VRĂJITORIA, SUPERSTIŢIA ŞI ELIBERAREA

KREFELD 24 . 12. 1975

Fr. Frank
Să ne ridicăm în picioare să ne rugăm: Tată ceresc venim
înaintea Ta şi Îţi mulţumim din adâncul inimii noastre. Doamne,
dorim să nu se facă voia noastră, ci voia Ta, ca noi toţi să fim
răscumpăraţi şi tuturor să ne fie de ajutor; prin biruinţa noastră să se
descopere harul Tău, iar puterea şi binecuvântarea Ta să devină
măreţe în noi.
Dumnezeule, noi credem şi Te rugăm acum să vorbeşti cu
noi prin Cuvântul Tău şi prin Duhul Tău cel Sfânt. Te lăudăm şi
proslăvim puterea Sângelui şi a Duhului. Binecuvintează-ne pe toţi
în Numele lui Isus Hristos. Amin!
Dacă este vorba despre viaţa noastră de credinţă, dorim să
fim o binecuvântare pentru alţii, ca Dumnezeu să ne poată folosi. S-
ar putea ca lucrurile care ne opresc să-i deranjeze pe alţii; şi de
multe ori noi înşine nu observăm că un anumit lucru străin ar putea
să fie în noi, iar acesta îi deranjează pe alţii. Tot ceea ce deranjează
nu slujeşte pentru unitatea Duhului, ci pentru a distruge unitatea.
Noi trebuie să fim tot timpul atenţi. Când Pavel scrie în
1Cor.12 despre darurile Duhului, el spune că aceste lucruri sunt
pentru zidirea Bisericii. Toate lucrurile care-şi au originea în
Dumnezeu, ne unesc cu Dumnezeu şi ne duc spre Dumnezeu. Toate
lucrurile care au origine personală, vor face ca alţii să ni se
împotrivească şi să facă o anumită linie ce nu mai are voie să fie
depăşită, pentru că oamenii conduşi de Duhul Sfânt pot spune un
“da” numai atunci când a venit din Duhul lui Dumnezeu.
Voi ştiţi că noi credem Cuvântul lui Dumnezeu şi credem că
darurile lui Dumnezeu trebuie să fie eficace. De aceea haideţi să
citim de la 1Cor.12:4: “Sunt felurite daruri dar este acelaşi Duh,
sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar
este acelaşi Dumnezeu care lucrează totul în toţi.”
Indiferent cine este folosit de Dumnezeu, este acelaşi Duh
care lucrează prin acea persoană. Acelaşi Duh lucrează în toţi

1
ceilalţi care trebuie să ajungă în posesia binecuvântărilor. Este
influenţa lui Dumnezeu şi a Duhului Sfânt care face totul în toţi, nu
care lucrează numai într-unul singur, ci care face totul în toţi. Iar
dacă aşa este cazul, atunci noi nu mai avem greutăţi cu noi înşine
sau cu aceia care trebuie să asculte de ceea ce spune Duhul şi
dăruieşte Bisericii.
Dacă acela sau aceia care vor fi folosiţi de Dumnezeu sunt
călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, atunci şi ceilalţi care trebuie să
primească vor trebui să fie călăuziţi de acelaşi Duh, pentru ca ei să o
poată primi, să o accepte şi să fie binecuvântaţi.
Mai departe scrie în vers. 8 “Şi fiecăruia i se dă arătarea
Duhului spre folosul altora.” Deci, spre zidirea întregii Biserici.
Mai departe: “De pildă, unuia îi este dat să vorbească
despre înţelepciune, altuia să vorbească despre cunoştinţă; dar
totul lucrează şi se face prin acelaşi Duh.”
Noi dorim să ne plecăm înaintea Domnului şi să ne plecăm
înaintea Duhului lui Dumnezeu, care lucrează astăzi în noi. Să nu
facem nimic de la noi, pentru ca El să poată lucra astăzi în mijlocul
nostru. Mai întâi trebuie curăţate vasele pe care Dumnezeu vrea să
le folosească, în aşa fel încât Duhul Lui Dumnezeu să nu fie
deranjat şi să nu fie influenţat prin adăugarea lucrurilor omeneşti, în
aşa fel încât El să vorbească liber şi nederanjat .
Dar dacă vasul acesta nu este curăţat, atunci citim din Matei
6:9: “Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ”Tatăl nostru care eşti în
ceruri! Sfinţească-se Numele Tău, facă-se voia Ta, precum în Cer şi
pe Pământ. ” Şi mai departe scrie în vers.12: ”Şi ne iartă nouă
greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce
în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a ta este Împărăţia şi
puterea şi slava în veci. Amin!”
Versetul 14 este foarte important: “Dacă iertaţi oamenilor
greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă
va ierta greşelile voastre.

