“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 11 N °65 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 20 DECEMBRIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
D UMINICA DINAINTEA N AȘTERII D OMNULUI
(A S FINȚILOR P ĂRINȚI DUPĂ TRUP AI D OMNULUI )
Evrei 11, 9-10; 32-40
Fraților, Avraam, prin rății, au făcut dreptate, au dobân-
credință, a locuit vremelnic în pă- dit făgăduințele, au astupat gurile
mântul făgăduinței, ca într-un pă- leilor, au stins puterea focului, au
mânt străin, locuind în corturi cu scăpat de ascuțișul sabiei, s-au
Isaac și cu Iacov, cei dimpreună împuternicit, din slabi ce erau s-
moștenitori ai aceleiași făgăduin- au făcut tari în război, au întors
țe; căci aștepta cetatea cu temelii taberele vrăjmașilor pe fugă. Une-
puternice, al cărei meșter și lucră- le femei și-au luat pe morții lor
tor este Dumnezeu. Și ce voi mai înviați. Iar alții au fost chinuiți,
zice? Căci timpul nu-mi va ajun- neprimind izbăvirea, ca să dobân-
ge, ca să vorbesc de Ghedeon, de dească mai bună înviere; alții au
Barac, de Samson, de Ieftae, de suferit batjocură și bici, ba chiar
David, de Samuel și de proroci, lanțuri și închisoare. Au fost uciși
care, prin credință, au biruit împă- cu pietre, au fost puși la cazne, au
fost tăiați cu fierăstrăul, au murit
uciși cu sabia, au pribegit în piei
de oaie și în piei de capră, lipsiți,
strâmtorați, rău primiți. Ei, de
care lumea nu era vrednică, au
rătăcit în pustii, și în munți, și în
peșteri și în crăpăturile pământu-
lui. Și toți aceștia, mărturisiți fiind
prin credință, n-au primit făgădu-
ința pentru că Dumnezeu rândui-
se pentru noi ceva mai bun, ca ei
să nu ia fără noi desăvârșirea.

Cartea neamului lui Iisus
Hristos, fiul lui David, fiul lui
Avraam. Avraam a născut pe Isa-
ac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov
a născut pe Iuda și pe frații lui;
Iuda a născut pe Fares și pe Zara,
din Tamar; Fares a născut pe
Esrom; Esrom a născut pe Aram;
Aram a născut pe Aminadav;
Aminadav a născut pe Naason;
Naason a născut pe Salmon;
Salmon a născut pe Booz, din
Rahav; Booz a născut pe Iobed,
din Rut; Iobed a născut pe lesei;
lesei a născut pe regele David;
David a născut pe Solomon, din
femeia lui Urie; Solomon a născut
pe Roboam; Roboam a născut pe
Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a
născut pe Iosafat; Iosafat a născut
Matei 1, 1-25
pe Ioram; Ioram a născut pe
Ozia; Ozia a născut pe Ioatam;
Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a
născut pe Iezechia; Iezechia a
născut pe Manase; Manase a năs-
cut pe Amos; Amos a născut pe
losia; losia a născut pe lehonia și
pe frații lui, la strămutarea în Ba-
bilon; După strămutarea în Babi-
lon, lehonia a născut pe Salatiel;
Salatiel a născut pe Zorobabel;
Zorobabel a născut pe
Abiud; Abiud a născut pe
Eliachim; Eliachim a născut pe
Azor; Azor a născut pe Sadoc;
Sadoc a născut pe Ahim; Ahim a
născut pe Eliud; Eliud a născut pe
Eleazar; Eleazar a născut pe
Matan; Matan a născut pe Iacov;
Iacov a născut pe Iosif, logodni-
cul Măriei, din care S-a născut
Iisus, Care Se cheamă Hristos.
