Predica de la Krefeld

(Puterea credinței)

Duminică, 5 aprilie 1992, ora 10:00

Ewald Frank

Laudă şi mulţumiri Domnului. În Apocalipsa 2:10 scrie: „Cine rabdă până la sfârșit, va fi încununat”.
Nu începutul va fi încununat, ci noi trebuie să răbdăm și să rezistăm prin credinţă aşa cum scrie
apostolul Pavel către Timotei ca să-L cinstim pe Dumnezeu toată viaţa noastră, pentru ca noi să
plecăm de aici cu conştiinţa curată.

Noi trebuie să-L credem pe Dumnezeu, să nu punem Cuvântul la îndoială, vorbirea Lui şi felul cum
lucrează El. 1Ioan 5:10”...cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos”. Din motivul acesta credința
trebuie să fie pe primul plan în viaţa noastră. 1Cor.13:13: “Acum dar rămân acestea trei: credința,
nădejdea şi dragostea”. Acestea trei să ne însoțească şi să fie întotdeauna cu noi. Credinţa care vine
din predică Romani 10:17 – nădejdea pe care ne-a dat-o Dumnezeu în Cuvântul Său şi dragostea care
ne umple inimile. Romani 5:5: ”...dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul
Sfânt”.

Eu cred că toţi acei ce cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, au o dorinţă înfocată să aibe o trăire
adevărată cu Dumnezeu. Eu am ascultat predica fratelui Branham cu titlul: “Semnul”;

Acolo fratele Branham vorbeşte despre trăirea noastră personală cu Dumnezeu. El accentuează în
repetate rânduri necesitatea acestei trăiri personale şi după aceea face următoarea observație: “Nu
doar vorbirea în limbi, ci o umplere deplină cu Duhul Sfânt!”

Noi credem din toată inima că toţi cei ce doresc să fie botezaţi cu Duhul Sfânt, ei trebuie mai întâi să
se nască din nou. Este foarte necesar ca oamenii să înceapă cu “naşterea din nou”. Dacă nu are loc
naşterea din nou şi ungerea vine peste respectivul, atunci după ungere el ajunge într-o stare mult
mai rea decât înainte.

Astăzi am vorbit cu fratele Kupfer despre drumul pe care l-am parcurs. Mai întâi am fost botezat în
biserica baptistă. În sfera duhovnicească am trăit multe evenimente şi am trecut prin multe. Cel
puțin prin aceasta eu am învăţat să-i înţeleg mai bine pe ceilalţi.

După ce am fost botezat cu Duhul Sfânt, am venit la Oamenii Evangheliei Depline.

Eu eram de părere că toţi cei care au fost binecuvântaţi de Dumnezeu în felul acesta
(proorocii,vorbiri în limbi) erau aproape ca îngerii; eu credeam că ei sunt aceia care au primit har din
partea lui Dumnezeu. Eu nu mi-am închipuit că printre aceşti oameni poate exista atâta omor, atât
de multă ură şi ucidere; tocmai în rândul acestor oameni care pretind că au băut din paharul
mântuirii lui Dumnezeu şi se pretind a fi umpluți cu Duhul Sfânt. Nicăieri nu întâlneşti lucrul acesta,
nici în biserica baptistă sau în vreo altă biserică. Eu n-am întâlnit niciunde atât de multă ură mortală
așa cum am întâlnit în rândul penticostalilor. Noi ne putem pune pe drept întrebarea dacă aceşti
oameni care vorbesc în limbi sub ungere, au fost născuţi din nou şi înnoiţi înainte de ungere, dacă a
intrat cu adevărat viața nouă dumnezeiască în inimile lor? Fratele Branham a spus că dacă cineva are
cu adevărat Duhul Sfânt, atunci El îl va călăuzi în tot adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta nu
este o lucrare superficială de pe buze, ci o lucrare care ne-a atins inimile, o lucrare care a devenit
însăși viaţa noastră. Noi nu suntem nişte spectatori ci noi L-am trăit pe Dumnezeu. Eu mă gândesc la
predica aceea simplă pe care am auzit-o aseară. De asemenea şi noi dorim să fim nişte oameni care
au venit la Domnul. Noi nu vrem să fim nişte oameni care umblă după un om; noi să nu umblăm
după o lucrare oarecare. Noi trebuie să cunoaştem o zi în care am venit la Domnul, când am fost
convinşi de prezenţa Lui, de lucrarea Sa, despre tot ce am auzit şi am văzut despre Dumnezeu, toate
trăirile noastre cu Dumnezeu. Noi trebuie să cunoaştem ziua în care am fost convinşi de către
Dumnezeu.

În generaţia noastră sunt mulţi oameni care știu de trăirea altui frate cu Dumnezeu. Eu nu vreau să
judec, dar permiteţi-mi să vă spun foarte clar acest lucru. Nu ajunge să spui: “Eu cred mesajul trimis
de Dumnezeu”, sau nu ajunge să vorbim despre minunile pe care le-a făcut Dumnezeu în viaţa şi în
slujba trimisului Său. Ioan Botezătorul îi îndruma pe oameni la Hristos. Acelaşi lucru l-a făcut şi
fratele Branham. Fiecare dintre noi avem nevoie de o trăire personală cu Dumnezeu. Noi nu putem
spune ce a făcut Domnul cu cineva, şi apoi să spunem: “Aceasta este puterea mea”. Domnul trebuie
să devină puterea noastră iar noi să avem trăirea noastră personală cu Dumnezeu. Aceasta ne va
întări şi ne va sprijini spatele în toate încercările. Prin puterea aceasta ne vom păstra credinţa și prin
aceasta vom pătrunde de la credinţă la realitate.

Când fratele Russ a citit din Psalmul 95, eu m-am gândit la Evrei capitolul 4. În acel loc ne este
arătată credinţa și mesajul lui Dumnezeu pentru timpul acela iar în Evrei 11 ne sunt arătați vitejii
credinţei. Să citim Evrei 4:1: ”Să luăm dar bine seama că atâta vreme cât rămîne în picioare
făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu”.

Psalmul 95:11 “De aceea am jurat în mânia mea: “Nu vor intra în odihna Mea”.

Așa cum deja am auzit aseară, ne gândim la faptul că Dumnezeu a scos poporul din Egipt, i-a călăuzit
prin pustie, le-a dat făgăduinţe și i-a hrănit timp de 40 de ani în pustie. După ce Dumnezeu i-a hrănit
și le-a dat apă de băut, după toți aceşti 40 de ani s-a aflat marea dezamăgire: ei erau un popor cu
inima rătăcită şi nu cunoşteau căile Domnului!