2
 Scrie mai departe în vers.16: “Când postiţi să nu vă luaţi o
faţă posomorâtă ca făţarnicii care-şi sluţesc feţele ca să arate
oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.”
Dacă noi, prin tot ceea ce facem: post sau rugăciune, cântare
sau predică sau altceva, dacă noi dorim să ne prezentăm în faţa
oamenilor, atunci răsplata noastră s-a dus. Nu mai avem voie să ne
oprim acolo, dacă alţii nu ne răsplătesc pe noi, atât de mult încât ei
nici măcar nu ascultă ceea ce vorbim. Trebuie foarte simplu să
respectăm ordinea lui Dumnezeu şi să ne lăsăm introduşi în ea.
Cine doreşte să fie folosit de Dumnezeu, acela trebuia ca el
însuşi să se aplece sub Cuvântul lui Dumnezeu şi să se lase rânduit
dumnezeieşte. Aici scrie în vers.15: “Dacă nu iertaţi oamenilor
greşelile lor…”; aceasta ar putea fi cea mai amară rădăcină în
mijlocul credincioşilor şi prin care noi înşine ne putem distruge în
duhul vieţii noastre.
Dacă noi încă nu suntem eliberaţi de ceea ce credem că alţii
sunt ca o povară pentru noi, este scris mai departe, că dacă tu vii la
altar să aduci o jertfă şi observi că fratele tău are ceva împotriva ta,
lasă jertfa acolo şi du-te la fratele tău şi împacă-te cu el. Dacă
cineva doreşte ca Dumnezeu să-l folosească şi-i vine în gând că
fratele său are ceva împotriva lui, atunci ajungi să tremuri de tot, iar
ceea ce urmează nu mai are cum să fie o binecuvântare pentru
nimeni.
Dacă într-adevăr ne vine în gând, în acel moment când vom
veni la altarul lui Dumnezeu, că fratele nostru are ceva împotriva
noastră, atunci nu trebuie să faci cum îţi trece prin cap şi să zici: ”O,
Doamne, eu vreau să trec acum…”
Unde vrei să treci? Pe unde vrei să treci? Domnul a zis: ”Eu
nu te voi lăsa să treci! Eu Mi-am dat Cuvântul aici şi dacă îţi
aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta şi tu vrei să treci,
atunci vei trece numai când ai să te duci la fratele tău. Aceasta este
trecerea Mea pentru tine, aceasta este uşa pe care Eu ţi-o voi
deschide, drumul pe care Eu ţi-L voi arăta şi doar atunci tu vei
vedea mântuirea Mea şi vei trăi puterea Mea. ”

3
 Acesta este drumul Dumnezeului nostru. Dacă noi am face
în toate conform Cuvântului, atunci ne-ar ajuta şi nu ar mai fi nimic
în Biserică cu care să nu putem merge înainte, ci dimpotrivă ar fi o
mare lucrare. Nimeni de aici să nu creadă că noi nu ne-am bucura
dacă Dumnezeu ar folosi pe cineva, ci este o bucurie dacă El îi
foloseşte pe unii sau pe alţii. Noi observăm dacă este Duhul Lui
Dumnezeu care vorbeşte. Ce rezonanţă, ce ecou este atunci când
Domnul Dumnezeul nostru vorbeşte în mijlocul nostru! Imediat se
observă dacă inima începe să se înflăcăreze, să ardă, fiindcă este
scris: ”Nu ardeau inimile noastre când El vorbea cu noi? ”
Este o mărturie pe care Duhul Sfânt o dăruieşte fiecăruia,
dacă El este acela care ne vorbeşte şi dacă El este Acela care se
descoperă. Voi ştiţi că eu am mai spus-o aici, când noi l-am auzit pe
fratele Branham prima dată, totul a fost nou pentru noi.
Nimic din ceea ce am auzit noi acolo nu am cunoscut, dar
noi ne-am dus acolo cu o inimă deschisă, ca să-L trăim pe
Dumnezeu. Atunci când fratele Branham a urcat pe platformă, în
inima mea a fost ceva. Eu aş fi putut plânge. Era o atmosferă aşa de
plăcută, încât atunci când el era pe platformă, noi am crezut că a
venit slava, pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Erau şi alţi
evanghelişti acolo. Ei erau anunţaţi: “Acum va veni un om al lui
Dumnezeu, aşa şi aşa de mare…” Au venit cu multă gălăgie şi zarvă
la microfon şi fugeau încolo şi încoace pe platformă, dar la fratele
Branham a fost cu totul altceva. Nici un fel de show sau spectacol,
nimic, absolut nimic, totul era foarte simplu. Pur şi simplu a
venit în faţă un omuleţ de o statură mijlocie şi a pus întrebarea:
“Îl iubiţi voi pe Domnul Isus?” Da, aceasta a fost ca un ulei
care a fost vărsat peste noi. Cu toţii am ştiu în momentul acela:
”Acum Domnul este aici!”Am văzut cum el a spus oamenilor de
unde veneau, cine erau, de câte ori au fost operaţi şi unuia îi spunea:
“Eu văd oraşul, tu vii din Berlin, soţia ta stă în pat şi ea este
bolnavă.” Unei femei i-a spus: “Tu vii din Hamburg. ”
Fiecăruia îi spunea de unde venea. Noi nu am ştiut ce să
facem cu toate aceste lucruri sau cum să le rânduim. Dar în tot acel
timp, inimile noastre ardeau, fiindcă ştiam că Dumnezeu este în

