintei),
vrajmasa indraznelii, tovarasa linistii, potrivnica iubirii de a invata pe altii,
adaus de cunostinta, prilejuitoarea vederilor dumnezeiesti, progres nearatat
al virtutii, suire tainuita catre Dumnezeu.
 Cel ce nu-si cunoaste greselile isi infraneaza limba, iar vorbaretul nu s-a
cunoscut inca pe sine cum trebuie. Tacerea lui Iisus l-a impresiofat pe Pilat,
linistea omului duhovnicesc mistuie slava desarta.
 Un singur cuvant rostit a Petru si din pricina aceasta a plans cu amar,
caci a uitat a s-a spus: ''Zis-am: pazi-voi caile mele ca sa nu gresesc cu
limba mea.'' (Psalmi 38,1) si de ceea ce-a spus altul: ''Mai bine sa cazi de la
inaltime pe pamant, decat din pricina limbii.'' I
 Tacerea creeaza o stare de liniste a mintii care poate in felul acesta sa se
ocupe cu patrunderea intr-o lume necunoscuta inca si pe care cauta sa o
inteleaga. Cand se scufunda in Dumnezeu si in cunoasterea smereniei sale
in fata lui Dumnezeu, ea da nastere rugaciunii.
 Tacerea intru cunostinta nu numai ca ne pazeste de vrajmasi, dar nici nu-
i lasa sa se apropie.
 Cine s-a cunoscut pe sine cum trebuie, stie ca e indefinit si nu se poate
descrie. Isi da seama ca de negraitul omenesc, pe langa aceasta,
cunoscandu-se pe sine a ajuns la smerenie, adica la cunostinta micimii si
nepriceperii sale si nu vrea sa mai spuna nimic caci orice cuvant vrea sa
invete pe altul ceva. Daca numai in tacere se cunoaste pe sine ca negrait,
numai in tacere se poate apropia cineva de Dumnezeu, infinit mai negrait.
Tacerea in care s-a apropiat cineva de Dumnezeu e pe de alta parte o
convorbire cu Dumnezeu mai presus de orice vorbire. El il cunoaste pe
Dumnezeu ca subiect care-i cere ceva, si-I raspunde prin smerenia sa. ''De-
ti vei pazi limba ta, frate, ti se va da tie de la Dumnezeu harul strapungerii
inimii ca sa privesti sufletul tau si prin aceasta vei intra in bucuria Duhului.
Insa de vei fi biruit de limba, crede-ma ca niciodata nu vei iesi din
intuneric.''
 Limbutia se naste sau din prea mare libertate in vorbire si din obisnuinta
cea rea - deoarece limba fiind un organ firesc al trupului, asa precum s-a
deprins si precum ii cere obiceiul, asa si graieste - sau mai ales din slava
desarta la cei ce se nevoiesc si mai ales la ei si deseori din lacomia
pantecelui. Pentru aceea nu rareori multi dintre cei care-si infraneaza
stomacul cu oarecare sfortare opresc si multa graire a limbii.
 Cel ce se sarguieste in cugetarea la moarte isi opreste limba, iar cel ce a
agonisit plansul inimii se fereste de vorbarie ca de foc.
 Iubitorul de singuratate si liniste si-a ferecat gura; cel caruia ii place sa se
arate in lume insa, este alungat din chilie de catre insasi patima sa.
 Cel ce a simtit focul dumnezeiesc fuge de insotirea cu oamenii cum fuge
albina de fum, caci precum fumul necajeste albina, tot asa acestuia ii este
neplacuta si respingatoare intalnirea cu oamenii.
 Foarte greu se poate opri puhoiul unei ape dezlantuite, dar si mai greu
este a opri potopul de cuvinte daca nu este infranat cu putere. A fost treapta
a unsprezecea - cel ce a biruit-o a taiat radacina unei multimi de patimi!
 Dupa cum lovind piatra cu un fier aceasta scapara scantei, tot astfel
minciuna se naste din vorba multa, gluma prosteasca si prea multa veselie.
 Minciuna este nimicirea dragostei, iar juramantul mincinos - tagaduirea
lui Dumnezeu. Nimeni , daca este sanatos la minte, nu-si va inchipui ca
 minciuna este un pacat de mica importanta, caci Duhul Sfant a rostit un
verdict infricosator: ''Pierde-i-vei pe toti cei ce graiesc minciuna!'' (Psalmi
5,6). Cu cat mai mult vor patimi atunci cei ce nu ezita sa intareasca
minciuna cu juraminte?