Așadar, toate neamurile de la
Avraam până la David sunt pai-
sprezece; și de la David până la
strămutarea în Babilon sunt pai-
sprezece; și de la strămutarea în
Babilon până la Hristos sunt pai-
sprezece neamuri. Iar nașterea lui
Iisus Hristos așa a fost: Maria,
Mama Sa, fiind logodită cu Iosif,
fără să fi fost ei înainte împreună,
s-a aflat având în pântece de la
Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei,
drept fiind și nevrând s-o vădeas-
că, a voit s-o lase, în ascuns. Și,
cugetând el acestea, iată îngerul
Domnului i s-a arătat în vis, gră-
ind: Iosife, fiul lui David, nu te
teme a lua pe Maria, logodnica ta,

C UVÂNTUL D OMNULUI
căci Cel zămislit într-însa este de
la Duhul Sfânt. Ea va naște Fiu și
vei chema numele Lui Iisus, căci
El va mântui pe poporul Său de
păcatele lor. Acestea toate s-au
făcut ca să se împlinească ceea ce
s-a spus de Domnul prin proro-
Ce poate să ne sfințească
neîncetat? Așa cum strămoșii nu
au pierdut relația lor cu
Dumnezeu, așa nici noi nu o
pierdem. Fiindcă Dumnezeu a
pus înlăuntrul nostru chipul
dumnezeirii, ne-a dat adică Chipul
Lui de neșters și a dăruit firii
noastre caracterul sfințeniei, al
dumnezeirii, primul lucru care
poate să ne sfințească este
amintirea că fiecare dintre noi
suntem chip al lui Dumnezeu.
Unde sunt eu acolo este și
Dumnezeu cel mai înainte de
veci.
Haideți să umblăm ca
niște dumnezei. Haideți să
devenim în fiecare zi părtași ai
Cuvântului lui Dumnezeu Celui
mai înainte de veci. Acela este cea
dintâi icoană a Tatălui nevăzut,
plină de slavă, Unul, după fire, cu
Tatăl. Noi, desigur, suntem de altă
fire, dar devenim mame și tați
după participare, după har. De
aceea clericii și monahii se
numesc părinți, fiindcă ei Îl nasc
pe Dumnezeu. Hristos a spus:
„Mama Mea și frații Mei sunt
aceștia care împlinesc legea lui
Dumnezeu”[1]. Aceștia Îl nasc pe
Dumnezeu. Hristos, așadar, se
zămislește, se formează și crește
înlăuntrul nostru. Când o femeie
rămâne însărcinată o știe. Trebuie
ca și noi să cunoaștem
caracteristicile propriei noastre
zămisliri, să înțelegem că purtăm
cul, care zice: «lată, Fecioara va
avea în pântece și va naște Fiu și
vor chema numele Lui Emanuel,
care se tâlcuiește: Cu noi este
Dumnezeu». Și, deșteptându-se
din somn, Iosif a făcut așa pre-
cum i-a poruncit îngerul Domnu-
T ÂLCUIRI
înlăuntrul nostru pe Pruncul Cel
Tânăr[2], pe Hristos, că înfăptuim
profețiile lui Isaia și cuvintele
sfinților.
Dumnezeu a împrumutat
lui Hristos trupul Preasfintei. A
primit Preasfânta să slujească
tainei întrupării Fiului,
împrumutându-I trupul ei lui
Hristos și luând în schimb
dumnezeirea Lui. Noi ne dăm
trupul nostru prin predarea voii
noastre, prin slujirea noastră, prin
împlini re a p or unc il or l ui
Dumnezeu, prin smerenie, prin
ascultare, prin post, prin
rugăciune, prin plecarea
genunchilor și luăm dumnezeirea
Lui duhovnicește și adevărat,
totuși nu precum Preasfânta.
Luăm dumnezeirea lui Hristos
întrupată și trupul Lui
îndumnezeit. Și când suntem sus
pe cruce, precum tâlharul sau
precum vameșul, risipitorul sau
fariseul, nimeni nu poate să ne
PAG. 2
lui și a luat la el pe logodnica sa.
Și, fără să fi cunoscut-o pe ea Io-
sif, Maria a născut pe Fiul său Cel
Unul-Născut, Căruia I-a pus nu-
mele Iisus.
interzică să zicem: „Dumnezeul
meu, de vreme ce mi-ai dat
dumnezeirea Ta, acum mântuiește
-mă”. De cum o spunem, se
schimbă premizele vieții noastre și
viața duhovnicească devine atât
de ușoară, fiindcă puterea celui
Preaînalt intră în noi și face toate.