4
lucrare şi eu o pot spune spre slava Domnului nostru: nici un
moment nu am avut îndoieli.
Sunt mulţi care au îndoieli faţă de ceea ce face Dumnezeu.
Eu le-aş putea da un sfat, ca mai întâi să aibă îndoieli asupra
persoanei lor şi apoi să vină la o credinţă deplină şi să aibă încredere
în ceea ce face Dumnezeu. Aşa este cu fiecare copil al lui
Dumnezeu. Noi nu venim aici ca să ne auzim unii pe alţii şi să ne
lăsăm văzuţi, ci noi venim cu o frică şi un tremur în prezenţa lui
Dumnezeu spunând: “Doamne, foloseşte Tu pe cine doreşti, ia fraţii
mei, ia surorile mele şi binecuvintează-i din bogăţia Ta de har!”
Noi dorim să vorbim despre acele lucruri unde unii mai au
anumite probleme. Ştim că în Faptele apostolilor este scris că
oamenii au fost mişcaţi de predici şi de ceea ce se întâmpla în aşa
măsură, încât ei au luat cărţile de vrăjitorie şi toate celelalte pe care
le mai aveau şi le-au ars, ca ei să fie eliberaţi de toate drepturile pe
care Satana le mai avea asupra vieţii lor.
Câteodată, sunt unele lucruri inspirate în casele noastre, prin
care duşmanul mai poate încă să pătrundă. Aceasta îmi aminteşte de
începutul pe care l-am avut în Krefeld acum 15 ani, când am fost
într-o adunare de rugăciune la fratele Borg, pe strada Imrad. Dintr-o
dată vine o descoperire că în casă există o revistă sau ziar cu un
horoscop şi toate acele lucruri drăceşti. Sora spunea: “Noi nu avem
aşa ceva în casa noastră. ”
Dar în acea descoperire, a fost arătat că dacă acea revistă nu
va fi scoasă afară din casă, atunci Domnul nu poate să
binecuvinteze. Sora Borg a fost foarte surprinsă, apoi şi-a amintit că
cineva a trecut pe la ei pe la uşă pentru a le vinde acea revistă, fără
ca ei să ştie ce era în ea cu de-amănuntul. Apoi sora Borg a găsit
revista şi aducând-o a spus: “Fraţilor şi surorilor, eu nu m-am gândit
la aşa ceva, doar atunci când acel lucru a fost spus de aici. ”
Dumnezeu descoperă. Asta este corect. Noi am luat acea
revistă şi am ars-o. Cine a fost acolo, la fratele Alfred Borg? Tu,
frate Ilic? Am fost 6-7 oameni, a fost şi fratele Luk. Da, desigur.
Biruinţa lui Dumnezeu a fost descoperită într-un anumit fel. Poate
tu spui: “Eu nu cred în aşa ceva.” Da, dar duşmanul nu te întreabă