O! De nu s-ar repeta aceasta şi la sfârşitul vieţii noastre de credinţă. Eu vă spun că există un mare
pericol pentru mulţi care au băut din paharul mântuirii lui Dumnezeu și anume acela că ei merg pe
drumurile lor proprii şi nu recunosc calea Domnului cu poporul Său astăzi, în zilele acestea.
Dimpotrivă, ei umblă pe cărările lor şi nesocotesc calea Domnului. Pe de altă parte, ei Îl laudă pe
Domnul numai cu buzele dar în felul acesta nu se va putea ajunge la ţintă. Încă odată Evrei 4:1 ”Să
luăm dar bine seama că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul
din noi să nu se pomenească venit prea târziu”.

Ce îndemn şi ce Cuvânt serios! Cea mai mare dezamăgire va fi în rândul acelor credincioşi care vor
rămâne în urmă la venirea Domnului, atunci când vor observa că unul şi altul au plecat și nu mai sunt
aici, iar ei au rămas jos. Apostolul Pavel scrie în Evrei 4:1 ”Nici unul din voi să nu se pomenească
venit prea târziu”. Pentru cei veniţi prea târziu nu va fi altceva decât scrâşnirea dinţilor şi plânsete
amare. În rândul lor va exista o dezamăgire şi o întristare foarte mare, aşa cum a spus acest bărbat al
lui Dumnezeu. Evrei 4:1 ”Nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.” Dacă cineva
observă acest lucru, atunci totul este prea târziu. Cine nu vrea să se pomenească venit prea târziu, el
trebuie să aibe grijă ca puterea de înviere a lui Hristos să locuiască înainte de răpire în trupul său
muritor, pentru ca trupul lui muritor să fie înviat la revenirea lui Isus Hristos, Domnul nostru. Evrei
4:2 ”Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost vestit nu le-a ajutat
la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit”.

Aţi înţeles cu toţii despre ce este vorba? Când Dumnezeu ne vorbeşte prin Cuvântul Său, Cuvântul
abia atunci are tot efectul când este crezut din toată inima, fiindcă numai atunci avem parte la
Cuvânt şi la tot ce face El.

Evrei 11:6 ”Și fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuți Lui -indiferent cine ar fi respectivul- căci
cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută”. Iar toţi
acei ce-L caută Îl vor găsi.

Mesajul Evangheliei le-a fost trimis lor, ca şi nouă. Dar aşa cum am citit că Evanghelia predicată lor
nu le-a ajutat la nimic, fiindcă Cuvântul a trecut pur şi simplu pe lângă urechile lor. Dumnezeu nu le-a
dat nimic din ce le-a făgăduit, din cauză că ei n-au crezut ce le-a vorbit Domnul. Vedeţi!? Cel mai
important lucru este ca noi să auzim și să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, şi fiecare să avem o
trăire personală cu El. Nu ajunge doar ca unui om să-i vorbească Cuvântul ci el trebuie să-l și creadă
iar apoi avem obligaţia să trăim în ascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. După aceasta, noi nu ne
mai putem trăi viața aşa cum am dori, ci noi ne supunem întregii mărturii a Sfintei Scripturi. Noi
primim această mărturie prin credinţă şi acţionăm conform acesteia.

Evrei 4:3 ”Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă...” Nu ajunge un oarecare fel de credinţă,
ceva la modul general, aşa cum o au milioane și milioane de oameni, doar o credinţă sumară. Dar aici
nu este vorba despre această credinţă sumară ci aici este vorba despre acea credinţă adevărată, aşa
cum am cântat în cântarea: “Eu îl cred pe Dumnezeu”. Nu ajunge să spunem: “Eu cred în Dumnezeu”
ci trebuie să spunem: “Eu îl cred pe Dumnezeu; cred tot ce a spus Dumnezeu.”

Omul nu trăieşte doar cu pâine şi cu apă, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
Pentru noi cei care am primit această credinţă, este valabil: “Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în
odihna despre care a vorbit El, când a zis: “Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în odihna Mea!”
Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii”. Evrei 4:4-7 “Căci într-un loc a
vorbit astfel despre ziua a şaptea: “Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui”; şi
aici este zis iarăşi: “Nu vor intra în odihna Mea!” Deci, fiindcă rămâne să intre unii în odihna aceasta,
şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, El
hotărăşte din nou o zi: “Astăzi...”

Noi cunoaştem cu toții acest cuvânt biblic. Noi vedem cât de serios stau lucrurile: “...atunci ei nu au
intrat în odihna Lui.”

Eu sunt bucuros că pe lângă necredinţă, a fost amintită şi neascultarea. Credinţa şi ascultarea sunt o
pereche bună iar necredinţa şi neascultarea sunt o pereche rea. Cel ce nu crede rămâne neascultător
iar cel ce crede devine ascultător. Numai prin credinţă şi ascultare putem ajunge la ţintă cu
Dumnezeu. Noi credem din toată inima că în zilele acestea avem cea mai bună soartă, pentru că
Dumnezeu ne-a dăruit în mod vizibil harul şi îndurarea Lui.

Eu personal îi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima pentru prioritatea pe care am avut-o ca să
ascult, să fiu de faţă şi să văd şi locul unde Dumnezeu a lucrat într-un mod supranatural în generaţia
noastră; atunci când Dumnezeu a vorbit, a dovedit şi a împlinit Cuvântul Său. Eu sunt de părere că
dacă în toată istoria Adunării a existat un timp în care Dumnezeu să lucreze aşa cum a lucrat la
început, atunci acest timp este chiar în generaţia noastră. În istoria Adunării au existat foarte mulţi
bărbaţi ai lui Dumnezeu, unii având o chemare şi o slujbă de o mare importanță în cadrul planului de
mântuire al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nici unul dintre aceşti bărbați ai lui Dumnezeu nu au
avut în slujba lor asemenea dovezi supranaturale, nici unul nu a avut semnul lui Mesia aşa cum ne-a
fost arătat nouă în generaţia noastră.

