Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROGRAM LITERAR-MUZICAL
Căminul creştin
2. Rugăciune
3. COR –
4. Introducere –
5. Tema I – Actele la control –
6. Tema II – Familia, inima societăţii –
7. Poezie – Căminul vostru –
8. COR –
9. Tema III – Stâlpii familiei (se citeste de catre o familie tanara)–
10.Tema IV – Două inimi în rugăciune –
11.Poezie – Învaţă-ne, Părinte –
12.COR –
13.Tema V – Copiii, o binecuvântare –
14.Poezie – O, cum aleargă un părinte –
15.COR COPII – Familia mea (se poate canta dupa aceea si cu biserica)
16.Tema VI – Religia în familie –
17.Tema VII – Familia – o lumină în lume –
18.Poezie – Iubirea în cămin –
19.Imn închidere – 668 – Ce fericit e-acel cămin!
20.Rugăciune
21.COR –
INTRODUCERE
Cu siguranţă că, din moment ce nu există doi oameni identici, cu atât mai puţin ne
putem aştepta să existe două familii identice. Şi totuşi, fără teama că greşim, aşa
diferite cum sunt, putem împărţi familiile din lumea noastră, ca şi oamenii, de
altfel, în două mari categorii, bine delimitate: familii fericite şi familii nefericite,
familii care îşi trăiesc şi îşi împlinesc menirea şi familii care trec pe lângă ea, mai
aproape sau mai departe, fără să o atingă vreodată. Aceste două categorii sunt
separate între ele de o uriaşă prăpastie de lacrimi, de durere, de frustrări, de sfâşiere
de suflet... Să fie o formulă secretă? O răscruce, la un moment dat, la care, luând-o
în direcţia greşită, să nu mai fie cale de întoarcere? Să fie şansa? Norocul? Soarta?
Viaţa ne arată la fiecare pas că nimic bun nu vine din întâmplare, din noroc sau
pentru că aşa este scris în astre. Orice lucru bun, în viaţa noastră, orice reuşită,
începând cu formarea unui caracter moral şi încheind cu fericirea sau cu împlinirea
unei relaţii, are la bază alegerea noastră de a face ceva în acea direcţie şi, implicit,
de a ne împotrivi voluntar direcţiei sau direcţiilor greşite. Aşadar, programul din
după-amiaza aceasta ne pune înainte o alegere — crucială pentru a avea o familie
împlinită. Nu ne oferă soluţii miraculoase, ci principii. Principii care au o
autoritate incontestabilă, pentru că vin de la Acela care a creat atât familia, cât şi pe
membrii ei, şi care ştie cel mai bine cum suntem întocmiţi şi de ce avem nevoie
pentru a fi, cu adevărat, fericiţi.
TEMA I
Actele la control
„Sunt hotărât să pun capăt zilnicului control. Nu mai suport! Mereu observaţii
peste observaţii. Şi-a luat normă întreagă pentru calitatea de inspector al existenţei
mele zilnice. Nu pot să ies din casă până nu mi se asortează cravata cu costumul.
N-am voie să iau de două ori aceeaşi cămaşă şi nici să-mi risipesc ciorapii prin
dormitor. Nu sunt autorizat să ridic tonul în nicio situaţie şi nici să tac atunci când
am poftă să nu răspund. Sunt taxat că nu i-am cumpărat ce i-a dat ei prin cap şi,
când cumpăr şi altceva în afara listei, sunt trecut la catastif ca unul care ruinează
bugetul familiei.
Când nu iau o atitudine mai afectată atunci când îmi relatează ceva dramatic, zice
că mi-au secat sentimentele, iar când scapăr câteva scântei de mânie, zice că sunt
prea temperamental. Dacă-i cumpăr flori, mă atinge cu precizarea că e prea rar, iar
dacă nu-i iau, oftează după zilele de odinioară, când veneam în plutiri romantice cu
braţul plin de corole. Când laud prea tare mâncarea, mă suspectează că o fac de
formă, iar când nu scot nicio apreciere, înseamnă că a muncit degeaba. Când nu-i
merge o instalaţie din casă, zice că e văduvă, iar când stau mai mult pe-acasă, zice
că se împiedică de mine şi nu-şi poate face treburile în voie. Dacă nu aspir în casă,
nu sunt gospodar, iar dacă am o iniţiativă personală pentru a-i face o surpriză
plăcută doamnei şi mă apuc de curăţenie, zice că fac zgomot şi mă întreabă ce e cu
mine de m-a apucat curăţenia.