5
niciodată dacă crezi sau nu. El spune: “Voi aveţi în casele voastre,
acele lucruri pe care eu le-am inspirat, acolo eu am dreptul meu.”
Dacă noi luăm invers aceste lucruri, putem spune: “Acolo
este Cuvântul lui Dumnezeu inspirat. Acolo Dumnezeu are dreptul
în casele acelea şi în oamenii aceia.”
Dar acolo unde este duşmanul, el îşi inspiră el lucrurile lui.
Deşi noi am putea spune: ”Aceasta este doar o carte”, există oameni
care spun foarte evlavioşi: ”Noi avem chiar cartea a şasea şi a
şaptea a lui Moise.”
Aşa nu merge. Noi trebuie să facem deosebirea acolo unde
duşmanul are un drept şi doreşte să se folosească de acel drept. Noi
trebuie să ne depărtăm de toate aceste lucruri, fără să privim la
paguba pe care am putea-o avea. În Biblie s-a făcut calculul. Cine
ştie unde în Faptele apostolilor? S-a făcut calculul de 50.000 de
arginţi. O sumă foarte mare. În Fapte 19:19 scrie. Eu vă spun că
preţul pe care aceşti oameni l-au primit de la Dumnezeu, după ce au
ars cărţile de vrăjitorie, nu a putu fi comparat cu ceea ce le-a dat
mamona. Aşa că noi trebuie să ne despărţim de tot ce nu are origine
dumnezeiească.
Există oameni, care caută greşeli aici sau acolo. Unii spun:
“Poate nu s-a rugat destul de tare pentru mine, sau nu m-au uns
destul de bine cu ulei.” Nu! Fratele Branham a spus: “Dacă un
demon mai are un drept, atunci putem turna un litru de ulei pe cap şi
să ne rugăm până când nu mai avem voce, dar demonul va rămâne
acolo. Doar dacă noi am aruncat afară acel lucru asupra căruia
diavolul mai are un drept, abia atunci se poate descoperi biruinţa lui
Dumnezeu.”
Dacă noi dorim să privim corect lucrurile, atunci totul s-a
rezolvat deja la Golgota. Puterile întunericului sunt dezarmate,
învinse şi biruite. Dumnezeu în Hristos a triumfat peste toate
puterile întunericului. Nu ca să vină acum cineva şi să spună: ”Da,
puterea lui Satan este aşa de mare!” Puterea lui Satan nu este deloc
mare. Noi avem de-a face cu puterea Atotputernicului Dumnezeu,
care a învins puterea vrăşmaşului.

6
 Trebuie să ne aruncăm în faţa lui Dumnezeu, dacă duşmanul
mai are drept asupra noastră, drept de care noi am fost odată
vinovaţi. Ştim că Isus Hristos ne-a răscumpărat. Noi suntem o
proprietate absolută a Domnului nostru, dar trebuie să-i tăiem
duşmanului ultimul mijloc, în aşa fel încât el să nu mai poată intra şi
să recunoaştem imediat lucrurile care vin de afară spre noi. Să le
recunoaştem şi să ştim că duşmanul vrea să ne lege mâna în anumite
lucruri. Nu este omul, nu este fratele meu, nu este sora, ci este
duşmanul care vrea să încurce totul şi să facă dezordine.
Să nu mai învinovăţim pe fratele sau pe sora, ci să spunem
pur şi simplu: ”Înapoia mea, Satano. ”Domnul Isus nu i-a spus lui
Petru: ”Petru, înapoia mea.” El a făcut deosebirea între Petru şi
inspiraţia duşmanului.
Dacă noi i-am spune astăzi unui frate: ”Satano, pleacă
înapoia mea” atunci fratele respectiv s-ar supăra pe noi. Atunci
fratele cutare s-ar supăra foarte tare pe noi, până la moarte şi chiar
după aceea. Dar cu Petru nu a fost aşa; el a auzit vocea Domnului
care a spus. ”Urmează-Mă.” Dacă noi suntem urmaşii lui Isus
Hristos, atunci noi nu ne vom poticni, orice s-ar spune. Îi mulţumim
lui Dumnezeu şi luăm totul aşa cum este şi atunci ne va fi de ajutor.
Petru a putut să recunoască după aceea, iar mai târziu s-a
simţit atât de puternic încât a spus: “Doamne, dacă toţi Te vor
părăsi, eu în nici un caz.” Apoi Domnul i-a spus: “Auzi Petru,
înainte să cânte cocoşul odată, tu te vei lepăda de Mine de trei ori.”
Ce a fost? Domnul Isus a lăsat ca un anumit om, Petru, care
pretindea că este bine, care se credea aşa de tare şi care la urmă a
putut să spună: “O, Doamne, fără puterea Ta, totul este doar o
dorinţă pe care eu nu o pot niciodată realiza, dar cu puterea Ta, eu
pot totul.” Şi Pavel a spus mai târziu: “Eu pot să realizez totul prin
acela care m-a făcut puternic, iar Acela este Hristos.”
Dragii mei fraţii şi surori. Domnul Isus Hristos a venit să-i
ajute pe cei împovăraţi şi trudiţi. El a spus: “Cei sănătoşi nu au
nevoie de doctor, doar cei bolnavi.” Nimeni să nu se ia pe sine
însuşi în considerare, ci pur şi simplu dacă el simte şi spune: ”Eu
mai sunt împovărat, mai este ceva ce îmi face greutăţi şi nu pot să