 I-am vazut pe unii care, laudandu-se intru minciuna lor si producand rasul
prin glume usuratice si de prost gust, vorbe gaunoase si povestiri
nerusinate, ca au nimicit si au alungat plansul celor ce-i ascultau lasandu-i
intr-o stare jalnica.
 De multe ori maica minciunii este fatarnicia caci unii spun ca fatarnicia
nu este altceva decat planuirea si nascocirea minciunilor avand impletit
juramantul. Cel ce pururea se teme de Domnul e strain de minciuna, avand
ca judecator nemitarnic propria constiinta.
 Judecatorii ii lecuiesc pe mincinosi prin tortura; cei ce se pocaiesc insa
inlatura cu desavarsire minciuna prin multimea lacrimilor.
 Mincinosul gaseste ca pretext al minciunii sale un anumit plan pe care l-
ar fi urmarit sau faptul ca a voi sa-si ajute aproapele si astfel socoteste ca
fiind o fapta dreapta aceea care in realitate ii pierde sufletul.
 Numai cand ne vom curati cu totul de minciuna si numai atunci sa
incercam a o folosi, insa cu numai multa teama si doar in caz de forta
majora.
 Mincinosul prezinta realitatea in chip distorsionat ca sa puna pe cineva in
situatia de a nu lucra potrivit cu ea si deci de a se pagubi. Dar uneori cineva
trebuie crutat de a afla realitatea in toata grozavia ei pentru a-l pregati
treptat pentru ea.
 Nu cunoaste pruncul minciuna si nici sufletul izbavit de viclenie. Cel
veselit de vin spune fara sa vrea adevarul in toate, la fel si cel imbatat de
umilinta nu va putea minti.

versiune cu diacritice - aici

Pocainta

 Dumnezeu cunoscand de la
inceput rautatea diavolului si faptul
ca prin ispita Lui vom cadea in
pacate, a dat firii noastre si
posibilitatea pocaintei. Diavolul n-are
aceasta posibilitate pentru ca
rautatea lui are alte proportii si nu se
datoreaza vreunei ispite straine, ci
 inclusiv propriei vointe. In noi pacatul
nu s-a nascut exclusiv din vointa
noastra si nici nu s-a sters orice
posibilitate de bine, deci de regret
pentru raul facut. Regretul pentru
binele nesocotit nu inseamna si
puterea revenirii totale prin noi insine
la bine. La aceasta ne ajuta
Dumnezeu, dar ajutorul lui
Dumnezeu se uneste cu regretul
nostru pentru binele parasit, sau cu
dorinta lui. Binele nu ni se impune cu
sila; ajutorul pentru deplina revenire
la bine pentru iesirea din pacat, deci
pentru mantuire ne-a venit numai
prin Hristos caci unindu-ne cu El ca
om, ne unim cu El ca Dumnezeu.
(Filocalia XII)
 Pocainta a carui posibilitate ne-a
dat-o Dumnezeu spre a primi ajutorul
Fiului Sau cand se va intrupa, este ca
o candela. Noi trebuie sa intretinem
flacara din ea cu untdelemnul
faptelor noastre si numai de vom fi
luminati prin lumina candelei ce ne
vine din Hristos, izvorul de lumina al
tuturor, vom putea intra in Imparatia
luminii. Numai de vom fi luminati
cunoscand si acceptand pe Hristos ca
lumina lumii, ca sens al existentei;
prin faptul ca arata pe Dumnezeu ca
Tata iubitor, avand un Fiu iubitor, vom
avea parte in veci de lumina.
Pocainta e candela luminata, care ne
lumineaza persoana, pentru ca prin
ea ne vedem cum ar trebui sa fim si
vedem si legatura noastra cu
Dumnezeu si cu semenii. (Filocalia
XII)
 Intunericul iadului este produsul
intunericului dracilor care nu cunosc,
sau nu recunosc pe Dumnezeu deci
sensul pozitiv al existentei, astfel
sporeste intunericul in care au
inceput sa traiasca sufletele care n-
 au voit sa-L cunoasca pe Dumnezeu,
care explica existenta si da fericire
din iubirea Lui ca plinatate de viata.