Şi totuşi… totuşi „nu este bine ca omul... să fie singur", rosteşte Dumnezeu în
geneza vieţii complete. De ce? Din mai multe motive.
În primul rând, noi nu terminăm niciodată şcoala vieţii în doi. Ceea ce este
interesant e faptul că Dumnezeu îl foloseşte deseori pe partenerul nostru ca pe un
profesor emerit care ne predă lecţii de educaţie, atât în concepte, cât şi practice.
În ultimul rând, totuşi viaţa în doi mai are un sens, mult mai înalt decât realizarea
unei comunicări excelente. Există o misiune a cuplului, care îi cheamă pe cei din
vecinătate, ca, prin dragostea turnată în variante şi nuanţe cereşti, să cheme fiinţa
umană la adevărată existenţă, acea existenţă care depăşeşte graniţele efemerului,
ale ocaziei. Noi suntem creaţi pentru veşnicie şi de aceea trebuie să învăţăm
veşnicia relaţiei. Cum? Recreând Edenul.
TEMA II
Căminul este centrul tuturor activităţilor. Societatea este alcătuită din familii si
este ceea ce capii de familie o fac sã fie. Din inimã "ies izvoarele vieţii", iar inima
comunitãtii, a bisericii si a naţiunii o constituie cãminul. Bunãstarea societãtii,
succesul bisericii, prosperitatea natiunii, toate depind de influenta cãminului.
Căminul ar trebuie să fie ceea ce implică acest cuvânt – un mic colţ de cer pe
pământ, un loc în care sentimentele să fie cultivate cu grijă, şi nu înăbuşite.
Fericirea noastră depinde de felul în care cultivăm dragostea, compasiunea şi
adevărata amabilitate unii faţă de alţii.
Dumnezeu doreşte ca familia să fie locul cel mai fericit de pe pământ, însuşi
simbolul căminului din cer. Purtând responsabilităţile căsătoriei în cămin, legându-
şi interesele de Domnul Isus Hristos, bizuindu-se pe braţul şi pe asigurarea Sa,
soţul şi soţia împărtăşesc în această unire o fericire pe care îngerii lui Dumnezeu o
omagiază. Căsătoria nu diminuează împlinirea lor, ci o sporeşte.
Prima lucrare care ar trebui sã se vadã într-un cãmin crestin este sălăşluirea acolo a
Spiritului lui Hristos, astfel ca fiecare membru al casei sã-si poatã lua crucea si sã-
L urmeze pe Domnul Hristos acolo unde El îi va cãlãuzi pe cale.
CĂMINUL VOSTRU...
Stâlpii familiei
Cãminul este o institutie a lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost Cel care a desemnat
cercul familiei - tatãl, mama si copiii - sã existe în aceastã lume, ca o micã
societate.
Lucrarea de a face cãminul fericit nu revine numai mamei. Si taţii au o parte foarte
importantă. Soţul este cel care uneşte laolaltã comorile cãminului, legând prin
afecţiunea sa puternică, serioasã si devotatã pe membrii familiei - mamã si copii
împreunã - în cea mai puternicã legãturã a unirii. Sotul este cel care îi leagã pe toti
în familie...
Soţul si tatăl este capul familiei. Sotia cautã la el iubire, întelegere si ajutor în
educarea copiilor; si acest lucru este drept.
Tatãl trebuie sã-si facã partea pentru fericirea cãminului sãu. Oricâte griji si
necazuri ar avea cu lucrul sãu, el nu trebuie sã îngãduie ca acestea sã umbreascã
familia sa; acasã trebuie sã vinã cu zâmbetul pe buze si cuvinte plãcute.
Tatãl este preotul casei, cel care aduce pe altarul lui Dumnezeu jertfa de
dimineatã si de searã. Sotia si copiii trebuie încurajati de către tată sã se uneascã
împreunã cu el la aceastã jertfã.
Când soţul are un caracter nobil, o inimă durată şi o minte înteleaptã, însusiri pe
care crestinul adevãrat trebuie sã le posede, acestea vor fi vizibile în relatia de
cãsãtorie... De aceia, soţul şi tatăl trebuie să se lupte sã creeze o atmosferã de
pace şi armonie în cercul familiei sale pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o.