7
scap de ele”, atunci trebuie să avem curajul şi să spunem: ”Doamne,
aici sunt eu, nu vin la fraţi, ci vin la Tine şi cred că dacă fraţii pun
mâinile peste mine, atunci Tu mă vei ajuta, pentru că mâinile Tale
sunt puse peste mine.”
Noi nu putem ajuta pe nimeni, dar putem să credem cu voi
împreună şi putem fi una. Chiar dacă am fi doi sau trei sau cu toţii şi
ne vom ruga, ştiind că Domnul a dat făgăduinţa că El ne va ajuta pe
toţi.
Iertaţi-mi vocea, dar noi slujim lui Dumnezeu aşa cum
suntem, iar dacă este spre smerirea noastră, atunci o luăm cu
mulţumire.
Aici mai este un cuvânt pe care aş dori să-l citesc. Din
Deut.18:9: “După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, să nu
te înveţi după obiceiurile neamurilor care locuiesc acolo. Să nu fie
la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica prin foc. Nimeni
să nu aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al
viitorului sau de vrăjitor, de descântător. Nimeni care să întrebe pe
cei care cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe
pe morţi, căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea
Domnului.
Din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul
tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot
numai de Domnul Dumnezeul tău, căci neamurile acelea pe care le
vei izgoni ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori, dar ţie
Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta.”
Dacă noi mai citim şi alte texte biblice unde scrie: ”Doamne,
duşmanul a intrat în locul Tău Preasfânt”, dar a venit timpul când ei
au trebuit să iasă de acolo, fiindcă a fost descoperit ceea ce au făcut
ei acolo. Exact ca atunci, când Domnul Isus a intrat în Templu. El a
făcut ordine, El a răsturnat, El a mai dat vreuna la câte unul şi El a
spus: ”Este scris: ”Casa Mea să fie o casă de rugăciune, dar voi aţi
făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Matei 21:13.
Înţelegerea pe care Dumnezeu ne-a dat-o despre lucrările
care se întâmplă acum în Împărăţia lui Dumnezeu, este aceea că în
ultimul timp totul trebuie să fie restaurat şi ordonat dumnezeieşte.

8
 Acum, revenind la tema noastră, vedem că toţi cei care au
fost chinuiţi de diavolul au venit la Domnul Isus. Au venit cei
apăsaţi, cei cu îndoieli, cei care au ajuns în nevoi. Dacă dorim să
privim corect, atunci vedem că Domnul Isus prin harul Lui, S-a
întors şi S-a îndreptat cu o dragoste deosebită spre acei chinuiţi. Pe
cei învăţaţi, El i-a mustrat întotdeauna foarte sever, dar pe cei
păcătoşi El i-a iertat, pe cei bolnavi i-a vindecat, pe cei îndrăciţi El
i-a eliberat şi i-a ajutat. Noi am citit că El a făcut bine peste tot pe
unde a umblat. Eu cred că nu trebuie să ne fie ruşine, pentru că noi
avem voie să venim la Domnul.
Pentru că El pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii până
la al treilea şi al patrulea neam, iar ei nu ştiu nimic şi se chinuie.
Câteodată se poate întâmpla ca oamenii să nu fi făcut absolut nimic
şi nu ştiu că duşmanul doreşte să aibe un anumit drept la ei, oriunde
ar putea. Aceasta trebuie să se rezolve în dimineaţa aceasta.
Astăzi noi venim să stăm pe pământul biruinţei de la
Golgota, în credinţă şi să spunem: ”Doamne, dacă noi personal ne-
am făcut vinovaţi, sau părinţii noştri s-au făcut vinovaţi, este scris
că toată vinovăţia noastră este aruncată asupra Lui. El a fost chinuit
şi pedepsit din cauza păcatului meu şi astăzi noi vom merge liberi
de aici.” Nu trebuie să vezi doar o singură parte, ci şi partea
cealaltă. Ce folos am avea dacă am spune: ”Dumnezeu caută
păcatele părinţilor noştri.” Acesta nu este un păcat oarecare, ci tot
ceea ce au făcut prin inspiraţia satanei. Aceasta pedepseşte
Dumnezeu până la al treilea şi al patrulea neam.
S-ar putea spune câte ceva în legătură cu aceasta. Cuvântul
lui Dumnezeu spune să păcatul părinţilor va fi pedepsit de
Dumnezeu. Nu dacă tu l-ai luat peste picior pe vreunul, nu acest
lucru dorim să-l spunem aici, ci păcatul care în faţa lui Dumnezeu
este o urâciune, acel păcat unde oamenii s-au dus pe teritoriul
duşmanului şi au stat direct sub inspiraţia diavolului. Acestea
sunt păcatele pe care Dumnezeu le va pedepsi.
Noi nu trebuie să ajungem să spunem: ”O, Doamne, cum a
fost cu bunicul meu sau ce a făcut străbunicul meu.” Nu aceasta este