(Filocalia XII)
 Pocainta fiind si un regret pentru
pacatele egoismului este si o silinta
de revenire in comunicare cu ceilalti.
Placerile trupesti sunt insotite de
imprastierea cugetarii; ele il fac pe
om sa nu se concentreze in sine si sa
vada bucuria ce i-o aduce fapta buna
fata de altul. Placerea impiedica de
aceea cunoasterea de sine a omului,
cunoastere care e lumina proiectata
in sine dar si in relatiile lui cu tot ce
exista, inclusiv cu Dumnezeu.
(Filocalia XII)
 Pocainta inseamna a ne intoarce
de la pacat - iar pacatul nu este unul,
ci intreg omul vechi se numeste
pacat, (Pacatul este intreg omul
cazut in ceea ce este contrar firii lui.
Pocainta ne indeamna sa ne opunem
acestui om intreg cazut din
normalitatea firii. Este o silinta a
omului vechi intreg de a deveni un
om nou al binelui.) De aceea zice
Apostolul: ''Cel ce se lupta se
infraneaza de la toate.'' (Filocalia XII)
 Sa credem cu toata convingerea
ca Dumnezeu ia in seaea pocainta
noastra. Sa nu avem nici o indoiala si
sa nu amanam manifestarea ei in
fata lui Dumnezeu, caci si Dumnezeu
o ia in seama imediat. Amanarea
increderii ca Dumnezeu va lua in
seama pocainta noastra, inseamna
slabirea ei. Cu cat ne incredem mai
mult in Dumnezeu ca o ia in seama,
cu atat este mai puternica si cu cat o
amanam mai mult, cu atat slabeste
mai mult si o ia Dumnezeu mai putin
in seama. Caci este o insusire
importanta a lui Dumnezeu mila fata
de cei indurerati, iar unde este
pocainta mare este si durere mare.
Pocainta este astfel o intoarcere
hotarata a omului de la viata
patimasa la o viata virtuoasa, o
 intoarcere din durere si cu durere, ca
atare este o revolutie afectiva in
viata omului. (Filocalia XII)
 Moartea este noaptea de care
sunt constient si deci ma chinuie.
Cunoasterea iubirii lui Dumnezeu
aratata de Hristos este lumina, este
ziua, este sensul satisfacator al vietii
mele. Aceasta ziua, aceasta lumina a
indepartat noaptea care ma
inconjoara. Dar moartea aceasta nu
este numai una cu intunericul si cu
moartea din el intr-un mod oarecum
constient, ca el insusi devine
acestea. Pe de alta parte si intre
somn, betie si moarte este o
identitate. Noaptea ne face sa
dormim si ne indeamna la betie si
acestea ne fac sa dorim noaptea.
Somnul este si el intuneric si moartea
spirituala le mareste, iar betia la fel.
Dar somnul spiritual nu este
inconstienta totala, ci cosmar chinuit,
sau un sir de cosmaruri, la fel si
betia. In somn si in betie strambam si
facem fara sens toata realitatea - asa
va fi iadul. Somnul si betia nu sunt
una cu moartea, ca un fel de cosmar
care intuneca si stramba realitatea, ci
si una cu patimile caci patimile te fac
sa te repezi la placerile momentane
pierzand perspectiva vietii
indelungate a bucuriei nesfarsite.
(Filocalia XII)
 Sa nu cadem cu sufletul din
faptele conforme firii caci el este pe
de alta parte schimbator din fire.
Adica se poate abate prin fire de la
cele conforme firii; se poate abate
''prin fire'', nu intrucat firea ar cere-o,
ci intrucat firea ii da si aceasta
posibilitate datorita libertatii cu care
este inzestrat. Poate cadea prin fire
din starea conforma firii. (Filocalia
XII)
 Cel ce se gandeste pururea la
moarte, la focul vesnic, la viermele
neadormit, la intunericul cel mai
dinafara, la plansul cel nemangaiat,
 la scrasnirea dintilor, la rusinea ce-o
avea inaintea scaunului infricosator al
judecatii lui Hristos, dinaintea
ingerilor si a oamenilor, topeste
bucuria placerii si intoarce toata pofta
spre Dumnezeu. (Filocalia XII)
 ''Focul si intunericul cel mai
dinafara'' este intunericul
neintelegerii ultime pe care si-au
cultivat-o cei ce n-au voit sau nu s-au
ostenit sa cunoasca adevarul ca
toate au un sens numai daca sunt de
la un Creator constient si iubitor.