Suntem maici și tați ai lui
Dumnezeu! Părinți ai lui
Dumnezeu și strămoși ai Lui!
Înțelegem, oare, aceasta? Da, unul
puțin, altul mai mult, atât cât
putem, atât cât ne ocupăm cu
asta, atâta cât vrem să devenim
oameni ai rugăciunii. Dar
numaidecât să o credem, și dacă o
înțelegem, și dacă nu o înțelegem.
Numai să nu-L tăgăduim pe
Dumnezeu înlăuntrul nostru, să
nu fim indiferenți, să nu avem
acedie și să uităm toate, să nu
voim să rămânem în patimile
noastre.
Desigur, aceasta nu înseamnă că
nu ne va durea. Zice avva
Longhin: „Femeia, mai înainte să
se arate pe dinafară că are prunc,
o înțelege din clipa în care se va
opri sângele ei”. La noi trebuie să
curgă sângele nostru prin
dispoziția noastră, trebuie să fim
hotărâți să murim pentru
Dumnezeu. Nu vă temeți totuși.
Așa cum s-a întâmplat cu Isaac și
cu Avraam, ne va răpi Dumnezeu
și pe noi și va pune în locul
nostru să jertfim un berbec. Dar
chiar și dacă trebuie să devenim

mucenici, mucenicia noastră va fi
răcorire, fiindcă există
Dumnezeu.
Să ne punem în rânduială
viața noastră cu dorul de a
rămâne dumnezei. Necazuri,
supărări, eșecuri, nenorociri,
durere, plâns, boli, moartea sunt
hrana și băutura zilnică a omului.
Să nu vă temeți de ele. Toate
acestea nasc sfințenia, Îl nasc pe
Dumnezeu înlăuntrul nostru.
Iubiții mei, haideți să trăim cu
această convingere și atunci
Dumnezeu ne va adăpa cu lapte și
ne va arăta chipul nostru. După
aceea ne va da pâinea nemuririi,
cugete teologice și trăiri
duhovnicești. Pe nimeni nu
nedreptățește Dumnezeu.
Acum haideți să ne
bucurăm de faptul că suntem
părtași ai dumnezeirii. Când va
veni la cea de-a doua Lui Venire
Hristos, pe nori, acolo vom fi și
noi. O, nu suntem cu adevărat
fericiți?
Vedem în mod obișnuit lumina
G RĂIT - AU
Auzind Avraam că se lua-
se în robie Lot feciorul fratelui
său, numărat-a slugile sale cele de
casă trei sute optsprezece, şi au
alergat în urma lor până la Dan.
Şi a căzut asupra lor noaptea sin-
gur, şi slugile lui cu dânsul, şi i-au
lovit pe dânşii, şi i-au gonit până
la Hoval, care este dea-stânga Da-
mascului. Şi au întors toată călări-
mea Sodomului, şi pe Lot fecio-
rul fratelui său l-a întors, şi toată
averea lui şi femeile şi poporul. Şi
a ieşit împăratul Sodomului întru
întâmpinarea lui, după întoarce-
rea lui de la tăierea lui
Hodologomor şi a împăraţilor
care erau cu dânsul în valea lui
Savi, care era câmpul împăratului.
T ÂLCUIRI
lumii, dar nu vedem lumina lumii
celei adevărate, nu vedem și noi
pe Hristos. Totuși, când inima
noastră va dobândi săltări și
mișcări și trăiri dumnezeiești,
atunci vom înțelege că ne-am
disprețuit trupul și lumea și am
devenit dumnezei prin dispoziție.
Atunci Dumnezeu ne va dărui
contemplări înalte, fiecăruia dintre
noi, după felul în care Îl înțelegem
și Îl putem purta.