9
problema, dar ca să fim foarte siguri, o vom rosti astăzi cu buzele
noastre şi vom spune:
“Dumnezeul meu, Tu ne-ai scos din întuneric şi ne-ai pus în
lumină. Tu ai luat blestemul de la noi şi ne-ai binecuvântat. Fiecare
drept pe care duşmanul l-a avut prin datoriile mele sau prin lucrurile
mele sau prin datoriile altuia, duşmanul le-a pierdut. Eu aparţin
Domnului Isus Hristos pentru timp şi veşnicie.” În astfel de
momente se întâmplă ceva şi duşmanul este dat de ruşine cu
lucrarea lui. Pe crucea de la Golgota, puterile duşmanului sunt
dezvelite şi pironite acolo. Să le aducem la lumină, ca ele să fie
descoperite, aşa ca duşmanul să nu mai poată avea nici un drept, iar
dreptul să fie sub influenţa Domnului nostru.
Domnul Dumnezeu i-a dat lui Moise porunca să nu vină
nimeni cu vrăjitorie sau superstiţie. Câteodată o găseşti între
oameni, iar ei au făcut una sau alta cu copiii lor. Nu-ţi vine să crezi
că este posibil. Unii văd aici ceva, acolo ceva şi nici nu-ţi poţi
permite să vorbeşti de asemenea lucruri. În schimb ei, imediat se
gândesc la ceva anume: ”Ah, acum se va întâmpla ceva, fiincă o
pisică a fugit peste drum.” Da, aşa este. Ştiaţi că asemenea lucruri
sunt foarte răspândite în mijlocul oamenilor? Şi sute de alte lucruri.
Dacă ar fugi un câine sau o pisică, ce mă va deranja pe mine aşa
ceva? Lăsaţi-le să fugă! Eu ne le voi lega. Dar ce este? În momentul
acela când omul se gândeşte la ceva, îl loveşte inspiraţia Satanei şi
se va întâmpla ceva, fiindcă el a dat crezare lucrului respectiv.
Aşa cum a spus cineva: ”De ceea ce mi-a fost frică, aceea a
venit peste mine.” Se întâmplă. De ce? Fiindcă în frică nu este
Dumnezeu şi nici în dragostea Lui. În frică este Satana şi în
momentul acela când vine frica peste noi şi îi dăm crezare acelui
lucru, duşmanul ne dă în acel moment un anumit gând şi ne
speriem. Îl credem şi deja s-a întâmplat un accident sau altceva.
Numai din cauză că am dat crezare acelei lucrări care ne-a inspirat.
Aceasta să nu mai fie. Amin!
Noi nu suntem oameni care tălmăcim semne sau dăm cu
ghiocul, chiar dacă sunt semne şi avem un verset care spune că pe
cel care crede îl vor urma semne şi minuni. Nu dacă un animal fuge

10
peste drum, ci îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi; şi de ceea ce
avem noi nevoie sunt semnele şi minunile biblice care sunt inspirate
în Biserică prin Duhul Sfânt, prin binecuvântare şi mântuire.
Dar vreau să vă mai spun un lucru; nu vă ocupaţi cu lucruri
pe care le-a făcut duşmanul, ci cu acelea pe care le-a făcut
Dumnezeu în Isus Hristos, Domnul nostru. Atunci frica se va
transforma în frică de Dumnezeu, atunci ne va cuprinde frica
Duhului Sfânt. Eu ştiu că mai există unii şi alţii sau poate toţi, ce nu
pot scăpa de unele lucruri. Astăzi Domnul doreşte să ne dea odihnă
pentru sufletul nostru. El vrea să ia de la noi nevoia şi povara, El
vrea să ne elibereze în totalitate ca să fim bucuroşi în El, aşa ca
inspiraţia dumnezeiască a Cuvântului şi a Duhului să ne cuprindă şi
să ne învăluie astfel încât Duhul Sfânt să poată fi revărsat peste noi
toţi. Noi ştim că Domnul a dat făgăduinţele şi tot El le va împlini.
Dacă va fi astăzi pentru unul sau pentru toţi, aceasta doar
Dumnezeu o ştie.
Sfânta Scriptură spune: “Dacă un mădular suferă, atunci
suferă tot trupul Domnului”. Noi suntem mădularele unui singur
trup şi Hristos este Capul. Noi dorim ca El să descopere pe deplin
Biruinţa Lui!
Dorim astăzi să-L rugăm pentru harul şi puterea Lui, încât să
nu mai avem necredinţă şi îndoială în faţa duşmanului. Ce a spus
fratele Branham? El a spus: „Aşa cum credinţa ta ia boala de la tine,
tot aşa necredinţa o aduce înapoi.” De aceea a spus Domnul Isus:
„Du-te şi nu mai păcătui!” înseamnă „să nu mai ai îndoieli. Să nu
mai ai îndoieli în legătură cu ceea ce ţi-am făcut, dacă nu, atunci va
veni iarăşi înapoi peste tine.” Dacă astăzi, noi am pricepe ce a făcut
Dumnezeu pentru noi, atunci noi nu am mai putea avea îndoieli.
Este imposibil, fiindcă Dumnezeu S-a descoperit cu putere în noi.
Există trei lucruri pe care trebuie să le luăm în inimă şi în
rugăciunile noastre:
1. Puterea de ispăşire a Sângelui
2. Puterea Cuvântului
3. Puterea Duhului