Lucrarea mamei, încredintatã ei de cãtre Dumnezeu, este aceea de a-si creste
copiii în mustrarea si învãtãtura Domnului. Cea mai sacrã datorie a mamei, dintre
toate activitãtile vietii ei, este aceea pe care o are fatã de copiii ei. Mama trebuie
sã sape pe tablele inimii lectii care sã dureze cât vesnicia. Cu sigurantã cã
Domnul Îşi va arăta dezaprobarea, dacã ea îsi neglijeazã aceastã lucrare sacrã ori
dacã îngãduie oricãrui alt lucru sã se interpunã.
Mamele sunt tentate sã creadã cã lucrarea lor nu este importantã. Mamei i se pare
adesea cã lucrarea ei este lipsitã de importantã si rareori apreciatã. Însã nu este
asa. Îngerii cerului vegheazã asupra mamei coplesite de griji, consemnând
poverile pe care le poartã zi de zi. Numele ei poate n-a fost auzit în lume, însã
este scris în cartea vietii Mielului.
Dacã soţia priveste spre Dumnezeu pentru putere si mângâiere, iar cu teamã de El
cautã sã-si împlineascã datoriile zilnice, ea va câstiga respectul si încrederea
sotului ei si îsi va vedea copiii crescând si devenind oameni onorabili, cu acea
putere moralã de a face binele.
Vigoarea mamei trebuie avutã în vedere cu toatã grija. În loc sã-si iroseascã
puterea atât de pretioasã în muncã istovitoare, grijile si poverile ei ar trebui sã fie
usurate. Este spre binele ei si al familiei de a evita istovirea inutilã si de a folosi
orice mijloc pus la îndemâna ei pentru pãstrarea vietii, a sãnãtãtii si a energiei
date de Dumnezeu, pentru cã ea are nevoie de multã vigoare pentru marea lucrare
pe care o are de fãcut.
Mamele sã fie adepte ale reformei sanitare. Voia lui Dumnezeu este fãcutã
cunoscutã pe deplin tuturor mamelor; El doreste ca acestea sã fie adepte ale
reformei sanitare. Mama are nevoie de o stãpânire de sine desãvârsitã; în vederea
asigurãrii acesteia, ea trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru evitarea unor
neajunsuri fizice sau mintale. Viata sa trebuie ordonatã dupã legile lui Dumnezeu
si ale sãnãtãtii. Deoarece alimentatia afecteazã direct mintea si caracterul, ea
trebuie sã fie foarte atentã în aceastã privintã, mâncând ceea ce este hrãnitor, dar
nu excitant, pentru ca nervii ei sã fie linistiti si temperamentul echilibrat.
TEMA IV
În epoca noastră, în care promisiunile deşarte şi neîmplinirea lor sunt ceva comun,
este o promisiune care se va împlini cu siguranţă. Rugăciunea în doi, a soţului şi
soţiei, va îmbogăţi, va întări viaţa, căsătoria şi familia voastră.
Ruth Bell Graham a scris: „ Mă îndoiesc că ar mai fi aşa multe divorţuri între
creştini, dacă şi-ar face timp să îngenuncheze zilnic şi să se roage unul pentru
altul".
Dacă doriţi o căsnicie trainică şi o familie după voia lui Dumnezeu, rugaţi-vă
împreună în fiecare zi.
Este rugăciunea în doi totul, unicul lucru pe care trebuie să îl facă un cuplu pentru
a avea succes? Nu. Dar este primul pas către trăirea unei vieţi de căsnicie ce îl are
pe Dumnezeu în centru.
Încredinţarea vieţilor noastre sub domnia lui Hristos şi rugăciunea în doi făcută zi
de zi vor aduce pace în căsnicia şi familia noastră.
Învaţă-ne, Părinte
TEMA V
COPIII, O BINECUVÂNTARE
Dumnezeu a rânduit familia. El, care a dãruit-o pe Eva lui Adam, ca un ajutor
potrivit... a rânduit ca bãrbatii si femeile sã se uneascã prin legãmântul sfânt al
cãsãtoriei, sã formeze familii ai cãror membri, încoronati cu onoare, sã fie
recunoscuti ca membri ai familiei de sus.