În predica tradusă ieri, noi am văzut că iudeii știau că dacă vine Mesia, El trebuie să fie un proroc,
fiindcă asta o spusese Moise, marele lor proroc. Poate că în mijlocul nostru sunt unii care nu ştiu aşa
de bine aceste versete. Din acest motiv, eu doresc să le și citesc. Deuteronom 18:18 “Le voi ridica din
mijlocul fraților lor un proroc ca tine. Voi pune cuvintele Mele în gura Lui şi El le va spune tot ce-i voi
porunci Eu.” Acum din Deuteronom 18:15 “Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău,
dintre frații tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de El!” Să citim din Faptele Apostolilor 3:22-25 “În
adevăr Moise a zis părinţilor noştri: “Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un
proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune şi oricine nu va asculta de Prorocul acela, va
fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.” De asemenea, toţi prorocii începând cu Samuel şi
ceilalţi care au urmat după el, au vorbit și au vestit zilele acestea. Voi sunteţi fiii prorocilor şi ai
legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii voştri când a zis lui Avraam: “Toate neamurile
pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta.”

Ce cuvânt minunat! Noi vedem că bărbaţii din Noul Testament au reamintit şi au predicat cuvintele
din Vechiul Testament. Prin aceasta ei au dovedit că s-a împlinit Cuvântul profetic. Să ne oprim la
ultima parte a versetului 15 din Deuteronom 18: “Să ascultaţi de El.”

Apoi să ne gândim la Matei 17: “Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea: de El să
ascultaţi.” Fiecare proroc a prorocit ceea ce va face Dumnezeu în viitor. În Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, toată plinătatea Cuvântului a devenit trup. În El toate făgăduinţele sunt “Da” şi “Amin” –
“De El să ascultaţi.”

Pe baza acestor cuvinte, El trebuia să fie un proroc. Mulţi se poticnesc de faptul că Domnul în
smerenia Sa a vorbit ca un om. Ei se poticnesc când Domnul a vorbit aşa cum este scris în Ioan 5:19
“Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: “Adevărat, adevărat vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la
Sine; El face numai ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl
iubeşte pe Fiul, Şi-I arată tot ce face, şi-I va arăta lucrări mai mari decît acestea, ca voi să vă
minunaţi!”

Prorocii au fost văzători, ei vedeau lucrurile în vedenii, ei vedeau toate lucrările despre care era
vorba. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Isus atunci când a fost în slujba de Proroc, ca Fiu al omului aici
pe pământ. El vedea şi auzea totul. Tot ce auzea și vedea, El dădea mai departe; prin urmare putea
spune: “Cuvintele pe care le spun Eu nu le spun de la Mine ci Tatăl care locuieşte în Mine face
lucrările Lui.”

Eu vă rog frumos să nu vă poticniţi de aceste cuvinte biblice. Noi credem din toată inima în unitatea
lui Dumnezeu dar în acelaşi timp credem că Logosul, Cuvântul care a ieşit la început din plinătatea lui
Dumnezeu, a devenit trup asemenea oamenilor. Aceasta din cauza oamenilor, astfel ca noi să primim
eliberarea şi anume atunci când, ca om în trupul Lui de carne, El a luat asupra Lui toate păcatele şi
fărădelegile întregii omeniri, toate păcatele pe care le-am făcut noi ca oameni, toate greutăţile şi
urmările păcatelor, El le-a luat asupra Lui şi apoi a murit. Ca Duh, El nu putea să moară. Noi fiind în
trup omenesc, am avut nevoie de mântuire. Din această cauză, Cuvântul a trebuit să devină Trup şi
să locuiască printre noi. În felul acesta am putut primi eliberarea şi să devenim părtaşi firii
dumnezeieşti, aşa cum a avut-o El. În acest mod noi suntem născuţi din nou la o nădejde vie. Eu
mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate textele biblice.
Eu de multe ori v-am spus că toţi acei ce cred în “Sfânta Treime” doresc să pună la o parte toate
textele biblice care nu-şi găsesc loc în concepţia lor. Există şi oameni care cred în unitatea lui
Dumnezeu. Și aceștia vor să pună la o parte toate textele care nu-şi găsesc loc în concepţia lor. Dar
eu mă întreb că dacă mai există texte biblice care nu îşi au locul în concepţia noastră, atunci gândirea
noastră este pe dos. Există această situaţie sau nu? Dacă concepţia noastră despre Dumnezeu şi
descoperirea Sa în Hristos este corectă, atunci toate versetele sunt potrivite în tabloul de ansamblu.

Lăudat şi slăvit să fie Numele Domnului, că noi aici nu trebuie să ne adaptăm vreunei direcţii
religioase ci noi ne adaptăm Domnului, dând astfel mai departe din toată inima, adevărurile biblice.
Deci noi să-L credem pe Dumnezeu şi să devenim ascultători faţă de El. Numai în modul acesta
putem intra în odihna Lui. După aceea ne putem odihni de lucrările noastre. Desigur, eu m-am gândit
la Evrei 11 pe care-l consider cel mai minunat capitol care se referă la credinţă și la rezultatele ei. Un
astfel de cuprins nu există în toată Scriptura, începând de la Enoh şi cu toţi martorii credincioşi ai
credinţei adevărate, toţi aceia care L-au crezut pe Dumnezeu, L-au trăit și au fost de faţă atunci când
s-au întâmplat acele lucruri.

Noi am ascultat predica fratelui Branham, cum toți și-au depus mărturiile. Aceştia au trăit atunci pe
pămînt şi au avut prioritatea de a-L întâlni pe Domnul, să vadă cum se împlinea semnul lui Mesia în
fața ochilor lor. În momentul acela avea loc împlinirea prorociilor biblice. Au existat şi în Vechiul
Testament oameni care au umblat cu Dumnezeu şi au primit Cuvântul prin descoperirea Duhului
Sfânt. Ei posedau astfel o credinţă vie. În Evrei 11:39 este scris: “Toţi aceştia măcar că au fost lăudaţi
pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit.” În Vechiul Testament lucrurile au fost
profețite pentru viitorul îndepărtat iar în Noul Testament acestea s-au împlinit; ele au devenit lucruri
prezente. Noi am fost departe de Dumnezeu şi de îndurarea Lui, dar cei ce erau depărtaţi au ajuns
apropiați, iar prin moartea Domnului Isus pe cruce noi am fost împăcaţi cu Dumnezeu. Fie iudei, fie
neamuri, prin Isus Hristos noi am fost uniţi într-un singur Trup. Indiferent de unde venim, acum
suntem un singur Trup în Hristos Isus. Apostolul Pavel scrie despre aceasta în multe epistole, ca prin
harul lui Dumnezeu să primim claritate asupra acestor lucruri.