11
 Dacă iau aceste trei lucruri: Isus, Cuvântul şi Sângele, iar în
inima mea Duhul le proslăveşte în bucurie, atunci totul va fi altfel.
Dar şi aceasta trebuie să se întâmple în credinţă, nu în necredinţă,
nu în teamă, ci din toată convingerea, cu bucurie. Hristos nu trebuie
să moară, El a murit deja, El nu trebuie să mântuiască, El a mântuit
deja. El nu trebuie să plătească, El a plătit deja.
Noi suntem proprietatea Lui şi de aceea putem fi bucuroşi în
Domnul Dumnezeul nostru. De aceea scrie Pavel că “bucuria în
Domnul este tăria mea.” Orice ar fi în viaţa noastră personală, în
viaţa familiilor noastre, în viaţa strămoşilor, orice ar fi, uitaţi-vă
astăzi la Isus!
Aşa am auzit-o în predica tradusă, întoarceţi-vă privirile de
la lucrurile acelea şi uitaţi-vă la Isus, Începutul şi Sfârşitul credinţei
noastre. El va face totul bine.
Există oameni care se roagă cu îndoieli şi în necredinţă, iar
câteodată cu cât se roagă mai mult cu atât vine mai mult necaz peste
ei. Apoi după un timp mai îndelungat, se scoală şi sunt cu totul
nemulţumitori cu ei înşişi şi cu toţi ceilalţi. La Domnul, aceasta nu
are voie să rămână aşa. Astăzi venim la Domnul, ca nişte oameni cu
nevoi şi împovăraţi şi spunem: “Doamne, eu mă pun în Faţa Ta, cu
tot ce mă apasă, ia totul în contul Tău, sub controlul Tău şi braţele
Tale veşnice să mă poarte şi să fie deschise asupra mea.”
Exact cum am citit în Cuvântul lui Dumnezeu. Un poet
cântă în legătura Cuvântului din Deuteronom, când Moise a spus că
El Şi-a purtat poporul lui ca un vultur ce îşi duce puii săi şi i-a
purtat pe aripi de vultur.
Dragii mei fraţi şi surori, noi nu spunem că credincioşii trec
prin viaţă fără greutăţi, dar noi spunem că credincioşii ştiu unde să
meargă cu greutăţile lor. Ei ştiu drumul şi vin la Domnul şi Lui I le
spun, rămânând bucuroşi, iar după aceea vor merge pe stradă plini
de bucurie.
Dacă noi am înţelege în dimineaţa aceasta, că El distrus toată
puterea satanei şi acesta poate da târcoale ca un leu ce răcneşte, dar
Cuvântul spune în Apocalipsa: ”Iată Leul din seminţia lui Iuda,
rădăcina lui David a biruit.”

