SUNTEM CAP ȘI NU COADĂ

Deuteronom 28:13
1. Semnificația:
 Deuteronom 28:13-14 Domnul te va face cap, nu coadă; întotdeauna vei fi în
frunte şi niciodată nu vei fi ultimul, dacă vei asculta de toate poruncile Domnului,
Dumnezeul tău, pe care eu ţi le dau astăzi ca să le păzeşti şi să le împlineşti şi
dacă nu te vei abate de la nici o poruncă pe care ţi-o dau astăzi, nici la dreapta şi
nici la stânga, păzindu-te ca nu cumva să te duci după alţi dumnezei şi să le
slujeşti.
 Matei 19:28-30 Isus le-a zis (ucenicilor): – Adevărat vă spun că la reînnoirea
tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M-
aţi urmat, veţi sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri şi veţi judeca pe cele
douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine îşi lasă case sau fraţi, sau surori,
sau tată, sau mamă, sau copii, sau ogoare de dragul Numelui Meu va primi de o
sută de ori mai mult şi va moşteni viaţa veşnică. Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei
din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.
 Psalmul 23 Arată viața noastră în Domnul Isus!

2. Atunci când omul natural încearcă să fie „cap și nu coadă”:

 Judecători 9:8-15 Cum a ajuns Abimelec împărat.
 Copacii ne reprezintă pe oameni, cei care aleg cine să le conducă viața.
 Măslinul este Duhul Sfânt.
 Vița de vie este Domnul Isus
 Smochinul reprezintă dulceața trăirii cu Dumnezeu.
 Spinul este păcatul din firea noastră
 „Umbra” din 9:15 reprezintă întunericul de a nu mai fi în părtășie.
 „Focul” reprezintă distrugerea.
 În unele domenii din viața mea am ca „împărat” spinul, de aceea nu mă pot simți
cap, ci coadă.
 Alegerea noastră este prioritară și de multe ori alegem spinul.

3. În unele domenii din viața mea, în lipsa părtășiei cu Domnul, rămân în întuneric:
 Isaia 9:15 Bătrânii şi demnitarii sunt capul, iar profeţii care învaţă minciuni sunt
coada.
 „Bătrânul” este reprezentarea lui Dumnezeu.
 Să nu ne plângem de nimic din viața noastră, să-I predăm totul Domnului și să ne
rugăm pentru cei care nu înțeleg și vor succese pe care să le aplaude lumea!

4. Câteva indicii care ne arată că suntem „cap și nu coadă”:

 Prezența Duhului Sfânt în noi ne descoperă:

1
 o Iov 12:22 El descoperă adâncimile întunericului şi aduce întunericul adânc
la lumină.
o Domnul face toate lucrurile în favoarea noastră (Romani 8:28).
o Atunci când Dumnezeu te face cap, vei ajunge deasupra circumstanţelor
tale. Gândeşte-te la povestea lui Iosif (Geneza 39). Chiar şi atunci când era
rob, el era cap şi nu coadă, pentru că Dumnezeu îl făcea să prospere în tot
ceea ce făcea.
o Chiar şi atunci când ajungi la cel mai de jos nivel posibil, continuă să
crezi promisiunea lui Dumnezeu că vei fi întotdeauna în frunte şi niciodată
ultimul.
o 2 Corinteni 2:14 Îi mulţumim însă lui Dumnezeu, Care ne conduce
întotdeauna la biruinţă, în Cristos, şi răspândeşte prin noi în orice loc
mireasma cunoaşterii Lui.
o Romani 8:36-37 Aşa cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii
toată ziua, suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.“ Însă, în toate
aceste lucruri, noi avem victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit.
o RW: „nu există necaz!”
o „Capul” este sinonim cu persoana (Geneza 49:26, Proverbe 10:6 Pe capul
celui drept sunt binecuvântări...)
o Prin „capul unui grup” se înțelege „mai marele, căpetenia”.
o 1 Corinteni 11:3 Dar vreau să ştiţi că Cristos este capul oricărui bărbat, că
bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este capul lui Cristos.
o Efeseni 1:22 El I-a pus totul sub picioare şi L-a făcut cap peste toate
lucrurile, pentru Biserică,

5. A fi „cap” este o caracteristică a inimii noi:„predat total lui Dumnezeu!”, supus prin
har:
 Indiferent de starea ta exterioară (circumstanțe), inima are pace.
 În Deuteronom 28 promisiunile lui Dumnezeu reflectă purtarea Lui de
grijă pentru poporul Israel care ajunsese în Țara Promisă. Condițiile bune de trai
au fost un semn pentru popoarele mai puternice din jurul lor că Dumnezeu i-a
binecuvântat – atâta timp cât rămăseseră ascultători. Dar această mărturie au
depus-o ca și popor al lui Dumnezeu, mai puțin individual.
 Dumnezeu nu vrea să ne binecuvânteze doar în viața personală, ci vrea să-și arate
puterea salvatoare prin minunea unității dintre creștini. Această unitate nu va fi
posibilă niciodată în lume…
 Ioan 17:20–21 „Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în
Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu
în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” 
 În noul legământ, Isus spune că ascultarea și dragostea ucenicilor vor fi mărturia
dragostei purtătoare de grijă a lui Dumnezeu.