Aşa cum am spus, în Evrei 11 avem în faţa noastră un mare număr de martori. Noi credem că
apostolul Pavel a fost cel care a scris aceste capitole. Acest bărbat al lui Dumnezeu scrie în Evrei 12:1
”Și noi fiindcă suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori.”

Aţi observat voi? Un nor mare de martori se află acolo. Cei mai mulţi dintre ei sunt amintiţi şi ce
anume a făcut Dumnezeu cu ei iar apoi a fost scris totul despre ei. Aceştia erau nişte martori care au
putut să-şi istorisească trăirile cu Dumnezeu. Dragii mei, dacă citim aceste lucruri, haideţi să le
închidem în inimile noastre și să spunem: “O, Doamne, şi noi ca Adunare Nou Testamentală suntem
hotărâţi pentru acest scop, ca să fim martorii Tăi.” Noi suntem aceia care au fost hotărâţi să trăim
ceea ce a făgăduit Dumnezeu, noi să avem o legătură strânsă între Cuvântul Domnului şi ascultarea
noastră. În felul acesta putem să fim nişte martori vii ai Dumnezeului Celui viu şi a prezenţei Sale
astfel ca să fie adusă dovada că şi astăzi trăim în zilele biblice.

Mulţi sunt întristaţi şi se uită înapoi la zilele când a început Adunarea primară; ei se gândesc şi spun
că era mai bine dacă ar fi trăit atunci. Dar să ştiţi că noi trăim în aceleaşi zile. Aţi înţeles toţi lucrul
acesta? Încă nu a avut loc nici o schimbare în planul de mântuire. În Faptele Apostolilor 2:17, Petru a
scris despre ultimele zile, amintind cele spuse prin prorocul Ioel că “În zilele din urmă, zice
Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură”. Atunci El s-a referit la aceste două zile
profetice, de aproape două mii de ani. Atunci a început acest timp şi încă nu s-a terminat. Haidem ca
noi să înţelegem azi şi s-o primim prin credinţă. Astăzi noi trăim în aceeaşi perioadă de timp în care
au trăit și apostolii. Și acum, încă sunt valabile aceleaşi făgăduinţe ale lui Dumnezeu la fel cum au
fost la început, în timpul apostolilor.

Este cineva de părere că a avut loc o schimbare? Nu, şi iarăşi, nu! Schimbarea nu a avut loc la
Dumnezeu ci oamenii au căutat nişte scuze pentru că ei nu s-au apropiat destul de Dumnezeu şi nu
cred îndeajuns astfel ca să trăiască tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu.

Noi, ca Adunare a lui Dumnezeu, nu ne închinăm la astfel de scuze. Noi să nu spunem: ‘’O, păi timpul
s-a schimbat, totul a devenit mai rău...” Acest lucru este posibil, eu nu tăgăduiesc faptul că un astfel
de timp ca și cel de acum n-ar fi existat și că timpul în care trăim este mai rău decît orice alt timp
care a existat vreodată pe pământ, dar oare poate dezvoltarea din timpul nostru prezent să schimbe
ceva la Dumnezeu? Sau să schimbe ceva din Cuvântul Său, ceva din făgăduinţele Sale sau din puterea
Lui? Lucrul acesta nu este posibil! El rămâne Acelaşi ieri, azi și în veci!

Noi am face bine dacă nu ne-am mai uita la împrejurările acestea ca mai apoi să dăm vina pe diferite
lucruri. Nu, şi iarăşi, nu! Dacă Dumnezeu nu a putut să se descopere în felul acesta şi să-şi
dovedească Cuvântul, atunci toată vina este din partea noastră.

Fie că noi n-am avut o trăire cu Dumnezeu astfel ca noi să fim puşi în această funcţie a Trupului lui
Isus Hristos şi să primim partea noastră, darurile și slujbele hotărâte pentru noi, astfel ca Dumnezeu
să se poată descoperi, fie am avut o credinţă prea mică, fiindcă noi ne-am gîndit că şi noi suntem
necesari pe acolo. Nu tu sau eu, nu noi vindecăm bolnavii sau să-l salvăm pe-un păcătos, ori să
dezlegăm un om legat. Noi suntem aici ca să vestim ceea ce a făcut Dumnezeu în Hristos.

Dacă avem de îndeplinit vreo datorie, aceasta este următoarea: să spunem păcătosului cu toată
convingerea noastră ceea ce este scris în Luca 24:47 ”Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în
Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor.” Aceluia care crede aceste cuvinte, noi îi putem spune:
“Dacă tu crezi din toată inima, atunci toate păcatele tale sunt iertate”. De asemenea, celor aflați în
suferinţă noi le putem spune cu toată convingerea nostră : “Dacă tu crezi că ai fost vindecat în ziua
când a avut loc eliberarea de pe Golgota, atunci tu eşti vindecat. Du-te şi nu te mai îndoi.” Noi le
putem spune acest lucru oamenilor.

Poate sunteţi de părere că intrăm într-un oarecare risc. NU! Nu există niciun risc! Unde să existe
riscul? Dumnezeu a plătit cecul întreg. Toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt ca și un cec plătit.
Acest cec trebuie să-l luăm în primire. Toată valoarea cecului există, toate lucrările sunt valabile, ele
există şi aşteaptă să fie luate în primire. Noi trebuie să spunem pur şi simplu: “O, Doamne, eu cred
din toată inima şi îți mulțumesc că acest lucru se descoperă.”

Vă rog să mă credeţi că eu am trăit aceasta de câteva ori și să ştiţi că Dumnezeu este credincios. În
momentele acestea, credinţa devine o descoperire personală pe care tu ai primit-o în acea clipă din
partea lui Dumnezeu. Dacă intraţi în posesia acestei descoperiri, atunci voi nu vă mai uitaţi la situaţia
voastră, la necaz sau la boală. Atunci tu te uiți la lucrarea desăvârşită care a fost încheiată la Golgota.
Atunci tu Îl vezi pe Acela care a murit pentru noi și a purtat toate păcatele şi fărădelegile noastre,
chinurile şi durerile noastre. Toate acestea El le-a luat asupra Lui. Noi putem citi aceasta în Isaia 53:4
“Totuşi El suferințele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.”