Vine Crăciunul. Știți că
troparele înainte-prăznuirii încep
de pe 20 Decembrie. Biserica a
rânduit cu înțelepciune și ultimele
amănunte. 20 decembrie este și
ultima zi în care se mărește
noaptea. De pe data de 21 ale
lunii, ziua începe deja să se
mărească. Nopțile și întunericul
cel înțelegător pleacă și se
măresc lumina și zilele. Să-L
rugăm pe Dumnezeu să ne ia
întunericul inimii noastre, acum
că se mărește ziua și se face
atotluminoasă, acum că se
schimbă și anul. Biserica noastră
PROOROCII
Şi Melchisedec împăratul
Salimului i-a adus pâine şi vin, şi
era preot lui Dumnezeu Celui
Preaînalt. Şi a binecuvântat pe
Avraam şi a zis : Binecuvântat fie
Avraam de Dumnezeu Cel Preaî-
nalt, Care a făcut Cerul şi pămân-
tul. Şi binecuvântat fie Dumneze-
ul Cel Preaînalt, Care a dat pe
vrăjmaşii tăi sub mâna ta.
(Facere 14, 14-20)
Zis-a Moise către feciorii
lui Israil : Vedeţi, am dat înaintea
feţei voastre pământul; intraţi şi
moşteniţi ţara care s-a jurat Dom-
nul părinţilor voștri, lui Avraam,
lui Isaac şi Iacov, să o dea lor, şi
seminţiei lor după dânşii. Şi am
PAG. 3
o vestește odată cu răsăritul
adevăratei lumini, a Soarelui
sufletelor noastre.
Hristos ne-a făcut mai înalți decât
îngerii, fiindcă îngerii Îl laudă pe
Hristos, dar nu pot să vorbească
cu El ca prietenii cu Prietenul[3].
Ne-a făcut nu numai niște ființe
slujitoare care își acoperă capul
lor și tremură precum sclavii, ci
ne-a făcut Trupul Lui. Pentru noi
a murit, nu pentru îngeri. Pentru
noi a înviat și pentru noi Se va
pogorî și Se va sui iarăși.
Să-L rugăm pe Dumnezeu
să ne pogorâm împreună cu El în
adâncurile inimilor noastre, ca să
ne înalțe Acela la Ceruri o dată
pentru totdeauna.
(Arhimandritul Emilianos
Simonopetritul, Cuvinte praznicale
mistagogice, Indiktos, Athena, 2014.
Sursa: doxologia.ro)
[1] Mt. 12, 50. [2] Is. 7, 16; 9, 6.
Utrenia Nașterii Domnului,
Condacul, Icosul. [3] Ieș. 33, 11.
zis vouă în vremea aceea zicând :
Nu voi putea singur să vă port pe
voi. Domnul Dumnezeul nostru
v-a înmulţit, şi iată sunteţi astăzi
ca stelele Cerului cu mulţimea.
Domnul Dumnezeul părinţilor
voştri să vă adauge pe voi, ca să
Gândul zilei
„Al Domnului este
pământul și plinirea
lui; lumea și toți cei ce
sunt într-ânsa...”
(Ps. 23,1)

G RĂIT - AU
fiţi cu miile îndoiţi, şi să vă
binecuvinteze, după cum v-a făgă-
duit. Şi am luat dintre voi oameni
înţelepţi, cunoscuţi şi pricepuţi, şi
i-am pus să stăpânească peste voi,
peste mii mai mari, şi peste sute,
şi peste cincizeci, şi peste zece, şi
dregători în seminţiile voastre. Şi
am poruncit judecătorilor voştri
în vremea aceea zicând : Socotiţi
între fraţii voștri, şi judecaţi cu
dreptul între om şi între fratele
lui, şi între nemernicul lui. Să nu
vă uitaţi în faţă la judecată; pre-
cum pe cel mic aşa şi pe cel mare
să judeci, şi să nu te ruşinezi de
faţa omului; că judecata a lui
1. Marea greşeală din par-
tea noastră este că nu vrem să ne
supunem voii Atotbunului Dum-
nezeu care ne arată după împreju-
rări drumul folositor pentru su-
flet. Toţi căutăm un drum liniştit,
care există numai în visele noas-
tre, iar nu în realitate pe pământ.