Lipsa lor de cunostinta fiind lipsa
iubirii, ei n-au nici o bucurie ci traiesc
intr-un chin nesfarsit asemenea unui
foc care-i arde. Amandoua sunt la
marginea extrema a existentei,
oarecum in afara ei, daca gradul
suprem al existentei se arata in
iubirea si in nemarginita cunoastere a
lui Dumnezeu, iubirea tripersonala
suprema. (Fil. XII)
 Intunericul si chinurile iadului sunt
''intunericul cel mai dinafara'' caci
este zona cea mai saraca a existentei
si cei ajunsi in ea nu inteleg nimic din
rostul existentei. (Fil. XII)
 ''Carnea si sangele nu pot sa
mosteneasca Imparatia lui
Dumnezeu, nici stricaciune nu
mosteneste nestricaciunea.'' (I
Cor.15,50) Daca noi nu ne silim sa
inaintam spre trupul induhovnicit, nu
vom mosteni nestricaciunea trupului
lui Hristos caci desi nu pier definitiv
nici trupurile in iad, ele vor suferi de
anumite chinuri proprii trupurilor
stricacioase: durerile produse de
focul arzator, de intepaturi, de
lucrarea viermilor. (Fil.XII)
 Cei din iad nu sunt lasati acolo
pentru ca asa vrea Dumnezeu, ci
pentru ca ei se incapataneaza sa nu
stie de Dumnezeu. Este marea taina
a libertatii si a mandriei unora in
afirmarea ei. Chiar in suferinta lor,
vor sa-si afirme cu incapatanare
 sfidarea fata de Cineva care este
superior. (Fil.XII)
 Cel care n-a luptat aici pentru a
castiga credinta, respectiv
cunoasterea lui Dumnezeu si-a
pregatit o stare de incapatanare
vesnica in necredinta. (Fil.XII)
 Cel care a fost in comuniune cu
cei pacatosi pe pamant si i-a aprobat,
se va descoperi in ziua judecatii ca a
fost in comuniune cu diavolul. (Fil.XII)
 De ai fost un fel de invatator al
celui pacatos aici fara sa-l indrepti, te
vei afla partas la pedeapsa lui in ziua
judecatii. (Fil.XII)
 Dreptatea lui Hristos va lasa si pe
vrajmasii nostri sa fie prezenti in
partea stanga, la judecata finala
pentru a arata intrucat ca le-am
urmat lor iubind mai mult pacatul
decat virtutea. Ingerii ce vor sta de-a
dreapta se vor bucura toti de iubirea
fiecaruia care s-a indreptat spre toti.
Iubirea va uni atunci pe toti iar
egoismul de pe pamant aratat atunci
pe fata va singulariza pe cei ce l-au
practicat. (Fil. XII)
 Hristos trebuia sa arate, inainte de
a se lasa rastignit ca e mai tare ca
toate incercarile si ispitirile, ca e mai
tare si decat moartea. Asa ii putea
convinge pe apostoli ca a putut
invinge moartea, desi in moartea Lui
arata o si mai mare putere si are o si
mai mare semnificatie putand-o
invinge chiar dupa ce se lasa El Insusi
dus in stare de moarte si invie nu
pentru a reveni la viata istorica, ci
deschizandu-ne viata in vesnicie. (Fil.
XII)
 Mintea care nu mai este stapanita
de nimic din cele ale lumii se
pregateste, isi aduna simturile
indreptate spre lume, spre o singura
tinta: sa se pregateasca prin moarte
spre trecerea la nemurirea vietii
viitoare impreuna cu Hristos pe care-
L vedem ca model in aceasta.