Dacă cineva ia asupra lui un lucru oarecare, atunci eu nu mai port acest lucru, ci el îl poartă. Acest
lucru este predat. Acest lucru este predat şi luat de la mine. El l-a luat asupra Lui, El a luat totul
asupra Lui. Aș dori să închei acest gând. Haideţi să primim aceste lucruri din mâna Domnului, pentru
că astăzi încă trăim în zilele biblice, într-un timp biblic, în aceeaşi perioadă în care au trăit Petru şi
Pavel, în perioada în care au trăit primii noştri fraţi şi primele noastre surori. Aceasta este ziua
mântuirii, aceeaşi zi cu aceleaşi făgăduinţe. Noi putem trăi aceleaşi lucruri din cauză că Dumnezeu nu
a început altceva. După terminarea timpului de har pentru Adunarea dintre neamuri, dintre popoare
şi limbi, Dumnezeu Îşi va întoarce Fața complet spre Israel. Aceasta va avea loc după ce va intra
numărul deplin al neamurilor(Romani 11:25) Eu sper că aţi înţeles cu toții aceste lucruri și astăzi nu
aţi ascultat numai ce s-a spus, ci tot ce aţi auzit să şi credeţi. Eu vreau să vă întreb în Numele
Domnului: ați crezut tot Cuvântul vestit astăzi sau a trecut totul pe lângă noi? Sau am stat puțin
deoparte ca să vedem cum stau lucrurile? Haideți ca în modul cel mai conştient posibil, să primim
Cuvântul vestit, să legăm totul în credinţă şi să trăim în viaţa noastră cea de toate zilele într-un mod
ascultător. Abia atunci toate lucrurile sunt posibile celor ce cred. Dacă noi facem parte din rândul
credincioşilor, atunci noi avem o strânsă legătură între Cuvântul auzit şi credinţa noastră care a venit
în urma auzirii. Haideți să permitem lui Dumnezeu să se descopere şi să-Și dovedească Cuvântul în
vieţile noastre. Ce aş dori eu să văd? Eu aş dori ca noi să nu fim numai prezenţi când Domnul face
ceva, ci noi să și trăim ceea ce face Dumnezeu. Eu am reamintit aceasta mai înainte. Eu am avut
prioritatea să văd și să trăiesc sub slujba fratelui Branham lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu,
aici în Europa cât şi în America. Pentru aceasta eu sunt foarte mulțumitor lui Dumnezeu. Este o mare
diferenţă dacă afli mai târziu sau dacă ţi-o povesteşte cineva sau dacă ai fost de faţă ca martor
ocular. Dacă tu poţi mărturisi personal că la data de..., în locul respectiv s-a întâmplat, sau în
adunarea cutare şi cutare s-a întâmplat..., Dumnezeu mi-a dăruit această prioritate, dar eu aș vrea să
cred că şi cu noi toți să se întâmple cu mult mai multe, astfel ca noi să nu fim doar martori la ceea ce
a făcut Dumnezeu într-un mod supranatural. Noi personal să devenim o mărturie vie, pentru că totul
s-a întâmplat cu noi, fiindcă noi suntem aceia cu care s-au împlinit făgăduinţele lui Dumnezeu. Doriţi
cu toţii să se întâmple acest lucru? Mulţi au privit şi au văzut ca nişte spectatori în zilele când Domnul
a fost pe pământ. Ieri în predica fratelui Branham am auzit pe aceia care au spus: “Eu am fost de
faţă, mie mi-a vorbit, s-a întâmplat cu mine cutare şi cutare lucru. Domnul mie mi le-a spus și în
modul acesta am simţit eu în acea situație, cutare şi cutare lucru eu l-am trăit în momentele acelea.”
Domnul vrea să facă din noi nişte oameni care au venit la El, care sunt dispuşi să-L asculte şi au avut
o trăire personală cu El, ca după aceea să plecăm mai departe ca nişte martori convinşi. Astfel ca noi
să nu fi fost numai de faţă când s-a întâmplat cu alţii, ci să ne aflăm în locul acela când s-a întâmplat
cu noi personal. Doriţi cu toţii lucrul acesta? Eu vă rog să nu uitați gândul şi expresia aceasta. În
timpul vestirii noi să nu rămânem mai departe cu gândurile noastre personale ca să ne pierdem pe
undeva: în modul acesta noi nu suntem prezenți în timpul vestirii ci Cuvântul auzit trebuie să-l legăm
cu credinţa noastră. Noi să purtăm un dialog cu Dumnezeu şi să-i spunem: “O, Doamne, fă ca să nu
mi se întâmple şi mie ca acelora care au auzit mesajul dar care nu au putut intra în odihna Ta pentru
că n-au crezut!”

Din motivul că nu au crezut, nu au putut rămâne ascultători. Haideți să purtăm un dialog cu

Dumnezeu în timpul vestirii Cuvântului şi să spunem: “O, Doamne, eu nu vreau să-i privesc cu dispreţ
pe acei oameni, dar ajută-mă să nu gândesc pe lângă ceea ce Tu ai spus şi ai făcut, sau să trăiesc în
afara lucrării Tale. O, Doamne, eu nu judec pe acei oameni, dar eu nu doresc să lucrez aşa cum au
lucrat ei. Eu doresc să primesc har de la Tine, eu doresc să primesc prin credinţă Cuvântul descoperit
în aceste zile. Apoi să mai spunem: “Doamne, dă-mi puterea să-Ți fiu ascultător în toate privinţele şi
să-Ți slujesc în toate situaţiile. Eu doresc să intru în odihna Ta cu ajutorul Tău şi să mă odihnesc de
toate lucrările proprii.” Adică să mă odihnesc în lucrarea lui Dumnezeu, care a făcut-o şi o va mai
face.

Să citim din 2 Petru 1:3 ”Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin
cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui
nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de
stricăciunea care este în lume prin pofte.” Aici din nou este vorba despre făgăduinţe. Dacă noi
apreciem bine situaţia şi dacă am înţeles-o, atunci știm că Dumnezeu ne-a descoperit făgăduinţele
prin mesajul Cuvântului, adică făgăduinţele pentru timpul nostru, făgăduinţele care trebuie să se
împlinească în cadrul Adunării şi care sunt în legătură cu revenirea lui Isus Hristos, Domnul nostru.
Aşa cum am spus mai înainte, noi nu avem o credinţă la modul general. Noi credem tot Cuvântul cu
făgăduinţele pentru timpul nostru, noi Îl credem pe Dumnezeul nemărginit în mod deplin. Din
motivul acesta intrăm în odihna Lui împreună cu El.