2
  Ioan 13:34–35 „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit
Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.  Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți
ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” 
 Pentru a iubi avem nevoie de o dedicare reală. Așa cum Domnul Isus a avut drept
scop dragostea „agape” în tot ceea ce a făcut, tot așa dragostea trebuie să ne
determine și nouă faptele, alegerile, gândurile, motivele. Ce îmi preocupă
gândurile? (…) Cum îmi petrec timpul? (…)
 Dacă șase zile pe săptămână învăț sau muncesc și doar jumătate de zi o petrec
împreună cu frații de credință, sunt eu într-adevăr gata să-mi dau viața pentru ei?
(…) Dacă îmi dedic gândurile și abilitățile dezvoltării profesionale, zidesc eu cu
adevărat Împărăția lui Dumnezeu? (…)
 Mulți oameni necredincioși sunt conștiincioși, excelează în carieră și își valorifică
bine abilitățile. Dar a iubi așa cum ne-a învățat Isus e posibil doar prin dragostea
vie a lui Dumnezeu în noi. De aceea dragostea este cel mai evident semn al
prezenței Sale în viața noastră.
 Ioan 15:8–10 „Dacă aduceți mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi glorificat și voi
veți fi astfel ucenicii Mei. Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe
voi. Rămâneți în dragostea Mea.  Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în
dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în
dragostea Lui.” 
 Dacă nu suntem destul de sinceri față de noi înșine, foarte ușor putem să
confundăm propriile vise, dorințe și ambiții cu voia lui Dumnezeu. Nu trebuie să
mergem înaintea lui Dumnezeu spunând: „aș vrea să devin un doctor foarte bun și
renumit, iar dacă mă vei ajuta, îți voi mulțumi”. În schimb ar trebui să renunțăm la
noi înșine și smeriți să întrebăm: „ce vrei să fac, Doamne, pentru că doar făcând
voia Ta pot fi sigur că mă vei binecuvânta.”
 Romani 12:1–2 „Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să
aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va
fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului
acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine
voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” 
 Poate că cineva va spune: Iosif, Estera, Daniel, Neemia au fost oameni de succes,
bine cunoscuți, binecuvântați de Dumnezeu. Dar scopul lor nu a fost nicidecum
succesul în lumea aceasta, ci supunerea necondiționată față de Dumnezeu, pe care
mai apoi Dumnezeu a folosit-o după voia Sa. 
 Să nu facem greșeala însă să uităm de acei simpli credincioși care în cursul
celor 7 zile ale săptămânii au arătat această ascultare necondiționată, fără ca
cineva să afle despre ei.
 Este un lucru plăcut în ochii lui Dumnezeu dacă ne terminăm munca într-un mod
conștiincios sau dacă ne străduim la învățătură conform abilităților noastre.
Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se vede în primul rând în faptul că suntem
remarcabili sau talentați și „întotdeauna deasupra”. Binecuvântarea lui Dumnezeu

3
 se manifestă, mai presus de toate, în faptul că Îl cunoaștem din ce în ce mai adânc
prin Cuvântul Lui, că putem să creștem în smerenie și în dragoste și să ne
asemănăm tot mai mult cu Isus. Trebuie să căutăm și să găsim această
binecuvântare cu toată puterea noastră:
 Filipeni 3:8 „Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de
preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am
pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.”
 
6. Prin jertfirea Sa, Domnul Isus a fost „Cap”, deși omul necredincios Îl vedea altfel:
 Isaia 53:3-12 Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu
suferinţa, era atât de dispreţuit, încât oamenii îşi întorceau faţa de la El, iar noi nu
L-am luat în seamă. Într-adevăr, El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat
bolile noastre. Noi însă L-am considerat lovit, zdrobit de Dumnezeu şi nenorocit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre;
pedeapsa care ne dă pacea era peste El şi prin rănile Lui suntem vindecaţi. Noi
rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare urmându-şi propriul drum, dar DOMNUL a
pus asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. Când a fost asuprit şi chinuit, El nu
Şi-a deschis gura. Ca un miel care este dus la tăiere şi ca o oaie care tace înaintea
celui ce o tunde, tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura. A fost luat cu forţa şi
condamnat. Cine din generaţia Sa s-ar fi gândit că El a fost nimicit de pe tărâmul
celor vii şi lovit pentru nelegiuirile poporului Meu? I-au pus mormântul lângă al
celor răi şi L-au aşezat în mormântul celui bogat, deşi El nu a săvârşit nici un act
de violenţă şi în gura Lui nu s-a găsit nici o înşelăciune. DOMNUL însă a vrut să-
L zdrobească prin suferinţă. Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat,
Îşi va vedea urmaşii şi va trăi multe zile, iar voia DOMNULUI va propăşi
prin El. «La sfârşitul suferinţelor Lui va vedea lumina şi va fi mulţumit; prin
cunoaşterea Sa Robul Meu cel drept va îndreptăţi pe mulţi şi le va purta
nelegiuirile. De aceea Îi voi da o parte la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu
cel puternic, căci S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost numărat alături de cei
nelegiuiţi. Totuşi El a purtat păcatul celor mulţi şi a mijlocit pentru cei păcătoşi.»