Copiii sunt mostenirea Domnului, iar noi suntem rãspunzãtori în fata Lui de felul
cum administrãm ceea ce este proprietatea Sa... Cu iubire, credintã si rugãciune,
pãrintii trebuie sã lucreze pentru familiile lor, pânã în clipa când, cu bucurie, pot
veni înaintea Domnului spunând: "Iatã, eu si copiii pe care mi i-a dat Domnul.
Dupã nasterea primului sãu fiu, Enoh a dobândit o experientã mai înaltã; el a fost
adus într-o relatie mai apropiatã cu Dumnezeu. Si-a dat seama mai mult de
propriile sale îndatoriri si de responsabilitatea sa ca fiu al lui Dumnezeu, pe
mãsurã ce a vãzut iubirea copilului fatã de tatãl sãu, totala sa încredere în protectia
sa; pe mãsurã ce a simtit dorul adânc si afectiunea propriei sale inimi pentru acel
fiu întâi-nãscut, el a învãtat o lectie pretioasã despre minunata iubire a lui
Dumnezeu pentru oameni în darul Fiului Sãu si despre încrederea cu care copiii
lui Dumnezeu pot gãsi odihnã la Tatãl lor ceresc.
Copiii sunt încredintati pãrintilor lor ca o avutie de mare pret, pe care, într-o zi,
Dumnezeu o va cere din mâna lor. Ar trebui sã punem deoparte mai mult timp,
mai multã atentie, mai multã rugãciune pentru educatia lor. Ei au nevoie de mai
mult din ceea ce este adevãrata educatie... Nu uitati cã fiii si fiicele voastre sunt
membri mai tineri ai familiei lui Dumnezeu. El vi i-a încredintat spre a-i îngriji,
creste si educa pentru ceruri. Veti da socotealã în fata Lui de felul cum v-ati
îndeplinit aceastã misiune sacrã.
O, CUM ALEARGĂ UN PĂRINTE…
şi să le-nalţe viitorul!
vom fi cu El întotdeauna.
TEMA VI
Religia în familie
Religia este o putere minunată pentru întreaga familie. Religia înseamnă dragoste,
iar o familie creştină este un loc în care domneşte dragostea, exprimată prin
cuvinte amabile şi prin fapte de bunătate.
Este nevoie de religie în familie. Numai aceasta poate preveni relele grozave care
amărăsc atât de adesea viaţa noastră de familie.
Unul dintre cele mai triste lucruri este acela de a lăsa copii să crească fără
cunoaşterea lui Dumnezeu. Încã de la cea mai fragedã vârstã trebuie începutã si
îndeplinitã o înteleaptã educatie crestinã. Atunci când inimile copiilor sunt
impresionabile, ei trebuie învãtati despre realitãtile vesnice.
Pãrintii trebuie sã facã din religia Domnului Hristos un lucru atractiv prin voiosia
lor, curtoazia lor crestinã si împreuna lor simtire duioasã, plinã de milã; totusi, ei
trebuie sã fie hotãrâti în a cere respect si ascultare.
Tatii si mamele care-L pun pe Dumnezeu pe primul loc în cãminul lor, care îsi
învatã copiii cã frica de Domnul este începutul întelepciunii, aduc slavã lui
Dumnezeu înaintea îngerilor si a oamenilor, prezentând lumii o familie ordonatã,
disciplinatã, o familie care-L iubeste si este supusã lui Dumnezeu.
TEMA VII
Căminul în care membrii sunt amabili, binevoitori, este un cămin de creştini care
exercită o influenţă spre bine. Alte familii vor observa rezultatele unui astfel de
cămin, şi-i vor urma exemplul, păzind, la rândul lor, căminul de influenţele
satanice.
Dacă ne vom deschide inimile şi căminele pentru principiile de viaţă divine, vom
deveni canale pentru râurile puterii dătătoare de viată. Din căminele noastre vor
curge şuvoaie vindecătoare, aducătoare de viaţă, frumuseţe şi rodnicie acolo unde
acum este sărăcie şi lipsă.
Părinţii temători de Dumnezeu vor avea o deosebită influenţă asupra altor cămine,
influenţă ce va lucra precum plămădeala care a fost pusă în cele trei măsuri de
aluat.
Efortul de a face din cămin ceea ce ar trebui să fie – simbol al căminului din ceruri
– ne pregăteşte pentru lucrul într-o sferă mult mai largă. Acela care trăieşte
creştinismul în cămin va fi o lumină strălucitoare pretutindeni.
Iubirea în cămin
O dragoste puternică, curată,