Evrei 4:9 ”Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” Acei ce fac parte
astăzi din poporul lui Dumnezeu, trebuie să asculte de glasul Domnului, să ia în serios Cuvântul
descoperit, şi să-l creadă. Poate unii ar vrea să zică: “Eu vreau să cercetez mai întâi Cuvântul”. O,
Doamne, de ne-am cerceta pe noi înşine. Eu nu am auzit niciodată că ar fi fost necesar vreodată ca
cineva să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvintele Domnului sunt curate, un argint lămurit într-
un cuptor de pământ şi curăţit de şapte ori. Ce vreţi voi să mai cercetaţi la Cuvântul Domnului? Mai
bine s-ar cerceta fiecare în parte dacă este în stare să creadă Cuvântul lui Dumnezeu. Este aşa cum
am spus? Sau nu? Tot timpul am auzit aceste zicale evlavioase: “Eu vreau să încerc să cercetez.”
Atunci fiecare unchi sau mătuşă poate să vină şi să zică: “Eu vreau să încerc şi să verific.” Dar ce vreţi
voi să verificați? Fiecare să se cerceteze pe el şi după aceea să mănânce din Pâinea Vieţii. (1Corinteni
11:22)

Nu este necesar să se verifice Cuvântul. El este Sfânt şi nu poate greşi. Acest Cuvânt este inspirat prin
Duhul lui Dumnezeu, El este Duh şi viață. Noi putem crede aceste lucruri din toată inima noastră.
Acum eu mă gândesc la expresia fratelui Branham când a povestit de unchiul Sam, care a trăit la
sfârşitul perioadei sclavagiste din SUA. El nu ştia să citească sau să scrie dar el a avut o trăire mare cu
Dumnezeu. El a luat Biblia şi o purta tot timpul cu el. Într-o zi stăpânul lui i-a zis: “Sam, tu eşti normal
la cap? Tu nu ştii nici să scrii și nici să citeşti dar totuşi porți tot timpul Biblia cu tine. Ce se întâmplă
cu tine?” Atunci Sam i-a spus: “Stăpâne! Eu nu ştiu să citesc, dar cred tot ce scrie în ea. Cred chiar şi
ce scrie pe copertă. Cineva mi-a spus că scrie: “Sfânta Scriptură” iar eu îl cred pe acest om!”

Ați observat despre ce este vorba? Nu este vorba despre cei înţelepți (inteligenți), care vor să-L
explice pe Dumnezeu cu mintea lor sau să explice cu intelectul lor felul de lucrare al lui Dumnezeu și
s-o rânduiască undeva.

Isaia 55:9 ”Ci cât de sus sunt cerurile faţă pe pământ, atât de sus sunt căile Mele faţă de căile voastre
şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”. Haideți să citim din Coloseni 1:7-9. Eu doresc să citesc
aceste texte în legătură cu cele citite din Petru. Dumnezeu face totul prin Duhul Sfânt, de aceea El ne
dăruieşte totul, iar noi putem fi aceia care primesc totul. Deci, Coloseni 1:7-9: “Cum aţi învăţat de la
Epafras, preaiubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi. El
ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul.”

Mai înainte am reamintit că dragostea a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Apostolul
Pavel ne scrie: “Și ne-a vorbit despre dragostea voastră prin Duhul. De aceea şi noi, din ziua când am
auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei
Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească.”

Nu sunt necesare nişte explicaţii cu ajutorul minții omeneşti. Este scris ca să vă umpleţi de cunoşținta
voiei Lui în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească.

Iacov vorbeşte despre înţelepciune într-un mod deosebit, voi puteţi să citiți textele, dar aceste
cuvinte sunt cunoscute. El vorbeşte despre înţelepciunea omenească şi apoi despre cea
dumnezeiască. Pe noi ne interesează înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, astfel ca Duhul
Sfânt să ne umple în timpul vestirii cu toată înţelepciunea dumnezeiască și să ne dăruiască înţelegere
prin harul Său.

1Corinteni 2:10 ”...căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.” Un frate a
cântat: “Înţelegerea noastră este înconjurată de întuneric acolo unde mâna Domnului nu ne umple
cu o lumină strălucitoare.” Nimeni nu ar trebui să se gîndească: “Acum eu am să decid asta...şi am să
fac în lucrarea asta cutare lucru...” Mai bine permite ca această lucrare să te conducă, încadrează-te
şi supune-te astfel ca Dumnezeu să-şi atingă ținta. Iacov 3:17 “Înțelepciunea care vine de sus este
întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără
părtinire, nefăţarnică”. Ce cuvinte minunate! “Fără părtinire, nefăţarnică”.

Iacov 3:18: “Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.”

Aceste lucruri le cunoaştem din predica de pe munte. Matei 5:5 ”Ferice de cei blânzi, că ei vor
moşteni pământul.” Ferice de cei ce au găsit pacea cu Dumnezeu, căci ei întotdeauna lasă pe căile lor
numai pace.

Când Domnul a trimis pe ucenici, le-a spus: “În orice casă veţi intra, să ziceţi: “Pacea să fie peste casa
aceasta.” Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el.” Dar ce se întâmplă
astăzi, când nişte bărbați umblă din casă în casă, ici şi colo ei mai întâlnesc nişte femei bătrâne şi
câţiva oameni pe lîngă acestea... Ei umblă în stânga şi-n dreapta fără pace, şi ce se mai întâmplă?
Căile lor sunt pline de ceartă. Adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu nu umblă din casă în casă, ci ei
vestesc Cuvântul oficial, în public. Ei nu au

Nimic de-a face cu lucruri subtile şi ascunse. Adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu nu vorbesc despre
ceilalţi ci se duc personal la cei în cauză. În aceste locuri din Biblie ne-a fost descrisă înţelepciunea
care vine de sus. Ea este, întâi, curată, paşnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare şi de
roduri bune. După aceea urmează cel mai minunat lucru: fără părtinire şi nefăţarnică.

O, de am striga din toată inima către Domnul ca să ne dăruiască şi nouă această înţelepciune care
vine prin Duhul. Prin înţelepciunea care vine de sus, oamenii nu se umflă ca un balon şi dacă acesta
este înţepat, atunci totul s-a terminat. Noi să spunem: “O, Doamne, dăruieşte-ne înţelepciune
dumnezeiască şi pricepere, aşa cum este scris în Isaia 11:2 ”Duhul Domnului se va odihni peste El,
Duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.”