 Simturile i-au devenit un trup unic cu
Hristos, deci totodata un trup cu
Hristos prin impartasirea cu El. Si El
Care a invins moartea prin cruce
imprima trupului celui ce s-a
impartasit de El aceasta pornire spre
moarte si spre trecerea prin ea la
viata vesnica in unire cu El. (Fil. XII)
 ''In ora crucii este o mare
primejdie. Propriu-zis nu pentru Sine
se roaga Iisus Hristos sa treaca
paharul mortii, ci pentru noi. El putea
sa suporte prin sine acest pahar, dar
si-a insusit frica noastra de el cerand
ajutor Tatalui ca sa ne faca si pe noi
sa cerem acest ajutor in clipa
incercarii extreme. Numai cu ajutorul
Tatalui putem invinge crucea pe care
am primit-o ca sa o invingem si pe ea
dupa ce-am invins celelalte patimi
egoiste ale noastre prin patimiri
neplacute. (Fil. XII)
 Ce trebuie cugetat despre bucuria
ce va veni sufletului care s-a hotarat
sa slujeasca lui Dumnezeu si sa-si
desavarseasca lucrarea? De fapt, la
iesirea lui din lumea aceasta lucrul lui
va merge inaintea lui si se vor bucura
cu el ingerii lui Dumnezeu pentru ca l-
au vazut mantuit de stapiniile
intunericului. Cand sufletul va iesi din
lume, vor merge impreuna cu el
ingerii si-l vor intampina toate
puterile intunericului voind sa-l
impiedice cercetandu-l de are ceva
de-al lor in el. Atunci nu ingerii vor
lupta pentru el, ci faptele pe care le-a
facut il imprejmuiesc impotriva
acelora ca sa nu se atinga de el. Iar
cand vor invinge faptele lui, vor canta
ingerii inaintea lui pana se va intalni
cu Dumnezeu intru veselie. Atunci, in
acea ora va uita toata osteneala si
toata suferinta. Deci si noi fratilor sa
implinim lucrarea noastra lucrand
bine scurta si greaua viata de aici,
ferind lucrul nostru de tot raul pana
ce ne vom scapa mintile de ispitele
celor vicleni ce vor veni inaintea
 noastra, caci vor cerceta cu putere
tot lucrul nostru, fiind rai si fara mila.
Fericit cel in care nu se va afla nimic
de-al lor deoarece veselia si bucuria
lor va fi vesnica. (Fil. XII)

Tacerea - vorba desarta, clevetirea

 Nestatornicii si nepriceputii sa nu ispiteasca pe cei intelepti. Iar cel

intelept este barbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbeste putine si pe
cele de trebuinta si placute lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)47
 Cand afli pe unul galcevindu-se si luptandu-se impotriva adevarului si a
lucrului vadit, pune capat galcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca si-a
impietrit cu totul mintea. Caci precum apa cea rea strica vinul, cu vrajba
strica pe cei virtuosi cu viata si cu socotinta. (Antonie cel Mare)47
 Nu spune multimii cuvinte despre evlavie si buna vietuire. Nu pentru
pizma zic, dar socotesc ca vei fi luat in ras de cei smintiti. Caci cel
asemenea se bucura de cele asemenea. Iar astfel de cuvinte putini auzitori
gasesc. Mai bine este dar a nu grai, decat ceea ce voieste Dumnezeu
pentru mantuirea oamenilor. (Antonie cel Mare)47
 Cuvantul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea talcuieste
cuvantul. (Antonie cel Mare)47
 Prin trup omul este muritor. Dar prin minte si cuvant nemuritor. Tacand
intelegi si dupa ce ai inteles graiesti. Caci in tacere naste mintea cuvantul.
Si rostind cuvant de multumita lui Dumnezeu, iti lucrezi mantuirea.
(Antonie cel Mare)47
 Cel ce vorbeste fara socoteala nu are minte, caci graieste fara sa
inteleaga nimic. Cerceteaza dar ce-ti este de folos sa faci pentru mantuirea
sufletului. (Antonie cel Mare)47
 Nu vorbi cu doua limbi, intr-un fel aratandu-te cu cuvantul si intr-alt fel
aflandu-te cu constiinta. Caci pe unul ca acesta Scriptura il pune sub
osanda. (Marcu Ascetul)47
 Precum usile bailor, deschizandu-se necontenit, imping caldura
dinauntru afara, asa si sufletul cand vrea sa vorbeasca multe, chiar daca le-
ar spune toate bune, imprastie si slabeste puterea tinerii de minte prin
poarta graitoare. Prin aceasta mintea uita sa spuna lucrurile care se cuvin
la vreme potrivita si impartaseste de-a-valma oricui se nimereste o
amestecatura de ganduri, nemaiavand nici pe Duhul Sfant, care sa-i
pazeasca cugetarea ferita de naluciri. Caci lucrul bun scapa totdeauna
vorbariei, fiind strain de orice valmasag si imaginatie. Buna este deci
tacerea la vreme, ea nefiind decat mama gandurilor prea intelese. (Diadoh
al Foticeii)47