Nu tuturor, ci doar câtorva le e
dat să se liniştească atunci când se
cântă: „Cu sfinţii odihneşte“. Vie-
ţuirea omului pe pământ înseam-
nă mâhnire, muncă, boli, nevoin-
ţe, tristeţe, nedumerire, strâmtora-
re, pierderea cuiva sau a altuia,
necazuri, tulburări, revolta patimi-
lor, lupta cu ele, epuizare sau bi-
ruinţă, deznădejde şi altele asemă-
nătoare cu acestea. Nu degeaba a
spus proorocul David: „Nu există
pace în oasele mele de la faţa pă-
catelor mele“. Iar dreptul Iov ce-
rea ajutor: „Să nu fie ispită omului
viaţa aceasta“. Noi toţi gândim
aşa; nu se poate oare să se aranje-
ze totul în linişte şi pe linişte. Şi
deseori gândim: dacă n-ar exista
asemenea neajunsuri şi dacă n-ar
fi asemenea împrejurări şi dacă n-
PAG. 4
PROOROCII
Dumnezeu este. (Deuteronom 1, nezeu mare şi tare, şi înfricoşat
8-17) Care nu caută la faţă, nici ia dar;
Zis-a Moise către feciorii care face judecată nemernicului şi
lui Israil : iată al Domnului Dum- săracului şi văduvei, şi iubește pe
nezeului tău este Cerul, şi cerul cel nemernic, și-i dă lui pâine şi
Cerului, pământul şi toate câte haină. De Domnul Dumnezeul
sunt pe dânsul; însă pe părinții tău să te temi, şi Lui unuia să-i
slujeşti; de Dânsul să te lipeşti şi
voştri nai mult a voit Domnul a
iubi, şi a ales seminţia lor după întru numele Lui să te juri. Acela
dânșii pe voi mai ales decât toate este lauda ta, şi Acela este Dum-
neamurile, precum se vede astăzi. nezeul tău; Cel ce ţi-a făcut ţie
Tăiaţi-vă dar împrejur învârtoșa- aceste lucruri mari şi preaslăvite,
rea inimii voastre, şi cerbicia voas- care le-au văzut ochii tăi.
tră să nu o mai învârtoşați, că (Deuteronom 10, 14-21)
Domnul Dumnezeul vostru,
Acesta este Dumnezeul dumneze-
ilor, şi Domnul domnilor, Dum-
F ILE DE PATERIC
ar fi omul potrivnic, atunci poate în ispită, apostolul îi laudă zicând:
că ar fi şi pentru mine mai comod Fiind în ispită, cel ce rătăceşte se
şi mai liniştit traiul. Însă uităm că pierde, iar cel ce suferă se întăreş-
te. În concluzie, adaugă: de ei nu e
vrednică toată lumea.
Dacă ei nu au fugit de ispite în
necazuri, pentru folosul lor sufle-
tesc, atunci noi, neputincioşii,
nicidecum nu trebuie să renunţăm
şi să fugim de ispitele folositoare
pentru suflet. Îmi mai scrii că,
uneori, din cauza luptei cu gându-
rile defăimătoare, nu poţi să te uiţi
la icoană. Ca gândurile să te
chinuie mai puţin, poţi să te uiţi
din când în când numai la icoană,
însă trebuie să ştii că icoanele sunt
aceste neajunsuri deseori provin doar pentru ochii exteriori şi de
dinlăuntrul nostru, ca şi gândurile aceea stând la rugăciune, trebuie
rele. De unde locuiesc patimile, să ne amintim că stăm înaintea lui
(de acolo) provin toate neajunsu- Dumnezeu. Nu trebuie să ne în-
rile noastre, neînţelegerile, neplă- chipuim icoana în minte în nici un
cerile şi haosul. Însă dacă toate caz.
acestea îi mântuiesc pe cei păcă- (Sfântul Ambrozie de la
toşi la Parousie atunci să ne ridi- Optina, Învățături, Patericul de
căm să ne pocăim, să ne smerim
la Optina)
şi să fim supuşi.
2. Ispita e un lucru bun şi
foarte folositor. Pe cei care se află