Noi, care am devenit o seminţie dumnezeiască prin naşterea din nou, trebuie să avem de grijă ca
natura lui Hristos să locuiască în noi, şi să se descopere în vieţile noastre. Deci, o înţelepciune și o
descoperire din partea lui Dumnezeu, o cunoştinţă divină, totul trebuie să vină de la Dumnezeu,
pentru ca noi să fim readuşi la Dumnezeu. Permiteţi ca înainte de încheiere să vă spun ceva:
Cuvântul vestit prin mesajul sfârşitului, a fost descoperit proaspăt de la tronul lui Dumnezeu, inspirat
de Duhul Sfânt. Cuvântul scris a devenit, prin vestire, Cuvântul viu. Haideţi să credem aceste lucruri,
toţi care avem această prioritate să ascultăm aceste cuvinte minunate. Noi să nu fim din aceia care
au auzit despre mesaj, ci noi să profităm de acest mesaj şi să intrăm în posesia unui câştig
dumnezeiesc, ca să trăim tot ce ne-a făgăduit Dumnezeu. Sunteți de acord ca să participați cu toţii,
fără să staţi nepăsători, şi să spuneți: “O, Doamne, fă ca să nu mi se întâmple aşa cum s-a întâmplat
acelora care au auzit vestea bună şi nu au crezut-o, devenind neascultători şi de aceea nu au putut
intra în odihna Ta.” Noi trebuie să spunem: ”O, Doamne, eu vreau să fac parte din rândul acelora
care au primit Cuvântul adresat lor şi mie, acest mesaj dumnezeiesc cu descoperirea sa înaltă şi
profundă, o descoperire de ansamblu a Dumnezeului celui viu.” Această descoperire a fost făcută de
cunoscut poporului Său direct din cer, pe baza mesajului trimis de Dumnezeu. Noi toţi care avem
prioritatea să auzim aceste lucruri: vă rog frumos să nu lăsaţi ca toate acestea să treacă pe lângă voi.
Noi să spunem: “O, Dumnezeule, Tu Te-ai ostenit cu noi, dăruieşte-mi har ca eu să primesc prin
credinţă tot ce Tu ai vorbit, astfel ca să pot spune că s-a întâmplat şi cu mine tot ce

Ai făgăduit. Acesta a fost începutul şi aş vrea ca să se întâmple cu mine totul după Cuvânt aşa cum ai
spus-o Tu”. De fapt aşa se va întâmpla în felul cum primim Cuvântul prin credinţă. Acolo unde este
Cuvântul lui Dumnezeu, în locul acela El trebuie să se dovedească. Dacă tu primeşti acest Cuvânt în
inima ta, atunci El va fi dovedit prin tine. Niciodată Cuvântul nu va găsi o dovadă în vid. Cuvântul este
dovedit în aceia și cu aceia care primesc prin credinţă Cuvântul lui Dumnezeu. Numai acolo este
dovedit. O, de s-ar odihni binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi toţi! Eu sper ca nimeni să nu se
opună azi ci toţi să se decidă în acest ceas pentru Dumnezeu.

Voi să spuneţi: “O, Doamne, eu nu mă voi mai uita la toate împrejurările din stânga şi din dreapta
mea. Eu nu mă mai uit la ceea ce este în căsnicia și în familia mea, în casa mea, în oraşul meu sau în
ţara mea. Eu nu mai iau în considerare absolut nimic. Eu mă voi uita numai la Tine, la Cel invizibil ca
şi când Te-aş vedea clar, pentru că Te-am auzit. Tu mi-ai vorbit prin Cuvântul Tău, prin Duhul Tău.
Aici este viaţa mea şi doresc să-Ți slujesc prin credinţă, cu ascultare, până voi vedea împlinit tot ce ai
făgăduit.”

Dumnezeului Atotputernic, a cărui prezență este în această încăpere, să-I slujim. Astăzi El a vorbit cu
noi. Astăzi El ne-a deschis ochii ca să înţelegem despre ce este vorba în aceste zile. Aţi înţeles cu toţii
acest lucru? Dumnezeu ne-a ajutat pe toţi, El a lucrat prin Cuvântul Său, prin sângele Său şi prin
Duhul Său cel Sfânt. Lui Îi dăm toată cinstea în vecii vecilor. Amin. Amin!

Haideţi să ne ridicăm în picioare şi să-I mulțumim. Poate în mijlocul nostru sunt unii care doresc în
mod deosebit să-şi dedice viaţa Domnului. În timp ce noi stăm pregătiţi pentru rugăciune înaintea lui
Dumnezeu şi în timp ce noi ne decidem pentru El sau ne-am decis, să cântăm corul “Aşa cum sunt la
Tine vin!” Vă rog să mă credeţi că sunt în stare să deosebesc dacă s-a vorbit despre un cuvânt sau
dacă Dumnezeu ne-a vorbit direct prin Cuvântul vestit. Astăzi Dumnezeu ne-a vorbit şi ne-a arătat
drumul, calea credinţei şi a ascultării pe care trebuie să umblăm pentru a putea intra în odihna Lui.
După aceea să ne odihnim de toate lucrările noastre și să ne odihnim în Dumnezeu şi în lucrarea Lui
desăvârşită. Noi să aşteptăm, prin credinţă, tot ce ne-a fost făgăduit, noi să aşteptăm până se va
împlini. Dumnezeu este prezent, noi am simțit aceasta, El ne-a vorbit şi am înţeles ce mare
importanţă pune Dumnezeu pe Cuvântul Său.

În timp ce stăm cu capetele plecate, cu ochii închişi şi toate inimile sunt deschise; eu vă rog frumos,
dacă mai aveţi probleme cu necredinţa şi nu puteți primi ceea ce ne-a făgăduit Dumnezeu, atunci noi
dorim cu toţii să ne rugăm pentru voi. Și noi vrem să ne rugăm ca Dumnezeu să ne scoată din toate
acestea şi să ne strămute în Împărăţia Fiului dragostei Lui, ca pe nişte copii liberi şi bucuroşi ai lui
Dumnezeu, care îşi pun nădejdea în Dumnezeu şi Îl cred doar pe El. În timp ce stăm cu capetele
plecate, eu aș dori să întreb dacă este cineva în mijlocul nostru care doreşte să-şi dedice viaţa
Domnului, după o astfel de predică serioasă, după această vorbire a lui Dumnezeu din Cuvântul Său.
Cine este acum de acord să-şi dedice toată viaţa Domnului, să ridice foarte scurt mâna. Vă
mulţumesc.