12
 El a biruit, iar celălalt ar vrea şi el să de-a târcoale ca un leu,
ar dori să înghită, dar noi suntem în Mâna Celui care a triumfat.
Celui căruia I s-a dat toată puterea în ceruri şi pe pământ. Sfânta
Scriptură spune că Hristos a venit ca să distrugă lucrarea diavolului.
Amin!
În viaţa noastră, noi nu dorim altceva decât ca lucrarea lui
Dumnezeu să fie zidită în noi şi cu noi, să fim o binecuvântare
pentru alţii. Eu sper ca toţi vor să vină astăzi la Domnul şi să se
dedice din nou pentru El şi să-I spunem tot ce ne apasă, ceea ce nu
putem rezolva şi să o spunem foarte clar: ”Doamne, orice a fost şi
ce a venit în viaţa mea; acum a venit harul Tău peste mine şi
trecutul nu mai există. Amin!”
Domnul a făcut totul bine şi ne-a ajutat prin harul lui. Chiar
dacă la început rugăciunea va fi mai retrasă sau spusă mai încet, dar
dacă doriţi să vă pocăiţi de diferitele lucruri pe care le-aţi făcut,
atunci vorbiţi cu Domnul, spuneţi-I Lui. La urmă această rugăciune
de pocăinţă se va transforma în bucurie şi în pace. Dacă această
slujbă divină s-ar sfârşi cu laudă şi mulţumire pentru că noi am trăit,
am aflat şi am simţit biruinţa Dumnezeului nostru. Victoria răsună
pretutindeni şi biruinţa Dumnezeului nostru să fie primită prin harul
şi puterea Lui. Credeţi voi cu toţii că este posibil? Cu siguranţă da!
Aveţi răbdare, noi dorim ca nici unul să nu fie dat de ruşine şi
nici unul să nu rămână înapoi. Dumnezeu doreşte ca fiecare să fie
ajutat şi de aceea noi dorim să facem la fel ca şi poporul Israel.
Cele două seminţii şi jumătate le-au ajutat pe celelalte
seminţii, până au ajuns şi ele în ţara făgăduită lor. Aşa dorim şi noi
să ne rugăm împreună unul pentru celălalt, până ce şi ceilalţi au
primit eliberarea totală, mântuirea şi iertarea. Aşa că voi veţi putea
spune: ”Doamne, începând cu această zi, poate să bată vântul şi
furtuna să bubuie, să tune, eu mă uit încrezător în sus, pentru că Tu
m-ai ajutat. Tu ai întins braţul Tău şi ne-ai dăruit victoria prin harul
Tău.” Haleluiah, Domnului Dumnezeului nostru care se va dovedi
minunat nouă tuturor. Amin! Să ne ridicăm şi să vină în faţă aceia
care doresc rugăciune. Apoi să se ataşeze toţi ceilalţi care vor să
vină în faţă.

13
 Laudă şi cinstea să-I fie adusă Domnului. Noi venim cu toţii
nu la un om, ci la Domnul. Toţi care vin la El, iar eu văd că toţi vor
să vină, veniţi în faţă pe platformă, pe dreapta şi pe stânga, veniţi de
pe amândouă părţile în faţă. Veniţi cu toţii.
El ne va dărui totul pentru ceea ce ne vom ruga. Laudă cinste
şi mulţumire Domnului. Fraţilor! Astăzi să ridicăm mâini curate
către cer, către Dumnezeul nostru Sfânt, pentru ca biruinţa Lui să
poată fi descoperită astăzi şi să-i elibereze pe toţi aceia care sunt
legaţi. Toţi să fie liberi şi toate drepturile Satanei să fie pierdute
astăzi, să putem trăi biruinţa Dmnezeului nostru, nu numai să
vorbim despre aceste lucruri ci să primim biruinţa Dumnezeului
nostru în acest loc, să o putem propovădui peste tot, căci aşa este
scris.
Să cântăm despre biruinţa Domnului nostru în corurile
noastre, pentru ca puterea lui Dumnezeu să fie descoperită în
mijlocul nostru, prin puterea Sângelui Mielului nostru Isus Hristos.
El a plătit preţul. Haleluiah!
Rugaţi-vă şi mulţumiţi Domnului. (Fratele Russ se roagă)
Să rămână departe de noi toate lucrurile care Te jignesc,
Doamne. În Numele lui Isus Hristos, Te rugăm iartă-ne. Laudă,
cinste Numelui Tău. Te lăudăm Doamne. Haleluiah!
Spuneţi cu toţii „Haleluiah”, eu sunt eliberat! Haleluiah! O,
Dumnezeule, mulţumire Ţie. Aceasta este dedicată Ţie. Poporul Tău
Îţi este încredinţat pentru timp şi veşnicie. Haleluiah! Doamne, pune
mâinile Tale peste poporul Tău. Să fim cu toţii dedicaţi Ţie, în
Numele lui Isus Hristos. Amin!
Întunericul trebuie să piară: ”O, El este Isus, numai El.”
Domnul este acum prezent aici şi dăruieşte fiecăruia ceea ce s-a
rugat.

Amin.

-tipărit la Sibiu, 14.10.2001 11:25:45; provenienţa mesajului:

Internet

14
15
16