Dumnezeu vede mâinile voastre oriunde v-aţi afla. Vă mulţumesc.

Tată ceresc, Dumnezeu al îndurării şi încurajării, Tu ne-ai vorbit şi azi. Cuvântul Tău este al Tău, fie că
vine din gura apostolilor, a prorocilor sau este dat mai departe prin vestire. Cuvântul Tău este
Cuvîntul Tău cel veşnic. Iubite Domn, Tu ai văzut mâinile şi toate inimile acelora care au ridicat mâna.
Noi Te rugăm în mod conştient ca să le dăruieşti lor, ca şi nouă, harul şi îndurarea Ta, astfel ca să
recunoaştem ceasul cercetării noastre divine și să recunoaştem ce faci Tu azi conform Cuvântului
Tău. Tu ne-ai dăruit o hrană duhovnicească. Această

Hrană este împărţită poporului Tău ca o mană proaspătă. Iubite Domn, cel mai important lucru
astăzi, este ca noi să ne dedicăm toată viața noastră Tie şi să o punem pe altar. În legătură cu această
rugăciune, primeşte-ne pe toţi, îndură-Te şi atinge-ne inimile, înnoieşte-ne. Fă din noi nişte oameni
care umblă pe căile Tale, care Te cred şi îşi pun toată nădejdea în Tine, astfel ca noi să-Ți slujim şi să-
Ți urmăm în ascultare. O, Doamne, ridică-Ți faţa asupra noastră.

Aducem înaintea Ta şi rugăciunea pentru sora Drazer. O, Doamne, atinge-Te de ea, Tu ştii chinurile
ei, fie-Ți milă şi de copilul ei care are doar câteva luni. O, Doamne, fii Tu prezent, îmbărbătează Tu pe
fratele şi pe sora noastră, ca să-şi pună toată încrederea în Cuvântul Tău, în aceste ceasuri grele din
viaţa lor. Atinge-Te Tu de această mamă, îndură-Te de ea. O, Dumnezeule, dovedeşte-Ți Cuvântul şi
în viaţa ei, dăruieşte-i vindecare din marea Ta îndurare. O, Doamne, dacă ei ar fi stat astăzi în faţa Ta,
Tu ce le-ai fi spus? O milă dumnezeiască Te-ar fi cuprins şi Te-ar fi mişcat. Noi credem că Tu eşti
Acelaşi şi ne-ai ascultat. Noi credem că Tu ai dovedit Cuvântul. Ție, Dumnezeule Atotputernic, Ție ți-i
aducem pe toţi cei prezenți aici cu toate problemele lor, indiferent dacă sunt probleme trupeşti,
sufleteşti sau duhovniceşti. O, iubite Domn, ajută-i ca ei să creadă cu toții și să-Ți mulțumească că Tu
ai făcut totul deja. Toți cei legaţi să strige bucuroși: “Domnul m-a eliberat!” Ei să nu se mai atingă de
absolut nimic şi să fie nişte oameni absolut liberi şi să laude biruinţa Domnului. Cei bolnavi să spună
prin credinţă: “Domnul m-a vindecat!” O, Dumnezeule ceresc, dăruieşte-ne harul Tău, astfel ca noi să
nu fi rămas nişte ascultători, ci noi să împlinim tot ce ne-ai făgăduit, fiindcă Tu eşti prezent pentru a
ne dărui tot ceea ce ne-ai promis. Noi Îți multumim în ceasul acesta pentru că Tu ai făcut lucruri mari
cu noi şi în noi. Numele Tău să fie slăvit şi preamărit acum şi-n vecii vecilor. Amin!

Luaţi loc. Noi v-am făcut de cunoscut călătoria noastră de Paşti. Să nu creadă cineva că aici nu vor
mai fi adunări. Aici vor fi adunări ca şi până acum. Cine nu va fi aici, poate va fi în oraşul unde vom
avea adunări. Cine nu este aici sau acolo, trebuie să fie acolo unde se adună cei credincioşi. Ei să
citească, să mediteze asupra Cuvântului și să-I mulțumească Domnului. Să nu cumva să treacă vreo
duminică în care credincioșii să nu se fi adunat în faţa Domnului. Aşa cum evreilor le-a fost dat
Sabatul, într-un fel asemănător credincioşii s-au adunat în prima zi a săptămnii – cel puţin posibil
pentru că Domnul a înviat în această zi. După aceea ei s-au adunat opt zile mai târziu. Dar ei
totdeauna s-au adunat duminica. Domnul a ştiut că nu întotdeauna se vor aduna mase mari de
oameni, și astfel din acest motiv El a spus că: “Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu,
sunt și Eu prezent.” Eu vă rog frumos să luaţi în serios acest îndemn.

Toţi credincioşii să se adune înaintea Domnului. Chiar dacă domiciliile voastre sunt împrăştiate, voi
să nu faceţi cum scrie în Evrei, unde unii întârziau să vină la adunări. Voi acest lucru să nu-l faceţi şi
să nu vă gândiţi că puteţi face ce vreți. Acum tu nu mai poți face ce vrei. Dacă cineva spune că poate
să facă ce vrea, acela nici nu este pocăit; acela este pe dos. Acela care s-a pocăit, nu mai face ce vrea.
El va trebui să facă tot ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Puteţi să spuneți cu toții “Amin” la
aceste cuvinte? Dacă vrem să facem ce vrem, atunci putem pleca. Nu! În felul acesta nu merge la
Dumnezeu. Pe de altă parte eu vă adresez şi rugămintea să vă gândiți la mine în rugăciunile voastre.
La sfârşitul săptămânii viitoare vom avea adunări în România. Fraţii şi surorile de acolo au avut o
credinţă şi un curaj mare. Ei au închiriat o sală mare de 3000 de locuri. Ei spun că această sală se va
umple. Bine ar fi să fie așa.

( La acele adunări au participat aproximativ 1500 de persoane.)

( Cu cît sunt mai mulţi oameni prezenţi, cu atât predici mai bine n.s.)
Vă spun din nou, gândiţi-vă la mine în rugăciunile voastre. Amin.